Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 36/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 36/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 36/CO
Ședința publică din data de 25.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. C.
GREFIER: V.-V. S.
*************
Ministerul Public – Parchetul de pe Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror A. C..
Pe rol se află pronunțarea cu privire la cauza penală având ca obiect soluționarea contestației formulate de condamnatul R. A. I. împotriva sentinței penale nr. 455/01.09.2015 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 13.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit, inițial, termen de pronunțare la data de 20.01.2016 și, ulterior, la data de 25.01.2016, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra contestației la executare de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.455 din 01.09.2015, pronunțată de Tribunalul G. – Secția penală, în baza art.598 și art.599 C. pr. pen. a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul R. A. I..
A fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
În fapt, s-a reținut că prin cererea înregistrată a formulat contestație la executare condamnatul R. A. I., solicitând reducerea la jumătate a pedepselor aplicate prin sentința penală nr.886/14.12.2012 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.31/29.01.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, pentru următoarele motive:
Acesta a fost judecat în dosarul nr._ al Tribunalului București secția II penală în care s-a pronunțat sentința penală nr. 886 din 14.12.2012, rămasă definitivă la data de 29.01.2014, prin decizia penală nr. 31 pronunțată de Curtea de Apel București secția a II-a penală.
Înainte de judecarea apelului, la data de 28.12.2013, petentul a formulat un denunț prin care autoritățile au fost informate cu privire la o rețea internațională de contrabandă cu țigări introduse în România din Republica M. și distribuite în București; în urma denunțului său au fost identificați autorii care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul emis la 20.06.2014 de către DIICOT Serviciul Teritorial Iași, dosarul nr. 106/P/2013, fiind și condamnați în primă instanță prin sentința penală nr. 102/29.05.2015 a Tribunalului V. în dosarul nr._ .
Contestatorul a solicitat ca pe calea contestației la executare, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 19 din legea 682/2002 privind protecția martorilor și să i se reducă la jumătate pedeapsa în a cărei executare se află.
La dosar petentul a depus în copie; sentința penală nr. 886/14.12.2012 a Tribunalului București secția a II-a penală, decizia penală nr. 31 din 29.01.2014 a Curții de Apel București secția a II-a penală, m.e.p.i nr. 1494/04.02.2014, emis în baza acestor hotărâri, rechizitoriul înaintat de DICOOT- Serviciul Teritorial Iași în dosarul nr. 106/P/2013, practică judiciară.
Au fost atașate dosarele nr._ și nr._ ale Tribunalului G. prin care s-au soluționat cererile de comisie rogatorie formulate de Tribunalul V., privind audierea ca martor a numitului R. A. I. deținut în P. G..
S-au depus concluzii scrise la dosar.
Analizând cererea formulată în raport de toate actele aflate la dispoziția instanței, s-a constatat că aceasta este nefondată.
Potrivit art. 19 din legea 682/2002 privind protecția martorilor, persoana care are calitatea de martor în sensul art. 2 lit. a pct. 1 și care a comis o infracțiune iar înaintea s-au în timpul urmării penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Potrivit art. 2 lit. a pct. 1 din aceeași lege „are calitatea de martor potrivit codului de procedură penală și prin declarațiile sale furnizează informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni.
S-a mai reținut că prin rechizitoriul DIICOT Iași, nr. 106/P/2013 că în ziua de 28.12.2013 după ce a fost căutat la domiciliul din București de unul din membrii rețelei de contrabandă cu țigări, inculpatul L. Igor, care i-a oferit spre vânzare 200 baxuri de țigări, martorul R. A. I. a luat decizia de a informa organele de poliție (printr-un intermediar), pentru a-și ușura situația juridică (fiind judecat pentru săvârșirea unor infracțiunii de contrabandă similare), în legătură cu respectivul transport ilicit de țigări, astfel că în seara zilei de 28.12.2013, în jurul orelor 22,30, ofițerii ai Direcției Generale de Poliție a Municipiului București au depistat pe . nr._, în interiorul acesteia fiind găsită cantitatea de 89.650 pachete de țigări de proveniență Republica M., ce nu conțineau banderole fiscale emise de autoritățile române, pentru care ar fi fost necesară plata sumei de 1.011.340 lei către bugetul de stat, reprezentând TVA și accize.
Acest pretins denunț făcut de petent prin intermediar unui organ de poliție, în ziua de 28.12.2013 nu s-a dovedit a fi înregistrat, din contră este contrazis de alte acte aflate în dosare.
Astfel, în dosarul nr._, al Tribunalului G. atașat în vederea soluționării cauzei, cu ocazia cererii de comisie rogatorie, Tribunalul V. a înaintat și o . acte, respectiv rechizitoriul 106/P/2013 al DIICOT Iași, declarațiile lui R. A. I., alte declarații din dosarul cauzei penale nr._ .
La filele 166-173 se află declarația de martor a lui R. A. I. din 13.02.2014, la filele,174-177 se află primul denunț al acestuia din 06.02.2014, după ce fusese condamnat definitivi.
La fila 175, rândurile 4 - 5 acest a menționează: „i-am cerut lui R. Borța să-l sune pe d-l Ș. și să-i spună despre existența camionului cu țigări. Domnul Ș. este polițist.”
În continuare, la filele 178-185 este declarația lui Ș. G., polițist, investigator sub acoperire în această cauză și din declarația detaliată a acestuia a rezultat clar că însoțise camionul cu țigări de la Vama Berezeni până la București, în ziua de 28.12.2013, s-a aflat permanent în preajma camionului împreună cu I. V. și cu L. Igor, care urma să vândă țigările unei persoane căreia îi vânduse timp de 7 ani. În apropierea camionului se aflau polițiști, deoarece acțiunea era bine pusă la punct de către organele de anchetă (trebuia prins L. Igor în timp ce vindea țigările).
Prin urmare, pretinsul denunț din ziua de 28.12.2012 al petentului R. A. I. nu s-a dovedit. Mai mult, din studierea rechizitoriului a rezultat că activitatea de urmărire penală în dosarul nr. 106/P/2013 al DIICOT Iași a început mult mai devreme; a existat denunțătorul L. I., ofițer de poliție, discuții cu inculpații ofițeri de frontieră din Republica M. înregistrate, începând cu luna noiembrie 2013, autorizarea înregistrărilor sub acoperire. Așa fiind chiar dacă s-ar accepta că a existat acest denunț al contestatorului din 28.12.2013, declarația din acea dată nu ar fi avut nici un rol în aflarea adevărului, cu atât mai puțin să poată fi considerată a conține informații și date cu caracter determinant în sensul art. 2 lit. a pct. 1 din legea 682/2002.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație inculpatul R. A. I. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A învederat că a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, mult prea mare, având în vedere că a formulat un denunț la 28.12.2013, înainte de a rămâne definitivă hotărârea de condamnare din 29.01.2014. A solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor Legii nr.682/2002 și să fie micșorată la jumătate pedeapsa, să fie anulat MEPI nr.1494 și să fie emis un nou mandat de executare a pedepsei.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a apreciat în mod corect, pe baza probatoriilor administrate, caracterul nefundat al contestației la executare.
Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, așa-zisul „denunț”, vag și nerelevant (de fapt o afirmație făcută printr-un intermediar), neconsemnat în vreun proces-verbal și nevalorificat de organele de urmărire penală, nu are caracterul „determinant” la care se referă art.19 din Legea nr.682/2002 pentru a opera o cauză de reducere a pedepsei.
Așa fiind, niciuna dintre ipotezele expres și limitativ prevăzute de art.498 C. pr. pen. nu este întrunită, așa cum a apreciat și tribunalul învestit cu contestația la execurare.
Constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, nefiind nici măcar învederat vreun motiv de nelegalitate, contestația se va respinge ca nefondată, în baza dispozițiilor art.4251 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată R. A. I. împotriva sentinței penale nr. 455/01.09.2015 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.01.2016.
PREȘEDINTE,
V. C.
GREFIER,
V. V. S.
red. C.V.
dact. A.L. 2 ex./22.02.2016
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 165/2014.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 68/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
