Abuz de încredere. Art. 213 C.p.. Decizia nr. 306/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 306/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.306/A
Ședința publică din data de 18 februarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
JUDECĂTOR: D. P.
JUDECĂTOR: V. B.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul S. M.-A. împotriva Sentinței penale nr.252/F din data de 10 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Urziceni în Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2013 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, pentru a da posibilitate recurentului inculpat să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 18 februarie 2013, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Prin sentința penală nr.252/10.10.2012 a Judecătoriei Urziceni, în baza art. 213 alin. 1 din p cu aplic. art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală a condamnat pe inculpatul C. M., CNP_, fiul lui O. și V., născut la data de 23.03.1976 în Urziceni, județul Ialomița, domiciliat în Urziceni, Calea București nr. 89, ., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.
În baza art. 292 Cod penal cu aplic. art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală a condamnat pe inculpatul C. M., CNP_, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 81-82 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal conform cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârșește o nouă infracțiune, pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se a contopit cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 213 alin. 1 Cod penal a condamnat pe inculpatul S. M. A., CNP_, fiul lui V. C. și I., născut la data de 26.04.1969 în Urziceni, județul Ialomița, domiciliat în Urziceni, ., ., ., județul Ialomița la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.
Constată că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este săvârșită în termenul de încercare de 8 ani al pedepsei cu închisoarea de 3 ani stabilită prin sentința penală nr. 2274/23.09.2005 a Judecătoriei Sector 1 București, definitivă prin nerecurare la 10.10.2005.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2274/23.09.2005 a Judecătoriei Sector 1 București.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal a cumulat pedeapsa de 1 an, stabilită prin prezenta, cu pedeapsa de 3 ani stabilită prin sentința penală nr. 2274/23.09.2005 a Judecătoriei Sector 1 București, urmând ca inculpatul S. M. A. să execute în final 4 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S. M. A., durata arestării preventive de la 19.11.1997 la 19.12.1997.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă E. A. GmbH Tangstedter Landstrasse 81 D-_ Hamburg prin dipl. jur. Georg Ille, domiciliat în Posfach 10, 7152 Pamhagen, Austria și obligă inculpatul C. M., CNP_, la plata sumei de_ euro către aceasta, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul C. M., CNP_, la plata sumei de 4000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul S. M. A., CNP_, la plata sumei de 4000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 03.08.2010, inculpații, au închiriat fiecare câte un autoturism de la partea vătămată E. A. GmbH, pentru câte o perioadă de 10 zile, convenindu-se ca mașinile să fie restituite cel târziu la data de 13.08.2010, ora 15:50, la sediul părții vătămate din Freiburg, Germania.
Inculpatul C. M. a închiriat astfel un autoturism marca Audi A6, de culoare neagră, . șasiu WAUZZZ4F7BN011063, înmatriculat cu numărul HH-JU 7550 (potrivit contractului de închiriere nr._/Nr. Res._), iar inculpatul S. M. A. a închiriat autoturismul marca Audi A4 Allroad Quattro, de culoare argintie, . WAUZZZ8K2AA123623, înmatriculat cu numărul HH-IT 7153 (potrivit contractului de închiriere nr._/Nr. Res._).
Acționând împreună, cei doi inculpați s-au întors cu mașinile în România, unde inculpatul C. M. a înstrăinat autoturismul închiriat către persoane neidentificate, în contul unei datorii și a primirii unei sume de bani, declarând apoi în fals la IPJ I., Serviciul de Investigații Criminale, în data de 22.09.2010, cu intenția de a acoperi înstrăinarea ilicită, că autoturismul respectiv i-ar fi fost furat, pe relația Urziceni-București, pe raza localității Șindrilița, după ce ar fi fost oprit în trafic și atenționat că ar avea o avarie la acesta.
Inculpatul S. M. A. a înțeles de asemenea, ca la data de 14.09.2010, să încredințeze autoturismul închiriat de la partea vătămată către cetățeanul turc Abdulkerim Altunkaya, care a fost depistat în aceeași zi de lucrătorii de poliție din cadrul IJPF C., Sectorul Poliției de Frontieră Ostrov, încercând să iasă cu mașina respectivă din România cu destinația Turcia.
Potrivit clauzelor contractuale, la expirarea celor 10 zile pentru care fuseseră închiriate ambele autoturisme, inculpații aveau obligația de a le restitui, însă contrar acestor obligații, inculpații le-au adus în România în scopul însușirii pe nedrept. Constatând nerestituirea autoturismelor, reprezentantul părții vătămate l-a contactat pe inculpatul C. M., iar acesta i-a comunicat că va prelungi contractul, promisiune contrazisă însă de acțiunile ulterioare ale celor doi inculpați.
Instanța a reținut această situație de fapt din coroborarea declarațiilor de recunoaștere ale inculpatului C. M. cu procesul verbal cu numărul_/15.09.2010 întocmit de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C., procesul verbal de percheziție a autoturismului marca Audi A6 și planșa foto, corespondența realizată de IJPF C. cu Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Interpol, actele atașate plângerii prealabile a părții vătămate înregistrată la Procuratura Freiburg, Germania în data de 20.08.2010, declarațiile martorilor Condu B. S., C. M., D. E.-N., U. I.-C. și M. C., procesul verbal de restituire din data de 04.11.2010 întocmit de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C., adresa Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Serviciul Furturi de Autovehicule nr._ din 21.10.2010.
Dacă elementul material a infracțiunii de abuz de încredere săvârșită de inculpatul C. M. constă în vânzarea efectivă autoturismului închiriat, către persoane neidentificate, în cazul inculpatului S. M. A., elementul material constă în dispunerea pe nedrept de bunul închiriat de la partea vătămată, prin efectuarea de acte, altele decât cele care se regăseau în conținutul juridic al convenției de închiriere, în baza căreia subzista detenția, el încredințând autoturismul cetățeanului turc Abdulkerim Altunkaya, pentru ca acesta să se deplaseze în Turcia, în data de 14.09.2010, în condițiile în care perioada de închiriere expirase încă din data de 13.08.2010. Comun ambelor ipostaze ale elementului material, este intervertirea frauduloasă a titlului cu care inculpații posedau bunurile închiriate, ambii începând să se comporte față de bunuri ca adevărați proprietari.
Latura subiectivă în ce privește ambele infracțiuni de abuz de încredere este caracterizată de intenția directă, prin faptele săvârșite inculpații încercând în mod efectiv să diminueze în mod fraudulos patrimoniul părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul S. M. A.,solicitând personal și prin avocat achitarea în baza art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, susținând că la data de 03.08.2010, când s-a încheiat contractul de închiriere, nu a existat intenția inculpatului de a dispune pe nedrept de bun. Nu a existat din partea părții –vătămate nicio modificare în vederea restituirii autoturismului. Mai arată că la data de 28.08.2010 a fost realizată o tragere de pe cardul de credit al . favoarea E., în condițiile în care plângerea penală fusese depusă.
Consideră, astfel, că s-ar putea dispune în orice mod de autovehicul, în condițiile în care se afla în perioada de închiriere și cu respectarea contractul de închiriat.
În subsidiar, se solicită aplicarea unei amenzi administrative, pentru că inculpatul a avut încredere în cetățeanul turc căruia i-a încredințat autoturismul că îl va duce societății din Germania.
Verificând sentința atacată în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată recursul nefondat.
Solicitarea inculpatului privind achitarea în baza art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, este motivată prin aceea că la data de 13.09.2010, când a dispus de autoturismul închiriat, prin efectuarea schimbului cu cetățeanul turc Abdulkerim Altunkaya, se afla încă în perioada de închiriere, prin prelungirea perioadei inițiale de 10 zile, fără a putea preciza și data până la care se prelungise acest contract.
Din probele administrate reiese fără dubiu că inculpatul a închiriat autoturismul Audi 4 de la parte - vătămată la data de 03.08.2010, pentru o perioadă de 10 zile, conform contractului aflat la dosar.
La expirarea acestei perioade de 10 zile, inculpatul avea obligația de a restitui autoturismul la sediul părții vătămate, însă a continuat să-l folosească până la data de 13.09.2010.
Inculpatul nu a putut face dovada că respectivul contract a fost prelungit, întrucât această prelungire putea fi făcută doar cu acordul ambelor părți contractante.
De altfel, inculpatul nu a putut preciza data până la care putea folosi legal autoturismul, perioadă care expirase în realitate după 10 zile de la încheierea contractului.
Deși la data de 13.09.2010, inculpatul nu mai avea nici dreptul de folosință asupra autoturismului, prin schimbul de autoturisme făcut cu cetățeanul turc, a făcut un act de dispoziție, comportându-se ca un proprietar și diminuând în mod fraudulos patrimoniul părții vătămate, dar nu a reușit datorită diligențelor părții vătămate care a reclamat furtul autoturismului și astfel, acesta a fost depistat la încercarea de a trece granița.
Inculpatul s-a apărat arătând că partea - vătămată nu l-a notificat să restituie autoturismul, astfel că nu a refuzat restituirea, afirmație care nu are relevanță în cauză deoarece obligația de restituire a fost asumată prin contract și nu era nevoie de o nouă notificare în acest sens.
Pe de altă parte, se reține ca elementul material dispunerea pe nedrept a autoturismului, prin efectuarea schimbului cu cetățeanul turc, astfel că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită.
De asemenea, apărarea în sensul că a dat autoturismul pentru a fi restituit de către cetățeanul turc părții vătămate nu se bazează pe nicio probă, mai ales că acesta dorea să meargă în Turcia, și nu la sediul părții vătămate, în Germania.
Solicitarea de aplicare a unei amenzi administrative în baza art. 18/1 din Codul penal, având în vedere că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, la stabilirea căreia se are în vedere art. 18/1 alin.2 din Codul penal, privind criteriile prevăzute de lege, nu poate fi primită.
Așa fiind, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. M. A., cu cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. M. A. împotriva Sentinței penale nr.252/F din data de 10 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Urziceni în Dosarul nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. G. D. P. V. B.
GREFIER,
I. P.
Red. jud.V.B.
Ex.2 / 11.03.2013
B.J.D. - J.Urziceni
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 774/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
