Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 165/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 165/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.165/A
Ședința publică de la 25.02.2014
P. - D. L.
JUDECĂTOR – I. T.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de contestatoarea M. J. P. împotriva sentinței penale nr.685/10.09.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă recurenta contestatoare M. J. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a unei cereri din partea apărătorului ales al contestatoarei prin care solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței, iar în situația în care nu reușește să ajungă până la sfârșitul ședinței, solicită să se țină cont de concluziile scrise pe care le-a depus la dosar.
Curtea, potrivit dispozițiilor tranzitorii din legea de punere în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, respectiv dispozițiile art. 10 din Legea nr.255/2013, constată prezenta cale de atac este apelul, urmând a fi soluționată conform dispozițiilor din legea noua privitoare la apel.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat de contestatoare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de contestatoare, arătând că instanța de fond a apreciat în mod corect că a operat o întrerupere a cursului prescripției, urmare a transmiterii directe a mandatului european de arestare către autoritățile judiciare străine pe teritoriul căreia a fost localizată persoana respectivă, contestația la executare fiind respinsă în mod corect.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.685 din 10.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnata M. J. P., cu obligarea acesteia la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 06.08.2013, petenta condamnată a formulat contestație la executare cu privire la sentința penală nr.622/15.10.2001, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală.
În motivarea cererii, petenta a arătat că prin sentința penală nr. 622/15.10.2001, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.323 Cod penal, art.215 al.2,3,5, art.290 Cod penal, ultimele două cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, art.37 lit.a Cod penal și art.83 Cod penal toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.
La dosar s-a depus copia sentinței penale nr. 622/15.10.2001, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală însoțită de referatul întocmit de biroul Executări Penale din care rezultă că sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr.265 din 21.01.2003 a Curții Supreme de Justiție – Secția Penală, a fost respins ca nefondat, recursul declarat de inculpata. S-a emis MEPI nr.792 de către instanță la IPJ V. – S.I.C., dar până în prezent nu au intrat în posesia procesului – verbal de încercare. La data de 08.08.2003 petenta a fost pusă în urmărire națională prin dispozițiile I.G.P.R. – nr._ și în urmărire internațională prin mesajul B.N.I. nr.3290 din data de 05.03.2007.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a apreciat contestația formulată de inculpată, cu care a fost investită, ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Conform adresei nr._/SIC/GE/29.08.2013 a Ministerului Afacerilor Interne – Inspectoratul General al Poliției Române – Inspectoratul de Poliție al Jud.V. – Serviciul de Investigații Criminale, Tribunalul a constatat că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.792 din 06.02.2003 a fost anulat prin sentința penală nr. 668 din 06.06.2006 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.792 din 15.09.2006 prin sentința penală nr.622 din 15.10.2002, rămasă definitivă prin încheierea nr.4339 din 15.10.2002 a Î.C.C.J. prin retragerea recursului privind pe condamnata M. J. P..
Petenta s-a sustras executării pedepsei, motiv pentru care la data de 08.08.2003 a fost pusă în urmărire națională prin Dispoziția I.G.P.R. nr._ și în urmărire internațională prin mesajul B.N.I. nr. 3290, în dosarul_/PM din 05.03.2007.
Petenta M. J. P. la data de 23.05.2007 a fost arestată de autoritățile din Franța - Paris în vederea predării către țara noastră, lucru care nu a mai fost realizat.
În esență, Tribunalul a constatat că petenta condamnată a invocat prescripția executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.622/15.10.2001 a Tribunalului București.
S-a constatat că, atât din referatul întocmit de Biroul executări penale cât și din adresa emisă de IGPR V., că pentru executarea mandatului emis în baza sentinței penale menționate a fost transmis mandatul european de arestare nr.8/22.02.2007 în executarea căruia condamnata a și fost arestată de autoritățile din Franța la data de 23.05.2007. Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a apreciat, conform art.33 alin.2 din Legea nr.302/2004, că emiterea mandatului european de arestare în condițiile în care condamnata a fost localizată și chiar arestată are efect de întrerupere a prescripției executării pedepsei, motiv pentru care nu poate fi primită solicitarea condamnatei de constatare a prescripției executării pedepsei.
În consecință, față de aspectele mai sus arătate, Tribunalul a respins contestația la executare formulată de petenta-condamnată M. J. P., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea M. J. P., fără a motiva calea de atac.
La termenul din 25.02.2014, Curtea, potrivit dispozițiilor tranzitorii din legea de punere în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, respectiv dispozițiile art. 10 din Legea nr.255/2013, a constatat în cauză calea de atac formulată este apelul.
Contestatoarea, fără a fi prezentă la judecarea cauzei, a depus la dosar, prin avocat ales, motive de apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că instanța de fond a soluționat cererea de contestație cu încălcarea legislației în materie, fără a se ține cont că în cauză erau aplicabile dispozițiile art.126 C. pen.
A mai solicitat să se constate că sunt îndeplinite prevederile noului Cod penal și de procedură penală în ceea ce privește contestația la executare și prescripția executării pedepsei.
La dosar au fost atașate relațiile și înscrisurile referitoare la punerea în aplicare a hotărârii de condamnare a contestatoarei M. J. P. de Biroul Executări Penale al Tribunalului București.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile formulate cât și din oficiu, Curtea, în temeiul dispozițiilor 417 alin. 2 Cod procedură penală, apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru considerentele următoarele:
În cauză, contestatoarea a invocat prescipția executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sp. nr. 622/15.10.2001 a Tribunalului București- Secția I Penală. Această hotărâre a rămas definitivă la data de 21.02.2003 prin respingerea recursului de Curtea Supremă de Justiție, moment de la care a început să curgă termenul de prescipție a executării pedepsie, în raport de dispoz. art. 126 alin. 3 Cp.
În raport de art. 126 ali. 1 lit. b Cp în cazul pedepsei aplicate contestatoarei, termenul de prescripție este de 8 ani și 6 luni, care s-ar fi împlinit la data de 20.08.2011 dacă acest termen ar fi curs în mod continuu, fără să intervină vreo cauză de întrerupere sau suspendare. Or, în cauză a fost emis la data de 22.02.2007 mandatul european de arestare nr. 8 al Tribunalului București, mandat care a fost transmis la 24.05.2007 către Ministerul de Justiție, în vederea transmiterii acestuia către autoritățile franceze întrucât contestatoarea fusese localizată pe teritoriul Franței.
Potrivit deciziei nr. 2/2012 pronunțate de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii, transmiterea directă a mandatului european de arestare emis de autoritățile române către autoritățile judiciare ale altui stat membru, pe teritoriul căruia a fost localizată persoana, indiferent dacă aceasta este sau nu arestată provizoriu în vederea predării, are efect de întrerupere a prescripției executării pedepsei.
Prin urmare, în cauză, termenul de prescripție a executării pedepsei a fost întrerupt la data de 24.05.2007 prin transmiterea mandatului european de arestare, dată de la care a început să curgă un nou termen de 8 ani și 6 luni, care nu s-a împlinit încă.
Totodată, Curtea constată că în cauză nu s-a împlinit nici termenul prescripției speciale, de 12 ani și 9 luni, astfel încât în cauză nu se impune admiterea contestației formulate.
Întrucât dispozițiile din Noul Cod Penal reglementează același termen de prescipție a executării pedepsei în art. 162 alin. 1 lit. b, apreciind că decizia pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii produce în continuare efecte, nefiind incidente dispoziții mai favorabile în cauză, Curtea va aplica dispozițiile în vigoare la data săvârșirii faptei, în temeiul pricipiului activității legii penale.
Față de aceste considerente Curtea, în temeiul dispozițiilor art.421 alin.1 lit.b C. pr. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatoare și în temeiul art.275 C. pr. pen., va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatoarea M. J. P., împotriva sentinței penale nr.685 din 10.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală.
Obligă apelanta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
D. LupașcuIsabelle T.
GREFIER,
S. N.
Red. I.T.
Dact. A.L: 2 ex./04.03.2014
| ← Îndreptare eroare materială. Art.194 şi urm. C.p.p.. Decizia... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 36/2016.... → |
|---|
