Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 774/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 774/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 774/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.774/R
Ședința publică de la 22.04. 2013
Curtea constituită din:
P.- A. A.
JUDECATOR- O. B.
JUDECATOR- S. C.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursului formulată de inculpatul D. P. împotriva sentinței penale nr.138/19.02.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul inculpat D. P. personal în stare de arest asistat de avocat desemnat din oficiu P. G. cu delegație la fila 5 dosar, lipsind intimatul inculpat F. C., intimata parte vătămată-parte civilă A. A., intimata parte vătămată-parte civilă(reprezentant legal) A. L., intimata parte vătămată-parte civilă S. I. A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat D. P. arata că acesta a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.138/19.02.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, pe care o apreciază ca fiind netemeinică.
Precizează că prezentul recurs vizează faptul că instanța de fond a aplicat un spor de pedeapsă în situația în care recurentul inculpat a recunoscut și regretat sincer fapta comisă astfel că apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără aplicarea acestui spor.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că în mod corect instanța fondului a aplicat sporul de pedeapsă prin raportare la fapta comisă și la infracțiunile menționate în fișa de cazier aflată la dosarul cauzei.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, se raliază concluziilor puse de avocatul său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 138, pronunțată la data de 19.02.2013 de Judecătoria Sectorului 1 București s-a dispus condamnarea inculpatului D. P. G. la două pedepse a câte 3 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.a și e Cod penal cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală, respectiv art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 320 indice Cod procedură penală.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1203/30.05.2012 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin decizia penală nr. 1464/23.07.2012 a Curtii de Apel București în pedepsele componente, respectiv două pedepse a câte doi ani închisoare.
În baza art. 33 lit.a -34 lit.b Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în cauză cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1203/30.05.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 și cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1103/26.04.2012 a Judecătoriei Sectorului 4 în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 36 alin.3 Cod penal s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei deja executate de la data de 28.02.2012 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare al pedepsei nr. 1634/2012/18.06.2012 emis de Judecătoria Sectorului 4 precum și a mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr. 1203/2012 de către Judecătoria Sectorului 5 și emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.
Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatului F. C. la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 alin.2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b din Codul penal pe durata executării pedepsei.
Pe latură civilă s-a luat act că părțile vătămate S. I. A. și A. A. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În baza art. 118 lit.e Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul D. P. G. a sumei de 500 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 35 Cod penal a fost menținută măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul D. P. G. a sumei de 300 lei dispusă prin sentința penală nr. 1203/2012 a Judecătoriei Sectorului 5.
În baza art. 191 alin.1 și 2 Cod procedură penală fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că partea vătămată A. A. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în data de 25.02.2012 în timp ce se afla în stația de metrou Piata V. o persoană necunoscută i-a sustras din buzunarul hainei un telefon mobil marca LG Optimus Black. Partea vătămată arătând că se afla la un chioșc din incinta stației de metrou când a simțit că cineva îi umblă în buzunarul drept al hainei, motiv pentru care s-a întors și a văzut o persoană de sex masculin care ținea în mână telefonul său. Partea vătămată i-a adresat rugămintea de a-i restitui telefonul, inculpatul ducând mâna la spate și înmânând telefonul unei alte persoane de sex masculin. După o discuție de aproximativ 10 minute, timp în care s-au strâns mulți călători, partea vătămată a observat că cel de-al doilea individ s-a întors cu telefonul mobil pe care i l-a restituit.
Procedându-se la vizionarea imaginilor surprinse de camerele de supraveghere în prezenta martorului asistent Gârneată M. D., s-a constatat că la momentul 15.03,57 inculpatul D. P. G. a apărut în cadrul tinându-se de mână cu o persoană de sex feminin identificată în persoana numitei T. A. A.. La momentul 15.04,00 apare în imagini și inculpatul F. C., tinându-se de mână cu o persoană de sex feminin identificată în persoana numitei V. I.. La momentul 15.04.09 partea vătămată A. A. se afla în dreptul ghișeului, iar la momentul 15.04,14 s-a observat cum inculpații se poziționează în spatele acesteia, în momentul imediat următor inculpatul F. C. indepărtându-se în grabă.
În cauză s-a procedat și la audierea martorei C. G., vânzătoare la punctul de lucru al . amplasat în statia de metrou Piata V. care a precizat că în ziua de 25.02.2012 în jurul orei 15.00 a observat cum iun individ i-a sustras părții vătămate un telefon mobil pe care l-a înmânat unui alt individ. A mai arătat că timp de 10 minute partea vătămată a discutat cu persoana care i-a sustras telefonul, după care cel care îl preluase a revenit și i-a restitui telefonul mobil.
Potrivit procesului verbal de prezentare fotografii, martora C. G. l-a identificat pe inculpatul D. P. G. ca fiind persoana ce a sustras telefonul mobil și pe inculpatul F. C. ca fiind persoana ce a preluat bunul sustras.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul D. P. G. nu a recunoscut săvârșirea faptei arătând că nu își amintește nimic în legătură cu această infracțiune. În fața instanței de judecată, prin solicitarea aplicării dispozițiilor referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, inculpatul a recunoscut fapta.
La data de 29.02.2012 partea vătămată S. I. A. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în ziua de 23.02.2012, în timp ce se deplasa cu metroul de la stația Piata V. către stația Obor, persoane necunoscute i-au sustras telefonul mobil marca Iphone 4S.
Fiind audiată partea vătămată a declarat că în ziua de 23.02.2012, în jurul orelor 16.40-17.00 după ce a călătorit cu metroul de la stația Piata V. până la stația Obor împreună cu martorul Ciric M. A. a constatat că îi lipseste telefonul mobil din buzunarul exterior al genții.
Partea vătămată a declarat că pe parcursul călătoriei i-a fost atrasă atenția de o persoană necunoscută care se tot împingea fără a avea un motiv întemeiat. Înainte ca trenul să ajungă în stația Obor, partea vătămată s-a întors către martorul Ciric M. A., moment în care învinuitul F. C. s-a interpus între partea vătămată și inculpatul D. P. G.. La stația de metrou Obor partea vătămată a coborât fiind urmată de cei doi învinuiți, constatând în timp ce urca scările că fermoarul buzunarului exterior al genții era deschis, iar telefonul lipsea.
Ulterior, partea vătămată a recunoscut din fotografiile prezentate pe inculpatul D. P. G., cât și pe inculpatul F. C..
Totodată s-a procedat și la vizionarea camerelor de luat vederi instalate la nivelul peronului în zona indicată de partea vătămată, ocazie cu care a fot identificat inculpatul D. P. G. care s-a interpus între partea vătămată și martorul care o însoțea, precum și numitul F. C. care a urcat folosind aceeași ușă de metrou.
Fiind audiat, inculpatul D. P. G. a recunoscut săvârșirea faptei arătând că în ziua de 23.02.2012, fiind însoțit de prietenul său, numitul F. C. s-a postat în spatele părții vătămate și profitând de aglomerație i-a sustras din buzunarul genții un telefon mobil .
În drept, fapta inculpatului D. P. G. care, la data de 25.02.2012, în loc public și beneficiind de complicitatea inculpatului F. C. a sustras telefonul mobil marca LG Optimus Black apartinând părții vătămate A. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. 1-209 alin.1 lit.a, e Cod penal .
Fapta inculpatului D. P. G. care, la data de 23.02.2012, în loc public a sustras telefonul mobil marca Iphone 4S apartinând părții vătămate S. I. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. 1-209 alin.1 lit. e Cod penal .
Fapta inculpatului F. C. care la data de 25.02.2012 l-a ajutat pe inculpatul D. P. G. să sustragă telefonul mobil apartinând părții vătămate A. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art 208 alin. 1-209 alin.1 lit.a, e Cod penal .
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 c.p. și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru faptele săvârșite, gradul de pericol social concret al faptei, ce rezultă din modul de săvârșire a infracțiunii, în loc public, de două persoane împreună precum și faptul că inculpații nu sunt la primul impact cu legea penală.
Cu privire la inculpatul D. P. G., instanța a avut în vedere dispozițiile art. 320 ind.1 Cod pr. penală.
Punând în balanță ansamblul acestor considerente, instanța a apreciat că o pedeapsă orientată spre limita minimă a pedepsei prevăzută de lege, fără a-l atinge insă pentru fiecare infracțiune săvârșită de către inculpatul D. P. G. este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
În soluționarea antecedentelor penale, instanța a constatat că infracțunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1203/30.05.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 și prin sentința penală nr. 1103/26.04.2012 a Judecătoriei Sectorului 4, aplicând regulile sancționatorii corespunzătoare și aplicând pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani și 6 luni închisoare spor ce are în vedere întreaga activitate infracțională.
În privința inculpatului F. C., instanța a apreciat că o pedeapsă egală cu minimul special este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat – activități ce presupun responsabilitate civică, încredere publică sau exercițiul autorității- motiv pentru care a interzis exercițiul acestora.
Pe latura civilă a cauzei instanța a reținut că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal, iar față de această împrejurare, în baza art. 118 lit.e Cod penal a dispus confiscarea de la inculpatul D. P. G. a sumei de 500 lei dobândită prin vânzarea telefonului sustras de la partea vătămată.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul D. P. G., solicitând înlăturarea sporului aplicat de instanța de fond.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp.art. 3856 alin.3 Cod pr.penală, Curtea consideră criticile recurentului inculpat ca nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin rechizitoriul nr. nr.3263/P/2012 din data de 28.09.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. P. G. pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art.208 al.1-209 alin.1 lit.e Cod penal și art. 208 al.1-209 alin.1 lit.a și e Cod penal în concurs real și a inculpatului F. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art.208 al.1-209 alin.1 lit.a,e Cod penal .
În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut în esență că la data de 25.02.2012 inculpatul D. P. G. în timp ce se afla în stația de metrou Piata V., cu complicitatea inculpatului F. C. a sustras din buzunarul părții vătămate A. A. un telefon mobil, telefon restitut ulterior la insistențele părții vătămate. S-a reținut totodată că la data de 23.02.2012 inculpatul i-a sustras părții vătămate S. I. A. un telefon mobil, valoarea prejudiciului fiind estimată la 3600 lei.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art.3201 Cod procedură penală, inculpatul declarând personal că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, cercetarea judecătorească fiind efectuată doar față de inculpatul F. C. care nu s-a prezentat în fața instanței.
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că faptele au fost săvârșite de inculpat și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, declarațiile inculpatului de recunoaștere coroborându-se întrutotul cu declarațiile părților vătămate, procese verbale de prezentare a albumului foto și imagini Imagetrack, planșe foto privind recunoașterea din sistemul automat de recunoaștere facială Imagetrack, procese verbale de stabilire a identității, declarațiile martorilor C. G., C. M., D. D. D., Garneață M. D., C. G. F. și I. I. V..
De altfel, recurentul inculpat nu a contestat situația de fapt reținută de prima instanță, acesta solicitând exclusiv înlăturarea sporului aplicat de instanța de fond.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor, Curtea constată că acestea au fost în mod just individualizate prin raportare la limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală având în vedere criteriile stabilite de art. 72 Cod penal, respectiv circumstanțele faptelor, gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor, raportat la împrejurările concrete ale comiterii acestora și la modul de operare și de circumstanțele personale ale inculpatului care, în mod repetat, a încălcat norme penale, acesta fiind condamnat pentru săvârșirea a alte trei infracțiuni similare concurente, aspect de denotă potențialul criminogen ridicat al acestuia.
În raport de aceste criterii, Curtea apreciază că pedepsele aplicate inculpatului au fost legal și temeinic stabilite în vederea realizării funcției represive și de prevenție generală și specială a pedepsei, pentru ca inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actelor sale antisociale și să fie determinat ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.
În considerarea atitudinii repetate negative manifestată de acesta față de relațiile sociale, nu se impune înlăturarea și nici reducerea sporului aplicat, spor ce se impune chiar ca o compensație a pedepselor aplicate și care dat fiind sistemul cumulului juridic nu vor fi executate în totalitate de inculpat, situația care, în lipsa sporului, ar conduce la impunitate.
Față de cele menționate, Curtea în conformitate cu dispozițiile art. 385 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul, iar potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D. P. împotriva sentinței penale nr.138/19.02.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. A. O. B. S. C.
GREFIER,
D. P.
Red.BO
Dact.EA-2ex/10.05.2013
J.S.1 B.-/jud. E. V..
| ← Abuz de încredere. Art. 213 C.p.. Decizia nr. 306/2013. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 919/2013.... → |
|---|
