Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 80/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 80/2016
Cod ECLI
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 80 / CO
Ședința publică din data de 11 februarie 2016
Curtea constituită din:
Președinte: C. B.
Grefier: R. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror I. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația în anulare declarată de condamnatul L. B. împotriva deciziei penale nr. 64/02.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al contestatorului-condamnat, avocat Salvețiu L., cu împuternicirea avocațială nr._/05.01.2016 emisă de Baroul București, aflată la fila 49 din dosarul nr._ al Tribunalului București - Secția I Penală, și apărătorul desemnat din oficiu, avocat G. M., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._/03.02.2016 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 23 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții depunerea la dosar a adresei nr._/18.01.2016 emise de P. O., prin care se comunică instanței faptul că persoana condamnată solicită să fie judecată în lipsă, invocând prevederile art. 364 alin. 4 C.pr.pen., fiind anexată o cerere a contestatorului-condamnat formulată în acest sens, după care:
Curteaconstată, în baza art. 91 alin. 4 C.pr.pen., încetate efectele delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, prin prezentarea apărătorul ales al acestuia, și acordă onorariul parțial în cuantum de 100 de lei.
Curtea, în baza art. 429 alin. 2 C.pr.pen., constată că este competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Curtea, în baza art. 431 C.pr.pen., acordă cuvântul asupra admisibilității în principiu a prezentei contestații.
Apărătorul contestatorului-condamnat, având cuvântul, solicită admiterea în principiu a prezentei contestații, urmând a fi avute în vedere motivele expuse în scris în prezenta contestație.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită, în baza art. 431 C.pr.pen. rap. la art. 432 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 426 lit. i C.pr.pen., admiterea în principiu a prezentei contestații.
Curtea, în baza art. 431 C.pr.pen., admite în principiu contestația în anulare, apreciind ca fiind îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de lege în acest sens, și, în temeiul art. 432 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea fondului contestației.
Apărătorul contestatorului, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale nr. 2588/29.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2014, și a deciziei penale nr. 64/02.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală.
În consecință, solicită desființarea M.E.P.I. nr. 5614 din data de 05.02.2015 emis de Tribunalul București - Secția I Penală în baza sentinței penale nr. 2588/29.10.2014, urmând a se constata faptul că inculpatul a fost condamnat de două ori pentru aceeași faptă, fiind emise două mandate de executare a pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea prezentei contestații, apreciind-o întemeiată, întrucât în prezent există două hotărâri de condamnare a inculpatului pentru aceeași faptă, împrejurare în raport de care se impune desființarea sentinței penale nr. 2588/29.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2014, și a deciziei penale nr. 64/02.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală, și, în consecință, să fie desființat și M.E.P.Î. nr. 5614 din data de 05.02.2015, emis de Tribunalul București - Secția I Penală în baza sentinței penale nr. 2588/29.10.2014.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele :
Prin sentința penală nr. 32/06.01.2016, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._, s-a calificat solicitarea formulată de petentul-condamnat L. B. împotriva sentinței penale nr. 2588/29.10.2014 a Tribunalului București - Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 64/02.02.2015 a Curții de Apel București - Secția I Penală, ca fiind contestație în anulare întemeiată pe art. 426 alin. 1 lit. i C.pr.pen; s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, invocată de instanță din oficiu; în temeiul art. 50 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 429 alin. 2 C.pr.pen., s-a declinat competența de soluționare a contestației în anulare în favoarea Curții de Apel București; în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În motivarea în fapt și în drept a acestei sentințe s-au precizat următoarele:
Prin cererea formulată, petentul-condamnat a declarat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 2588/29.10.2014 a Tribunalului București - Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 64/02.02.2015 a Curții de Apel București - Secția I Penală.
În motivarea contestației a arătat, în fapt, că a fost condamnat prin sentința penală nr. 140/20.02.2009 a Tribunalului T., pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă prin neapelare, la o pedeapsă de 11 ani închisoare.
A mai arătat că a fost arestat in Bosnia Herțegovina în data de 01.07.2014 și extrădat în România în data de 25.07.2014.
În urma formulării unei contestații la executare, prin sentința penală nr. 609 din 23.09.2014 a Tribunalului T., definitiva prin decizia penală nr. 9 din 20.01.2015 a Curții de Apel Timișoara, pedeapsa a fost redusă conform noului Cod Penal la 3 ani închisoare, contopind-o cu o pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilind în final o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare.
Ca urmare a formulării unei cereri privind intervenirea unei legi penale mai favorabile, prin sentința penală nr. 2588/29.10.2014 a Tribunalului București - Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 64/02.02.2015 a Curții de Apel București - Secția I, aceeași pedeapsă de 11 ani a fost redusă în baza art. 6 alin. 1 C.pen. la 3 ani și 8 luni închisoare.
În consecință, petentul-condamnat a solicitat desființarea ultimei hotărâri (sentința penală nr. 2588/29.10.2014 a Tribunalului București - Secția I Penală) și a M.E.P.Î. emis în baza acesteia, întrucât există riscul să execute aceeași pedeapsă de două ori, pentru aceeași faptă pentru care a fost judecat în dosarul nr._ al Tribunalului T..
În drept, petnetul-condamnat și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. c C.pr.pen.
Asupra calificării cererii și a excepției necompetenței materiale a Tribunalului București în soluționarea cauzei de față, s-au reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 140/20.02.2009 a Tribunalului T. - Secția Penală, pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus în temeiul art. 215 alin. 1, 3 și 5 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, condamnarea inculpatului B. Lecovic la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, iar în temeiul art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.pen. din 1969, s-au contopit pedepsele și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea sporită până la 11 ani, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare în regim de detenție. În temeiul art. 71 C.pen. din 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 65 C.pen. din 1969, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. Sentința penală nr. 140/20.02.2009 a rămas definitivă prin neapelare, în data de 04.05.2009. În baza acestei sentințe a fost emis M.E.P.Î. nr. 175 din 04.05.2009.
Prin sentința penală nr. 609 din 23.09.2014 a Tribunalului T., definitivă prin decizia penală nr. 9 din 20.01.2015 a Curții de Apel Timișoara, s-a admis contestația la executare având ca obiect analiza oportunității aplicării legii penale mai favorabile ca urmare a intrării in vigoare a Legii nr. 286/2009. A fost descontopită pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată condamnatului în pedepsele componente de: 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 și 5 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969; 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.; sporul de 1 an închisoare. În baza art. 6 alin. 1 C.pen., s-a redus pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzute de art. 215 alin. 1, 3 și 5 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 la 3 ani închisoare, maximul special prevăzut ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012 pentru infracțiunea săvârșită incriminată în art. 244 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplic. art. 35 C.pen. În baza art. 4 din Legea nr. 187/2012, s-a menținut condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. În baza art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., au fost contopite pedepsele aplicate condamnatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite, respectiv un spor de un 8 luni închisoare, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 65 alin. 1 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului prevăzut la art.66 alin. 1 lit. g C.pen. În baza art.67 alin. 2 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut la art.66 alin. 1 lit. g C.pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. A fost anulat M.E.P.Î. nr. 175 din 04.05.2009, emis de Tribunalul T., și s-a dispus emiterea unui nou M.E.P.Î. nr. 773/14 din 20.01.2015 de către Tribunalul T..
Prin sentința penală nr. 2588/29.10.2014 a Tribunalului București - Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 64/02.02.2015 a Curții de Apel București - Secția I Penală, s-au dispus următoarele: s-a admis contestația la executare formulată de către petentul-condamnat. S-a constatat că prin sentința penală nr. 140/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul T. - Secția Penală în dosarul nr._, rămasă definitivă prin neapelare în data de 04.05.2009, persoana privată de libertate a fost condamnată la o pedeapsă principală rezultantă de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c C.pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 11 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 140/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul T. - Secția Penală, rămasă definitivă prin neapelare în data de 04.05.2009, în pedepsele componente, pedepse care au fost repuse în individualitatea lor, astfel: 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 și 5 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969; 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969; sporul de 1 an închisoare. În temeiul art. 6 alin. 1 C.pen. în referire la decizia nr. 7/2014 a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a redus pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 140/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul T. - Secția Penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 3 și 5 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 (ce are corespondent în noul Cod penal, respectiv art. 244 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen.), la pedeapsa de 3 ani închisoare. S-a luat act că nu se impune aplicarea art. 6 alin. 1 C.pen. cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 (ce are corespondent în art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen.). S-a luat act că nu se impune aplicarea art. 6 C.pen. cu privire la pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c C.pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale (ce are corespondent în art. 66 alin. 1 lit. g C.pen.). În baza art. 40 alin. 1 C.pen. rap. la art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. și art. 45 alin. 1 C.pen., în referire la decizia nr. 1/2014 a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-au contopit cele două pedepse principale de 3 ani închisoare și de 2 ani închisoare, aplicând, în final, condamnatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 8 luni închisoare, în total condamnatul urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 8 închisoare, alături de pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. g C.pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 65 alin. 1 C.pen., s-a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. g C.pen., pe durata executării pedepsei principale. S-a constatat că petentul-condamnat a fost arestat în Bosnia și Herțegovina la data de 01.07.2014 în vederea extrădării către România în baza M.E.P.Î. nr. 175/04.05.2009 emis de Tribunalul T., fiind preluat de autoritățile judiciare din Bosnia și Herțegovina și încarcerat în România în data de 25.07.2014. În baza art. 15 alin. 1 din Legea nr. 302/2014, s-a computat din durata pedepsei principale rezultante aplicate prin prezenta perioada în care petentul-condamnat a fost arestat în Bosnia și Herțegovina în vederea extrădării către România în baza M.E.P.Î. nr. 175/04.05.2009 emis de Tribunalul T., de la data de 01.07.2014 până la data de 25.07.2014. În baza art. 71 C.pen., s-a dedus din durata pedepsei principale rezultante aplicate perioada executată de la data de 25.07.2014 până la zi. S-a anulat M.E.P.Î. nr. 175/04.05.2009 emis de Tribunalul T. și s-a dispus emiterea unui nou M.E.P.Î. după rămânerea definitivă a sentinței.
În baza acestei sentințe a fost emis M.E.P.Î. nr. 5614 din 05.02.2015 de Tribunalul București - Secția I Penală.
Tribunalul a constatat că în prezent situația petentului-condamnat privind incidența legii penale mai favorabile a fost supusă analizei instanței de judecată prin două hotărâri penale consecutive, definitive.
În ceea ce privește calea de atac extraordinară care ar trebui promovată pentru rezolvarea situației petentului-condamnat, s-a apreciat că aceasta ar trebui să fie contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. 1 lit. i C pr.pen., iar nu contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. c C.pr.pen., așa cum a arătat petentul prin cererea formulată.
Astfel, Tribunalul a considerat că în ipoteza din prezenta cauză singurul remediu legal l-ar putea constitui anularea celei de-a doua hotărâri pronunțate în soluționarea aceleiași contestații la executare, având același temei legal (art. 6 C.pen.), privind aceeași parte și aceleași motive și apărări.
În legătură cu promovarea unei astfel de căi de atac, Tribunalul a constatat că în literatura de specialitate s-a susținut că aceasta apare ca fiind un remediu procesual prin care se pot repara erori de neînlăturat pe alte căi, fiind o cale de anulare pentru vicii, nulități privind actele de procedură, având o natură juridică mixtă, fiind atât o cale de anulare, cât și de retractare. Caracterul de anulare rezultă din scopul urmărit prin exercitarea acestei căi și anume anularea hotărârii. Caracterul de cale de atac de retractare rezultă din faptul că însăși instanța care a dat hotărârea este pusă în situația de a controla condițiile în care a dat-o și de a o infirma dacă este cazul (op.cit., p.339).
Tribunalul a apreciat că față de formularea dispozițiilor art. 426 alin. 1 lit. i C.pr.pen., contestația în anulare pare a fi singurul remediu procesual ce ar putea conduce la anularea celei de-a doua hotărâri care a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, invocată de instanță din oficiu, s-au reținut prevederile art. 429 alin. 2 C.pr.pen., cu referire la art. 426 alin. 1 lit. i C.pr.pen., competența stabilită de art. 429 alin. 2 C.pr.pen. fiind absolută și exclusivă. Totodată, s-a menționat că sentința penală nr. 2588/29.10.2014 a Tribunalului București - Secția I Penală, a cărei anulare s-ar impune, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 64/02.02.2015 a Curții de Apel București – Secția I Penală, astfel încât în acest caz instanța competentă să judece cauza este Curtea de Apel București, aceasta fiind instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre.
Urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei dispuse de către Tribunalul Bucurșeti - Secția I Penală prin sentința penală nr. 32/06.01.2016, în data de 18.01.2016 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală dosarul nr._ (nr. în format vechi_ ), dosar ce face obiectul prezentei cauze.
Examinând prezenta contestație în anulare, sub aspectul temeinciei acesteia, în raport de dispozițiile art. 432 alin. 2 C.pr.pen. cu referire la art. 426 lit. i C.pr.pen., Curtea reține următoarele
Potrivit art. 426 lit. i C.pr.pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate formula contestație în anulare când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
De asemenea, în baza art. 432 alin. 2 C.pr.pen., în cazul în care prin contestația în anulare se invocă autoritatea de lucru jdecat, dacă găsește întemeiată contestația, instanța desființează, prin decizie, ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de șucru judecat.
Raportând și coroborând prevederile legale sus-menționate în prezenta cauză, Curtea apreciază contestația în anulare formulată ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente.
Prin sentința penală nr. 609/23.09.2014, pronunțată de Tribunalul Tișis în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 9/Co/20.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 597 C.pr.pen. rap. la art. 595 C.pr.pen., s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul L. B.. În consecință, a fost descontopită pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată condamnatului în pedepsele componente de: 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 și 5 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969; 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.; sporul de 1 an închisoare. În baza art. 6 alin. 1 C.pen., s-a redus pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzute de art. 215 alin. 1, 3 și 5 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 la 3 ani închisoare, maximul special prevăzut ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012 pentru infracțiunea săvârșită incriminată în art. 244 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplic. art. 35 C.pen. În baza art. 4 din Legea nr. 187/2012, s-a menținut condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. În baza art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., au fost contopite pedepsele aplicate condamnatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite, respectiv un spor de un 8 luni închisoare, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 65 alin. 1 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului prevăzut la art. 66 alin. 1 lit. g C.pen. În baza art.67 alin. 2 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut la art. 66 alin. 1 lit. g C.pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
A fost anulat M.E.P.Î. nr. 175 din 04.05.2009, emis de Tribunalul T., și s-a dispus emiterea unui nou M.E.P.Î.
În baza acestei sentințe a fost emis M.E.P.Î. nr. 773 din data de 20.01.2015 de către Tribunalul T..
Prin sentința penală nr. 2588/29.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2014, definitivă prin decizia penală nr. 64/Co/02.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală, s-a admis contestația la executare formulată de către petentul-condamnat. S-a constatat că prin sentința penală nr. 140/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul T. - Secția Penală în dosarul nr._, rămasă definitivă prin neapelare în data de 04.05.2009, persoana privată de libertate a fost condamnată la o pedeapsă principală rezultantă de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c C.pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 11 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 140/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul T. - Secția Penală, rămasă definitivă prin neapelare în data de 04.05.2009, în pedepsele componente, pedepse care au fost repuse în individualitatea lor, astfel: 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 și 5 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969; 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969; sporul de 1 an închisoare. În temeiul art. 6 alin. 1 C.pen. în referire la decizia nr. 7/2014 a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a redus pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 140/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul T. - Secția Penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 3 și 5 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 (ce are corespondent în noul Cod penal, respectiv art. 244 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen.), la pedeapsa de 3 ani închisoare. S-a luat act că nu se impune aplicarea art. 6 alin. 1 C.pen. cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 (ce are corespondent în art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen.). S-a luat act că nu se impune aplicarea art. 6 C.pen. cu privire la pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c C.pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale (ce are corespondent în art. 66 alin. 1 lit. g C.pen.). În baza art. 40 alin. 1 C.pen. rap. la art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. și art. 45 alin. 1 C.pen., în referire la decizia nr. 1/2014 a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-au contopit cele două pedepse principale de 3 ani închisoare și de 2 ani închisoare, aplicând, în final, condamnatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 8 luni închisoare, în total condamnatul urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 8 închisoare, alături de pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. g C.pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 65 alin. 1 C.pen., s-a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. g C.pen., pe durata executării pedepsei principale. S-a constatat că petentul-condamnat a fost arestat în Bosnia și Herțegovina la data de 01.07.2014 în vederea extrădării către România în baza M.E.P.Î. nr. 175/04.05.2009 emis de Tribunalul T., fiind preluat de autoritățile judiciare din Bosnia și Herțegovina și încarcerat în România în data de 25.07.2014. În baza art. 15 alin. 1 din Legea nr. 302/2014, s-a computat din durata pedepsei principale rezultante aplicate prin prezenta perioada în care petentul-condamnat a fost arestat în Bosnia și Herțegovina în vederea extrădării către România în baza M.E.P.Î. nr. 175/04.05.2009 emis de Tribunalul T., de la data de 01.07.2014 până la data de 25.07.2014. În baza art. 71 C.pen., s-a dedus din durata pedepsei principale rezultante aplicate perioada executată de la data de 25.07.2014 până la zi. S-a anulat M.E.P.Î. nr. 175/04.05.2009 emis de Tribunalul T. și s-a dispus emiterea unui nou M.E.P.Î. după rămânerea definitivă a sentinței.
În baza acestei sentințe a fost emis M.E.P.Î. nr. 5614 din data de 05.02.2015 de către Tribunalul București.
Analizând cele două sentințe penale sus-menționate, din perspectiva obiectului material și juridic al cererilor formulate, respectiv contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 597 C.pr.pen. rap. la art. 595 C.pr.pen., prin care petentul-condamnat a solicitat aplicarea principiului legii penale mai favorabile prevăzut de art. 6 C.pen., ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu privire la pedeapsa rezultantă în a cărei executare se afla la data formulării celor două contestații la executare, Curtea constată ca fiind îndeplinite condițiile statuate în literatura juridică și consfințite în practica judiciară privind autoritatea de lucru judecat.
În acest sens, Curtea observă că cele două contestații la executare au fost formulate de către aceeași perosnaă condamnată, cu privire la o unică pedeapsă, cea în a cărei executare se afla la data formulării celro două contestații pe care le-a întemeiat în drept pe aceleași temeiuri juridice, în fapt solicitând aplicarea principiului legii penale mai favorabile.
Prin urmare, Curtea constată că în prezent împotriva contestatorului-condamnat s-au pronunțat două hotărâri definitive în raport de o unică pedeapsă, respectiv pedeapsa rezultantă a închisorii în a cărei executare se află în prezent, pedeapsă pentru a cărei executare au fost emise două mandate de executare, situație a cărei lămurire se impune, așadar, în prezenta cauză.
Așadar, Curtea apreciază că, pentru clarificarea situației juridice a contestatorului-condamnat se impune, potrivit art. 432 alin. 2 C.pr.pen., desființarea ultimelor hotărâri, respectiv sentința penală nr. 2588/29.10.2014 și decizia penală nr. 64/02.02.2015, întrucât prin acestea s-a încălcat autoritatea de lucru judecat de care beneficiază hotărârea anterioară, respectiv sentința penală nr. 609/23.09.2014, definitivă prin decizia penală nr. 9/20.01.2015.
Tootată, urmare a desființării sentinței penale și a deciziei penale sus-menționate, Curtea apreciază că se impune anularea și a mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza acestor hotărâri judecătorești.
Soluția ce va fi pronunțată în cauză de către instanța de control judiciar
În consecință, în raport de motivele de fapt și temeiurile de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 431 C.pr.pen., va admite în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat.
În baza art. 432 alin. 2 C.pr.pen. cu referire la art. 426 lit. i C.pr.pen., va desființa sentința penală nr. 2588/29.10.2014 și decizia penală nr. 64/02.02.2015,.
Va anula M.E.P.Î. nr. 5614 din data de 05.02.2015, emis de Tribunalul București - Secția I Penală în baza sentinței penale nr. 2588/29.10.2014.
Va aplica prevederile art. 275 alin. 3 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
În baza art. 431 C.pr.pen., admite în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat L. B. împotriva sentinței penale nr. 2588/29.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2014, definitivă prin decizia penală nr. 64/02.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală.
În baza art. 432 alin. 2 C.pr.pen. cu referire la art. 426 lit. i C.pr.pen., desființează sentința penală nr. 2588/29.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2014, și decizia penală nr. 64/02.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală.
Anulează M.E.P.Î. nr. 5614 din data de 05.02.2015, emis de Tribunalul București - Secția I Penală în baza sentinței penale nr. 2588/29.10.2014.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2016.
Președinte, Grefier,
C. B. R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
12.02.2016 / 2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 26/2016.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
