Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 153/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 153/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 153/A
Ședința publică de la 28 ianuarie 2016
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea apelului declarat de inculpatul M. F. împotriva sentinței penale nr.152/23.09.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul inculpat – în stare de arest și asistat din oficiu de avocat V. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apelantul inculpat depune la dosar concluzii scrise.
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și admiterea contestației în anulare, întemeiată în drept pe dispozițiile art.426 lit.a Cod procedură penală. În susținerea apărării, arată că inculpatul nu a avut posibilitatea de a declara apel împotriva sentinței de condamnare deoarece, fiind arestat la domiciliu, a sunat agentul de poliție ce se ocupa de supravegherea sa, acesta i-a spus să îl aștepte în curte pentru a-i întocmi traseul, însă polițistul nu a mai ajuns la locuința inculpatului, deși acesta l-a sunat în repetate rânduri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, opinează că prezenta cerere poate fi recalificată ca o cerere de repunere în termenul de apel. În situația în care Curtea va aprecia că este vorba despre un apel împotriva unei sentinței prin care s-a pronunțat instanța fondului pe o cerere de contestație în anulare, arată că nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege pentru contestația în anulare. În situația în care se va aprecia că este vorba despre o cerere de repunere în termenul de apel, consideră că poate fi admis prezentul apel, desființată în totalitate sentința primei instanțe și să se dispună trimiterea cauzei în vederea repartizării aleatorii pentru soluționarea apelului.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii și rejudecarea apelului.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.152 din data de 23.09.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, a fost respinsă - ca inadmisibilă - contestația în anulare, formulată de condamnatul M. F., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, condamnatul M. F. a formulat contestației în anulare împotriva sentinței penale nr.94 din 03 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._, cu motivarea că a fost judecat de către Judecătoria Roșiorii de Vede, la data de 03 iunie 2015, pentru infracțiunea de furt calificat și că fiind arestat la domiciliu, conform încheierii din data de 25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, nu a putut declara apel, întrucât agentul de supraveghere a refuzat să-i întocmească traseul.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.426 lit.a și art.427 alin.2 Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările de la dosar, prima instanță a reținut că, într-adevăr, prin încheierea nr.25/12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede (dosar nr._ ), în baza art.227 alin.2 rap. la art.218, art.219 și art.223 alin.2 Cod procedură penală, s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul M. F., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.228, alin.1- art.229, alin.1, lit.b și d Cod penal, cu aplic. art.41, alin.1 Cod penal, pe o durată de 30 de zile, de la data de 12 februarie 2015, până la data de 13 martie 2015, inclusiv. În baza art.211 alin.1 Cod procedură penală s-a impus inculpatului M. F. obligația de a nu părăsi imobilul unde are domiciliul, din ., ., fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza. În baza art.221 alin.(2) Cod de procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, s-a dispus că inculpatul are următoarele obligații: a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat; b) să nu comunice cu persoanele vătămate M. M. și R. F. și cu martorii D. F. și M. T.. A fost desemnată Poliția municipiului Roșiorii de Vede – Secția 4 Roșiorii de Vede ca organ însărcinat cu supravegherea inculpaților pe durata măsurii arestului la domiciliu. În baza art.221 alin.(4) Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a ma reținut totodată că prin sentința penală nr.94 din 03 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul penal nr._, în baza art.228 alin.1- art.229 alin.1 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului M. F., la pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, față de partea vătămată M. M..
În baza art.83 Cod penal de la 1969 și art.15 din Legea de punere în aplicare a noului Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală nr.184/01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, care s-a adăugat la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.404 alin.(4) lit.a) Cod de procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului la domiciliu de la 11 februarie 2015 la zi, conform Ordonanței de reținere din data de 11.02.2015 a Poliției municipiului Roșiorii de Vede și Încheierii cu nr.25/12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede.
De asemenea, s-a învederat că prin încheierea din 11 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._, în baza art.278 – 279 Cod procedură penală s-a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale – înlăturare omisiune vădită – din cuprinsul sentinței penale nr.94/03.06.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în sensul că, în baza art.339 Cod procedură penală, a fost menținuta măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpații B. A. F. și M. F..
Față de aceste argumente, s-a constatat că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.426 Cod procedură penală, indicându-se către instanță că petentul avea la dispoziție instituția repunerii în termenul de apel, dacă a fost împiedicat de o cauză temeinică să declare apel, înăuntrul termenului prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal (la data de 02.10.2015, data comunicării) a declarat apel condamnatul M. F., fără să arate în scris motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
La termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2016, dat fiind faptul că în cauză inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinței nr.94 din 03 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul penal nr._, reprezentantul Ministerului Public a arătat că s-ar putea dispune recalificarea cererii de contestație în anulare pe care inculpatul M. F. a formulat-o împotriva sentinței penale sus menționate drept o cale ordinară de atac, respectiv un apel, care însă a fost declarat după expirarea termenului prevăzut de lege în acest sens, situație în care apelul declarat de condamnat împotriva sentinței penale nr.152 din data de 23.09.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede ar trebui admis pentru a se proceda în sensul celor anterior menționate și a se dispune repartizarea aleatorie a cauzei în vedere judecării cererii de repunere în termenul de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva chestiunilor invocate de către reprezentantul Ministerului Public, Curtea constată, într-adevăr că, în raport cu împrejurarea că în cauză nu au fost epuizate căile ordinare de atac, în sensul că împotriva sentinței penale nr.94 din 03 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul penal nr._, inculpatul nu a formulat până în prezent vreo cerere de apel, se impune ca cererea de contestație în anulare promovată de acesta împotriva sus-menționatei sentințe penale să fie calificată drept o cerere de apel, mai ales că, prin intermediul respectivei cereri inculpatul invocă, în fapt, motive specifice unei cereri de repunere în termenul de apel, arătând în concret care au fost cauzele temeinice care l-au împiedicat a exercita calea de atac a apelului înăuntrul termenului prevăzut de lege.
În consecință, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de inculpatul M. F. împotriva sentinței penale nr.152/23.09.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, pe care o va desființa, în totalitate și, în fond rejudecând:
Va recalifica cererea de contestație în anulare formulată de inculpatul M. F. împotriva sentinței penale nr.94/03.06.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede ca apel împotriva acestei sentințe și va dispune trimiterea cauzei în vederea repartizării aleatorii pentru soluționarea apelului (cererea de repunere în termenul de apel urmând a fi discutată de completul căruia îi va fi repartizată cauza).
Față de soluția ce urmează a se pronunța, în baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 230 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul M. F. împotriva sentinței penale nr.152/23.09.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede.
Desființează, în totalitate, sentința penală nr.152/23.09.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede și în fond rejudecând:
Recalifică cererea de contestație în anulare formulată de inculpatul M. F. împotriva sentinței penale nr.94/03.06.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede ca apel împotriva acestei sentințe și dispune trimiterea cauzei în vederea repartizării aleatorii pentru soluționarea apelului (cererea de repunere în termen urmând a fi discutată de completul căruia îi va fi repartizată cauza).
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat în cuantum de 230 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 28.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. M. C.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red. jud.C.C.
ex.4
red.jud.M.M.P.-Jud.Roșiorii de Vede
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
