Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1616/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1616/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-11-2015

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II- A PENALĂ

Decizia penală nr. 1616/A

Ședința publică de la 25.11.2015

Completul constituit din:

Președinte: E. V. A. I.

Judecător: C. C. D.

Grefier: E. A. N.

Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel București- a fost reprezentat de procuror E. Eliana B..

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de părțile civile A. M., I. C. G., I. D., I. G., S. F. I., V. D., împotriva sentinței penale nr. 151/19.05.2015 pronunțată de Judecătoria Călărași, în dosarul nr._ .

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.11.2015, fiind consemnate separat în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 25.11.2015, când, în aceeași compunere deliberând, a decis următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 151/19.05.2015 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ s-au hotărât următoarele:

„În baza art. 178 alin.2 V.Cod penal, cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C. p. p. condamnă pe inculpatul B. G., fiul lui M. și G., născut la data de 22.03.1963, în ., CNP –_, cetățenie română, studii medii, administrator la ., domiciliat în mun. Călărași, ., ., ., ffl în com. Ulmu, ., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 81-82 V.C.penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pronunțată în sarcina inculpatului pe durata unui termen încercare de 3 ani și 4 luni, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Atrage atenția inculpatului asupra prev. art. 83 V.C.penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. 1 Cp aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. p. care se suspendă conform art. 71 alin. 5 C.p. pe toată durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 19 Cpp și art. 397 Cpp raportat la art. 1357 și art. 1531 și urm. cod civil admite în parte cererea de despăgubiri civile formulată de părțile civile A. M., I. C. G., S. F. I., V. D., I. G. și I. D., reținând în sarcina inculpatului o culpă de 40% în producerea accidentului .

În baza art. 55 din Legea 136/1995 obligă asiguratorul G. România asigurare - Reasigurare SA să plătească părților civile în următoarele sume de bani:

-către partea civilă A. M. – 1800 lei daune materiale și 40.000 lei daune morale

-către partea civilă I. C. G. reprezentat legal de A. M. – 80.000 lei daune morale și o prestație periodică lunară în cuantum procentual de 10% raportat la salariul minim pe economie începând cu data de 05.11.2012 până la împlinirea vârstei de 18 ani și în continuare până la finalizarea studiilor dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 de ani.

-către partea civilă S. F. I. reprezentat legal de A. M. – 20.000 lei daune morale și o prestație periodică lunară în cuantum procentual de 10% raportat la salariul minim pe economie începând cu data de 05.11.2012 până la împlinirea vârstei de 18 ani și în continuare până la finalizarea studiilor dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 de ani .

- către fiecare din părțile civile I. D., V. D., I. G. câte 1.800 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale.

În baza art. 274 alin.1 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata în solidar către părțile civila a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de acestea, reprezentând onorariu avocat (parțial).”

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași nr. 3971/P/2012 din 15.12.2014, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B. G., fiul lui fiul lui M. și G., născut la data de 22.03.1963 în ., de cetățenie română, studii medii, administrator la S.C. B. Geval S.N.C. Ulmu, domiciliat în Călărași, . 33, ., ., f.f.l. în comuna Ulmu, ., CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal (art. 192 alin. 2 Noul Cod penal) cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, schiță, planșa foto, declarații persoane vătămate, raport medicol-legal de necropsie, declarații inculpat, xerocopii certificate de naștere, declarații martori, ordonanță de respingere a cererii formulate de inculpat, raport de expertiză criminalistică nr. 231/12.06.2014, obiecțiuni privind raportul de expertiză, ordonanță de respingere a cererii formulate de partea civilă, CD cu imagini de la cercetarea la fața locului, fișa de cazier judiciar.

La data de 25.03.2015, judecătorul de Cameră Preliminară, prin încheiere, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 3971/P/2012 din data de 15.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.

Părțile civile, prin avocat C. M. au depus la dosarul cauzei o cerere de încuviințare probe pe latura civilă, fiind atașate un număr de 5 fotografii, o . facturi și chitanțe fiscale, copii certificat deces, certificat medical constatator al decesului, cărți de identitate, certificate de naștere și de căsătorie (f 49- 65), precum și o cerere prin au precizat pretențiile civile.

La data de 25.03.2015, apărătorul părților civile av. M. C., apărătorul părților civile a învederat că a primit de la partea civilă I. D. I.- reprezentat legal de I. P. C., prin e-mail o cerere prin care înțelege să renunțe la pretențiile civile și din care rezultă că sunt plecați din țară, e-mail pe care îl depune la dosar, astfel că nu înțelege să o mai reprezinte pe această parte civilă.

Instanța, având în vedere că partea civilă I. D. I.- reprezentat legal de I. P. C., nu se află în țară, a pus în discuție procedura de citare a acestuia, apreciindu-se că această parte civilă știe despre proces față de faptul că a transmis e-mailul depus la dosar pentru respectivul termen, iar față de faptul că nu a indicat un alt domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură, va fi citată în continuare ca în precedent.

Instanța a luat act că părțile civile I. D., V. D., I. G., A. M., minorii I. C. G. și S. F. I. reprezentați legal de A. M., se constituie părți civile în cauza penală, conform cererii aflată la filele 39-47 din dosar, astfel: 1. A. M.- cu suma de 350.000 Euro (echivalent în lei la cursul BNR, la data efectuării plății), cu titlu de despăgubiri pentru daune morale; cu suma de 5.000 Euro (echivalent în lei la cursul BNR, la data efectuării plății), cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia înmormântării, a mesei comemorative de înmormântare și a pomenirilor creștinești ulterioare, până la 2 ani și jumătate, de la deces (3 zile, 6 zile, 9 zile, 40 zile, 3 luni, 6 luni, 9 luni, 1 an, 1 an si jumătate, 2 ani); 2. I. C.-G.- fiul natural al defunctului, în vârstă de 10 ani, care la data producerii accidentului avea vârsta de 7 ani și jumătate, 3. S. F. I., fiul său aflat în întreținerea defunctului, în vârstă de 12 ani, care la momentul producerii accidentului avea vârsta de numai 9 ani si jumătate cu suma de câte 650.000 Euro fiecare (echivalent în lei la cursul BNR, la data efectuării plății), cu titlu de despăgubiri pentru daune morale și cu suma de câte 1500 lei/ luna pentru fiecare, cu titlu de prestație periodică începând de la data producerii accidentului rutier respectiv 05.11.2012 si pana la împlinirea vârstei de 18 ani sau 26 ani în situația in care își continuă studiile; 4. V. D.- sora defunctului, 5. I. G.- fratele defunctului și 6. I. D. tot frate al defunctului, cu suma de câte 250.000 Euro fiecare (echivalent în lei la cursul BNR, la data efectuării plății), cu titlu de despăgubiri pentru daune morale și cu suma de câte 2.000 Euro fiecare (echivalent in lei la cursul BNR, la data efectuării plății), cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia înmormântării, a mesei comemorative de înmormântare și a pomenirilor creștinești ulterioare, până la 2 ani si jumătate de la deces ( 3 zile, 6 zile, 9 zile, 40 zile, 3 luni, 6 luni, 9 luni, 1 an, 1 an și jumătate, 2 ani).

Totodată a luat act că partea civilă I. D. I.- prin reprezentant legal I. P. C., nu are pretenții civile în cauză, nefiind reprezentată de avocatul celorlalte părți civile așa cum, de altfel, acesta a și învederat.

La termenul de judecată din data de 15.04.2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul B. G. a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei, astfel cum a fost reținută în actul de sesizare, și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art. 396 alin. 10 cod procedură penală, cererea fiind admisă de instanță după punerea ei în discuția părților.

În cauză a fost depusă o ofertă de despăgubiri sub forma unei tranzacții, apărătorul părților civile învederând că acestea nu sunt de acord cu oferta de tranzacție astfel cum a fost făcută de asigurător la acest moment.

Totodată în completarea probei cu înscrisuri a depus la dosar o adeverință (f. 139) din care reiese că minorii I. C. G. și S. F. I. sunt elevi.

Instanța a luat act că părțile civile nu sunt de acord cu oferta de tranzacție astfel cum a fost făcută de asigurător la acest moment și a încuviințat completarea probei cu înscrisuri constând în adeverința din care rezultă că cei doi sunt minori.

Pentru inculpat instanța a admis în completarea probatoriului din faza de urmărire penală proba cu înscrisuri în circumstanțiere, constând într-o adeverință de venituri și o caracterizare extrajudiciară dată de numitul H. I., și copia CI a acestuia (f. 108- 110).

Pentru părțile civile, pentru dovedirea pretențiilor constând în daune materiale și morale, instanța a admis proba testimonială, încuviințând audierea a doi martori propuși de acestea.

Analizând, conform procedurii prevăzute de art. 375 cod procedură penală, probatoriul administrat în faza de urmărire penală, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca și cea expusă în actul de sesizare respectiv că la data de 05.11.2012, în jurul orei 18:45 inculpatul B. G., a condus autoturismul marca Nissan Navara cu numărul de înmatriculare_ având o viteză de 72 km/h și luminile de întâlnire în funcțiune, în satul Z., pe sensul de mers dinspre .. Ulmu, jud. Călărași, iar în apropierea intersecției cu . intrat în impact cu bicicleta condusă de I. T. Minel care circula cu aceasta nefiind echipat corespunzător, fără a purta vestă reflectorizantă și fiind sub influența băuturilor alcoolice; în urma impactului a intervenit decesul acestuia.

Astfel, prin rechizitoriu s-a reținut o culpă comună a celor doi participanți la trafic, ce urmează a fi cuantificată pentru fiecare de instanță, pe baza probelor existente.

S-a apreciat că situația de fapt reținută de instanță rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate, cu excepția declarațiilor inculpatului, date în faza de urmărire penală.

Deși în faza de urmărire penală inculpatul a afirmat că biciclistul a apărut inopinat pe partea carosabilă din partea dreaptă și nu a putut evita accidentul din acest motiv, nerecunoscând comiterea infracțiunii, ulterior în fața instanței și-a recunoscut vinovăția și a solicitat în concluziile puse pe fond (atât oral prin apărător cât și în cele scrise) ca la individualizarea pedepsei ce se va aplica să se rețină și culpa biciclistului în producerea accidentului .

S-a reținut că din raportul medico-legal de necropsie nr. 3682/A3/312 din 11.01.2013 (filele 78- 82 d.u.p.) rezultă că moartea lui I. T. Minel a fost violentă, consecință a accidentului de trafic rutier, acesta fiind în stare avansată de ebrietate, cu o alcoolemie de 1,90 g⁰/00 în sânge .

S-a mai reținut că din raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză (f. 148- 155 d.u.p) rezultă că dinamica producerii accidentului se coroborează cu cele consemnate în Procesul verbal de cercetare la fața locului (fiele 17- 29 d.u.p) de organele de poliție, inculpatul putea preveni producerea accidentului acționând sistemul de frânare dacă nu ar fi depășit viteza maximă admisă în localitate de 50 km/h, iar victima ar fi putut evita, de asemenea, producerea accidentului, dacă nu ar fi circulat noaptea pe partea carosabilă cu o bicicletă neechipată corespunzător și fără a purta vestă reflectorizantă.

De asemenea, s-a reținut că martorul T. C. (filele 113- 115 d.u.p) fiind pasager în autovehiculul condus de inculpat la momentul producerii accidentului, a declarat că în timp ce inculpatul rula cu o viteză de 40- 50 km/h, iluminatul stradal nefuncționând în zona respectivă, a precizat că nu a putut să-și dea seama de direcția din care venea biciclistul și dacă inculpatul a acționat sistemul de frânare, percepând doar impactul cu partea dreaptă a mașinii, pe sensul lor de mers, respectiv partea pe care se afla, iar când a mers la victimă, a observat că aceasta nu avea îmbrăcăminte cu elemente reflectorizante. A mai declarat că inculpatul nu consumase anterior producerii accidentului băuturi alcoolice.

S-a reținut că martorii B. I. și P. G. (filele 111- 112 d.u.p.) au declarat că la data producerii accidentului, în jurul orei 18:45, se aflau pe terasa unui bar din apropierea locului acestuia și au auzit un zgomot puternic și imediat în apropiere a oprit autoturismul condus de inculpat și au auzit pe cineva spunând că I. T. Minel a fost lovit de o mașină. L-au văzut pe inculpat cum a mers la victimă, apoi s-a urcat la volan și a deplasat autoutilitara cu spatele pe o stradă din apropiere, unde a rămas până la venirea organelor de poliție. Ulterior, au participat ca martori asistenți la efectuarea cercetării la fața locului.

S-a mai reținut că inculpatului i-au fost recoltate probe de sânge la aproximativ 2 ore de la producerea accidentului, la Spitalul Orășenesc L.-Gară, constatându-se că la data de 05.12.2012 acesta nu a consumat alcool, așa cum rezultă din Buletinul de analiză nr. 935/A/12/650 din data de 12.11.2011 (fila 107 d.u.p.).

În contextul intrării în vigoare a Legii nr. 289/2009 privind Codul penal, instanța a constatat că devin aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 noul cod penal, potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În determinarea legii mai favorabile aplicabilă în speță, instanța a reținut, în acord cu Decizia CCR 265/06.05.2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, că „aplicarea legii mai favorabile” înseamnă identificarea și valorificarea unei singure legi, în exclusivitate, care permite în cazul concret stabilirea unei pedepse mai mici ori a unui tratament sancționator în ansamblu mai puțin restrictiv, nefiind permisă combinarea prevederilor din legi succesive.

Prin urmare, instanța a avut în vedere particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a tuturor normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpatului, respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, criteriul pedepsei principale, modalitățile de individualizare a executării sancțiunilor principale și condițiile de aplicare a pedepsei accesorii.

În urma evaluării tuturor acestor dispoziții, instanța a apreciat că, deși ambele reglementări legale prevăd aceleași limite de pedeapsă, legea veche este mai favorabilă inculpatului, întrucât permite modalități de individualizare a pedepsei care îi conferă acestuia aplicarea unui tratament sancționator, în ansamblu, mai blând.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului B. G. care, în data de 05.11.2012 în jurul orelor 18:45a condus autoturismul marca Nissan Navara cu numărul de înmatriculare_ având o viteză de 72 km/h și luminile de întâlnire în funcțiune, în satul Z., pe sensul de mers dinspre .. Ulmu, jud. Călărași, iar în apropierea intersecției cu . în impact cu bicicleta condusă de I. T. Minel care circula cu aceasta nefiind echipat corespunzător, fără a purta vestă reflectorizantă și fiind sub influența băuturilor alcoolice, accidentându-l mortal pe acesta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 noul cod penal.

Sub aspectul laturii obiective s-a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul marca Nissan Navara și de a intra în coliziune cu bicicleta condusă de I. T. Minel, urmarea imediată fiind reprezentată de decesul acestuia, între elementul material al infracțiunii și urmarea imediată existând legătură de cauzalitate, întrucât, în lipsa acțiunii inculpatului, urmarea imediată nu s-ar fi produs.

În ceea ce privește latura subiectivă, s-a reținut că inculpatul a comis fapta din culpă fără prevedere (art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod penal 1969), întrucât nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși putea și trebuia sa îl prevadă.

Având în vedere însă că inculpatului nu îi revine o culpă exclusivă, instanța a stabilit atât măsura în care acesta a avut o contribuție în producerea accidentului cât și culpa ce revine victimei.

Astfel, din dinamica producerii accidentului și concluziile raportului de expertiză instanța a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea în urma încălcării unei reguli esențiale de circulație- respectiv art. 48 din OUG nr. 195/2002R conform căreia cei care conduc autovehicule trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcțiile de condițiile de drum, astfel să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, viteză care în localitate, conform art. 49 alin. 1 OUG nr. 195/2002R este de 50 km/h.

Instanța nu a reținut mențiunea din rechizitoriu conform căreia inculpatul ar fi încălcat trei reguli de circulație- art. 35 alin. 1, art. 48 și art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002R- deoarece celelalte două texte legale nu sunt susceptibile de a fi încălcate, prima recomandând un comportament preventiv în trafic la modul general, iar a doua precizând doar limita legală de viteză cu care se poate circula în localitate.

Pe de altă parte, s-a reținut că victima I. T. Minel a încălcat trei reguli de circulație, respectiv cele menționate și în actul de sesizare al instanței, acestea fiind cele impuse de art. 70 alin. 3 (care interzice circulația bicicletelor neechipate cu mijloace de iluminare și dispozitive reflectorizant- fluorescente pe timp de noapte), art. 161 alin. 1 lit. f (conform căruia le este interzis bicicliștilor să circule în timp ce se află sub influența băuturilor alcoolice - situație în care s-a aflat victima în mod cert, având o alcoolemie de 1,90 g⁰/00 în sânge, deci o stare avansată de ebrietate) și art. 161 alin. 1 lit. r (care interzice bicicliștilor să circule fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent- reflectorizante de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă, fapt valabil la ora producerii accidentului) din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002.

În ansamblu, având în vedere și faptul că tronsonul de drum pe care s-a produs accidentul nu era luminat, în condițiile în care la data producerii acesteia este de notorietate că întunericul se instalează după ora 17:00, instanța a apreciat că inculpatului i se poate reține o culpă de 40 % în producerea accidentului, iar victimei o culpă de 60 %.

La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 alin. 1 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, dar și limitele de pedeapsă fixate în art. 178 alin. 2 Cod penal 1969, reduse cu o treime conform art. 396 alin. 10 cod procedură penală (închisoarea de la 1 an și 4 luni și 4 ani la 8 luni).

Sub acest aspect, instanța a reținut că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră pe toată perioada procesului, însă a revenit, recunoscând și regretând comiterea faptei în fața instanței.

Instanța a constatat că inculpatul nu are antecedente penale (f. 90, d.u.p.), este căsătorit, este integrat social, având studii medii și fiind administrator la S.C. B. Geval S.N.C. Călărași, obținând venituri din muncă în calitate de salariat și de asemenea fiind o persoană apreciată de vecini ca persoană cinstită, corectă, un familist exemplar (filele 108- 110 dosar instanță).

De asemenea, instanța a reținut că din raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză rezultă că la data producerii accidentului inculpatul conducea cu o viteză mai mare decât limita admisă cu aproximativ 22 km/h, că în zona în care s-a produs accidentul iluminatul public nu era pus în funcțiune (decl. martori), iar victima conducea o bicicletă neechipată corespunzător, fără a purta vestă reflectorizantă și fiind în stare avansată de ebrietate.

În cauză instanța a constatat că nu este incidentă nicio circumstanță atenuantă din cele prevăzute de art. 74 vechiul Cod penal.

Față de aceste criterii, aplicând dispozițiile art. 396 alin. 10 cod procedură penală, instanța a apreciat, având în vedere și consecința deosebită de gravă a faptei comise de inculpat, respectiv decesul numitului I. T. Minel dar și faptul că decesul s-a produs ca urmare a unei culpe comune, iar inculpatului îi revine o culpă de 40%, că pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse de 1 an și 4 luni închisoare .

Ținând seama de decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art. 414⁵, alin.4 cod procedură penală, instanța nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a- c Cod penal în mod automat, prin efectul legii, ci a apreciat conținutul concret al pedepsei accesorii, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal.

Astfel, s-a apreciat că natura și gravitatea faptei conduc la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64, lit. a, teza a doua și lit. b Cod penal; însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art. 64, lit. a, teza întâi Cod penal, întrucât infracțiunea săvârșită nu are implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorilor, acesta nu a fost reținut în conținutul pedepsei accesorii.

În schimb, s-a apreciat că elementele personale ale inculpatului fundamentează concluzia că nu este necesară executarea pedepsei stabilite în regim de detenție.

Astfel, având în vedere că pedeapsa aplicată este sub limita de 3 ani închisoare și că inculpatul nu a fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii, instanța a apreciat că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a acestuia, în condițiile valorificării art. 81 vechiul Cod penal și suspendării executării pedepsei pe durata prevăzută de lege, stabilind, conform art. 82 vechiul Cod penal, un termen de încercare de 3 ani și 4 luni, condițiile impuse de dispozițiile art. 81 alin. 1 fiind îndeplinite.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 404 alin. 2 cod procedură penală, instanța a pus în vedere inculpatului că, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, se vor aplica dispozițiile art. 83 vechiul Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Cu privire la latura civilă, în raport de situația de fapt reținută, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 cod civil.

Astfel, fapta inculpatului, conducător auto, de a accidenta mortal pe victima I. T. Minel ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind circulația pe drumurile publice, constituie o faptă ilicită.

Fapta inculpatului a produs un prejudiciu reprezentat de ocazionarea unor cheltuieli de înmormântare și îndeplinirea obiceiurilor religioase ulterioare, precum și suferințe morale copiilor aflați în întreținerea sa, concubinei și fraților săi.

Între faptă și prejudiciu există raport de cauzalitate, deoarece în lipsa acesteia cheltuielile de înmormântare și suferințele morale nu s-ar fi produs.

Vinovăția inculpatului rezultă din faptul că acesta, deși nu a prevăzut rezultatul faptei sale, putea și trebuia să îl prevadă.

Despăgubirile ce se vor acorda însă pentru repararea prejudiciului moral și material au fost puse puse însă în sarcina inculpatului în raport de culpa de 40% pe care a avut-o în producerea decesului.

În cauză, prin prisma art. 1391 alin. 2 cod civil instanța a constatat că părțile civile V. D., I. G., I. D.- în calitate de frați ai victimei, I. G. C. reprezentat de mama sa A. M.- fiul victimei, S. F. I. reprezentat de mama sa A. M.- fiul acesteia din urmă dar care a fost în întreținerea defunctului la data decesului și A. M.- concubina defunctului, sunt îndreptățite la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat de inculpat, acordarea daunelor morale, însă, urmând a fi cenzurate.

De asemenea, în raport de art. 1390 alin. 1 și 2, instanța a constatat că cei doi minori, I. C. G. și S. F. I. îndeplinesc condițiile legale pentru a li se acorda o prestație periodică până la vârsta de 18 ani și pe viitor până la împlinirea vârstei de 26 de ani în cazul continuării studiilor, la stabilirea acesteia urmând a se avea în vedere criteriile prevăzute de alin. 3 al aceluiași text legal mai sus menționat.

În ceea ce privește daunele materiale, reprezentate de cheltuielile de înmormântare și îndeplinirea obiceiurilor religioase ulterioare, instanța, văzând și dispozițiile art. 1392 cod civil, a apreciat că sunt îndreptățite la repararea acestui prejudiciu părțile civile V. D., I. G., I. D. și A. M., sumele cerute însă de aceștia fiind în mod evident disproporționate în raport de probele administrate în cauză.

Astfel, s-a reținut că martora B. T., fiind audiată, a precizat că a participat la înmormântarea numitului I. T. Minel și la celelalte obiceiuri religioase organizate (40 zile, 3 luni, 6 luni, 9 luni, 1 an și 2 ani) pentru acesta și că, din discuțiile avute cu sora defunctului la acel moment, ajutând și efectiv la organizarea evenimentelor, știe că împreună părțile au cheltuit „10 000 lei la înmormântare cu tot ce au cheltuit”, câte 1000 lei la celelalte 5 evenimente, au plătit o femeie cu 50 lei pentru pregătirea mâncării la fiecare eveniment și încă 400 lei au dat unei femei din . martorei S. A. care afirmă că partea civilă A. M. a cheltuit singură 20.000 lei- aproximativ 5000 euro pentru evenimentele de mai sus va fi cenzurată, aceasta cunoscând acest aspect chiar de la partea civilă A. M..

Rezultă deci un total de_ lei la care se adaugă sumele justificate prin înscrisurile depuse la dosar pentru achiziționare alimente, îmbălsămare cadavru, bon fiscal carburant, taxe biserică, etc. (cu excepția sumei de 1.700 lei- contravaloarea facturii_/22.08.2009- anterioară decesului) pentru organizarea acestor evenimente, în cuantum de 320 + 49,35 + 100 + 250 + 475 + 375,13 = 1569,48 lei și cele ce s-au efectuat pentru parastasele de 3 și 6 zile.

Având în vedere că în astfel de cazuri pentru multe din cheltuielile făcute părțile sunt în imposibilitatea constituirii unor dovezi scrise, instanța a apreciat că în speță s-au efectuat cheltuieli de 22.500 lei (echivalent a 5000 euro), ceea ce reprezintă o sumă rezonabilă, fiind de notorietate faptul că organizarea unor astfel de evenimente presupune anumite costuri. Din această sumă, deci, în sarcina inculpatului s-a reținut obligația de despăgubire de 40 %, respectiv pentru suma de 9000 lei, ce a fost împărțită în mod egal între V. D., I. G., I. D. și A. M., revenind fiecăruia câte 1.800 lei.

În ceea ce privește prestația periodică ce se va acorda minorului I. C. G.- fiul victimei-, având în vedere că numitul I. T. Minel nu era încadrat în muncă cu un venit constant ci muncea ocazional, nefiind depus nici un înscris care să dovedească nivelul acestora, instanța s-a raportat la declarația martorei B. T., persoană apropiată defunctului, constatând că venitul mediu obținut de acesta era de 700- 800 lei lunar, deci cu puțin peste cuantumul net al salariului minim pe economie.

În raport de nevoile copilului, de faptul că și mama sa are obligația de întreținere față de acesta, de faptul că în cazul în care tatăl său nu i-ar fi prestat întreținere nu ar fi putut fi obligat legal la mai mult de un procent de 15 % din venitul lunar (art. 529 alin 2 Cod civil) admițând că îl avea în întreținere și pe fiul concubinei și de culpa de 40 % reținută în sarcina inculpatului, instanța va acorda o prestație periodică lunară în cuantum procentual de 10% raportat la salariul minim pe economie începând cu data de 05.11.2012 până la împlinirea vârstei de 18 ani și în continuare până la finalizarea studiilor dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 de ani.

În ceea ce privește prestația periodică ce se va acorda minorului S. F. I., instanța a apreciat că la data decesului numitului I. T. Minel acesta se afla în întreținerea sa, dar chiar în contextul în care nevoile acestuia, datorită vârstei pe care o are sunt mai mari decât ale fratelui său, el este îndreptățit să primească pensie de întreținere în cuantum de 175 lei (fila 68 d.u.p.) și din partea tatălui legitim, fiind problema reprezentantului legal dacă nu optează pentru punerea în executare a sentinței civile prin care acesta este obligat.

Având în vedere și considerentele anterioare, instanța a apreciat că prestație periodică lunară pentru acest minor, în cuantum procentual tot de 10% raportat la salariul minim pe economie începând cu data de 05.11.2012 până la împlinirea vârstei de 18 ani și în continuare până la finalizarea studiilor dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 de ani, are un cuantum rezonabil și legal.

În ceea ce privește daunele morale, existența prejudiciului moral pentru părțile civile este de necontestat, dispariția prematură a numitului I. T. Minel, în vârstă de 38 de ani, provocând suferințe psihice deosebite, dificultatea constând, însă, în evaluarea bănească a suferințelor produse, în contextul unei jurisprudențe extrem de variate.

Ținând seama că nicio sumă de bani nu poate compensa în totalitate prejudiciul moral suferit, că inculpatul a avut o culpă de 40 % în producerea prejudiciului, dar având în vedere și că daunele morale nu trebuie să constituie o sancțiune excesivă pentru cel care este obligat și nici o sursă de îmbogățire nejustificată pentru cel căruia i se acordă, păstrând un just echilibru între interesele părților, instanța a acordat părților civile daune morale după cum urmează:

- către partea civilă A. M.- 40.000 lei daune morale motivat de aceea că deși aveau un copil împreună, totuși relația cu defunctul nu poate fi asimilată total unei relație soț- soție, în ultimii ani părțile locuind separat, în vreme ce conviețuirea în comun a durat o perioadă de aproximativ doi ani și jumătate, întâlnindu-se la două- trei săptămâni când defunctul mergea să vadă copii în . partea civilă era în concediu (așa cum rezultă din declarațiile martorelor).

- către partea civilă I. C. G. reprezentat legal de A. M.- 80.000 lei daune morale față de faptul că defunctul era tatăl legitim al acestuia, că petreceau împreună vacanțele în ultimul timp, că la o vârstă atât de mică- 8 ani la data decesului - a rămas fără tatăl său, ceea ce în mod cert i-a provocat o mare suferință.

- către partea civilă S. F. I. reprezentat legal de A. M.- 20.000 lei daune morale față de faptul că defunctul era perceput de acesta ca fiind tatăl său, fiind tratat de acesta ca un fiu, că petrecea împreună cu fratele său vacanțele acasă la defunct, că la vârsta de 10 ani la data decesului victimei în mod cert a suferit din acest motiv însă nu la fel ca fratele său, având în vedere însă, pe de altă parte, că la momentul despărțirii definitive în fapt a mamei sale de tatăl său S. N. C. avea aproape 8 ani (în considerentele ..01.2012 a Judecătoriei Cornetu- sentința de divorț reținându-se că părțile s-a căsătorit în 2002 și s-au despărțit definitiv în fapt după aproximativ 6 ani, iar minorul s-a născut în 2002), vârstă la care este greu de crezut că minorul nu avea niciun sentiment față de tatăl legitim.

- către fiecare din părțile civile I. D., V. D., I. G. câte 10.000 lei daune morale, ca urmare a faptului că în cauză s-a dovedit că frații au fost în relații apropiate și în mod cert au fost afectați de dispariția prematură a fratelui lor mai mic.

Instanța a reținut că la data producerii accidentului rutier, inculpatul deținea o poliță de asigurare de răspundere civilă auto valabilă la S.C. G. România Asigurare-Reasigurare SA. (f.108, d.u.p).

Așadar, în temeiul art. 397 alin. 1 cod procedură penală și art. 55 din Legea 136/1995, instanța, admițând în parte acțiunea civilă formulată în prezenta cauză, l-a obligat pe asigurator să plătească sumele mai sus menționate .

Cum împotriva inculpatului s-a pronunțat o soluție de condamnare, avându-se în vedere numărul de termene de judecată acordate, precum și costul efectuării actelor de procedură, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, instanța, în temeiul art. 274 alin. 1 cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În cauză apărătorul părții civile a solicitat suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fără a face însă dovada achitării efective a acesteia de către părțile civile. Apreciind asupra sumei solicitate, având în vedere că cheltuielile efectuate de părți trebuie să aibă un caracter necesar și rezonabil, precum și culpa inculpatului, în baza art. 276 alin. 2 cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata în solidar către părțile civila a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de acestea, reprezentând onorariu avocat (parțial).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel- sub aspectul laturii penale și sub aspectul laturii civile a cauzei-, în termen legal- la 22.05.2015 (f. 2 dosar)- părțile civile, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București- Secția a II- a Penală sub nr._ (_ ) din data de 04.06.2016.

Prin motivele de apel depuse la dosar de părțile civile au criticat sentința penala pe latura penala, la aplicarea pedepsei inculpatului B. G. solicitând instanței de judecata sa aibă in vedere următoarele criterii: gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, urmarea produsa, valoarea sociala lezata respectiv viata, modalitatea si împrejurările în care s-a produs accidentul si atitudinea nesincera a inculpatului pe perioada urmăririi penale.

În acest sens, după expunerea dispozițiilor instanței de fond, s-a arătat că din conținutul raportului de expertiza reiese in mod clar faptul ca anterior impactului, cele două vehicule se deplasau paralel cu longitudinala drumului, iar inculpatul putea preveni producerea accidentului daca circula cu viteza legala de 50 km/h in localitate.

S-a arătat că deși înainte de citirea actului de sesizare al instantei, inculpatul a recunoscut in tocmai situația prezentata in Rechizitoriu, instanta de fond nu a retinut mentiunea facuta in acesta conform carora inculpatul se face vinovat de incalcarea a trei reguli de circulatie, mentionate mai sus, prima recomandand un comportament preventiv in trafic la modul general, iar a doua precizând doar limita legala de viteza cu care se poate circula in localitate.

Pe de alta parte, victimei i se retine ca a incalcat trei reguli de circulație, respectiv cele mentionate in actul de sesizare, acestea fiind cele impuse de art. 70 alin 3, art 161 alin 1 lit f, si art 161 lit. r, iar inculpatului, deși acesta a recunoscut situația, i se retine o culpa de doar 40% in producerea accidentului.

Au arătat apelanții că este de neînțeles cum, desi pe tronsonul de drum pe care s-a produs accidentul, iluminatul public funcționa pe partea dreapta a sensului de mers, asa cum rezulta din procesul- verbal de cercetare la fața trecutului si plansa foto, instanta de fond ia in considerare declaratia martorului T. C. (filele 113- 115 d.u.p.) care fiind pasager in autovehiculul condus de inculpat la momentul producerii accidentului, a declarat ca iluminatul stradal nu funcționa in zona respectiva.

Victima, in conditiile producerii accidentului, ora 18:45, aflându-se la 40 cm de partea dreapta a drumului, cu iluminatul public care funcționa pe acea parte a drumului, putea fi ușor observata de catre inculpat, insa acesta având o viteza de 72 km/h, fara nicio urma de franare il accidenteaza mortal pe biciclist.

S-a apreciat ca vina in producerea accidentului este 60% in sarcina inculpatului, acesta aflându-se la volanul unui autoturism care se deplasa in localitate, pe timp de noapte cu o viteza de 72 km/h, trebuia sa fie mult mai atent si sa nu depaseasca viteza maxima admisa in localitate, viteza la care accidentul putea fi evitat.

De asemenea, s-a subliniat ca locul impactului este la 40 cm de marginea dreapta a drumului si ca nu exista urme de franare, expertul aratand ca, in conditiile deplasarii pe timp de noapte, la lumina farurilor autovehiculelor, conducatorii auto trebuie sa adapteze in permanenta viteza de deplasare la spatiul de vizibilitate frontal disponibil, astfel sa poti opri autovehiculul in siguranta, in conditiile aparitiei unei stari de pericol.

Atat la individualizarea pedepsei pentru infractiunea savarsita, cat si la aprecierea cuantumului despagubiri lor civile acordate, instanta de fond a tinut cont de acest procent de 40% de culpa retinut in sarcina inculpatului.

S-a subliniat că această apreciere a culpei este una injusta, ceea ce face ca hotararea instantei de fond, atat pe latura penala, cat si pe latura civila, sa fie netemeinice si nelegale.

S-a considerat de asemenea ca, desi inculpatul a avut o atitudine nesincera in faza de urmarire penala, dand o . declaratii menite sa induca in eroare organele de urmarire penala, instanta de fond in momentul aplicarii pedepsei s-a orientat spre minimul prevazut de lege, cand in mod normal, dupa o asemenea atitudine a inculpatului ar fi trebuit sa se indrepte spre un mediu al pedepsei de la care sa se aplice reducerile prevazute de lege.

De asemenea, s-a criticat sentinta pronuntata in prezenta cauza si sub aspectul solutionarii laturii civile, sub aspectul modalității de apreciere a prejudiciului moral formulat de părțile civile in cauza. Suferintele omenesti nu pot fi evaluate in bani, dar instanta trebuie sa cuantifice prejudiciul moral in raport de gravitatea si importanta lui.

Din probele administrate in fond (inscrisuri si audierea celor doi martori) s-a retinut in mod corect ca partile civile au suferit un grav prejudiciu moral, suferinta resimtita prin pierderea defunctului I. T. Minel in conditii atat de dramatice.

Este foarte greu pentru partile civile sa realizeze ca persoana care a luat parte la toate amintirile lor, din cauza unei fractiuni de secunda, a neatentiei si inconstientei unui conducator auto ce nu a realizat nici dupa, nicio secunda, ce tragedie a comis, acum trebuie sa se obisnuiasca cu gandul ca prezenta sotuluil tataluil respectiva fratelui va fi doar in amintiri.

Cu privire la daunele materiale, acestea reprezinta cheltuielile efectuate cu ocazia inmormantarii si a comemorarii defunctului, conform religiei si a obiceiului locului, care s-au desfasurat conform obiceiului crestin- ortodox si cheltuielile legate de sedintele de psihoterapie pe care le face sotia defunctului.

S-a considerat ca suma pe care o solicitam cu acest titlu se impune a fi suficienta pentru a acoperi prejudiciul material efectuat pana in acest moment, prejuciu care, consideram ca a fost dovedit in fond cu proba testimoniala cu martor, persoana care a participat si a cunoscut efectiv cele sustinute de partile civile.

Acestea, cu ocazia înmormântării, au achizitionat sicriu, cruce, imbracaminte, incaltaminte, lenjerie, s-au achitat taxele solicitate de catre medicina legala (serviciile de imbalsamare, cosmetizare si igienizare s.a), transport funerar, coroane, jerbe si aranjamente florale, autorizatie constructie si edificare cavou (sapatura, zidarie, finisaje, materiale de constructii, etc.), cu slujba religioasă, plata preotilor si a celorlalte persoane (groparii, c1opotar, persoana care a tamaiat), batiste, prosoape doliu, alimente, bauturi, fructe, prajituri, farfurii, tacamuri, cani, cosuri cu pachete alimentare, lumanari, cheltuieli cu serviciile funerare, cheltuieli cu concesionarea locului de veci, taxa de inhumare, etc, masa comemorativa de înmormantare si organizarea parastaselor si a pomenilor ulterioare: pomana de 3 zile, de 9 zile, cea de 3 saptamani, 6 saptamani, 3 luni, 6 luni, 9 luni, de 1 an si 6 luni, urmand ca in scurt timp sa se efectueze pomana de 2 ani; pentru care s-au organizat mese comemorative ce au curpins produse alimentare, bauturi, fructe, prajituri, s.a.

Instanța trebuie sa tina seama ca ar fi absurd si total inechitabil a se pretinde partilor civile ca in momentele de maxima tristete pricinuite de comemorarea mortii celui disparut, sa se ingrijeasca in principal de preconstituirea de probe pentru procesul penal, mai ales ca nu au mai avut de a face cu asemenea situatii si nu stiau despre chitante, precum si de alte necesitati.

Apoi, cu privire la acordarea daunelor morale, pierderea sotului a insemnat pentru sotie pierderea echilibrului, a reperului in viata, pierderea a ceea ce iubea, acestia avand o relatie de cuplu si de familie foarte frumoasa, avand impreuna 2 copii.

Dupa cumplitul accident a fost nevoita sa gaseasca puterea de a merge mai departe, sa treaca peste socul pierderii acestuia si sa-si concentreze eforturile pentru cresterea si educarea celor doi fii.

Aceasta disparitie fulgeratoare a condus la schimbari dramatice in viata sotiei, fiind necesar a apeleze la serviciile unui psiholog pentru a incerca sa-si gaseasca un echilibru emotional.

Astfel, s-a arătat că se depune la dosar un raport de evaluare clinica, in baza caruia este evident faptul ca sotia victimei sufera de depresie si anxietate avand o labilitate emotionala, emotii precum tristete, frica, stari de ingrijorare in ceea ce priveste cresterea si educarea copiilor.

Sotia are stari depresive acute, se exprima de multe ori in genul "nimic nu mai are sens", "am obosit de viata" ceea ce face, asa cum reiese si din raportul de evaluare clinica, sa i se recomande inceperea unui demers psihoterapeutic.

In acest sens s-au facut deja cateva sedinte, precizându-se că se depune un contract de prestari servicii al carui pret solicitam sa se ia in considerare ca si daune materiale.

Cu privire la partea civila I. C. G. s-a arătat că este fiul natural al defunctului, in vasta de 10 ani. La data producerii accidentului avea varsta de 7 ani si jumatate.

Instanta de fond a acordat pentru daunele morale de 80.000 lei si o prestatie periodica lunara in cuantum procentual de 10% raportat la salariul minim pe economie incepand cu data de 05.11.2012 pana la implinirea varstei de 18 ani si in continuare pana la finalizarea studiilor dar nu mai mult de implinirea varstei de 26 de ani.

S-a contestat hotararea instantei de fond sub aspectul aprecierii cuantumului daunelor morale si al cuantumului prestatiei periodice.

Instanta nu a tinut cond de partea civila a rămas fără tatăl sau de la o vârsta atât de frageda, ceea ce in mod cert i-a provocat o mare suferința, o pierdere pe care o va resimtii pentru cel puțin toata copilaria și va avea efecte pentru tot restul vietii, fiind o persoana care va creste fara tata.

Cu privire la partea civila S. F. I., fiul nelegitim al defunctului, s-a arătat că la momentul producerii accidentului avand varsta de numai 9 ani si jumatate. Acesta este crescut de către victima ca si cum ar fi fiul sau inca de la varsta de doi ani.

I-au fost acordate daune morale in cuantum de 20.000 lei si de asemenea o prestatie periodica în cuantum procentual de 10%, raportat la salariul minim pe economie, incepand cu data de 05.11.2012 pana la împlinirea vârstei de 18 ani si in continuare pana la finalizarea studiilor, dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 de ani.

S-a apreciat că în mod eronat instanța de fond a acordat despagubiri atat de reduse pentru ambii minori, insa cu totul nejustificat a acordat acestuia daune morale mai mici decat fratelui sau, netinand cond de faptul ca tatal lor, nu a făcut niciodata vreo diferenta intre acestia, crescandu-i pe amandoi cu toate cele necesare, . care era multa veselie, respect, iubire si caldura parinteasca.

Ambii copii au avut un soc emotional puternic. Au existat momente cand au refuzat sa mearga la cursurile școlare, nu mai voiau sa invete, sa faca lectiile, sa citeasca. Nu mai doreau sa vorbeasca cu mama lor si cu ceilalti membrii ai familiei. Se inchideau separat, cate unul in fiecare camera, singuri, refuzand orice comunicare.

Insa vindecare nu s-a produs. Simt acum si vor simti si mai mult, pe viitor, lipsa tatalui lor.

Era mentorul si sfatuitorul copiilor.

S-a mai arătat că partile civile I. D., V. D., I. G., fratii si sora defunctului au primit cate 1800 lei daune materiale si cate 10.000 lei daune morale.

S-a considerat ca este o apreciere total injusta facuta de catre instanta de fond.

Fratii au dovedit in cauza faptul ca au avut relatii foarte apropiate cu victima si in mod cert au fost afectati de disparitia prematura a fratelui lor mai mic.

Acestia, in memoria fratelui, au participat toti, impreuna, la cheltuielile privind organizarea inmormantarii si a mesei comemorative de inmormantare, precum si a pomenirilor crestinesti ulterioare, alaturi de sotia defunctului. Aceștia au resimțit in mod evident un dezechilibru emotional si nu vor reusi vreodata sa se impace cu gandul ca fratele lor a murit in conditii atat de dramatice.

Acestia solicita despagubiri asa cum sunt descrise in cererea de constituire ca parte civila, 250.000 de euro (echivalentul in lei la cursul BNR, la data efectuarii platii) pentru fiecare dintre acesti a cu titlu de daune morale si cate 2000 de euro ( echivalentul in lei la cursul BNR, la data efectuarii platii) pentru fiecare cu titlu de daune materiale.

In concluzie, s-a considerat ca instanta de fond, la aprecierea tuturor despagubirilor pe care lea acordat catre părțile civile nu a tinut cond de legaturile stranse de familie, de varsta defunctului- numai 38 de ani- caruia practic i s-a frant viata cand cei doi copii aveau cea mai mare nevoie de prezenta tatalui, si nu in ultimul rand, de caracterul violent al mortii, concretizat cu multiple leziuni extrem de grave, aspect de natura a accentua trauma psihica a tuturor partilor civile.

De asemenea, modul in care a fost distribuita culpa in producerea accidentului, este total eronat, instanta de fond nefacand o apreciere corecta, raportat la intregul probatoriu administrat in cauza. In aceasta cauza o culpa de 60% retinuta in sarcina victimei a fost apreciată ca fiind de neconceput.

Atat la individualizarea pedepsei pentru infractiunea savarsita, cat si la aprecierea cuantumului despagubirilor civile acordate, instanta de fond a tinut cont de acest procent de 40% de culpa retinut in sarcina inculpatului.

S-a subliniat că aceasta apreciere a culpei este una injusta, ceea ce face ca hotararea instantei de fond, atat pe latura penala, cat si pe latura civila, sa fie netemeinica si nelegala.

F. de toate acestea, s-a considerat ca despagubirile civile, asa cum au fost solicitate, detaliate si mentionate in cererea de constituire de parte civila, sa se admita in totalitate, sa observati ca sentinta de fond este una nelegala.

Intinderea acestor daune este lasata la aprecierea judecatorului care trebuie sa tina seama de gravitatea vatamarilor produse, in speta s-a lezat valoarea suprema ocrotita de lege, respectiv viața, intensitatea suferintelor cauzate si aceste daune sa constituie o justa satisfactie acordata acestor parti civile.

Or instanta de font a facut o apreciere a despagubiri/or mai redusa chiar si decat oferta amiabila a asiguratorului care se afla la dosarul cauzei.

In acest sens a statuat si I.C.C.J. Sectia penala prin decizia 1323/01.03.2006 faptul ca la stabilirea cuantumului daunelor morale ce vor fi acordate se da satisfactie intemeiata si suficienta partilor civile, asigurandu-se posibilitatea acestora de a surmonta perioada ulterioara decesului, atat sub aspectul suferintei psihice cat si a lipsurilor materiale.

S-a solicitat instantei de judecata sa oblige pe inculpatul B. G. la plata despagubiri lor civile solicitate de catre fiecare dintre partile civile, iar hotararea astfel pronuntata sa fie opozabila Societatii de Asigurari G. R. Asigurarereasigurare SA, astfel ca in baza contractului de asigurare, toate despagubirile acordate de instanta partilor civile cad in sarcina asiguratorului, aceasta societatea de asigurare raspunzand pentru prejudiciile cauzate partilor civile, in limitele contractului de asigurare.

Asiguratorul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

S-a apreciat ca instanta de fond a analizat cu obiectivitate ansamblul materialului probator administrat in cauza, facand o corecta individualizare a pedepsei aplicata inculpatului. Astfel, in mod absolut justificat a retinut instanta de fond ca vinovatia pentru producerea accidentului rutier aparține in proportie mai mare victimei care s-a facut vinovat de faptul ca a circulat in stare avansata de ebrietate, pe timp de noapte, pe o bicicleta nesemnalizata, fără îmbrăcăminte reflectorizanta si . măsura inculpatului care a depășit viteza maxima admisa in localitate.

Contrar celor susținute de apelanții- părți civile, culpa victimei in producerea accidentului rutier din data de 05.12.2012 rezulta fără echivoc atât din raportul de expertiza, cat si din rechizitoriul Parchetului.

Actul de inculpare concluzionează in sensul ca la producerea accidentului de circulație din 05.11.2012 au concurat atât culpa victimei cat si cea a inculpatului.

Astfel, in sarcina inculpatului se retine ca ar fi condus cu o viteza de cca 72 km/h condițiile in care in localitate limita de viteza este de 50 krn/h, încălcând dispozițiile art. 35 alin. 1, art. 41 alin. 5 si art. 49 alin. 1 din oug 195/2002.

Victima, care circula cu bicicleta neechipata corespunzător si fără a purta vesta reflectorizanta, fiind si sub influenta băuturilor alcoolice (1,90g%o alcool in sânge) a încălcat prevederile art. 70 alin 3 din OUG nr._, pe cele ale Regulamentului pentru aplicarea oug nr. 195/2002 prevăzute la art. 161 alin. 1 lit. f si r, referitoare la interdicția bicicletelor de a circula pe timp de noapte fără a fi echipate cu mijloace de iluminare si dispozitive refelectorizant-fluorescente, interdicția conducătorilor de biciclete de a circula sub influenta băuturilor alcoolice, precum si interdicția acestora de a se deplasa pe bicicleta fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante.

In acest context normativ se susține ca inculpatul nu a adaptat, ca participant la traficul rutier, viteza in mers, circulând cu viteza peste limita legala, fapt ce a condus la producerea accidentului, iar victima- prin comportamentul- sau a determinat apariția starii de pericol si in final accidentul.

Prin urmare, accidentul rutier din data de 05.12.2012 este consecinta in primul rand a faptelor victimei si- . mica- a asiguratului- inculpatul B. G., care circula cu o viteza de 72 Kmlh in localitate, fata de limita de 50 km/h prevăzuta de normele legale.

S-a apreciat că aceste aspecte au fost cu justețe analizate de catre instanta de fond. aceasta facand o corecta individualizare a pedepsei raportata la gradul de culpabilitate retinut in sarcina inculpatului.

In opinia asiguratorului, instanta de fond a facut o corecta aperciere a prejudiciului suferit de fiecare dintre partile civile, raportandu-se atat la procentul de vinovatie, la masura in care prejudiciul material a fost dovedit, precum si la scopul acordarii daunelor morale, si anume acela de compensare a suferințelor prilejuite de pierderea unei persoane apropiate.

Desi se insista de către apelantii parti civile asupra faptului ca defuntul I. T. M. avea o relație foarte sudata cu partea civila A. M., impreuna cu care acesta avea un copil, fără însă a fi căsătoriți, acest aspect este contrazis de martorii audiati in cauza.

Astfel, s-a arătat că defunctul nu mai locuia impreuna cu apelanta- parte civila A. M. de mai mulți ani, convietuirea acestora in comun fiind de numai doi ani si jumătate la începutul relației.

S-a solicitat instanței sa observe ca, judecand nu numai in litera, ci si in spiritul legii instanța de fond a acordat partilor civile despagubiri materiale peste limita celor dovedite cu documente justificative, apreciind ca in situatii tragice partile civile sunt uneori in imposibilitatea constituirii unor dovezi scrise, sumele acordate fiind mai mult decat rezonabile.

Cat priveste prestatiile periodice stabilite pentru cei doi minori, chiar daca S. F. I. nu era copilul legitim al victimei si chiar daca acesta- prin hotarare de divort- beneficia de pensie de intretinere de la tatal biologic, s-a apreciat ca si acestea au fost acordate ..

Instanta, la stabilirea sumelor, s-a raporat atat la gradul de rudenie si la atasamentul dintre victima si cei doi minori, cat si la contributia materiala a victimei la cresterea rninorilor atunci cand aceasta era in viata.

Si sumele acordate cu titlu de daune morale sunt- in opinia asiguratorului- mai mult decât rezonabile, de natura a compensa suferința încercată de care părțile civile, respectiv copiii legitimi sau nu, concubina, frații victimei, care au suferit cu siguranță un prejudiciu nepatrimonial prin dispariția unui membru al familiei, motiv pentru care o majorare a acestor sume, asa cum solicita apelanții, ar fi numai nejustificata. dar ar si excede scopului pe care jurisprudența l-a consacrat pentru astfel de prejudicii.

Prejudiciile de ordin moral generează indubitabil dreptul și obligația la repararea consecințelor și, chiar dacă este adevărat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conținut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenței în bani a valorilor încălcate prin fapta ilicită.

Atingerile aduse acestor valori, manifestându-se concret, permit aprecierea intensității și gravității lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acțiune, de consecințe.

Deși este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o anumită doză de aproximare, instanța de fond la acordarea daunelor morale a tinut, așa cum era si firesc, seama de o . criterii, apreciind ca dimensiunea prejudiciului moral trebuie stabilită nu doar în raport cu intensitatea durerilor psihice suferite de părțile civile, consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, dar și în raport de împrejurările concrete în care s-au petrrecut faptele, gravitatea acestora și vinovăția inculpatului, forma culpei, antecedentele penale ale acestuia, relațiile dintre victimă și părțile civile.

La acordarea daunelor morale trebuie avute in vedere și unele criterii obiective, de exemplu raportarea pretențiilor la condițiile socio-economice individuale ale părților civile precum și la nivelul general (venitul mediu la nivel național etc) astfel încât stabilirea unui cuantum al despăgubirilor să aibă o susținere obiectivă care să constituie baza pe care se formează convingere a judecătorului, în concordanță cu jurisprudența în materie. cu venitul mediu pe cap de locuitor și cu nivelul general de dezvoltare economică a României.

Toate aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei, iar instanța de fond le-a avut in vedere la soluționarea laturii civile.

Rolul daunelor morale este acela de a compensa suferințele ele de ordin fizic sau psihic care persoana vătămată prin infracțiune a trecut, dar cuantumul lor trebuie să fie echitabil, fără a conduce la o îmbogățire nejustificată a părților civile.

Prin încheierile date în cauză la 17.06.2015, 16.07.2015, 07.08.2015, 07.09.2015 s-a prelungit succesiv dreptul de circulație al inculpatului.

Apelanții- părți civile și intimatul- inculpat au fost asistați, respectiv reprezentați de apărători aleși (f. 10, 18, 71, 81), iar asiguratorul a fost reprezentat de consilier juridic (f. 49)

Inculpatul P. C. G. a fost audiat, conform art. 420 alin. 4 Cod procedură penală, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar (f. 13, 82).

S-a făcut aplicarea art. 420 alin. 4 cod procedură penală, intimatul- inculpat B. G. arătând că își menține declarațiile și nu dorește să dea o declarație în fața Curții (f. 103 verso).

Deliberând asupra probelor propuse, Curtea a încuviințat apelanților proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.

La dosar apelanții au depus, în original, contractul de prestări servicii psihoterapeutice (f. 95- 96), raport de evaluare psihologică (f. 97- 100), raport de evaluare clinică (f. 101- 102) privind pe apelanta A. M..

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelanții- părți civile, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de apelanții- părți civile pentru următoarele considerente:

Curtea constată că prima instanță a analizat corespunzător cauza sub aspectele vizând existența infracțiunilor și vinovăția inculpatului și, de asemenea, că a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate, hotărârea atacată fiind temeinică și legală sub aceste aspecte.

În examenul propriu, în fapt, Curtea reține că la data de 05.11.2012 în jurul orelor 18:45, inculpatul B. G. a condus autoturismul marca Nissan Navara cu numărul de înmatriculare_ având o viteză de 72 km/h și luminile de întâlnire în funcțiune, în satul Z., pe sensul de mers dinspre .. Ulmu, jud. Călărași, iar în apropierea intersecției cu . în impact cu bicicleta condusă de I. T. Minel care circula cu aceasta nefiind echipat corespunzător, fără a purta vestă reflectorizantă și fiind sub influența băuturilor alcoolice, accidentându-l mortal pe acesta.

Cu privire la culpa inculpatului și a victimei Curtea reține, contrar aspectelor reținute de instanța de fond, că parcurgerea procedurii simplificate impune reținerea integrală a situației de fapt expuse în rechizitoriu, astfel încât va reține în sarcina inculpatului încălcarea dispozițiilor art. 48 din OUG nr. 195/2002R, art. 35 alin. 1 și art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002R.

În acord cu instanța de fond, însă, având în vedere gravitatea sporită a încălcării regulilor de circulație de către victimă, faptul că numărul de reguli de circulație nu poate fi calculat simplu, matematic, independent de importanța acestora, Curtea va reține ca fiind judicioasă aprecierea instanței de fond în sensul că inculpatului îi revine o culpă de 40%, iar victimei- de 60% în producerea accidentului.

Curtea reține situația de fapt din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului și planșă foto din 05.11.2012 (f 17- 43 dup); raport necropsie victimă I. T. Minel (f 78- 82 dup); acte medicale victimă (f 86- 87 dup); declarații martori B. I.- martor indirect, menționează că la locul unde s-a oprit auto inițial s-a format o pată de lichid, asistent măsurători (f 111 duo), P. G.- similar (f 112 dup), T. C.- martor ocular, pasager auto condus de inculpat (f 113- 114, 115 dup); raport de expertiză tehnică auto (f 149- 153 dup).

În acord cu instanța de fond Curtea reține că legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal.

Astfel, deși limitele de pedeapsă prevăzute de art. 178 alin. 2 vechiul cod penal și art. 192 alin. 2 noul cod penal sunt aceleași, în concret prin raportare la circumstanțele faptei și făptuitorului apreciind că nu se impune executarea în regime de detenție, Curtea va reține că vechiul cod penal, permițând suspendarea executării în condiții mai favorabile decât noul cod penal, constituie legea penală mai favorabilă.

În drept Curtea apreciază că fapta comisă de către inculpat, descrisă anterior, întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele din conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 2 vechiul cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 noul cod penal.

În privința individualizării pedepselor, Curtea constată că instanța fondului a realizat o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 72 vechiul Cod penal, aplicând o pedeapsă egală cu minimul special, astfel cum a fost redus conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În acest sens se reține faptul că inculpatul, deși inițial a încercat să-și minimizeze vinovăția, a recunoscut comiterea faptei și că această împrejurare, ca circumstanțele sale familiale și personale, alături de circumstanțele comiterii infracțiunii (culpa considerabilă a victimei) justifică aplicarea unei pedepse egale cu minimul special.

În consecință, Curtea apreciază că se impune menținerea pedepsei stabilite de instanța fondului.

De asemenea, se constată că instanța fondului a aplicat în mod corect dispozițiile art. 81 și art. 82 vechiul cod penal și a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei accesorii aplicate.

Cu privire la latura civilă a cauzei Curtea, în acord cu instanța de fond, reține împrejurarea că infracțiunea comisă de inculpat atrage răspunderea civilă delictuală a acestuia.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate Curtea apreciază că sumele acordate sunt, în parte, prea mici.

Sub aspectul daunelor materiale acordate părților civile majore Curtea va reține, în acord cu instanța de fond, imposibilitatea morală de preconstituire a probelor, în condițiile unui eveniment atât de tragic cum este decesul unui membru al familiei fiind excesiv a se impune părților civile obligația de a păstra toate documentele justificative ale cheltuielilor efectuate.

Prin urmare, analizând actele depuse la dosar de părțile civile, dar dând eficiență juridică și declarației martorului B. T., Curtea apreciază că suma stabilită de instanța de fond cu titlul de daune materiale (cheltuieli), de 22.500 lei, este corespunzătoare.

Însă, ca urmare a împărțirii sumei aferente culpei de 40% a inculpatului- de 9000 lei- la cele patru părți civile, suma corespunzătoare fiecărei părți civile majore- V. D., I. G., I. D. și A. M.- este de 2250 lei și nu de 1800 lei, cum eronat s-a stabilit.

Daunele materiale acordate părților civile minori sunt, în opinia Curții, corespunzătoare, instanța de fond procedând la o judicioasă individualizare a acestora.

Cu privire la daunele morale acordate, Curtea, având în vedere trauma inerentă pierderii unui membru al familiei- familie în sensul codului civil-, dar dând eficiență și raporturilor concrete existente între partea civilă A. M. și victimă, apreciază că se impune majorarea daunelor morale acordate părților civile cu excepția părții civile A. M., în privința căreia este apreciată ca suficiente, inclusiv în vederea remedierii manifestărilor psihologice, suma acordată de instanța de fond cu titlul de daune morale.

Pentru a reține în cauză necesitatea majorării daunelor morale Curtea va avea în vedere vârsta fragedă a celor doi minori, legăturile existente între aceștia și victimă, dar și raporturile existente între victimă și frații săi, apreciind că acordarea, cu titlul de daune morale, a sumei de_ lei către partea civilă I. C.,_ lei către partea civilă S. F. I., câte 20.000 lei către părțile civile I. D., I. G., V. D. este de natură a asigura un just echilibru între suferințele la care au fost expuse aceste părți civile și necesitatea de a se preveni deturnarea daunelor morale de la finalitatea lor.

Se va reține și obligația asiguratorului de a efectua plata sumelor datorate cu titlul de daune și cheltuieli judiciare către părțile civile, de către asigurat, în limita plafonului legal.

În consecință, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de apelanții- părți civile A. M., I. C. G., I. D., I. G., S. F. I., V. D. împotriva Sentinței penale nr. 151/19.05.2015 pronunțate de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul- inculpat B. G., intimatul- asigurator G. România Asigurare- Reasigurare S.A. și intimatul- persoană vătămată I. D. I. prin reprezentant legal I. P. C..

Va desființa în parte sentința apelată și, în fond, rejudecând:

În baza art. 19 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 și art. 1531 și urm. Cod civil va admite în parte cererea de despăgubiri civile formulată de părțile civile A. M., I. C. G., S. F. I., V. D., I. G. și I. D., reținând în sarcina inculpatului o culpă de 40% în producerea accidentului.

Va obliga pe inculpat să plătească părților civile în următoarele sume de bani:

-către partea civilă A. M.- 2250 lei daune materiale și 40.000 lei daune morale;

-către partea civilă I. C. G. reprezentat legal de A. M.-120.000 lei daune morale și o prestație periodică lunară în cuantum procentual de 10% raportat la salariul minim pe economie începând cu data de 05.11.2012 până la împlinirea vârstei de 18 ani și în continuare până la finalizarea studiilor dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 de ani;

-către partea civilă S. F. I. reprezentat legal de A. M.-40.000 lei daune morale și o prestație periodică lunară în cuantum procentual de 10% raportat la salariul minim pe economie începând cu data de 05.11.2012 până la împlinirea vârstei de 18 ani și în continuare până la finalizarea studiilor dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 de ani;

- către fiecare din părțile civile I. D., V. D., I. G. câte 2250 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale,

plata despăgubirilor urmând a fi efectuată de asiguratorul G. România Asigurare- Reasigurare SA., în limita plafonului legal.

În baza art. 276 alin. 2 Cod procedură penală îl va obliga pe inculpat la plata către părțile civile a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de acestea în fond, reprezentând onorariu avocat (parțial), plata cheltuielilor urmând a fi efectuată de asiguratorul G. România Asigurare- Reasigurare SA., în limita plafonului legal.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 276 alin. 2 cod procedură penală, având în vedere soluția dată, culpa procesuală, îl va obliga pe intimatul- inculpat la plata către partea civilă- apelantă A. M. a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de aceasta în apel, reprezentând onorariu avocat (parțial)- chitanță aflată la 114 dosar Curte-, plata cheltuielilor urmând a fi efectuată de asiguratorul G. România Asigurare- Reasigurare SA, în limita plafonului legal.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de apelanții- părți civile A. M., I. C. G., I. D., I. G., S. F. I., V. D. împotriva Sentinței penale nr. 151/19.05.2015 pronunțate de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul- inculpat B. G., intimatul- asigurator G. ROMÂNIA ASIGURARE- REASIGURARE S.A. și intimatul- persoană vătămată I. D. I. prin reprezentant legal I. P. C..

Desființează în parte sentința apelată și, în fond, rejudecând:

În baza art. 19 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 și art. 1531 și urm. Cod civil admite în parte cererea de despăgubiri civile formulată de părțile civile A. M., I. C. G., S. F. I., V. D., I. G. și I. D., reținând în sarcina inculpatului o culpă de 40% în producerea accidentului.

Obligă inculpatul să plătească părților civile în următoarele sume de bani:

-către partea civilă A. M.- 2250 lei daune materiale și 40.000 lei daune morale;

- către fiecare din părțile civile I. D., V. D., I. G. câte 2250 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale,

plata despăgubirilor urmând a fi efectuată de asiguratorul G. România Asigurare- Reasigurare SA.

În baza art. 276 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata către părțile civile a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de acestea în fond, reprezentând onorariu avocat (parțial), plata cheltuielilor urmând a fi efectuată de asiguratorul G. România Asigurare- Reasigurare SA.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 276 alin. 2 cod procedură penală obligă intimatul-inculpat la plata către partea civilă- apelantă A. M. a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de aceasta în apel, reprezentând onorariu avocat (parțial), plata cheltuielilor urmând a fi efectuată de asiguratorul G. România Asigurare- Reasigurare SA

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.11.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

E. V. A. I. C. C. D.

GREFIER,

E. A. N.

Red. și tehnored. jud. I.E.V.A./13 ex./22.02.2016

Jud. fond- jud. S.C.C., Jud. Călărași

← Traficul de migranţi. Art.263 NCP. Decizia nr. 1/2015. Curtea...		Falsul intelectual. Art.321 NCP. Decizia nr. 1037/2015. Curtea... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1616/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1616/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI