Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 1/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-01-2015 în dosarul nr. 28326/3/2014/a4
DOSAR NR._
(5064/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1/C
Ședința publică din data de 5 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, soluționarea contestației formulată de inculpatul J. M. F. M. împotriva încheierii de ședință din data de 11 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspunscontestatorul-inculpat J. M. F. M.,personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat C. G., în baza delegației nr._ din data de 29.12.2014 depusă la fila 5 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat J. M. F. M., având cuvântul, solicită admiterea contestației, modificarea încheierii prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.218 alin.1, 2 Cpp.
Apreciază că după 7 luni de arest există posibilitatea de a se lua față de inculpat măsura arestului la domiciliu deoarece în toată această perioadă de arest inculpatul a suferit două intervenții chirurgicale pe cord, cât și față de concluziile menționate de doctorul care a efectuat aceste intervenții, în sensul că i-a recomandat repaus, având în vedere stresul emoțional la care este supus în regimul penitenciar.
În această situație consideră că, raportându-se la sănătatea persoanei, se poate lua față de inculpat măsura arestului la domiciliu.
Solicită a se avea în vedere faptul că părinții inculpatului au decedat, inculpatul găsindu-și refugiul în droguri. Mai arată că inițial inculpatul era consumator de droguri și, ulterior, pentru a și le procura, a făcut o vânzare de 10 grame în decursul a 6 luni. Astfel, precizează că inculpatul nu vindea droguri pentru a obține niște venituri, acesta obținând venituri licite din diferite activități.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că în mod corect a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului în raport de faptele comise și de gravitatea acestora.
În ceea ce privește starea de sănătate a inculpatului precizează că în mod indiscutabil acesta a beneficiat de tratament medical corespunzător în penitenciar.
Prin urmare solicită respingerea contestației formulată de inculpat, ca fiind nefondată.
Contestatorul-inculpat J. M. F. M., personal, având ultimul cuvânt, depune la dosar un memoriu. Arată că regretă ceea ce a făcut și nu a tergiversat soluționarea cauzei. De asemenea, arată că are 43 de ani și nu are antecedente penale. Mai precizează că a rămas orfan de mic și a avut grijă de fratele său, precum și faptul că are o fetiță în vârstă de 6 ani. Mai menționează că are o afecțiune a inimii care îi poate provoca o moarte subită și are atacuri de panică.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din data de 11.12.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ 14 s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului J. M. F., reținându-se subzistența temeiurilor avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive sub toate aspectele atât referitor la minimul pedepsei cerute de lege, infracțiunile pentru care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului fiind sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, apreciindu-se totodată că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, inclusiv din perspectiva stării de boală invocate de inculpat, reținându-se că la acest moment, nu există dovezi din care să rezulte că inculpatului nu i-ar putea fi asigurat un astfel de tratament, în rețeaua sanitară a penitenciarului sau în rețeaua sanitară publică, sub pază permanentă.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul J. M. F. M. care a solicitat admiterea contestației apreciind că sunt îndeplinite condițiile pentru luarea măsurii arestului la domiciliu, măsură necesară și suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, având in vedere că au fost administrate toate probele, iar la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile inițiale, care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, inculpatul fiind arestat preventiv din luna iunie 2014 iar pericolul concret pentru societatea s-a diminuat, arătând de asemenea că starea sa de sănătate este precară.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt:
Curtea constată că prin rechizitoriul nr. 106/D/P/2014 din 19.08.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului J. M. F. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de efectuare, fără drept și fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată, de trafic de droguri de risc în formă continuată, trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 16 al. 1 din Legea nr. 194/2011 cu aplic. art. 35 al. 1 C.p., art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C.p. și art. 2 al. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 C.p., toate cu aplic. art. 38 al. 1 C.p.
În esență, s-a reținut prin actul de sesizare că în perioada ianuarie 2014 – iunie 2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, droguri de risc și de mare risc, respectiv cannabis și 4-MEC, inclusiv la datele de 29.03.2014, 12.04.2014, 06.05.2014 și 26.05.2014, când a vândut colaboratorului introdus în cauză 7,75 grame cannabis, 2,73 grame substanță conținând compusul 4-MEC (anterior datei de 08.05.2014) și 1,83 grame substanță conținând compusul 4-MEC (ulterior datei de 08.05.2014).
Față de scopul, condițiile generale de aplicare ale măsurilor preventive, astfel cum sunt acestea definite de art. 202 alin. 1 Cp.p. Curtea apreciază că sunt îndeplinite în continuare în cauză, existând probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat și apreciază că măsura arestării preventive este în acest moment procesual necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Referitor la existența indiciilor temeinice care atestă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, Curtea reține că acestea se relevă din procese-verbale de investigații, procese-verbale de supraveghere operativă, procese-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procese-verbale de redare a declarațiilor colaboratorului sub acoperire, conținutul convorbirilor interceptate atestând chiar că o parte dintre tranzacții se desfășurau în prezența fiicei sale, în vârstă de 5 ani, rapoarte de constatare tehnico-științifică, dovezi de predare bunuri, procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate și a înregistrărilor audio-video, procese-verbale de percheziție domiciliară, declarațiile inculpatului,
Curtea apreciază astfel că datele și informațiile existente la dosar se circumscriu noțiunii de „suspiciune rezonabilă”, în sensul oferit inclusiv de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acestea fiind în măsura să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit aceste fapte penale. În același sens, Curtea apreciază că sunt întrunite exigențele art. 5 par. 1 lit. c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cu referire la noțiunea de suspiciuni întrucât nu este necesar ca la momentul arestării, anchetatorii sa aibă suficiente probe pentru a aduce o acuzație.
Curtea apreciază de asemenea că în concret, faptele pentru care inculpatul este cercetat penal sunt grave, față de natura și modalitatea în care se presupune rezonabil că inculpatul a acționat și nu în ultimul rând, față de urmările produse, reținând și săvârșirea unora dintre actele materiale în prezența fiicei sale, iar starea de boală a inculpatului nu poate constitui un argument în considerarea căruia măsura arestării să fie înlocuită cu o măsură mai puțin restrictivă, cu atât mai mult cu cât acesta a beneficiat de tratament și intervenții corespunzătoare pe perioada arestului preventiv, în clinici de specialitate, astfel încât apreciază că în acest moment se impune în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, reținând că mai sunt probe de administrat, circumstanțele personale favorabile neputând determina în sine, o altă măsură preventivă, acestea putând fi însă valorificate ulterior, în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, în măsura în care inculpatul va fi condamnat.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că se justifică menținerea celei mai grave măsuri preventive față de inculpat.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul J. M. F. M. împotriva încheierii din data de 11.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 5.01.2015.
PREȘEDINTE
M. D. G.
GREFIER
D. T.
Red. și tehnored. M.D.G.
2 ex
Red. E. B. – P. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr.... | Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
