Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine (Legea 302/2004). Sentința nr. 92/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 92/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 1430/2/2015
Dosar nr._
856/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.92/F
Ședința din camera de consiliu de la data de 09 iunie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la recunoașterea Sentinței nr.371/2011 din data de 18.02.2011, pronunțată de Tribunalul din Taranto, Secția a 2-a, penală, din Republica Italiană și punerea în executare a pedepsei aplicate prin această hotărâre persoanei condamnate B. F. D..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 08 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, Curtea stabilind un termen pentru pronunțarea hotărârii la data de 09 iunie 2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Referatul nr.1348/II-5/2014 din data de 02 martie 2015, P. de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat această instanță, în temeiul art.153 și urm. din Legea nr.302/2004 (republicată), pentru a aprecia cu privire la recunoașterea Sentinței penale nr.371 din data de 18.02.2011 pronunțată în dosarul nr.7611/2010 de Tribunalul din Taranto, Secția a 2-a, penală, din Republica Italiană, precum și la punerea în executare a pedepsei de 6 ani închisoare aplicate persoanei condamnate B. F. D. (fiul lui G. și L., născut la data de 11.03.1990, în municipiul Călărași, județul Călărași, CNP_, prin această sentință, în sensul transferării acesteia în vederea continuării executării respectivei pedepse într-un penitenciar din România.
La dosarul cauzei a fost depusă sentința penală nr.371 din data de 18.02.2011 pronunțată în dosarul nr.7611/2010 de Tribunalul din Taranto, Secția a 2-a, penală, din Republica Italiană, precum și adresa emisă în data de 30.04.2015 de către P. Republicii de pe lângă Tribunalul Taranto (ambele înscrisuri în original în limba italiană și în copii traduse legalizat în limba română)
Analizând sesizarea, pe baza documentelor și informațiilor comunicate de către statul de condamnare și respectiv obținute de către P. care a făcut sesizarea, Curtea constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.371 din data de 18.02.2011 pronunțată în dosarul nr.7611/2010 de Tribunalul din Taranto, Secția a 2-a, penală, din Republica Italiană, definitivă prin decizia penală nr.1206/13 decembrie 2011 a Curții de Apel din Lecce – Secția Separată din Taranto, inculpatul B. F. D. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și vătămare corporală prevăzute de art.81-609bis Cod penal italian și art.582 cod penal italian.
În fapt, s-a reținut în sarcina acuzatului că la data de 23/24.09.2010 inculpatul B. F. D. a constrâns-o prin violență pe ALICAI C. să sufere acte sexuale cu violență, cauzându-i vătămări corporale.
Sentința anterior menționată a rămas definitivă la data de 13 decembrie 2011, iar din certificatului privind stadiul executării pedepsei, transmis autorităților judiciare române de către statul de condamnare, reiese că din pedeapsa aplicată persoanei transferabile se scade perioada arestului preventiv, începând cu data de 26.09.2010 și că cel condamnat a beneficiat de 45 zile de eliberare anticipată până la data de 29.05.2014.
Potrivit procesului-verbal întocmit la data de 27 octombrie 2014 de către procurorul român sesizat, în urma accesării aplicației ECRIS GPS din cadrul Ministerului Public (disponibilă la nivel național), persoana condamnată B. F. D. nu este cercetată penal pe teritoriul României pentru infracțiunile la care se referă hotărârea străină de condamnare și nici pentru alte infracțiuni.
Conform adresei nr.1.893.421/10 din 26.08.2014 a Ministerului Afacerilor Interne – Direcția Generală de Pașapoarte și adresei nr._/21.08.2014 a Ministerului Afacerilor Interne – Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date rezultă că numitul B. F. D., fiul lui G. și L., născut la data de 11.03.1990, în municipiul Călărași, județul Călărași, CNP_ este cetățean român și figurează cu domiciliul în mun.Călărași, ..51, jud.Călărași, fiind titular al C.i. .._ eliberată la data de 08.07.2009 de către SPCLEP Călărași.
La data de 30 aprilie 2014, persoana condamnată B. F. D. (deținut în Centrul de detenție din Milano) nu și-a exprimat consimțământul la transferarea sa într-un penitenciar din România, pentru a executa pedeapsa anterior menționată. Cu ocazia audierii sale a indicat că membrii nucleului său familial (format din tatăl, BAIRA G., sora B. MARIUȚA și fratele B. I.) au trăit întotdeauna în România, în ..51, mun.Călărași, jud.Călărași, în schimb mama sa, B. L. trăiește la Ostia în R., Republica Italiană.
Raportat la aspectele anterior menționate, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.155 alin.1 lit.a-e din Legea nr.302/2004 (republicată), întrucât hotărârea străină de condamnare la pedeapsa de 6 ani închisoare este definitivă și executorie, faptele reținute prin aceasta în sarcina persoanei condamnate B. F. D. (cetățean român) ar fi constituit infracțiune și în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României (în concret, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate prin sentința penală nr.371 din data de 18.02.2011 pronunțată în dosarul nr.7611/2010 de Tribunalul din Taranto, Secția a 2-a, penală, din Republica Italiană realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de viol prevăzute de art.218 alin.1 cod penal, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi), persoana condamnată nu a consimțit la executarea pedepsei pe teritoriul țării de origine (însă lipsa consimțământului nu constituie un motiv de nerecunoaștere deoarece acesta este cetățean român și locuiește pe teritoriul României, astfel cum rezultă din propriile declarații și din mențiunile existente în registrele oficiale ale Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, membrii nucleului de bază locuind în România la aceeași adresă de domiciliu în ..51, mun.Călărași, jud.Călărași, condamnatul neputând să facă dovada că anterior condamnării sale avea un domiciliu sau o reședință stabilă pe teritoriul statului italian), nu este incident vreun motiv de nerecunoaștere și neexecutare dintre cele prevăzute în art.151 sau art.155 alin.2 din aceeași lege, iar executarea în România a pedepsei închisorii este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate (prin reluarea legăturii cu membrii familiei sale).
În ceea ce privește natura și durata pedepsei aplicate persoanei condamnate B. F. D. de către instanța străină, Curtea constată că acestea corespund cu natura și durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea similară celei reținute în sarcina condamnatului, astfel că nu este necesară adaptarea pedepsei respective, conform art.154 alin.6 lit.b din Legea nr.302/2004 (republicată) cu referire la art.154 alin.8 lit.a și b din același act normativ.
În consecință, Curtea va admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, va recunoaște Sentința penală nr.371 din data de 18.02.2011 pronunțată în dosarul nr.7611/2010 de Tribunalul din Taranto, Secția a 2-a, penală, din Republica Italiană, prin care persoana transferabilă B. F. D. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare și va dispune transferarea acesteia într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei respective, din care va fi dedusă perioada deja executată, începând cu data de 26 septembrie 2010 până la zi.
Curtea nu va putea să recunoască cele 45 de zile de eliberare anticipată acordate condamnatului B. F. D. pe durata executării pedepsei de autoritățile italiene deoarece conform deciziei nr.15 din 22 mai 2015 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit cu putere general obligatorie că
În aplicarea art.17 din Decizia - Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală și art.144 alin.1 din Legea nr.302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România.”
În temeiul art.154 alin.12 din Legea nr.302/2004 (republicată), Curtea va dispune emiterea unui mandat de executare, cu privire la pedeapsa de 6 ani închisoare, la data rămânerii definitive a acestei sentințe pe numele persoanei condamnate B. F. D..
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de desfășurarea acestei proceduri vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, desemnat să o reprezinte juridic pe persoana condamnată, în cuantum de 320 lei fiind acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției, potrivit art.272 alin.1, 2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.154 alin.3 și alin.6 lit.a și art.155 din Legea nr.302/2004 (republicată), admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Recunoaște Sentința penală nr.371 din data de 18.02.2011 pronunțată în dosarul nr.7611/2010 de Tribunalul din Taranto, Secția a 2-a, penală, din Republica Italiană, prin care persoana transferabilă B. F. D. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare.
Dispune transferarea persoanei condamnate B. F. D. (în prezent deținut în Centrul de detenție din Milano) într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.371 din data de 18.02.2011 pronunțată în dosarul nr.7611/2010 de Tribunalul din Taranto, Secția a 2-a, penală, din Republica Italiană.
Deduce din această pedeapsă durata prevenției și perioada deja executată de la 26 septembrie 2010 la zi.
Dispune emiterea unui mandat de executare, cu privire la pedeapsa de 6 ani închisoare, la data rămânerii definitive a acestei sentințe.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 320 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru procuror și respectiv de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, pentru persoana condamnată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 iunie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-N. OVIDIUSCHNEIDER D.
Red. jud. RNO./dact. jud. RNO, gr.SD./
3.ex./16.06.2015
| ← Revocare măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
