Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 355/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 355/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 355/2016
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.355
Ședința publică din data de 25.02.2016
Curtea constituită din:
Președinte: C. E. R.
Judecător: P. V. A.
Grefier: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA L. GARĂ împotriva sentinței penale nr.11/16.02.2015 pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosarul nr._ .
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit data pronunțării la 25.02.2016, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin sentința penala nr.11/16.02.2015 a Judecătoriei L.-Gară, s-a hotărât:
„În baza art. 396 alin.5 rap. la art. 16 alin.1 lit. b) C.proc.pen., achită pe inculpatul I. M. (fiul lui A. și E., născut la data de 02.10.1976 în mun. București, sector 2, domiciliat în mun. București, ., ., sector 2, studii medii, necăsătorit, un copil minor, electrician la . București, CNP_) pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice are o alcoolemie mai mare de 0,80g/l alcool pur în sânge” prev. de art.336 alin. 1 din C.pen.
În baza art. 275 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare în sumă de 400 lei, din care suma de 300 lei aferentă urmăririi penale, rămân în sarcina statului.”
S-a reținut ca prin rechizitoriul nr.973/P/2014 din 31.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria L.-Gară, inculpatul I. M. (fiul lui A. și E., născut la data de 02.10.1976 în Mun. București, sector 2 domiciliat în Municipiul București, ., ., ., sector 2, studii medii, necăsătorit, un copil minor, electrician la . București ca electrician, CNP_) a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având o alcoolemie mai mare de 0,80gr %o” prev. și ped. de art.336 alin. 1 din C.pen.
S-a reținut, în esență, că la data de 09.06.2014, în jurul orelor 16,00, inculpatul a condus autoturismul marca „DACIA L.” cu numărul de înmatriculare_ pe D.C.24 - pe raza comunei Sărulești, județul Călărași - având o alcoolemie de 0,85 g%o alcool pur în sânge, ocazie cu care a produs și un accident de circulație, intrând în coliziune frontală cu autoturismul „DACIA SOLENZA” cu numărul de înmatriculare_ condus regulamentar de P. V., accident soldat doar cu avarierea autoturismelor implicate.
Se arată că situația de fapt se dovedește cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă fotografică, rezultatele testelor efectuate cu aparatul „etilotest” celor doi conducători auto, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr.472/A12/305/13.06.2014 emis de SML Călărași, procese-verbale de recoltare de probe biologice, cerere de analiză, proces-verbal de examinare clinică, declarațiile inculpatului I. M. - în care aceasta recunoaște comiterea faptei reținute în sarcina sa, declarațiile martorilor P. V., Capan P., adresă nr. 1901/23.06.2014 emisă de Primăria Sărulești, județul Călărași, fișa de cazier judiciar din care rezultă că inculpatul I. M. nu este cunoscut cu antecedente penale.
Audiat cu ocazia urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, descriind amănunțit modalitatea și împrejurările în care a săvârșit-o.
Prin încheierea din data de 07.01.2015, întrucât inculpatul nu a formulat cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală și nici din oficiu nu s-a impus a fi invocate, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 973/P/2014 din 31.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria L.-Gară, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
În ședința publică din 02.02.2015 inculpatul și-a menținut poziția de de recunoaștere în totalitate a faptei, astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în baza art. 374 C.proc.pen.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 09.06.2014, în jurul orelor 1630, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, organele de poliție din cadrul Secției 8 Poliție Rurală Tămădău M., județul Călărași au fost sesizate telefonic de către numitul C. D. cu privire la faptul că pe sectorul de drum numit „între tarlale” ce face legătura între satele Solacolu - Măgureni ce aparțin de . a avut loc un eveniment rutier, fără victime, din care a rezultat avarierea autoturismelor implicate.
Deplasându-se la fața locului respectiv, la 1 km de satul Solacolu, pe drumul pietruit numit „Drum între tarlale”, organele de poliție au constatat că autoturismul marca „DACIA SOLENZA” cu numărul de înmatriculare_, proprietatea martorului P. V., poziționată cu fața în direcția satului Măgureni, județul Călărași prezenta mai multe avarii la partea din față iar la cca. 3 m, orientat în direcția satului Solacolu, județul Călărași, cu partea din față intrat în șanțul din dreapta al sensului de deplasare Solacolu-Măgureni, autoturismul marca „DACIA L.” cu numărul de înmatriculare_, proprietatea numitului G. G., care de asemenea prezenta avarii tot în partea din față, condus de inculpatul I. M..
Din evenimentului rutier nu au rezultat victime, ci doar avarierea celor două autoturisme implicate.
Ulterior, ambii conducători auto au fost însoțiți de organele de poliție la sediul Poliției F., județul Călărași unde au fost testați cu aparatul „etilotest”, testele de respirație efectuate în cauză (nr._ ora 17,48 pentru martorul P. V. și respectiv nr._ ora 17,50 pentru inculpatul I. M.) relevând faptul că doar inculpatul I. M. se afla sub influența băuturilor alcoolice, rezultatul fiind de 0,42 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ca urmare a celor constatate, inculpatul I. M. a fost condus la Spitalul L. Gară, județul Călărași în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 472/A12/305/13.06.2014 emis de SML Călărași, inculpatului I. M. i-a fost recoltată o singură probă de sânge la ora 18,21, rezultatul fiind de 0,85 g o/oo alcool în sânge, rezultat pe care nu l-a contestat.
Inculpatul a renunțat la recoltarea celei de-a doua probe biologice.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, constată că situația de fapt este cea reținută în rechizitoriu.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 336 alin.1 din noul Cod penal, instanța reține următoarele:
La data de 01.02. 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea nr. 286/2009).
Potrivit art. 336 alin.1 noul C.penal „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă”.
În Monitorul Oficial nr. 69 din data de 27.01.2015 a fost publicată Decizia nr.732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale potrivit căreia, sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin.1 din Codul penal este neconstituțională „întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectării legilor și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sintagma menționată lipsește de previzibilitate norma de incriminare, în condițiile în care principiul respectării legilor și cel al legalității incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale” (paragraf 24).
De asemenea, în considerentele Deciziei nr.732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale s-a reținut că „Destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă și subiectivă, ale infracțiunii, astfel încât să poată să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivit acesteia. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii reglementate de art. 336 alin. (1) din Codul penal se realizează prin acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Îmbibația alcoolică este procesul de pătrundere a alcoolului în sânge, consecința fiind provocarea unei stări de intoxicație (alcoolică). Sub aspectul urmării imediate este vorba de o infracțiune de pericol, acțiunea săvârșită punând în primejdie siguranța circulației pe drumurile publice. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acțiunea ce constituie elementul material al laturii obiective și urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei și nu trebuie dovedită” (paragraf 25).
Așadar, condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice plasează consumarea acestei infracțiuni de pericol la un moment ulterior săvârșirii ei „în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor”, ceea ce se constituie într-un „criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate” (paragraf 26).
Sub aspectul laturii subiective instanța de contencios constituțional a reținut (paragraf 27) că „Latura subiectivă a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului presupune vinovăția sub formă de intenție, care poate fi directă sau indirect. … Or, modalitatea de incriminare prin acordarea de relevanță penală valorii alcoolemiei din momentul prelevării mostrelor biologice nu permite destinatarilor normei penale să prevadă consecințele nerespectării acesteia”(subl. inst.).
În considerentele Deciziei nr.732 din 16 decembrie 2014 Curtea Constituțională a mai reținut că trăsătura esențială a statului de drept o constituie supremația Constituției și obligativitatea respectării legii și că statul de drept asigură supremația Constituției, corelarea tuturor legilor și tuturor actelor normative cu aceasta, ceea ce înseamnă că acesta implică, prioritar, respectarea legii, iar statul democratic este prin excelență un stat în care se manifestă domnia legii iar una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative și că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permițând persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat (paragraf 29).
De asemenea, cu referire la principiului legalității incriminării și pedepsei „nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege”, s-a reținut că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că garanțiile consacrate de art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reprezintă o componentă esențială a supremației legii și ocupă un loc primordial în cadrul sistemului de protecție a drepturilor omului, după cum atestă faptul că art. 15 din Convenție nu permite nicio derogare de la aceste garanții în caz de război sau de alt pericol public ce amenință viața națiunii. Așa cum rezultă din obiectul și scopul său, art. 7 paragraful 1 trebuie interpretat și aplicat în așa fel încât să se asigure o protecție efectivă împotriva urmăririlor și a condamnărilor penale arbitrare. Noțiunea de „drept” utilizată în art. 7 paragraful 1, ce corespunde celei de „lege” din cuprinsul altor articole din Convenție, înglobează atât prevederile legale, cât și practica judiciară și presupune cerințe calitative, îndeosebi cele cu privire la accesibilitate și previzibilitate. Aceste cerințe calitative trebuie întrunite atât în ceea ce privește definiția unei infracțiuni, cât și cu privire la pedeapsa aplicabilă. Curtea de la Strasbourg consideră că este îndeplinită cerința ca legea să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării date acesteia de către instanțe și, dacă este cazul, în urma obținerii unei asistențe juridice adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa aplicabilă. În acest sens sunt, se exemplifică, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza D. și M.-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34, Hotărârea din 24 ianuarie 2012, pronunțată în Cauza M. T. împotriva României, paragraful 26, și Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 77, 79 și 91 (paragraf 30).
Revenind la speță, instanța constată că mostrele biologice au fost prelevate de la inculpat la data de 09.06.2014 ora 1821, or infracțiunea de conducere sub influența alcoolului, infracțiune de pericol, se consumase la momentul producerii evenimentului rutier ce a alertat organele de poliție, respectiv 09.06.2014, în jurul orei 1630, deci cu aproape două ore înainte.
Conform art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 R, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale „Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie” (alin.1). Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept” (alin.3).
Așadar, de la data de 27.01.2015 sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul art. 336 alin.1 C.pen. este suspendată de drept.
Conform art. 5 din noul C.pen. „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă (alin.1). Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile” (alin.2).
În aceste condiții, față de speța dedusă judecății, instanța constată că între momentul săvârșirii faptei (09.06.2014), când în vigoarea era textul art. 336 alin.1 C.pen. ce conținea sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” și momentul judecării definitive a acesteia, când sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul art. 336 alin.1 C.pen. este suspendată de drept, a existat o succesiune de legi în sensul art.5 din noul C. pen.
Cum prin caracterul său incert norma incriminatoare, art. 336 alin.1 noul C.pen., nu întrunește cerințele calitative ale accesibilității și previzibilității pentru a fi considerată „drept” în sensul art.7 paragraf 1 din Convenția EDO, consecința fiind imposibilitatea angajării răspunderii penale în baza acesteia, întrucât la data săvârșirii faptei inculpatul nu avea „posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării date acesteia de către instanțe și, dacă este cazul, în urma obținerii unei asistențe juridice adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa aplicabilă”, urmează, în baza art. 396 alin.5 rap. la art. 16 alin.1 lit. b) C.proc.pen., a-l achita pe inculpatul I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice are o alcoolemie mai mare de 0,80g/l alcool pur în sânge” prev. de art. 336 alin. 1 C.pen.
Față de toate considerațiile de mai sus, vizând neîndeplinirea cerințelor calitative ale accesibilității și previzibilității normei pentru a fi considerată „drept”, instanța nu poate primi cererea de achitare a inculpatului în baza art. 16 alin.1 lit. c) din noul C.proc.pen. (lipsa de probe).
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, P. de pe lângă Judecătoria L.-Gară, pentru motivele consemnate in încheierea de amânare a pronunțării, ce face parte din prezenta decizie.
Apelul este fondat, in sensul celor de mai jos.
Potrivit art. 336 alin.1 noul C.penal „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă”.
Precum a reținut si prima instanță, in Monitorul Oficial nr. 69 din data de 27.01.2015 a fost publicată Decizia nr.732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale potrivit căreia, sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin.1 din Codul penal este neconstituțională „întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectării legilor și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.” Prin urmare, modalitatea de incriminare, prin acordarea de relevanță penală valorii alcoolemiei din momentul prelevării mostrelor biologice nu permite destinatarilor normei penale să prevadă consecințele nerespectării acesteia.
Prima instanță, în baza art. 396 alin.5 rap. la art. 16 alin.1 lit. b) C.proc.pen., l-a achitat pe inculpatul I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice are o alcoolemie mai mare de 0,80g/l alcool pur în sânge” prev. de art. 336 alin. 1 C.pen., întrucât art. 336 alin.1 noul C.pen., nu întrunește cerințele calitative ale accesibilității și previzibilității pentru a fi considerată „drept” în sensul art.7 paragraf 1 din Convenția EDO, consecința fiind imposibilitatea angajării răspunderii penale în baza acesteia, întrucât la data săvârșirii faptei, inculpatul nu avea posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa aplicabilă.
Prima instanță, l-a achitat pe inculpat, in baza disp. art. 16 alin.1 lit. b) C.proc.pen., apreciind greșit ca fapta nu mai este prevăzută de legea penală.
Curtea apreciază ca, din punct de vedere al normei de incriminare, in vigoare, prin înlăturarea sintagmei „la momentul prelevării mostrelor biologice”, nu s-a produs o dezincriminare, ci constituie in continuare infracțiune, fapta de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, de către o persoană, ce are o îmbibație mai mare de 0.80 gr/l alcool pur în sânge. Exista obligativitatea administrării de probe, pentru a stabili alcoolemia conducătorului auto la momentul conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul.
In speță, ca urmare a evenimentului rutier, inculpatul I. M. a fost condus la Spitalul L. Gară, județul Călărași în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 472/A12/305/13.06.2014 emis de SML Călărași, inculpatului I. M. i-a fost recoltată o singură probă de sânge la ora 18,21, rezultatul fiind de 0,85 g o/oo, alcool în sânge, rezultat pe care nu l-a contestat. Inculpatul a refuzat recoltarea celei de-a doua probe biologice.
Curtea constată că mostrele biologice au fost prelevate de la inculpat la data de 09.06.2014 ora 18,21, ori infracțiunea de conducere sub influenta alcoolului, infracțiune de pericol, se consumase la momentul producerii evenimentului rutier ce a alertat organele de poliție, respectiv 09.06.2014, în jurul orei 16,30, deci cu aproape două ore înainte.
De asemenea, prin adresa A8/1296/12.022.2016, INML M. Minovici, a comunicat instanței de apel ca nu poate efectua o expertiza de calcul retroactiv a alcoolemiei, pentru a stabili alcoolemia conducătorului auto la momentul conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul, intrucat inculpatul a refuzat recoltarea celei de-a doua probe biologice.
In aceste condiții, nu se poate stabili prin probe, îmbibația alcoolica în sângele inculpatului, la momentul conducerii autoturismului, motiv pentru care, Curtea urmează sa modifice temeiul achitării si sa-l achite pe inculpat, in baza disp. art. 16 alin.1 lit. a C.proc.pen., întrucât fapta comisa de acesta nu este prevăzuta de lege, neexistând probe care sa dovedească gradul de alcoolemie cerut de legea penala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct. 1 lit. a CPP admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria L.-Gară, împotriva sentinței penale nr.11/16.02.2015 a Judecătoriei L.-Gară.
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
În baza art. 396 alin.5 rap. la art. 16 alin.1 lit. b teza I-a C.proc.pen., achită pe inculpatul I. M. (fiul lui A. și E., născut la data de 02.10.1976 în mun. București, sector 2, domiciliat în mun. București, ., ., ., sector 2, studii medii, necăsătorit, un copil minor, electrician la . București, CNP_), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană, cu o alcoolemie mai mare de 0,80g/l alcool pur în sânge, prev. de art.336 alin. 1 din C.pen, întrucât fapta comisa de inculpat nu este prevăzuta de legea penala.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În baza art. 275 al. 3 CPP, cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului.
Suma de 130 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. E. R. P. V.-A.
GREFIER,
R. C. D.
Red. V.A.P.
Dact.G.P.
5 ex.
Red. A.e. M. - judecătoria lehliu-gară
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 153/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Mandat european de arestare. Sentința nr. 35/2016. Curtea de... → |
|---|
