Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 257/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 257/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 257/2016
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.257/A
Ședința publică din data de 10.02.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. A. A.
JUDECĂTOR: M. R.
GREFIER: B. L.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror A.-M. N..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Călărași și de inculpatul Ț. E. împotriva sentinței penale nr.317 din data de 12.11.2015 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru apelantul-intimat-inculpat Ț. E., aflat în stare de arest în altă cauză, apărătorul din oficiu, avocat S. C., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/5.02.2016, emisă de Baroul București și aflată la fila 35 din dosar, lipsă fiind apelantul-intimat-inculpat Ț. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că a fost atașată fișa de cazier judiciar a apelantului-intimat-inculpat Ț. E. și s-a înaintat, prin departamentul Registratură, de la Penitenciarul Slobozia, o cerere prin care inculpatul Ț. E. arată că își menține apelul formulat și solicită ca judecata să se facă în lipsa sa, conform dispozițiilor art. 364 alin. 4 Cod procedură penală, cererea fiind atașată la dosar (fila 29).
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului astfel declarat, desființarea, în parte, a sentinței penale atacate și pe fond, rejudecând, interzicerea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, în baza art.66 lit. i Cod penal.
Consideră că pedeapsa aplicată de către instanța de fond în cuantum de 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, nu justifică neaplicarea pedepsei complementare prevăzută de art.66 lit. i Cod penal, în condițiile în care potrivit art.114 din OUG nr.195/2002, permisul de conducere se anulează în cazul unei condamnări pentru infracțiunea prevăzută de art.336 Cod penal, însă, susține că, potrivit art.116 din OUG nr.195/2002 permisul se poate redobândi prin participarea și promovarea examenului de conducere, după trecerea unui interval de cel puțin 6 luni de la data executării pedepsei privative de libertate. Solicită a se avea în vedere valoarea alcoolemiei și faptul că inculpatul a condus pe timpul nopții, când vizibilitatea este mai redusă.
Apărătorul din oficiu al apelantului-intimat-inculpat Ț. E., având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de către P., ca nefondat, considerând că în mod corect instanța de fond a apreciat cu privire la respingerea solicitării Ministerului Public de aplicare a pedepsei complementare.
Referitor la apelul declarat de inculpatul Ț. E., pune concluzii de admitere a acestuia, în sensul reindividualizării pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele personale ale acestuia, în sensul că a avut o conduită sinceră, are patru copii în întreținere, o familie întemeiată și o bună reputație în societate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, ca nefondat, în condițiile în care acesta este arestat în altă cauză, fapt care denotă o imposibilitate de a dispune o pedeapsă într-un alt regim de executare, decât detenția, respectiv amânarea aplicării pedepsei sau condamnarea cu suspendare sub supraveghere.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.317 din data de 12.11.2015 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
„ În baza art. 336 alin. 1 C.p. și aplicarea art. 396 alin. 10 N.Cp.p. condamnă pe inculpatul Ț. E., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, la o pedeapsă de 8 luni închisoare ce se va executa în regim de detenție.
Ia act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 67 alin. 1 N.C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a) și b) N.C.pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale, în sensul disp. art. 68 alin. 1 lit. c) N.C.pen.
Respinge cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași de aplicare a pedepsei complementare de interzicere a dreptului de a conduce autovehicule prevăzut de art. 66 alin. 1 lit.i N C.p.
În temeiul art. 65 alin. 1 N.C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a) și b) N.C.pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale, în sensul disp. art. 65 alin. 3 N.C.pen.
În baza art. 274 alin. 1 N.C.p. obligă inculpatul la plata sumei de 260 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.”
În fapt, s-a reținut în esență că în data de 23.07.2014, în jurul orelor 02:15, organele de poliție din cadrul Poliției mun. Călărași, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_ din dotarea I.P.J. Călărași, au procedat, prin folosirea semnalelor acustice și luminoase, la oprirea autoturismului marca Volvo, model C70, înmatriculat în Spania cu numărul M_ F, care circula pe . direcția . . anterior a fost oprit la intersecția cu . dreptul Grupului Școlar S. A..
În urma controlului efectuat, organele de poliție au stabilit că la volanul autoturismului se afla numitul Ț. E..
Întrucât emana halenă alcoolică, numitul Ț. E. a fost întrebat dacă a consumat băuturi alcoolice. Inculpatul a declarat verbal organelor de poliție că nu a consumat băuturi alcoolice și că urmează un tratament medical, refuzând totodată să fie testat cu aparatul etilotest. Acesta a solicitat să fie condus la Spitalul Județean de Urgență Călărași pentru recoltarea probelor biologice.
Din procesul verbal de recoltare probe biologice din data de 23.07.2014 rezultă că inculpatului i-a fost recoltată o singură probă biologică de sânge în vederea stabilirii alcoolemie, întrucât a refuzat recoltarea celei de-a doua probe.
Din cuprinsul buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 602/A12/397 din data de 29.07.2014 emis de Serviciul de Medicină Legală Călărași, rezultă că în data de 08.01.2015, la ora 02:30, inculpatul Ț. E. avea o alcoolemie de 1,20 g/l alcool pur în sânge.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului Ț. E. care, la data de 23.07.2014, a condus autoturismul marca Volvo, model C70, înmatriculat în Spania cu numărul M_ F, pe drumurile publice din mun. Călărași, având o alcoolemie de 1.20 g %0 alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducerea unui vehicul sub influența alcoolului”, prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului Ț. E., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare enumerate de art.74 alin.1 C.pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, dar și limitele de pedeapsă fixate în art. 336 alin.1 C.pen, reduse cu o treime conform art.396, alin.10 C.pr.pen. în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime în cazul amenzii.
Sub acest aspect, instanța a reținut că inculpatul a condus autoturismul pe timp de noapte pe una din străzile principale ale mun. Călărași și că valoarea alcoolemiei este apropiată de valoarea medie, 1,2 g0/00 (sub 1,5 g0/00) și totodată apropiată de limita prevăzută de lege.
În ceea ce privește persoana inculpatului, s-a reținut că acesta este absolvent de studii gimnaziale, este căsătorit, fără ocupație și nu are antecedente penale.
În cauză instanța a constatat că nu este incidentă nicio circumstanță atenuantă din cele prevăzute de art. 75 C.pen.
Față de aceste criterii, aplicând dispozițiile art. 396 alin.10 C.pr.pen., instanța a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare, nefiind posibilă aplicarea unei amenzi față de faptul că inculpatul nu are nici o ocupație, deci nici posibilitatea de a achita din surse proprii.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că aceasta nu poate fi decât în regim de detenție deoarece: deși inculpatul și-a exprimat acordul pentru prestarea unei munci în folosul comunității, acest lucru este practic imposibil în prezent, fiind arestat în altă cauză, amânarea executării pedepsei nu poate fi dispusă, neputând fi îndeplinite la acest moment măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de art. 85 alin. 1 C. penal, și nici suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, neputând fi îndeplinite la acest moment măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de art. 93 alin. 1 C. penal.
Față de modalitatea de executare a pedepsei închisorii, respectiv în regim de detenție, în temeiul art. 65 alin. 1 N.C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a) și b) N.C.pen., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării acesteia, în sensul disp. art. 65 alin. 3 N.C.pen.
În temeiul art. 67 alin. 1 N.C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a) și b) N.C.pen., instanța a aplicat inculpatului, de asemenea, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale, apreciind că această măsură este necesară pentru reeducarea sa completă, reprezentând o restrângere a drepturilor proporțională cu pericolul social al infracțiunii săvârșite, în sensul disp. art. 68 alin. 1 lit. c) N.C.pen.
Cu privire la cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, de aplicare a pedepsei complementare de interzicere a dreptului de a conduce autovehicule prevăzut de art. 66 alin. 1 lit.i Cod penal., instanța a respins-o, pe considerentul că pedeapsa închisorii aplicată inculpatului precum și modalitatea de executare a acesteia, sunt suficiente pentru a se produce reeducarea completă a inculpatului, în mod cert excluzând potențiale repetări a unor fapte de aceeași natură.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, Ministerul Public –P. de pe lângă Judecătoria Călărași și inculpatul Ț. E. au declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 09.12.2015, sub nr._ .
În motivarea apelului declarat, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași a solicitat desființarea sentinței penale apelate și pe fond, rejudecând, interzicerea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, în baza art.66 lit. i Cod penal. În acest sens, au fost invocate dispozițiile art. 114 și art. 116 din OUG nr.195/2002.
În susținerea apelului declarat de inculpatul Ț. E., acesta a solicitat, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia, raportat la circumstanțele sale personale.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea apreciază că apelul declarat de Ministerul Public- P. de pe lângă Judecătoria Călărași este fondat, iar apelul declarat de inculpatul Ț. E. nu este fondat.
Apelul declarat de inculpatul Ț. E. vizează reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia, raportat la circumstanțele sale personale.
Curtea constată că prima instanță a apreciat în mod temeinic asupra cuantumului pedepsei aplicate, precum și cu privire la modalitatea de executare a acesteia, în condițiile în care inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, dar este în același timp arestat în altă cauză.
Se constată că inculpatul s-a prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 396 al.10 C.p.p., recunoscând în totalitate faptele comise și renunțând la administrarea probelor. În consecință, temeiul pentru care poate exercita calea de atac a apelului este individualizarea pedepsei aplicate, iar nu existența vinovăției.
De altfel, inculpatul nu contestă situația de fapt stabilită de prima instanță și existența vinovăției, ci apreciază că modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate de prima instanță este prea severă față de circumstanțele sale personale și circumstanțele săvârșirii faptelor.
Curtea constată că situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță, raportat la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului. Astfel, inculpatul recunoaște comiterea infracțiunii, recunoaștere ce se coroborează cu declarațiile martorului audiat în cauză, cu procesul verbal de depistare a inculpatului, aspecte necontestate de acesta în calea de atac.
Se constată că apelul nu este fondat nici sub aspectul sancțiunii aplicate, nici din perspectiva modalității de individualizare a pedepsei, stabilite de prima instanță.
Potrivit art. 396 al. 10 C.p.p., în cazul procedurii recunoașterii vinovăției, instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Din punct de vedere al legalității, Curtea constată că pedeapsa stabilită de prima instanță respectă limitele prevăzute de art. 396 al. 10 C.p.p.
Astfel, pentru infracțiunea de prev. de art. 336 al. 1 C.p., minimul special al pedepsei închisorii este de 1 an, iar maximul de 5 ani închisoare.
Reiese din coroborarea dispozițiilor legale că, în aplicarea art. 396 al. 10 C.p.p., instanța nu putea stabili pedepse mai mici de 8 luni închisoare și mai mari de 3 ani și 4 luni.
În consecință, pedeapsa stabilită pentru inculpat, de 8 luni închisoare, respectă limitele prevăzute de lege.
Curtea observă că instanța a stabilit pedeapsa închisorii în cuantumul minim special prevăzut de lege, totodată redus potrivit art. 396 al. 10 C.p.p., astfel că pentru reducerea cuantumului acestei pedepse ar fi necesară reținerea unor circumstanțe atenuante, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Curtea constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 75 al. 2 lit. b C.p., întrucât nu există nicio împrejurare legată de fapta comisă, care să diminueze gravitatea infracțiunii ori periculozitatea infractorului, față de situația de fapt reținută. Ora la care a condus inculpatul, distanța parcursă ori alte asemenea elemente nu constituie o împrejurare de natură a diminua gravitatea infracțiunii și nu sunt aspecte ce pot fi luate în considerare, întrucât starea de pericol a apărut din chiar momentul săvârșirii faptei, infracțiunea prev. de art. 336 al. 1 C.p. fiind una de pericol, iar nu de rezultat. Din această perspectivă, nici gradul de alcoolemie, de 1,2 grame la mie, invocat de inculpat, nu constituie un argument în sensul reținerii dispozițiilor art. 75 al. 2 lit. b C.p. Cât privește circumstanțele personale ale acestuia, în sensul că a avut o conduită sinceră, are patru copii în întreținere, o familie întemeiată și o bună reputație în societate, se observă că atitudinea sinceră a inculpatului a fost deja valorificată prin aplicarea dispozițiilor art. 396 al. 10 C.p.p. iar celelalte aspecte nu sunt suficiente și nici dovedite, pentru a diminua periculozitatea infractorului. Totodată, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că inculpatul a mai fost sancționat de 17 ori pentru încălcarea regulilor de circulație și a refuzat testarea cu aparatul etilotest, precum și recoltarea celei de-a doua probe biologice, astfel că și din acest punct de vedere nu sunt îndeplinite cerințele art. 75 al. 2 lit. b C.p.
În consecință, nu există niciun temei pentru a se dispune reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de prima instanță.
Ca modalitate de executare a pedepsei, s-a solicitat în motivarea apelului aplicarea dispozițiilor art.91 Cod penal, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Privitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante, Curtea apreciază, în acord cu prima instanță, că scopul pedepsei nu poate fi atins prin modalități alternative la detenție.
Curtea constată că nu este îndeplinită condiția prev. de art. 91 al. 1 lit. d C.p., conform căreia în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Prima instanță a apreciat în mod corect că față de situația concretă a inculpatului nu este suficientă aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării, care de altfel nici nu se poate executa la acest moment, în condițiile în care inculpatul este arestat în altă cauză aflată pe rolul Tribunalului Călărași, fiind trimis în judecată pentru infracțiunile prev. de art. 213 al. 1 C.p. și art. 367 C.p. și arestat preventiv de la data de 24.07.2015 și până în prezent.
Or, se observă pe de o parte că o hotărâre de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei ar fi într-adevăr imposibil de pus în executare în acest moment, în condițiile în care inculpatul este arestat în altă cauză, iar pe de altă parte că durata arestului preventiv în cauza în care inculpatul este trimis în judecată pe rolul Tribunalului Călărași depășește cele 8 luni aplicate în prezenta cauză, astfel că se poate proceda la o deducere integrală inclusiv în situația în care se va dispune achitarea inculpatului în cauza aflată pe rolul Tribunalului Călărași.
Este adevărat că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la judecarea definitivă a dosarului cu nr._, astfel că aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării nu este exclusă de plano în prezenta cauză, însă este evident că o asemenea modalitate de individualizare a executării nu și-ar atinge scopul, în condițiile date. Mai mult, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că inculpatul a mai fost sancționat de 17 ori pentru încălcarea regulilor de circulație, că a refuzat testarea cu aparatul etilotest, precum și recoltarea celei de-a doua probe biologice.
Așa fiind, prima instanță a apreciat în mod temeinic că o pedeapsă cu executare în regim de detenție este necesară și de asemenea că, în contextul în care durata arestului preventiv în cauza cu nr._ a depășit cuantumul pedepsei de 8 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, este inutil a se dispune suspendarea sub supraveghere a acesteia, așa cum solicită inculpatul.
În motivarea apelului declarat, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași a solicitat desființarea sentinței penale apelate și pe fond, rejudecând, interzicerea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, în baza art.66 lit. i Cod penal. În acest sens, au fost invocate dispozițiile art. 114 și art. 116 din OUG nr.195/2002.
Relativ la dreptul inculpatului de a conduce autovehicule, se observă că prima instanță nu a aplicat dispozițiile art. 66 lit. i Cod penal, apreciind, cu privire la cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, că nu este fondată, pe considerentul că pedeapsa închisorii aplicată inculpatului precum și modalitatea de executare a acesteia sunt suficiente pentru a se produce reeducarea completă a inculpatului, în mod cert excluzând, în opinia instanței, potențiale repetări a unor fapte de aceeași natură.
Curtea apreciază, contrar celor arătate de prima instanță, că în privința inculpatului se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului prev. de art. 66 lit. i C.p. și implicit a pedepsei accesorii.
Astfel, relativ la dispozițiile art. 66 lit. i C.p., Curtea constată că aplicarea acestora într-adevăr nu este obligatorie pentru instanță, însă, raportat la natura faptei și gradul de pericol concret al acesteia, respectiv gradul de alcoolemie cu care a fost depistat inculpatul, împrejurările în care a fost depistat, cu o alcoolemie de 1,2 grame la mie – se impune stabilirea acestei obligații, pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale, apreciată ca fiind suficientă pentru ca scopul pedepsei complementare să fie atins.
Cât privește circumstanțele personale ale inculpatului, evidențiate de apărare, Curtea apreciază că aceste circumstanțe au fost avute în vedere la stabilirea sancțiunii – pedeapsa închisorii, însă în cuantumul minim prevăzut de lege și la stabilirea modalității de individualizare a acesteia. Curtea constată că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că inculpatul a mai fost sancționat de 17 ori pentru încălcarea regulilor de circulație, că a refuzat testarea cu aparatul etilotest, precum și recoltarea celei de-a doua probe biologice, astfel că pentru prevenirea încălcării legii de către inculpat este necesară stabilirea acestei pedepse complementare.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași împotriva sentinței penale nr. 317/12.11.2015 pronunțată de Judecătoria Călărași.
Va desființa în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând, în baza art. 67 alin. 1 C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a), b) și i ) C.pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a), b) și i) C.pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a conduce autovehicule, pe durata executării pedepsei principale.
Va menține celelalte dispoziții.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat Ț. E. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în apelul Ministerului Public rămân în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga apelantul-inculpat la cheltuieli judiciare avansate de stat, acesta aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași împotriva sentinței penale nr. 317/12.11.2015 pronunțată de Judecătoria Călărași.
Desființează în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:
În baza art. 67 alin. 1 C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a), b) și i ) C.pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a), b) și i) C.pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a conduce autovehicule, pe durata executării pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat Ț. E. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 260 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2016.
Președinte Judecător
A. A. R. R. M.
Grefier
L. B.
Red RM/2 ex
29.02.2016
Judecătoria Călărași
Jud. S. C. C.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 156/2016.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 169/2016. Curtea de... → |
|---|
