Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 62/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 62/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 62
Ședința publică din data de 19 IANUARIE 2016
Curtea constituită din:
Președinte: A. B. R.
Judecător: A. N.
Grefier: A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror F. D..
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul T. A. împotriva sentinței penale nr. 4387/18.11.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu, din dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – inculpat T. A., personal, asistat juridic de apărător ales, avocat M. G., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al apelantului – inculpat solicită admiterea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, pe care le depune la dosar la acest termen.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării cererii apelantului – inculpat, prin apărător ales, privind administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, cele depuse la dosar la acest termen.
Curtea, după deliberare, încuviințează cererea apelantului – inculpat, prin apărătorul său ales, și administrează pentru acesta proba cu înscrisuri în circumstanțiere, cele depuse la dosar la acest termen de judecată.
La întrebarea instanței, apelantul – inculpat arată că nu mai are nimic de adăugat declarațiilor date în cauză, urmând să își exprime poziția procesuală cu ocazia acordării ultimului cuvânt.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului – inculpat, în temeiul disp. art. 421 alin. 2 lit. a Cod de procedură penală, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, să se pronunțe o nouă hotărâre și să se aplice o pedeapsă în raport de prevederile art. 91 Cod penal - cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În aprecierea apărării, instanța de fond, în cuprinsul hotărârii atacate, face referire la criteriile de individualizare ale pedepsei prev. de art. 74 Cod penal însă, în fapt, nu a luat în calcul aceste criterii și, astfel, a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului, cu executare.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră încă de la primele declarații date în fața organelor de urmărire penală, este o persoană decentă și responsabilă în societate, argumente susținute și de caracterizările pe care le-a depus la dosar la acest termen; de asemenea, a depus la dosar și o Caracterizare eliberată de Poliția B..
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul a crescut fără părinți, în aprecierea apărării, inculpatul a înțeles scopul pedepsei, respectiv acela de reeducare, iar scopul acestor măsuri poate să fie atins și prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere.
Reprezentantul Ministerului Public arată că anterior intrării în vigoare a noului Cod penal, această problemă de drept s-a ridicat în fața Înaltei Curți de Casație si Justiție care a soluționat prin decizia nr.1/2011, pronunțată într-un recurs în interesul legii, faptul că rezultanta obținută ca urmare a condamnării și revocării unei suspendări nu poate fi, la rândul ei, suspendată.
Noul Cod penal, în art. 96 alin. 4 este, de asemenea, extrem de clar: instanța, revocând suspendarea sub supraveghere, dispune executarea pedepsei.
În consecință, pune concluzii de respingere a apelului declarat în cauză de către inculpat, ca fiind nefondat constatându-se că rezultanta obținută nu poate să fie suspendată sub supraveghere.
Apelantul inculpat, personal, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
De asemenea, arată că regretă sincer fapta, a fost o greșeală pe care nu o va mai repeta.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 438/18.11.2015, Judecătoria Cornetu în baza art. 335 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 44 alin. 1 Codul penal și raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul T. A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere unui vehicul fără permis de conducere.
În baza art.67 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit. a și b cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, potrivit art.68 alin.1 lit. c cod penal.
În baza art. 65 cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și lit. b cod penal ca pedeapsă accesorie, care se va executa potrivit art.65 alin.3 cod penal.
În temeiul art. 96 alin. 4 si 5 C.pen. cu referire la art. 16 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 44 alin. 2 C.pen., a revocat beneficul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 357/16.12.2011, pronunțată de Jud. B. V., definitivă prin decizia penală nr. 889/07.05.2012 a Curții de Apel București, contopind pedeapsa de 1 an devenita executorie la pedeapsa aplicata prin prezenta potrivit art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, inculpatul urmand sa execute pedeapsa rezultanta de 1 an si 4 luni închisoare.
În baza art. 60 cod penal, pedeapsa urând a fi executată în regim de detenție.
În baza art. 45 alin. 1 Cod penal raportat la art. 67 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, potrivit art.68 alin.1 lit.c Cod penal.
În temeiul art. 45 alin. 5 din Codul penal, a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit a și b C.pen, care se execută conform art. 65 alin.3 cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 12.12.2014, inculpatul T. A. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare P5079BB pe DJ602 din loc. Domnești, județul Ilfov, iar în aceste împrejurări a fost oprit în trafic de către organele de poliție, constatându-se că nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 375 Cod procedură penală.
Situația de fapt a fost reținută de prima instanță pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de constatare a infracțiunii (f.9-10); declarații inculpat (f. 16-23); proces verbal verificare permis (f.11); cazier (f.27), proces verbal de verificare a permisului (f.11) din care rezultă că inculpatul nu este posesor permis de conducere.
La dosarul cauzei s-a atașat cazierul judiciar al inculpatului (fila 10 d.i.) și sentința penală nr. 357/16.12.2011 pronunțată de Jud. B. V., definitivă prin decizia penală nr. 889/07.05.2012 a Curții de Apel București.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 07.07.2015, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, și a dispus începerea judecății.
În ședința de judecată din data de 06.10.2015, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art. 375 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți, respectiv: procesul-verbal de constatare (f. 9-10 d.u.p.) – din care rezultă că inculpatul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare P5079BB pe DJ602 din loc. Domnești, județul Ilfov, iar în aceste împrejurări a fost oprit în trafic de către organele de poliție, constatându-se că nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule; declarațiile învinuitului și inculpatului (f. 16- 23 d.u.p.) – în care a recunoscut comiterea infracțiunii, fișa de cazier judiciar (f.27 d.u.p), proces verbal de verificare a permisului (f.11) din care rezultă că inculpatul nu este posesor permis de conducere.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului T. A. constând în aceea că a condus pe drumurile publice fără a deține permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere fără permis prevăzute de art. 335 alin. 1 C.pen.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății cu intenție directă, inculpatul prevăzând rezultatul periculos al faptei săvârșite, pe care l-a urmărit și acceptat prin săvârșirea infracțiunii.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a reținut că inculpatul a condus pe drumurile publice fără a deține permis, creând o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice; forma de vinovăție cu care a acționat este intenția directă.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului s-a avut în vedere că acesta are vârsta de 28 de ani, are antecedente penale, este necăsătorit, fără ocupație - zilier, drumul public intens circulat pe care a condus, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră și a realizat gravitatea faptelor comise recunoscând fapta comisă.
Nu trebuie pierdut din vedere faptul că infracțiunile la regimul rutier, de natura celor săvârșite de inculpat, au o frecvență foarte mare, îngrijorătoare în ultima perioadă de timp și că se impune aplicarea unor sancțiuni pentru conștientizarea inculpatului cât și a altor conducători auto care prin nerespectarea normelor de bază privind siguranța circulației pe drumurile publice pun în pericol grav integritatea corporală/viața celorlalți participanți la trafic.
Analizând fișa de cazier a inculpatului, instanța a constatat că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 357/16.12.2011 pronunțată de Jud. B. V., definitivă prin decizia penală nr. 889/07.05.2012 a Curții de Apel București, pedeapsă ce a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de 5 ani închisoare.
Fapta din prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare, fiind îndeplinite condițiile pluralității intermediare prev. de art. 44 alin.1 C.pen.: există o condamnare definitivă la o pedeapsă de 1 an, săvârșirea unei noi infracțiuni cu intenție pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an în termenul de încercare.
Ținând cont, pe de o parte, că fapta inculpatului prezintă pericol public, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, pe de altă parte, instanța a stabilit acestuia pedeapsa închisorii orientate spre minimul special prevăzut de lege, la individualizarea căreia a avut în vedere prevederile art. 396 alin. 10 din Cod procedură penală.
Fiind dovedită existența faptei, elementele constitutive ale infracțiunii, precum și săvârșirea acesteia de către inculpat, instanța de fond a antrenat răspunderea penală a acestuia, apreciind că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul T. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în raport de motivele consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, conform art. 402 Cod procedură penală.
Inculpatul T. A., prin apărătorul ales, a solicitat, în esență, aplicarea unei pedepse în raport de prevederile art. 91 Cod penal - cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanța de fond a stabilit temeinic situația de fapt și împrejurările comiterii acesteia, reținând că inculpatul T. A. (apelant în speță) a comis infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal și pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea cuprinsă între 1 și 5 ani.
Vinovăția apelantului a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc – pe baza probelor administrate la urmărirea penală, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei. Mai mult, toate aceste probe coroborându-se cu declarația de recunoaștere a faptei, de către inculpat.
Pedeapsa pentru fapta dedusă judecății, recunoscută de inculpatul T. A. și corect încadrată juridic, a fost în mod legal stabilită, ținându-se seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, dar și de prevederile art.396 alin.10 Cod procedură penală și, înăuntrul acestor limite, a fost și în mod just individualizată, în raport cu prevederile art.74 din Codul penal.
Și situația juridică a inculpatului a fost corect clarificată de către judecătorul fondului, dispunând - în mod legal – revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 357/16.12.2011, pronunțată de Jud. B. V., definitivă prin decizia penală nr. 889/07.05.2012 a Curții de Apel București, și contopind pedeapsa de 1 an închisoare, devenită executorie, la pedeapsa aplicată prin prezenta potrivit art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare.
Referitor la solicitarea privind suspendarea pedepsei sub supraveghere prev. de art. 91 alin.1 Cod penal, Curtea constată că prima instanță era obligată să dispună executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante de1 an și 4 luni închisoare.
Astfel cum rezultă din dispozițiile legale în materie, recursul în interesul legii are ca scop asigurarea interpretării și aplicării unitare a legilor pe întreg teritoriul țării.
În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. 3 din Constituție ,,Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale”.
Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care se soluționează recursurile în interesul legii se publică în Monitorul Oficial, iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Instanțele trebuie să se conformeze interpretării legii realizate de către instanța supremă, în caz contrar, o hotărâre pronunțată cu încălcarea soluțiilor stabilite prin deciziile pronunțate în procedura recursului în interesul legii, fiind nelegală, cu toate consecințele ce decurg de aici.
Prin Decizia nr. 1/2011 (publicată în Monitorul Oficial nr. 495/12.07.2011), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și, în consecință, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, a stabilit căsuspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prev. de art. 81 din Codul penal și suspendarea condiționată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.
În considerentele deciziei pronunțate în interesul legii anterior menționate, ale cărei efecte se mențin în contextul noilor reglementări, decizie aplicabilă și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-au arătat următoarele: ,,În același timp s-a apreciat că revocarea suspendării condiționate intervine, cu titlu de sancțiune, pentru nerespectarea obligației de a nu comite o altă infracțiune în interiorul termenului de încercare, un asemenea comportament demonstrând că infractorul nu a justificat încrederea ce i s-a acordat și nu s-a reeducat. D. consecință, pedeapsa suspendată devine executabilă. Totodată, s-a arătat că în cazul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, ca urmare a comiterii în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și nici executarea acesteia la locul de muncă, pentru că toate 3 sunt modalități distincte de individualizare a executării pedepsei, iar o nouă individualizare ar aduce atingere autorității de lucru judecat.”
În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că în cauză nu există niciun fel de împrejurări care să conducă la modificarea cuantumului sau a modalității de executare a pedepsei, astfel cum a fost stabilită de judecătorul fondului.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, niciun caz de reformare a hotărârii atacate, Curtea, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T. A..
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea, în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefundat apelul declarat de inculpatul T. A. împotriva sentinței penale nr.438/18.11.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la 260 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. B. R.A. N.
GREFIER
A. P.
Red. R.A.B.
Dact.G.P.
4 ex./25.02.2016
Red. M.V. B. – Judecătoria Cornetu
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 243/2016. Curtea de... → |
|---|
