Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 10810/303/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (4222/2014)
DECIZIA PENALĂ NR. 112/A
Ședința publică din data de 26.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. B.
JUDECĂTOR: S. C.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost legal reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București împotriva sentinței penale nr. 574/14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul – inculpat T. G.personal, adus de la locul de deținere, P. R. și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. M., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/15.01.2015, aflată la fila 12 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea aduce la cunoștința intimatului – inculpat dreptul acestuia de a face declarații în faza apelului, cu precizarea că, în situația în care va da declarație, tot ceea ce va declara va putea fi folosit, atât în favoarea, cât și împotriva acestuia.
Intimatul – inculpat menționează că nu dorește să facă declarații suplimentare, precizare consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței penale nr. 574/14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București și, pe fond, confiscarea sumei de bani la care s-a făcut referire în hotărârea contopită, respectiv, sentința penală nr. 1153/17.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Avocatul din oficiu al intimatului – inculpat solicită respingerea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, menținerea sentinței penale pronunțate de instanța fondului și să se constate că, potrivit art. 35 alineatul 5 Cod procedură penală anterior, sunt îndeplinite condițiile, în sensul că, prin sentința penală nr. 574/14.11.2014 s-a aplicat confiscarea sumei de 250 de lei, prin sentința penală nr. 1153/17.12.2013 s-a dispus confiscarea sumei de 700 de lei, iar, în final, instanța a aplicat măsura de siguranță a confiscării de 700 de lei. Prin urmare, când există mai multe măsuri de siguranță de aceeași natură, se aplică măsura de siguranță o singură dată. D. dacă există măsuri de natură diferită, conform art. 35 alineatul 5 Cpr.pen. anterior, aceste măsuri de siguranță se cumulează.
Intimatul – inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că lasă la aprecierea Curții.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 574 din 14.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, În baza art. 211 alin.1 raportat la art. 211 alin. 2 lit. c) C.pen. 1968 cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 39 alin. 4 C.pen 1968 și art. 5 alin. 1 C.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen a fost condamnat inculpatul T. G., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 71 C.pen. 1968 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. 1968 a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36 alin. 1 C.pen.1968, s-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință este concurentă cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1257 din 09.08.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2035 a Curții de Apel București la data de 04.11.2013 și cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1153 din 17.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 101 a Curții de Apel București la data de 17.02.2014.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal rap. la art. 33 lit. a Cod penal coroborat cu art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal a fost contopită pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 4 închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1257 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București și cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1153 din 17.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporind-o cu 1 an, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. 1968 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b V.C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36 alin. 3 C.pen. 1968 din pedeapsa aplicată a fost dedusă perioada executată începând cu data de 03.07.2013 până la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3307/06.11.2013 al Judecătoriei Sectorului 3 București și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2416/20.02.2014 al Judecătoriei Sectorului 2 București și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 397 alin. 1 C.proc. pen. raportat la art. 20 și art. 25 alin. 1 C.proc.pen. s-a luat act că numitul V. C., succesor în drepturi al persoanei vătămate V. I., nu se constituie parte civilă în proces.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e C.pen.1968 s-a confiscat de la inculpat suma de 700 de lei obținută din vânzarea bunurilor persoanei vătămate.
În baza art. 398 C.proc.pen. raportat la art. 274 alin. 1 teza I C.proc.pen a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, alcătuită din cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală în cuantum de 500 de lei și cheltuieli judiciare în faza judecății în cuantum de 450 lei.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de 23.05.2013, în jurul orei 14.40, inculpatul T. G., prin violență, a smuls de la gâtul părții vătămate V. I. două lănțișoare de aur în valoare de 500 de lei, în timp ce aceasta se afla în holul blocului în care locuiește, din Calea Giulești nr. 111, ., așteptând liftul. Inculpatul a pătruns în lift după persoana vătămată și a lovit-o cu pumnul în față, după care i-a smuls cele două lănțișoare de aur de la gât, reușind ulterior să fugă de la locul săvârșirii faptei, fără a fi prins.
Situația de fapt a fost reținută de către instanță ca urmare a coroborării declarațiilor persoanei vătămate V. I. cu cele ale inculpatului și ale martorului S. G., susținute de procesele-verbale de recunoaștere din planșele foto.
Partea vătămate V. I. a declarat că, în data de 23.05.2013, în jurul orei 14.00, a intrat în scara blocului și, după aceea, în cabina liftului, iar, odată cu ea, a intrat și inculpatul, care a lovit-o cu pumnul în zona feței și i-a smuls cele două lănțișoare de aur de la gât, după care a fugit din scara blocului.
Martorul S. G.-I. a declarat că, în timp se întorcea cu nepotul său de la școală, ajungând în fața blocului în care locuiește, a văzut-o pe persoana vătămată când a intrat în scara blocului, fiind urmată de inculpat. După ce a intrat în scara blocului, s-a întâlnit cu inculpatul, a observat că ușa liftului era întredeschisă, iar persoana vătămată era căzută și lovită în zona feței în interiorul liftului.
Din procesul-verbal de cercetare a locului faptei și planșele fotografice, instanța a reținut că locul săvârșirii infracțiunii este reprezentat de cabina liftului, iar din planșele fotografice a rezultat că persoana vătămată a suferit leziuni la nivelul feței.
Faptele, astfel cum au fost reținute, au fost recunoscute de inculpat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății.
Anterior stabilirii încadrării juridice a faptelor cu privire la care inculpatul a fost trimis în judecată, instanța de fond a avut în vedere că potrivit art. 246 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Pentru a determina legea mai favorabilă aplicabilă în cauză, instanța a analizat comparativ norma de incriminare a infracțiunii de tâlhărie din Codul penal din 1969, respectiv art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal din 1969 și cea prev. de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, respectiv art. 233 Cod penal. Au fost avute în vedere drept criterii de determinare a legii penale mai favorabile următoarele: conținutul infracțiunii, existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, sancțiunea aplicabilă (natura și limitele acesteia).
Aplicând criteriile enumerate în prezenta cauză, sub aspectul conținutului infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanța a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal din 1969.
În ceea ce privește elementul circumstanțial agravat prev. de art. 211 alin. 1 lit. c și Cod penal din 1969, respectiv săvârșirea infracțiunii de tâlhărie într-un loc public, acesta nu se mai regăsește în prevederile art. 234 Cod penal, faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată întrunind elementele constitutive ale potrivit Codului penal.
Și din perspectiva limitelor de pedeapsă aplicabile infracțiunii de tâlhărie, noua lege penală prevede limite de pedeapsă mai reduse (închisoarea de la 2 la 7 ani) comparativ cu Codul penal anterior care, în modalitatea normativă de săvârșire prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal din 1969 prevedea pedeapsa închisorii de la 7-20 ani.
De asemenea, instanța a reținut că infracțiunea din cauză a fost săvârșit în stare de recidivă postexecutorie față de condamnarea la pedeapsa 8 ani și 6 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 1363/11.10.2007, pronunțată în dosarul nr._/3/2007 de Tribunalul București, rămasă definitivă la data de 13.11.2007 prin nerecurare. Pedeapsa a fost executată integral în baza MEPI nr. 1634/13.11.2007, inculpatul fiind eliberat la termen, la data de 22.03.2013, astfel cum rezultă din referatul Biroului executări penale privind situația executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1363/11.10.2007.
În concret, individualizând mai întâi pedeapsa prin aplicarea sporului prevăzut Codul penal 1969, iar apoi individualizând pedeapsa între limitele majorate potrivit Codului penal, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului cu privire la recidiva postexecutorie este Codul penal 1969.
Totodată, instanța a reținut că infracțiunea din cauză este concurentă cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 1257 din 09.08.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2035 a Curții de Apel București la data de 04.11.2013 și cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 1153 din 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 101 a Curții de Apel București la data de 17.02.2014, pedepse ce nu au fost contopite. Sub acest aspect, cum potrivit Codului penal, aplicarea sporului este obligatorie, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă atât concursului de infracțiuni, cât si în ansamblu, este Codul penal din 1969.
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului T. G. constând în aceea că, la data de 23.05.2013, în jurul orei 14.40, prin violență, a smuls de la gâtul persoanei vătămate V. I. două lănțișoare de aur în valoare de 500 de lei, în timp ce aceasta se afla în liftul blocului în care locuiește din Calea Giulești, nr 111, ., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. art. 211 alin. 1 raportat art. 211 alin. 2 lit. c) C.pen. 1968 cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. 1968 și art. 5 alin. 1 C.pen.
S-a reținut pluralitatea de infracțiuni sub forma recidivei postexecutorii, infracțiunea intenționată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, ce face obiectul cauzei reprezentând cel de-al doilea termen al recidivei, primul termen fiind reprezentat de condamnarea la pedeapsa 8 ani și 6 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 1363/11.10.2007 pronunțată în dosarul nr._/3/2007 de Tribunalul București, rămasă definitivă la data de 13.11.2007 prin nerecurare, pedeapsă executată integral la data de 22.03.2013.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere prevederile art.74 C.pen., și anume împrejurările săvârșirii faptei, respectiv într-un loc public, prin surprinderea persoanei vătămate care încerca să intre în scara blocului de domiciliu, asupra unei persoane în etate, cu reduse posibilități de a se apăra, având în vedere modul cum inculpatul a exercitat actele de violență asupra sa, aspecte ce denotă o gravitate sporită a faptei, chiar dacă prejudiciul creat a fost unul relativ scăzut.
Cu privire la persoana inculpatului, instanța de fond a reținut conduita sinceră a acestuia atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, nu este căsătorit și nu are copii minori, nu are o ocupație și nici loc de muncă, este recidivist, dovedind perseverență infracțională, iar pedeapsa executată anterior nu și-a atins scopurile de prevenție specială și reeducare, inculpatul continuând să aibă o atitudine de sfidare a ordinii juridice.
Față de cele reținute, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție, apreciind că prin executarea acestei pedepse vor fi atinse scopul preventiv-educativ, dar și cel coercitiv al pedepsei.
La stabilirea pedepselor complementare și accesorii, instanța de fond a mai avut în vedere principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile enunțat prin decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 și dispozițiile art. 12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, potrivit cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal rap. la art. 33 lit. a Cod penal coroborat cu art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 4 închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1257 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2035 a Curții de Apel București la data de 04.11.2013, și cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1153 din 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 101 a Curții de Apel București la data de 17.02.2014, pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare sporind-o cu 1 an, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
La aplicarea sporului, a avut în vedere numărul infracțiunilor pentru care inculpatul a fost cercetat, cuantumul pedepselor aplicate, sporul de pedeapsă reprezentând o compensare a absorbției și a neexecutării succesive de către inculpat a pedepselor mai puțin grave ca întindere, aplicate prin prezenta sentință.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că persoana vătămată V. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500 de lei.
În urma decesului persoanei vătămate V. I., survenit la data de 21.08.2013, numitul V. C., fiul și succesorul în drepturi al persoanei vătămate V. I., a declarat că nu se constituie parte civilă în proces.
În baza art. 118 alin. 4 C.pen. instanța a luat față de inculpat măsura de siguranță a confiscării speciale constând în confiscarea sumei de 700 lei reprezentând contravaloarea lănțișoarelor de aur ale persoanei vătămate V. I..
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal,P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București,care a criticat-o pentru motive de nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de apel, Ministerul Public a susținut, în esență, că instanța de fond a omis contopirea măsurilor de siguranță aplicate inculpatului T. G., respectiv confiscarea sumei de 700 lei, dispusă prin sentința atacată si măsura de siguranță a confiscării sumei de 250 lei, dispusă prin sentința Judecătoriei Sectorului 2 București.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 2 C.pr.pen., Curtea apreciază fondat apelul declarat, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt reținută, încadrarea juridică și tratamentul sancționator aplicat inculpatului-intimat nu au fost criticate în cel de-al doilea grad de jurisdicție, iar în urma reevaluării, din oficiu, a particularităților cauzei, Curtea constată că toate aceste aspecte au fost judicios și temeinic reținute prin sentință.
În contextul probelor administrate în faza de urmărire penală, dar și al poziției asumate manifest de către inculpat, care a recunoscut comiterea faptei, este neutilă o reluare detaliată a analizei probatoriului, astfel încât instanța de apel face trimitere, sub acest aspect, la considerentele ample ale hotărârii instanței de fond.
Este neîndoielnic dovedit că, la data de 23.05.2013, în jurul orelor 14.40, prin violență, inculpatul T. G. a smuls de la gâtul persoanei vătămate V. I. două lănțișoare de aur în valoare de 500 de lei, în timp ce aceasta din urmă se afla în liftul blocului de domiciliu, situat pe Calea Giulești, nr 111, sector 6, București.
Fapta astfel comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. 1 raportat art. 211 alin. 2 lit. c) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. din 1969 și art. 5 alin. 1 C.pen., iar, în raport de regimul sancționator mai sever prevăzut de noul Cod penal pentru pluralitatea de infracțiuni a concursului și a recidivei, ambele incidente în speță, instanța de fond a identificat corect legea veche ca fiind mai favorabilă, în ansamblul său, inculpatului-intimat.
Stabilirea pedepsei principale la nivelul duratei de 5 ani închisoare s-a realizat cu respectarea exigențelor art. 74 C.pen., în urma unei analize judicioase a tuturor împrejurărilor ce constituie criterii de individualizare și, cu precădere, a violentei extreme manifestate de inculpat la comiterea faptei, dar și a antecedentelor sale penale multiple, toate vizând comiterea unor infracțiuni de același tip.
Critica Ministerului Public referitoare la omisiunea primei instanțe de a aplica dispozițiile art. 35 alin. 4 C.pen. din 1969 este, însă, fondată.
Potrivit acestei norme de drept penal, măsurile de siguranță de natură diferită sau de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, luate în cazul infracțiunilor concurente, se cumulează.
În cauza de față, se constată că, fată de inculpatul T. Geroge au fost dispuse două măsuri de siguranță de aceeași natură – confiscare specială – însă cu un conținut diferit.
Astfel, pe de o parte, s-a instituit o astfel de măsură cu privire la suma de 700 lei, ce nu a servit la despăgubirea succesorilor victimei V. I.. Pe de altă parte, prin sentința penală nr. 1153 din 17.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 101 a Curții de Apel București la data de 17.02.2014, s-a dispus o măsură de siguranță de aceeași natură, având însă ca obiect suma de 250 lei, echivalentul sumei obținute din vânzarea bunului sustras în acea cauză.
Prin urmare, o legală aplicare a normelor ce disciplinează măsurile de siguranță în cazul infracțiunilor concurente, impunea menținerea ambelor măsuri dispuse, împrejurare ce reclamă desființarea parțială a sentinței și reformarea acesteia doar în limitele astfel stabilite.
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit.a C.pr.pen., Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
Va menține măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 250 lei, dispusă prin sentința penală nr. 1153/17.12.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București, măsură ce se va executa în condițiile prevăzute de art. 35 alin. 4 Cod penal din 1969, cumulat cu măsura confiscării speciale dispuse în prezenta cauză.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina sa, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București împotriva sentinței penale nr. 574/14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
Menține măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 250 lei, dispusă prin sentința penală nr. 1153/17.12.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București, măsură ce se va executa în condițiile prevăzute de art. 35 alin. 4 Cod penal din 1969, cumulat cu măsura confiscării speciale dispuse în prezenta cauză.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina sa, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. B. S. C.
GREFIER,
I. D.
Red. S.C.
Dact. A.L. 4 ex./18.02.2015
Jud. Sect. 6 București – jud.: L. P.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 4/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
