Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 48/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 48/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:168._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(301/2015)
Decizia penală nr. 48/CO
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2016
Curtea constituită din:
Președinte:I. C.
Grefier: R. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror I. D..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de contestatorul C. G. împotriva încheierii de ședință din data de 20.01.2016, pronunțată de Tribunalul IALOMIȚA – Secția penală, pronunțată in dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul inculpat C. G., personal în stare de arest și asistat de avocat ales Căpsună G., cu împuternicirea avocațială nr._/27.01.2016, emisă de Baroul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea,in baza art. 420 alin.4 rap. la art. 83 NCpp, aduce la cunoștință contestatorului inculpat C. G. faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fii folosit si împotriva sa.
Contestatorul inculpat C. G., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză.
Curtea constatând că in cauză nu mai sunt alte cererii de formulat sau probe de administrat acordă cuvântul in susținerea contestației.
Apărătorul contestatorului inculpat C. G. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință din data de 20.01.2016, pronunțată de Tribunalul IALOMIȚA – Secția penală, pronunțată in dosarul nr. _ și rejudecând să fie revocată măsura arestării preventive a inculpatului, iar in subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, urmând a se avea in vedere faptul că inculpatul nu are nicio implicație in săvârșirea faptelor. Totodată, solicită a se avea in vedere faptul că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii, iar la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte vinovăția inculpatului.
In ceea ce privește rănile părții vătămate Lecarzas Georges solicită a se constata faptul că acesta își provocase singur rănile.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca nefondată, apreciind încheierea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, in cauză neintervenind elemente de noutate care să justifice revocarea sau o eventuală înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului.
Totodată, apreciată că in cauză există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care este cercetat.
Contestatorul inculpat C. G.,având cuvântul, arată că este nevinovat.
CURTEA,
Asupra prezentei contestații.
Prin încheierea de ședință din data de de 20.01.2016, pronunțată de Tribunalul IALOMIȚA – Secția penală, pronunțată in dosarul nr. _ s-au dispus următoarele:
În baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 2 - 4 Cod procedură penală și raportat la art. 203 alin. 6 Cod procedură penală, constată că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și dispune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul C. G., fiul lui N. și Venuța M., născut la 24.08.1989 .
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul de la instanța de fond a apreciat că temeiul inițial care a determinat cu necesitate arestarea preventivă a inculpatului subzistă cu atât mai mult în prezent, având în vedere natura și gravitatea faptelor, împrejurările concrete de săvârșire, impactul în rândul comunității față de fapte de acest gen, la fel și criteriile ce țin de persoana inculpatului asupra căruia planează suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit o infracțiune.
În consecință, măsura arestării preventive în această fază a procesului penal este justificată, oportună, proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, așa încât urmează a fi menținută.
Condiția cumulativă, aceea a pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea inculpatului în libertate rezultă din natura faptelor presupus a fi săvârșite de inculpat, valorile sociale lezate de o deosebită importanță, gravitatea și urmările faptelor, atitudinea inculpatului, aspecte din care rezultă o potențială stare de pericol, un sentiment de insecuritate indus în rândul colectivității, credința că punerea în libertate a acestuia ar potența starea de neîncredere a opiniei publice cu privire la modul în care organele statului aplică legea și protejează ordinea socială.
Împotriva încheierii au formulat contestație inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, respectiv înlocuirea cu o altă măsură mai blândă, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile contestatorului și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată contestația nefondată și o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Similar instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază incidența condițiilor cumulative prevăzute de art.223 alin. 1 teza I și alin. 2 NCPP.
Astfel, pe de-o parte din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul C. G., în seara zilei de 18.04.2009, fiind pe raza Municipiului Urziceni, atât în incinta cât și pe trotuarul și șanțul pluvial din fața imobilului situat pe ., în apropierea Bisericii Vechi a orașului, împreună cu inculpații V. L., G. V. și C. F., a sprijinit (prin prezență – asigurând superioritatea numerică - atitudinea agresivă și amenințarea cu „tăierea” și moartea) pe G. C., în acțiunea de șantajare a părții vătămate Lecatzas Georges (amenințare repetată cu moartea și infirmitatea pentru a plăti o sumă de bani și pentru a divulga unde se află tatăl său) apoi, la refuzul și rezistența acesteia din urmă, împreună cu G. C.,V. L., G. V. și C. F., a aplicat în mod repetat părții vătămate Lecatzas Georges lovituri cu corpuri dure și cu corpuri tăioase apte să-i suprime viața (săbii, bâte, cuțite), care au vizat zone vitale ale corpului (cap, torace și abdomen),prevăzând și acceptând că aceste lovituri ar putea avea drept consecință suprimarea vieții victimei, consecință care nu s-a mai produs întru-cât, deși instrumentele utilizate erau apte în acest sens și au fost vizate zone vitale ale organismului, victima, profitând de neatenția agresorilor a reușit să fugă, având plăgi tăiate și fractură de epifiză distală radius stâng și smulgere stiloidă cubitală cu deplasare, precum și excoriații pe brațul stâng, produse prin tăiere cu sabia și lovire cu bâta – leziuni specifice de apărare în condițiile în care agresorii au vizat capul victimei – vătămări pentru care Lecatzas Georges a necesitat un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale,
Pe de altă parte, privarea lui de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concretizată în specificul infracțiunii, în frecvența deosebită a infracțiunilor legate de traficul de droguri în prezent, ce impune o ripostă mai fermă din partea autorităților care în cazul de față s-a concretizat într-o măsură preventivă și, totodată este proporțională cu gravitatea acuzațiilor care i se aduc inculpatului
Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabile susnumitului, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică nici revocarea măsurii arestării preventive, dar nici înlocuirea acesteia cu una mai puțin restrictivă, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea acesteia, așa cum impun exigențele art.223 alin.3 teza finală Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica inculpaților.
Pentru a se răspunde exigențelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, judecătorul trebuie să analizeze și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencevc Serbiei; cauza Lclieirec. Belgiei) pentru că numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat (cauza McKay c Regatului Urni).
Din acest punct de vedere, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C. proc.pen. se impune privarea de libertate a inculpatului, existând pericolul sustragerii de la judecarea cauzei, gravitatea pedepselor prevăzute de legiuitor pentru faptele pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale reprezentând la acest moment și în lumina celor deja arătate în paragrafele anterioare un argument în acest sens și justificând luarea măsurii în discuție pentru un interval de timp rezonabil (cerință satisfăcută în cauză).
În consecință, luarea față de inculpat a unor măsuri alternative, cum ar fi cea a arestului la domiciliu, a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b-d C.proc.pen. nu ar fi suficientă la acest moment, urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal.
Apreciind, în lumina celor expuse, că măsura privării de libertate a inculpatului este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse, prin raportare și la natura interesului public ocrotit, judecătorul de la instanța de control judiciar, evaluând împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a acestuia, apreciază că măsura arestării preventive se impune și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente a o justifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.202 alin. 1 CPP, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a preîntâmpina sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei ori pentru a preveni săvârșirea unei alte infracțiuni.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 206 CPP, Curtea va respinge contestația formulată de către inculpatul C. G. împotriva încheierii de ședință din data de 20.01.2016, pronunțată de Tribunalul IALOMIȚA – Secția penală, pronunțată in dosarul nr. _, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 CPP, va obliga inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 206 CPP Respinge contestația formulată de către inculpatul C. G. împotriva încheierii de ședință din data de 20.01.2016, pronunțată de Tribunalul IALOMIȚA – Secția penală, pronunțată in dosarul nr. _ .
În baza art. 275 alin. 2 CPP, obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2016.
Președinte
I. C.
Grefier,
R. S.
Red./dact. I.C. 5.02.2016/2 ex./Trib. Ialomița/ jud. T. O.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 159/2016. Curtea de... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 62/2016.... → |
|---|
