Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 72/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 72/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 72/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR.72
Ședința din Camera de Consiliu din 22 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – C. C.
GREFIER – A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror P. R..
Pe rol se află soluționarea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind persoana condamnată M. A., în vederea recunoașterii sentinței penale emise de către autoritățile judiciare norvegiene și punerii în executare a acesteia, privind transferarea susnumitului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu a răspuns pentru persoana condamnată M. A., avocat din oficiu M. C. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea sesizării formulată de către P. de pe lângă Curtea de Apel București având în vedere manifestarea de voință a persoanei condamnate.
Apărătorul din oficiu al persoanei condamnate, având cuvântul, solicită a se dispune respingerea sesizării având în vedere manifestarea de voință a persoanei condamnate.
CURTEA
Deliberând, asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rezoluția din data de 27.11.2012 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 2440/II-5/2012, s-a dispus în temeiul disp. art. 162 al. 4 și art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 8 din Legea 296/2011, sesizarea Curții de Apel București în vederea recunoașterii sentinței penale emise de către autoritățile judiciare norvegiene și punerii în executare a acesteia, privind transferarea persoanei condamnate M. A., pentru continuare executării pedepsei într-un penitenciar în România.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosarul cauzei, reține următoarele:
Prin adresa nr._/2012 din data de 19.07.2012 Ministerul Justiției Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.302/2004 republicată, cererea formulată de Ministerul Justiției și Securității Publice din Regatul Norvegiei prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate M. A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani și 3 luni închisoare aplicată acestuia de către instanțele din statul solicitant.
Cererea formulată de autoritățile norvegiene a fost însoțită de documentele prevăzute de art.6 pct.2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983 respectiv copie certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dovada rămânerii definitive, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarație privind consimțământul persoanei condamnate de a fi transferată în certificatul prevăzut în anexa II din Tratatul dintre România și Regatul Norvegiei privind transferarea persoanelor condamnate, ratificat prin Legea 296/2011.
Din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor -Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date și Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că persoana condamnată este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art 3 lit. a din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a din Legea nr. 302/2004.
Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că, prin sentința Curții de Apel Agder din data de 28.09.2011, definitivă prin sentința Curții Supreme de Justiție și Casație a Norvegiei din data de 15.02.2012 a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani și 3 luni pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 267, 268, 257 din Codul penal norvegian.
În fapt, s-a reținut că persoana condamnată, împreună cu alte persoane în datele de 09.08.2010, 11.08.2010 și 12.08.2010, a pătruns în trei locuințe, de unde a sustras mai multe bunuri și a exercitat violențe fizice asupra proprietarilor pentru a păstra bunurile sustrase.
Această sentință a rămas definitivă la data de 15.02.2012, astfel că este îndeplinită condiția prev. de art 3 lit b din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art 143 lit b din Legea nr. 302/2004.
Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile norvegiene a rezultat că persoana condamnată a început executarea pedepsei la data de 02.03.2012, durata condamnării împlinindu-se la data de 03.11.2017. Din durata pedepsei aplicate a fost dedusă perioada arestului preventiv în cuantum de 576 zile. In consecință, este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c din Legea nr. 302/2004.
Examinând materialul cauzei s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infr. prev. de art. 211 al.1, 2 ind.1 lit. a, c Cp.
Potrivit declarației din data de 23.05.2012 transmisă de autoritățile norvegiene, persoana condamnată M. A. și-a manifestat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii, în prezent fiind încarcerat în Penitenciarul Skien din Regatul Norvegiei.
Ulterior, prin adresa nr._/2012/18.12.2013 Ministerul Justiției - Direcția de D. Internațional și Cooperare Judiciară – Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie penală a comunicat declarația persoanei condamnate M. A. de retragere a consimțământului la transfer.
De asemenea, din actele de la dosar rezultă că persoana condamnată nu se află în una din situațiile în care consimțământul persoanei condamnate nu este necesar în procedura de transfer.
În consecință, având în vedere că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. c din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. d din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea va respinge ca neîntemeiată sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București în vederea recunoașterii sentinței Curții de Apel Agder din 28.09.2011, definitivă prin sentința Curții Supreme de Justiție și Casație a Norvegiei din 15.02.2012, în cadrul procedurii de soluționare a cererii formulate de autoritățile judiciare din Norvegia privind transferarea în România a persoanei condamnate M. A..
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 320 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București conținută în rezoluția nr.244/II-5/2012, privind cererea formulată de autoritățile judiciare din Regatul Norvegiei cu privire la transferul persoanei condamnate M. A., fiul lui N. și A., născut la data de 12.03.1980 în orașul M., județul Prahova, cu domiciliul în orașul M., ., județul Prahova, titular al cărții de identitate . nr._, eliberat la data de 21.08.2008 de S.P.C.L.E.P. M. și al CNP:_, în vederea continuării pedepsei aplicate de instanțele norvegiene într-un penitenciar din România, ca neîntemeiată
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 320 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 februarie 2012.
PREȘEDINTE,
C. C. GREFIER,
A. M.
Red. C.C.
Th. red. EA – 27.02.2013/4 ex.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 383/2016. Curtea de Apel... | Abuz de încredere. Art. 213 C.p.. Decizia nr. 306/2013. Curtea... → |
|---|
