Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 933/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 933/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 933/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 933

Ședința publică din data de 19 iunie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. S.

JUDECĂTOR: C. C. D.

GREFIER: O. I. B.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror L. M. C..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul formulat de către inculpatul G. F. împotriva sentinței penale nr. 97/09.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12 iunie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen de pronunțare la data de 19 iunie 2015, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.97/09.03.2015 a Judecătoriei Sectorului 6 București, în temeiul art. 396 alin. 2 și 10 C.pr.pen. a condamnat pe inculpatul G. F. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. 1 C.pen. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de _ lei (225 zile amendă * 50 lei, faptă săvârșită pe data de 11.04.2014)

A atras atenția inculpatului că neexecutarea, cu rea-credință, a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, atrage înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile închisoare.

În temeiul art. 66 alin. 1 lit. i C.pen. 2009 coroborat cu art. 68 alin. 1 lit. a C.pen. 2009 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a conduce vehicule de categoria B, pe o perioadă de 3 (trei) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Conform art. 29 alin. 1 lit. i din Legea nr. 253/2013 a dispus ca prezenta hotărâre să se comunice către IPJ Teleorman în vederea punerii în executare a pedepsei complementare.

În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut căprin rechizitoriul nr. 4752/P/2014 din data de 09.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 12.12.2014, sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului G. F. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 Cp 2009.

Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut în esență că în data de 11.04.2014, în jurul orei 02:00, inculpatul G. F. a condus pe . Lujerului înspre Valea Cascadelor, autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, fiind sub influența alcoolului. În urma recoltării probelor biologice a rezultat că inculpatul prezenta o îmbibație alcoolică de 2,15 gr./l alcool pur în sânge.

Pentru dovedirea situației de fapt reținută în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: - declarații inculpat - declarații martor I. I. - Drager test - cerere de analiză și buletin de analiză toxicologică (f. 9 dup).

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 09.02.2015, rămasă definitivă la aceeași dată, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

Instanța a reținut din declarația inculpatului, coroborată cu buletin de analiză toxicologică alcoolemie, data de 11.04.2014, în jurul orei 02:00, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia L., având nr. de înmatriculare_, pe . . Valea Cascadelor, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Inculpatul a fost testat la fața locului cu aparatul etilotest de către un echipaj al Brigăzii Rutiere, la ora 02:08 rezultatul fiind de 0,79 mg/l alcool pur în aerul expirat (Drager Test – fila 7 dup).

Ulterior, la sediul INML București, inculpatului G. F. i-au fost recoltate 2 probe de sânge, rezultând la ora 02:30 o alcoolemie de 2.15 gr.‰, iar la ora 03:30 o alcoolemie de 2.00 gr.‰ (buletin de analiză toxicologică – fila 9 dup).

Instanța a apreciat că fapta inculpatului G. F., care în ziua de 11.04.2014, în jurul orei 02:00, a condus pe . cu nr._, vehicul pentru care art. 23 alin.(1) din O.U.G. nr.195/2002 prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv de 2,15 gr.‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin.(1) NCP.

Elementul material al laturii obiective a constat în acțiunea de conducere a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea permisului de conducere – autoturism Dacia L. L. nr. de înmatriculare_, pe un drum public – . mun. București. În momentul prelevării probelor biologice, inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 2,15 gr ‰ alcool pur în sânge.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 732/16 decembrie 2014 a fost stabilit că sintagma ”la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art.336 alin.(1) din Codul penal este neconstituțională. A fost reținut că îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic, încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art.336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate.

Prin urmare, din punct de vedere al normei de incriminare, instanța a constatat că prin înlăturarea sintagmei „la momentul prelevării mostrelor biologice” se revine la vechea soluție legislativă, Ministerul Public având obligația de administra probe pentru a stabili alcoolemia conducătorului auto la momentul conducerii pe drumurile publice. În ceea ce privește modalitatea de probare a acestui element, instanța a constatat că aceasta va fi realizat, în principiu, prin efectuarea expertizei medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei.

Cu toate acestea, s-a ridicat problema acelor situații în care Ministerul Public nu a dispus efectuarea expertizei medico-legale sau această expertiză nu este posibilă. Cu privire la această ultimă situație, instanța a constatat că prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1512/12 decembrie 2013, modificat prin Ordinul nr. 1192/15 octombrie 2014, la art. 10 alin. 1 se stabilește că pentru determinarea alcoolemiei se recoltează o singură mostră de sânge în cantitate de 10 ml. În aceste situații, având în vedere că se recoltează numai o singură mostră biologică, expertiza medico-legală privind calculul retroactiv nu va putea fi realizată.

Totodată, instanța a constatat că valoarea teoretică a determinărilor expertizei a determinat instanțele să înlăture concluziile din acest expertize și să stabilească alcoolemia prin raportare la buletinul de analiză toxicologică. Astfel, a fost arătat că rezultatele obținute în urma efectuării interpretării retroactive au caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal, precizându-se că valoarea indubitabilă de probă științifică obiectivă care exprimă îmbibația reală este numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării. (C.A. Ploiești, secția penală, dec. nr. 43/R/15 ianuarie 2010)

Așadar, în cauzele în care între momentul opririi în trafic și prelevarea probelor biologice s-a scurs o scurtă perioadă de timp coroborat cu necontestarea inculpatului cu privire la alcoolemia de la momentul opririi în trafic, s-a apreciat că instanța poate formula o prezumție judiciară relativă, în sensul că alcoolemia de la momentul prelevării este aceeași cu cea de la momentul opririi în trafic. Aceasta, cu atât mai mult în acele cauze în care la prima prelevare alcoolemia este mai mare decât la a doua prelevare, indicând astfel o descreștere a alcoolemiei și, pe cale de raționament logic, la un moment anterior prelevării alcoolemia nu putea fi decât mai mare decât cea de la momentul prelevării.

Prin urmare, în cauza de față, instanța a reținut că alcoolemia de la momentul opririi inculpatului în trafic a fost de 2,15 gr ‰ alcool pur în sânge.

Urmarea imediată a constat în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic.

Instanța a apreciat că, fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție în modalitate prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. b C.pen., întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale și a acceptat că astfel pune în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea ei (intenție indirectă).

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 386 alin.1 C.pr.pen. întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, instanța a dispuse condamnarea inculpatului G. F..

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei s-au reținut următorele:

Instanța a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele precum și criterii generale de individualizare prev. de art. 74 C.pen. 2009 stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Instanța a considerat că faptele de conducere a vehiculelor sub influența băuturilor alcoolice au cunoscut o recrudescență în ultima perioadă, constituind un pericol direct și imediat la adresa sănătății și integrității corporale a persoanei care se angajează într-o asemenea activitate ilicită dar și a celorlalți participanți la trafic. Practica judiciară a acestei instanțe, dar și a altor instanțe din țară relevă că în mai multe ocazii, consumul de băuturi alcoolice a dus la declanșarea unor accidente rutiere grave care au avut ca urmare vătămarea sau uciderea persoanelor implicate. Față de acestea, instanța a considerat că pedeapsa pronunțată trebuie să aibă un puternic caracter exemplar, pentru a descuraja atât pe inculpat, dar și pe ceilalți membrii ai societății de a săvârși asemenea fapte prevăzute de legea penală.

Prin raportare la gravitatea faptei, instanța a reținut că fapta a fost comisă pe timp de seară, inculpatul a condus autoturismul, în oraș, pe un drum public – . mun. București, iar valoarea alcoolemiei este extrem de ridicată – 2,15 gr ‰.

În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a reținut că acesta este în vârstă de 27 de ani, este necăsătorit, fără copii, are studii superioare și lucrează ca Șef Departament Logistică la S.C. Vitex Hermes S.R.L., obținând un venit lunar net de 2000 lei. Totodată, instanța avut în vedere lipsa antecedentelor penale, inculpatul aflându-se la primul conflict cu legea penală.

Din cazierul contravențional al inculpatului instanța a reținut că a mai fost sancționat contravențional de 2 ori numai pentru abateri de gravitate redusă cu privire la circulația pe drumurile publice, respectiv nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță și circulația pe un sector de drum pe care accesul este interzis.

Astfel, instanța a apreciat că trebuie reconsiderată practica judiciară dezvoltată sub imperiul vechiului cod, respectiv stabilirea unui termen de încercare, întrucât legiuitorul prin adăugarea posibilității aplicării amenzii în cadrul art. 336 alin. 1 NCP a intenționat să sublinieze utilitatea sporită a amenzii penale în cazul săvârșirii unei astfel de infracțiuni.

Într-adevăr, instanța a considerat că pedeapsa amenzii penale, executorie, este mult mai eficientă pentru majoritatea membrilor societății decât o pedeapsa cu închisoarea a cărei executare este suspendată, sau amânarea aplicării pedepsei, întrucât sancțiunea pecuniară în societatea modernă tinde a fi percepută ca fiind mai aspră decât un termen de supraveghere, acesta din urmă având o puternică latură morală.

Stabilirea unui termen de supraveghere apare ca necesar de asemenea atunci când, astfel cum prevede și art. 91 alin. 1 lit. d C.pen. 2009, instanța a considerat necesară supravegherea conduitei inculpatului pe o perioadă determinată. Ori, în cazul de față instanța nu discerne din nicio împrejurare posibilitatea ca inculpatul să repete comportamentul său ilicit, mai ales după aplicarea unei sancțiuni pecuniare aspre.

În privința cuantumului pedepsei amenzii penale, instanța a constatat că față de limitele de pedeapsă prev. de art. 336 alin. 1 C.pen. 2009, limitele speciale ale zilelor amendă sunt prev. de art. 61 alin. 4 lit. c) C.pen. 2009, respectiv 180 – 300 zile amendă. Având în vedere că instanța a procedat la judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, conform art. 396 alin. 10 C.pr.pen. rap. la art. 61 alin. 6 C.pen. 2009, limitele speciale ale zilelor amendă au fost reduse cu o pătrime, instanța urmând să efectueze individualizarea judiciară între 135 zile – 225 zile.

Având în vedere criteriile de individualizare anterior amintite, instanța a considerat necesară aplicarea unui număr de zile amendă situat la maximul special permis de lege, respectiv 225.

În ceea ce privește cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă, s-a apreciat că aceasta se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa. Având în vedere că inculpatul nu are minori în întreținere și realizează un venit de 2000 de lei pe lună, luând în considerare și posibilitatea eșalonării plății amenzi pe o durată de cel mult 2 ani prev. de art. 559 alin. 2 C.pr.pen., instanța a stabilit cuantumul unei zile amendă la 50 de lei.

În ceea ce privește motivele personale invocate de către inculpat, instanța a constatat că acestea sunt contrabalansate de împrejurările obiective privind săvârșirea infracțiunii, respectiv alcoolemia extrem de ridicată, situată la aproape o dată și jumătate peste limita inferioară de 0,80 gr ‰ alcool pur în sânge. Față de acestea, instanța a considerat că infracțiunea nu este de o gravitate redusă, nefiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 80 lit. a C.pen. iar instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse este necesară, nefiind întrunită condiția prev. de art. 83 lit. d C.pen. privind amânarea aplicării pedepsei.

S-a reținut că, conform art. 67 alin. 1 C.pen. 2009, instanța are posibilitatea de a aplica pedeapsa complementară și în cazurile în care pedeapsa principală este amenda penală. Corelativ, condiția existenței unei pedepse cu închisoarea de minimum 2 ani este înlăturată, instanța putând aplica pedeapsa complementară indiferent de durata pedepsei cu închisoarea și chiar dacă executarea acesteia a fost suspendată sub supraveghere.

Astfel, luând în considerare criteriile oferite de acest articol, instanța a apreciat din nivelul extrem de ridicat al alcoolemiei, respectiv 2,15 gr ‰, că inculpatul poate crea pericole pentru ceilalți participanți la trafic, fiind necesară înlăturarea acestuia în mod temporar, de la participarea în calitate de conducător auto în trafic.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul G. F., care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea apelului formulat, casarea sentinței atacate și în fond, rejudecând, desființarea în întregime a sentinței și pe fondul cauzei pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună renunțarea la aplicarea unei pedepse, făcând aplicarea disp. art. 80 alin. 1 lit. a și b Noul C.pen., raportat la art. 81 Noul C.pen., raportat la art. 318 alin. 1 C.pr.pen., având în vedere disp. art. 396 alin. 10 Noul C.pr.pen. în ceea ce privește reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

De asemenea, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere, raportat la motivele potrivit cărora a apreciat că sentința este netemeinică și nelegală, că în mod excesiv a fost stabilit cuantumul amenzii ce i-a fost aplicată, fiind înlăturate toate dovezile rezultate din etapa de cercetare judecătorească, instanța de judecată apreciind că acestea sunt fie nesincere, fie sunt lipsite de relevanță.

Cu privire la faptul că instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 74 C.pen., inculpatul a apreciat că s-a făcut o aplicare greșită a acestor dispoziții raportat la probele administrate în prezenta cauză, precum și la împrejurarea că el a recunoscut și regretat fapta.

A menționat că el încă de la începutul procesului penal a avut o atitudine de recunoaștere și de regret.

Pentru considerentele expuse anterior, inculpatul a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, iar în subsidiar aplicarea în baza disp. art. 396 alin. 4 Noul C.pr.pen. raportat la art. 83 lit. d Noul C.pen., amânarea aplicării executării pedepsei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, raportat la art. 336 alin. 1 Noul C.pen., obligându-l să respecte disp. art. 84 raportat la art. 85 Noul C.pen.

Analizând sentința atacată pe baza motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele devoluate, Curtea apreciază apelul declarat ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Curtea apreciaza ca în mod corect prima instanță a reținut comiterea infracțiunii de către inculpat și a antrenat răspunderea penală a acestuia.

Curtea, in ceea ce priveste aplicarea unei pedepse cu amenda considera ca aceasta este corect apreciata, la stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont, în afară de limitele speciale de pedeapsă reduse ca urmare a aplicării procedurii recunoașterii vinovăției, de gradul de pericol social al faptei comise de către inculpat si de circumsanele personale/ inc.are studii superioare, este integrat social, nu are antecedente penale, este la o vârstă la care poate înțelege consecințele faptelor sale și își poate corija comportamentul astfel încât să nu mai comită alte infracțiuni.

În ceea ce privește însă individualizarea pedepsei, Curtea reține că aceasta este prea aspra în raport cu fapta comisa, nefiind proporționala cu gradul de pericol social concret al acesteia, amenda aplicata fiind prea mare in raport de veniturile inculpatului si, implicit, posibilitatea reala de plata a acesteia.

Pedepsele, pe lângă rolul educativ și coercitiv, trebuie să îndeplinească și funcția de exemplaritate, adică, să constituie un avertisment atât pentru inculpat, pentru a-l determina să reflecteze asupra comportamentului său viitor și asupra atitudinii față de valorile sociale, ori o pedeapsa prea severa nu mai indeplineste aceste conditii si nu si mai atinge scopul prevayu de legiuitor.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va admite apelul formulat de inculpatul G. F., va desființa în partea sentința penală apelată, numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei amenzii aplicate inculpatului, și, rejudecând, în fond, va reduce cuantumul amenzii penale aplicate inculpatului de la suma de 11.250 lei (echivalentul a 225 zile amendă în valoare de 50 lei fiecare) la suma de 3.200 lei (echivalentul a 160 zile amendă în valoare de 20 lei fiecare), va menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei, iar în baza art. 275 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelul formulat de inculpatul G. F. împotriva sentinței penale nr. 97/09.03.2015 a Judecătoriei Sectorului 6 București.

Desființează în partea sentința penală apelată, numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei amenzii aplicate inculpatului, și rejudecând în fond:

Reduce cuantumul amenzii penale aplicate inculpatului de la suma de 11.250 lei (echivalentul a 225 zile amendă în valoare de 50 lei fiecare) la suma de 3.200 lei (echivalentul a 160 zile amendă în valoare de 20 lei fiecare).

Menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei.

În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. S. C. C. D.

Grefier,

O. B.

Red: D.C.C.

Tehnored: V.D./4 ex.

Jud.Sect.6 – jud.C.V.H.D.

← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 46/2016. Curtea de Apel...		Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... →

Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 933/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 933/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI