Dare de mită. Art. 255 C.p.. Decizia nr. 1499/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1499/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 1499/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

Decizia penală nr.1499/A

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: V. B.

JUDECĂTOR: F. P.

Grefier: R.-E. V.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror S. C..

Pe rol, se află judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și de inculpații R. P. S. Mahmoud Reza și Ș. A.-A. împotriva sentinței penale nr. 98/06.05.2015, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta încheiere, când, în baza art.391 alin.1 C.pr.pen., Curtea a stabilit pronunțarea la data de 09.11.2015, când a decis următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 98/06.05.2015, Tribunalului I. – Secția Penală în temeiul art. 386 C.pr.pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către reprezentantul Ministerului Public. A dispus, în ceea ce îl privește pe inculpatul Ș. A. A., schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 229 alin.1 litera d) – art.228 alin.1 din noul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.275 alin.1 din noul Cod penal.

În temeiul art. 255 alin.1 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014), raportat la art. 6 din legea nr.78/2000 (în redactarea în vigoare până la 01.02.2014), cu aplicarea art. 37 litera b) din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 80 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, văzând și disp. art. 5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014), a condamnat pe inculpatul R.-P.-S. Mahmoud-Reza la o pedeapsă de un an de închisoare (pentru fapta comisă la data de 29.05.2013).

În temeiul art. 255 alin.1 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014), raportat la art. 6 din legea nr.78/2000 (în redactarea în vigoare până la 01.02.2014), cu aplicarea art. 37 litera b) din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 80 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, văzând și disp. art. 5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014), a condamnat pe inculpatul R.-P.-S. Mahmoud-Reza la o pedeapsă de un an și șase luni de închisoare (pentru fapta comisă în luna iulie, 2013).

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din vechiul Cod penal, văzând și disp. art. 5 alin.1 din noul Cod penal, a contopit cele 2 pedepse principale mai sus aplicate, urmând ca inculpatul R.-P.-S. Mahmoud-Reza să execute pedeapsa cea mai grea, de un an și șase luni de închisoare, la care a aplicat un spor de 3 luni de închisoare, în final inculpatul R.-P.-S. Mahmoud-Reza urmând să execute o pedeapsă principală rezultantă de un an și nouă luni de închisoare.

În temeiul art.71 alin.1 din vechiul Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) – teza a II-a și lit.b) din vechiul Cod penal pe durata executării pedepsei principale rezultante de un an și nouă luni de închisoare, mai sus indicată.

În temeiul art. 254 alin.1 din vechiul Cod penal, raportat la art. 6 și art.7 alin.1 din legea nr.78/2000 (în redactarea în vigoare până la 01.02.2014), cu aplicarea art. 80 alin. 2 din vechiul Cod penal, văzând și disp. art. 5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014), a condamnat pe inculpatul Ș. A. A. la o pedeapsă de trei ani de închisoare (pentru fapta comisă în luna iulie 2013).

În temeiul art.65 din vechiul Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera a) – teza a II-a -, litera b) și litera c) - interzicerea dreptului inculpatului de a exercita profesia de polițist - din vechiul Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 275 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014), a condamnat pe inculpatul Ș. A. A. la o pedeapsă de un an de închisoare (pentru fapta comisă la data de 14.05.2014).

În temeiul art.16 alin.1 litera a) C.pr.pen. a achitat pe inculpatul Ș. A. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin.1 din noul Cod penal cu aplicarea art.6 și alin.7 litera c) din legea nr.78/2000 (în versiunea în vigoare începând de la 01.02.2014).

În temeiul art. 38 alin.1 și art. 39 alin.1 lit. b) din noul Cod penal, văzând și disp. art. 10 din legea 187/2012 a contopit cele 2 pedepse principale mai sus aplicate, urmând ca inculpatul Ș. A. A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani de închisoare, la care a aplicat un spor de o treime din pedeapsa de un an de închisoare, în final inculpatul Ș. A. A. urmând să execute o pedeapsă principală rezultantă de trei ani și patru luni de închisoare.

În temeiul art.71 alin.1 din vechiul Cod penal, văzând și disp. art. 5 alin.1 din noul Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera a) – teza a II-a, litera b) și litera c) - interzicerea dreptului inculpatului de a exercita profesia de polițist - pe durata executării pedepsei principale rezultante de trei ani și patru luni de închisoare, mai sus indicată.

În temeiul art. 399 alin.1 C.pr.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpații Ș. A. A. și R.-P.-S. Mahmoud-Reza. A menținut măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpații Ș. A. A. și R.-P.-S. Mahmoud-Reza. A menținut obligațiile instituite prin încheierea din 11.07.2014 dată în dosarul nr. _ al Tribunalului I.. A atras atenția celor doi inculpați că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive a controlului judiciar sau a obligațiilor care le revin pe durata acesteia, măsura respectivă poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive sau cu măsura arestului la domiciliu.

În temeiul art. 397 alin.1 și 2 C.pr.pen. raportat la art.1349 alin.1 și 2 din noul cod civil (în redactarea ulterioară legii 287/2009 și a legii 71/2011), a admis acțiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă P.Î.C.C.J. – D.N.A. și, în consecință, a obligat pe inculpatul Ș. A. A. să plătească părții civile P.Î.C.C.J. – D.N.A. suma de 480 de lei (ron) cu titlu de daune materiale, sumă la care se va adăuga dobânda legală aferentă, calculată până la momentul plății efective a daunelor materiale mai sus arătate.

În temeiul art. 255 alin.4 din vechiul Cod penal, raportat la art. 254 alin.3 din vechiul Cod penal, a dispus confiscarea de la inculpatul R.-P.-S. Mahmoud-Reza a sumei de 1.500. de lei (ron).

În temeiul art. 254 alin.3 din vechiul Cod penal, a dispus confiscarea de la inculpatul Ș. A. A. a sumei de 600 de euro, prin echivalent în lei, la cursul de referință al B.N.R. din ziua aducerii la îndeplinire a măsurii.

În temeiul art. 397 C.pr.pen. raportat la art. 249 C.pr.pen., a menținut sechestrul asigurător asupra sumei de 4.000. de lei (sumă consemnată la CEC Bank conform chitanței nr._ /1 din 01.07.2014), aparținând inculpatului R.-P.-S. Mahmoud-Reza, astfel cum a fost instituit acest sechestru prin Ordonanța din 01.07.2014 dată de către P. de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A. în dosarul de urmărire penală nr.347/P/2014.

În temeiul art. 398 Cod proc. pen. raportat la art. 274 alin.1 și 2 Cod proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpații Ș. A. A. și R.-P.-S. Mahmoud-Reza la plata a câte 2.500. de lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză (în contul pentru Tribunalul I. - RO16TREZ 4225032XXX001018 (deschis la Direcția de Trezorerie B., Cod fiscal -_).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 347/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ș. A. A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 al. 1 din Codul penal cu apl. art. 6 și 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, și art. 5 al. 1 din Codul penal; a infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 229 al. 1 lit. d - art. 228 al. 1 din Codul penal și a infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 290 al. 1 din Codul penal cu apl. art. 6 și 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, și art. 5 al. 1 din Codul penal, toate trei în concurs real, cu aplicarea art. 38 al. 1 din Codul penal, precum și a inculpatului R.-P.-S. Mahmoud-Reza pentru săvârșirea a două infracțiuni de dare de mită, în stare de recidivă, prevăzute de art. 290 al. 1 din Codul penal, cu apl. Art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 5 al. 1 din Codul penal și art. 41 al. 1 din Codul penal, ambele în concurs real, cu aplicarea art. 38 al. 1 din Codul penal.

În fapt, în esență, prin rechizitoriu s-au reținut în sarcina inculpatului Ș. A.-A. următoarele:

În luna iulie 2013, R.-P.-S. Mahmoud-Reza, ce era cercetat penal pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, într-un dosar penal ce se afla în lucru la Poliția Orașului P., a remis ofițerului de poliție Ș. A.-A. suma de 600 de dolari USD, pentru ajutarea celui de la care a primit banii, din prisma atribuțiilor lui Ș. A. de șef al Poliției Orașului P., în acel dosar penal, cu efectuarea unei anchete penale favorabile în vederea obținerii unei soluții, de asemenea, favorabile.

La data de 14.05.2014, în sediul Poliției Orașului P., Jud. I., în jurul orei 13.45, inculpatul Ș. A.-A. a luat ceasul de mână deținut de numitul P. D.-A. și a scos din interior cardul de memorie, prin efracție concretizată în forțarea capacului de protecție cu un cuțit, în scopul însușirii pe nedrept atât a suportului de memorie, cât și a ceasului.

De asemenea, prin rechizitoriu s-a mai reținut faptul că inculpatul Ș. A.-A., în luna iulie 2013, în sediul Poliției Orașului P., a dat 300 de dolari USD subofițerului de poliție P. D.-A., în vederea ajutării numitului R.-P.-S. Mahmoud-Reza în dosarul penal în care acesta din urmă era cercetat pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, sub influența băuturilor alcoolice.

Față de inculpatul R. - P. - S. Mahmoud - Reza, în fapt, în esență, prin rechizitoriu s-au retinut următoarele:

În luna iulie 2013, inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza, ce era cercetat penal pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, în dosar penal ce se afla în lucru la Poliția Orașului P., a remis ofițerului de poliție Ș. A.-A. suma de 600 de dolari USD, pentru ajutarea lui, din prisma atribuțiilor de șef al Poliției Orașului P., în acel dosar penal, cu efectuarea unei anchete penale favorabile în vederea obținerii unei soluții, de asemenea, favorabile.

Inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza a oferit subofițerului de poliție P. D.-A. suma de 1.500 lei, în luna mai 2013, în Jud. I., pentru ca acesta și colegul cu care s-a aflat în echipajul de politie, să nu întocmească actele de constatare a faptului că R. P. S. Mahmoud Reza a condus autoturism pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice.

În faza de urmărire penală, pentru conturarea situației de fapt mai sus menționată, au fost administrate următoarele mijloace de probă: denunțul formulat de către martorul P. D. A.,vol. I, filele 5-8, vol. I ; declarație de suspect Ș. A.-A. din 14.05.2014, vol. I, filele 11-13 ; proces verbal de predare ceas, vol. I, filele 18-19; proces-verbal din 14.05.2014,vol. I, filele 20; proces-verbal din 14.05.2014,vol. I, filele 23-25; declarație de suspect Ș. A.-A. din 02.06.2014, vol. I, filele 40-41 ; declarație de inculpat Ș. A.-A. din 02.06.2014, vol. I, filele 50-51 ; declarație de suspect R. P. Serskeh Mahmoud Reza din 28.05.2014, vol. I, filele 56-60; comunicarea soluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu privind pe R. P. Serskeh Mahmoud Reza, vol. I, filele 64-66 ; declarație de inculpat R. P. Serskeh Mahmoud Reza din 28.05.2014, vol. I, filele 74-76 ; declarațiile repetate ale martorului denunțător P. D.-A., vol. I, filele 77-102 ; declarațiile martorului M. G.-L. vol. I, filele 103-114 ; declarație de martor Ș. A. din 14.05.2014, vol. I, filele 114-117 ; proces verbal de redare a dialogului ambiental audio, purtat la data de 04.02.2014, de către numiții R. P. Serskeh Mahmoud Reza și P. D.-A., vol. I, filele 118-144 ; procese verbale de redare a convorbirilor telefonice și dialogurilor ambientale înregistrate în cauză, vol. I, filele 145- 202 ; declarație de inculpat R. P. Serskeh Mahmoud Reza, vol. I, filele 225-227 ; copii după fisele de cazier judiciar ale celor 2 inculpati, vol. I, filele 262 - 264; adresa nr._ a D.G.P.M.B. Brigada Rutieră din 10.06.2014, vol. I, fila 265; declarație de inculpat Ș. A.-A. din 01.07.2014, vol. I, filele 267-270 ; chitanța nr._/1 si recipisa de consemnare nr._/1 din 01.07.2014, vol. I, filele 287-288 ; nota de constatare din 16.05.2014, vol. II, filele 3-6; adresa nr. 80/C12014 din 04.06.2014 a Direcției Naționale Anticorupție prin care instituția se constituie parte civilă în cauză cu suma de 480 lei, vol. II, filele 7-8 ; proces verbal de desigilare și percheziție în sistem informatic, vol. II, filele 38-40 ; înscrisurile ce compun dosarul penal nr. 3406/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu privind pe R. P. Serskeh Mahmoud Reza, vol. II, filele 191-232 ; CD- R . 16 X A_ ce conține înregistrarea ambientală audio dintre P. D. A. și R. P. S. Mahmoud din 04 02.2014- C., jud. I. ; CD- R . 3135 K02153347LH ce conține înregistrarea ambientală audio dintre P. D. A. și Ș. A. din 14 05.2014, între orele 13:11 – 14:05, în sediul Poliției orașului P., județul I. ; CD- R . 39MB_ ce conține înregistrarea ambientală audio dintre P. D. A. și Ș. A. din 17. 02.2014, începând cu ora 16:06, în sediul Poliției Orașului P., jud. I.; CD- R . KO2160515LH inscripționat „ Dosar penal nr. 347/P/2013 al Secției de combatere a corupției – C. înregistrări ambientale și convorbiri telefonice”; CD- R . K02160155LH inscripționat „ Percheziție informatică 347/P/2013 CARD MICROSD KINGSTON 8GB Ș. A. A. ”.

În faza de cercetare judecătorească, dat fiind că poziția procesuală a inculpatilor, pe parcursul cercetării judecătorești, a fost aceea de nerecunoaștere a faptelor reținute în sarcina lor ( ambii inculpați au refuzat aplicarea art. 374 alin.4 C.p.p.), s-a administrat proba testimonială constând în reaudierea martorilor M. G. L. (filele 210-211 dosar) si P. D. A. (filele 212-214 dosar) și, în plus fată de faza de urmărire penală, audierea martorului R. L. (fila 257 dosar). De asemenea, s-a administrat proba cu mai multe înscrisuri precum si proba cu procesul verbal de transcriere a suportului optic conținând înregistrarea ambientală a dialogului purtat între R. P. S. Mahmoud Reza și P. A. la data de 07.02.2014 în .. (filele 262-264 dosar), suportul optic pe care s-a înregistrat această convorbire fiind comunicat la cererea Tribunalului (fila 241 dosar).

În fața instanței, inculpații Ș. A. A. și R. P. S. Mahmoud Reza au fost audiati în prezenta apărătorilor aleși (filele 188-190 și, respectiv,195-196 dosar instanță).

În raport de ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, tribunalul a reținut următoarele:

În noaptea de 28/29 mai 2013, în timp ce executa serviciul de supraveghere și control trafic rutier pe raza Orașului P., subofițerul de poliție P. D.-A. împreună cu colegul său, subofițerul de poliție M. G., au oprit în trafic un cetățean străin ce conducea un autoturism. Acesta a fost identificat ca fiind R.-P.-S. Mahmoud-Reza, cetățean iranian, rezident în România. Având în vedere că soferul oprit emana vapori de alcool, i s-a solicitat verificarea cu aparatul etilotest, însă cetățeanul străin a refuzat, spunând că are probleme medicale. Întrucât a refuzat testarea cu aparatul etilotest a concentrației de alcool în aerul expirat, R.-P.-S. Mahmoud-Reza a fost condus cu o masină de politie către Sectia de politie P., pentru a i se întocmi proces verbal de constatare a infractiunii de conducere a autoturismului sub influenta alcoolului. Pe drumul spre Sectia de politie, în timp ce R.-P.-S. Mahmoud-Reza se afla pe bancheta (din spate) a masinii de politie iar P. D.-A. se afla pe scaunul din dreapta – fată a masinii, la un moment dat R.-P.-S. Mahmoud - Reza i-a oferit lui P. suma de 1.500. de lei (ron), în concret arătându-i politistului un teanc de bancnote de 50 lei, totalizând 3.ooo. de lei, despărtindu-l apoi în două jumătăti aproximativ egale si apoi întinzându-i politistului P. o jumătate din acel teanc de bancnote de 50 lei (adică suma de 1.500. de lei ), R. spunându-le celor doi politisti (printre care si P.) ,, Luati si lăsati-mă să plec! “, R. urmărind ca, prin această ofertă de bani (mită) să nu-i fie întocmit dosar penal pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, sub influența băuturilor alcoolice.

Cei doi politisti (printre care si P.) au refuzat mita oferită de către inculpatul R.; au continuat drumul până la Sectia de politie, acolo unde subofițerul de poliție M. G. a întocmit procesul verbal de constatare a infractiunii la regimul circulatiei comise de către R..

Apoi cei doi politisti si cu inculpatul R. s-au deplasat cu aceeasi masină de politie către Spital, unde inculpatului R. i-au fost recoltate două probe de sânge, pentru stabilirea alcoolemiei de la momentul depistării sale în trafic. Apoi cei doi politisti l-au condus pe inculpatul R. din nou la Sectia de politie P., unde subofițerul de poliție M. G. i-a luat o declaratie inculpatului R. în legătură cu respectiva infractiune la regimul circulatiei, apoi inculpatul R. a plecat către locuinta sa, însotit fiind de către sotia sa, care, între timp, chemată fiind la telefon, venise la Sectia de politie cu o altă masină.

Dosarul penal de conducere pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice a unui autoturism, dosar în care era cercetat numitul R.-P.-S. Mahmoud – Reza, relativ la fapta din data de 28-29.05.2013 (faptă mai sus descrisă), a fost repartizat peste două zile spre solutionare (de către Sovar A., seful Politiei P.) către subofițerul de poliție P. D.-A..

Aflând către ce subofițer de poliție a fost repartizat dosarul în care era cercetat, pe parcursul lunii iunie 2013 în mod repetat inculpatul R. a încercat să îl abordeze pe subofițerul de poliție P. D.-A., promitându-i în mod repetat sume de bani (dar fără a preciza cuantumul acestora), pentru ca respectivul dosar să fie solutionat în favoarea inculpatului R.. De fiecare dată P. a refuzat ofertele lui R., cu argumentul că solutionarea dosarului depinde de rezultatul alcoolemiei, stabilit prin intermediul analizelor de laborator la I.M.L., rezultat ce va fi comunicat ulterior politiei de către salariatii de la I.M.L. În acest context, văzând că politistul P. refuză să primească vreun ban pentru solutionarea respectivului dosar în favoarea inculpatului R., în luna iulie 2013 inculpatul R.-P.-S. Mahmoud-Reza l-a abordat în acelasi sens pe numitul Ș. A.-A., care era în acea perioadă șeful Poliției Orașului P. (și, prin urmare, era șeful direct al lui P.) și i - a dat acestuia din urmă (ofițerului de poliție Ș. A.-A.) suma de 600 de euro, pentru ca Ș., din prisma atribuțiilor sale de șef al Poliției Orașului P., să facă demersuri în legătură cu respectivul dosar penal, astfel încât ancheta penală în dosar să se desfăsoare în sensul obținerii unei soluții favorabile pentru inculpatul R.-P..

După ce a luat suma de 600 de euro de la inculpatul R.-P.-S. Mahmoud-Reza, inculpatul Ș. A.-A. s-a interesat la martorul P. (subordonatul său direct) în legătură cu solutia ce se prefigurează în dosarul penal în care era cercetat R., mai mult decât atât, inculpatul Ș. i-a si ,,sugerat” lui P. ca dosarul să se finalizeze cu o solutie favorabilă pentru R. ( ,,vezi tu cum faci, să fie bine”... – adică să-i fie bine lui R....), dar si în fața șefului său direct P. a dat acceasi replică, si anume argumentul că solutionarea dosarului nu depinde de vointa sa, ci depinde exclusiv de rezultatul alcoolemiei pe care o avea R. în noaptea respectivă, când a fost oprit în trafic, iar rezultatul alcoolemiei va fi comunicat ulterior de către I.M.L.

Toate aspectele mai sus relatate probabil că nu ar fi ajuns niciodată să fie cunoscute de către organele de luptă anticoruptie (D.N.A. si D.G.A.) dacă în octombrie 2013 subofițerul de poliție P. D.-A. nu ar fi fost arestat preventiv, acuzat fiind de comiterea infractiunii de luare de mită. În acest context, la data de 13.12.2013, P. formulează un denunț împotriva fostului său sef direct (Sovar A.), denunț în care relatează ceea stie cu privire la presupuse fapte de coruptie comise de către Sovar (luare de mită) si R. P., zis B. (luare de mită) – filele 5-8 vol. I la d.u.p. Scopul acestui denunț nu este nici pe departe doar ,,constiinta civică ” a lui P. ; după cum rezultă cu claritate din finalul acestui denunt, scopul său este unul mult mai concret pentru P.: ,, doresc să beneficiez de art.19 din legea 682 / 2002 (...) referitor la înjumătățirea limitelor pedepsei. ” (fila 8 vol. I la d.u.p.).

Pornind de la acest denunt, organele de anchetă anticoruptie obtin de la Judecători mandate de supraveghere tehnică si, în aplicarea lor, îi cer martorului denunțător P. să facă demersuri pentru ,,materializarea denuntului ”- adică, concret, să poarte asupra sa mijloace tehnice de înregistrare audio – video si, astfel ,,dotat”, să poarte discutii cu numitii Sovar si R., discutii care să se refere, pe cât posibil, si la faptele de luare / dare de mită relatate de către P. în propriul denunt.

P. a acceptat să îsi dea concursul la ,,materializarea denuntului ” (stia că altfel are foarte putine sanse reale să beneficieze de prevederile art.19 din legea 682 / 2002...) si, în consecintă ,,,dotat” fiind în prealabil de către organele de anchetă cu mijloace tehnice de înregistrare audio – video, face mai multe vizite ,,de curtoazie” numitilor Sovar si R., vizite în care, dincolo de discutiile obisnuite despre familii, cunostinte, greutătile vietii, etc, P. ,,aduce vorba” si despre incidentul din noaptea de 28-29 mai 2013, încercând astfel să-i facă pe numitii Sovar si R. să-si amintească despre cum au oferit, au dat sau, după caz, au primit diverse sume de bani ca mită pentru ,,musamalizarea” dosarului penal în care R. era cercetat pentru conducere pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice a unui autoturism, relativ la fapta din data de 28-29.05.2013 (faptă mai sus descrisă).

În acest context, al repetatelor vizite ,,de curtoazie” făcute de către P., se înscrie si vizita pe care acesta a făcut-o fostului său sef direct (Sovar A.), la biroul acestuia din urmă, la data de 14.05.2014. Astfel, în ziua de 14.05.2014, în sediul Poliției Orașului P., între P. D.-A. și Ș. A.-A. s-a derulat o convorbire ambientală ce a fost înregistrată în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise de Judecător. Din dotarea D.N.A., P. D.-A. a avut asupra lui două dispozitive de înregistrare : un aparat tip memory steak pentru înregistrare audio, pe care l-a ținut într-un buzunar, și un ceas de mână pentru înregistrarea audio si video, pe care l-a purtat la mână.

În prima parte a dialogului, după ce Ș. A.-A. l-a întrebat pe denunțător despre ceasul pe care - l purta la mână, cei doi au discutat despre subiecte fără legătură cu faptele din dosar. Inițial, convorbirea a avut loc în hol și într-o anticameră din sediul Poliției Orașului P., iar pe parcurs s-a derulat în biroul șefului de unitate, adică la Sovar în birou. Cei doi au conversat, în prima parte a întâlnirii, inclusiv despre mijloacele prin care Ș. A.-A. și alți subofițeri, colegi cu el, au fost probați pentru faptele de corupție, fiind filmați de dispozitive montate în autoturismele de poliție și despre citarea la DNA, a altui coleg al lor, într-un alt dosar penal. Ș. A.-A. l-a informat pe P. că în dosarul în care P. D.-A. și alți colegi, subofițeri de poliție, sunt cercetați, s-au realizat înregistrări video când ei primeau banii de la persoanele oprite în traficul rutier.

După ce a intrat în biroul lui Ș. A.-A., P. D.-A. l-a întrebat dacă Bobi (R.-P.-S. Mahmoud-Reza) nu a formulat cumva și el denunț. Temerea lui Ș. A.-A. de abordare a acestui subiect este reliefată de prima sa reacție: pornirea cu o telecomandă a aparatului de radio din încăpere și fixarea sonorului la un nivel foarte ridicat. Astfel, discuția s-a purtat pe fondul sonor al emisiunilor transmise la un post de radio. În continuare, P. D.-A. i-a precizat interlocutorului că a discutat cu Bobi mai demult și că acesta i-a spus că nu a primit soluția în dosarul în care a fost anchetat pentru infracțiunea rutieră. Tot în stilul de evitare a unor vorbe clare, Ș. A.-A. i-a șoptit la ureche interlocutorului cuvinte neinteligibile din care, dată fiind poziția acestuia din urmă, reiese că au vizat stadiul acelui dosar penal. În concret, Ș. A.-A. i-a spus lui P. D.-A. că dosarul penal în care Bobi a fost cercetat a fost soluționat și acesta a primit permisul de conducere. P. D.-A., aflând această informație (în dosarul penal respectiv, față de R.-P.-S. Mahmoud-Reza s-a dispus renunțarea la urmărirea penală, la data de 04.04.2014, adică anterior dialogului din acea zi de 14.05.2014) a replicat: „deci și-a luat permisul”. A întrebat dacă i-a dat amendă, iar ofițerul de poliție, mai inteligibil față de alte afirmații, a răspuns „nu”. Ș. A.-A. i-a explicat că Bobi nu a primit amendă ci doar 100 de lei cheltuieli judiciare.

Astfel cum s-a arătat mai sus, încă de la . A.-A. l-a întrebat pe interlocutor despre ceasul pe care P. îl avea la mână, întrucât părea un ceas valoros, tip Rolex. Apoi, în timpul discuției, la un moment dat, la solicitarea lui Sovar (care, coincidentă, este pasionat de ceasuri, având o colecție de ceasuri de mână, după cum personal a recunoscut în fata instantei) P. D.-A. i-a înmânat lui Sovar ceasul pe care-l purta. Apoi dialogul dintre cei doi s-a derulat amiabil, în timp ce Ș. A.-A. a examinat ceasul respectiv, până când Ș., pricepându-se la astfel de ceasuri, a constatat că respectivul ceas reprezenta de fapt un dispozitiv de înregistrare audio-video. Practic, la acel moment, Ș. A.-A. a realizat că a fost înregistrat de denunțător, însă nu a știut că P. mai avea la el încă un dispozitiv de înregistrare, respectiv memory-stick-ul din buzunar. Apoi, după ce Ș. A.-A. a constatat că respectivul ceas reprezenta de fapt un dispozitiv de înregistrare audio-video, acesta a îndepărtat prin efracție, cu ajutorul unui obiect metalic, capacul din metal al ceasului. Apoi discuția dintre cei doi a vizat doar nemulțumirea și reproșurile lui Sovar în legătură cu faptul că a fost înregistrat și solicitările repetate ale lui P. ca ceasul să nu fie stricat și să-i fie înapoiat, pentru a nu avea probleme la D.N.A.

După înlăturarea capacului de la ceas, P. D.-A. l-a rugat din nou pe interlocutor să nu-i strice ceasul și să i-l restituie. Mai mult, P. D.-A. s-a apropiat de ceas și a încercat să-l ia de la Ș. A.-A., dar acesta din urmă, alături de refuzul categoric prin deplasarea spre denunțător, i-a răspuns: „ce faci mă, tragi de mine? ”. Consecutiv întrebării „ce faci mă, tragi de mine?”, formulate de Ș. A.-A., denunțătorul a reiterat rugămintea ca ceasul să nu fie stricat. P. D.-A., insistent, a afirmat „Nu mi-l stricați ! ”. Întrevederea dintre cei doi s-a încheiat cu ultimele solicitări ale lui P. D.-A. ca ceasul să nu fie stricat și să-i fie restituit. Practic, acesta l-a rugat pe Sovar: „dați-mi-l șefu, nu mi-l stricați!”.

Apoi, pentru evitarea amplificării situației conflictuale, denunțătorul a ieșit din sediul Poliției Orașului P. si imediat a contactat telefonic organele de anchetă, pentru a preda cel de-al doilea dispozitiv de înregistrare cu care fusese ,,dotat ”, respectiv acel aparat tip memory steak pentru înregistrare audio, pe care l-a ținut tot timpul conversatiei într-un buzunar.

Între timp, folosind un obiect ascuțit, Ș. A.-A. a forțat capacul respectivului ceas, după care a scos din interiorul ceasului cardul de memorie, card care apoi a fost distrus sau aruncat de către acesta.

Apoi, peste vreo 10 minute, la sediul Politiei P. s-au prezentat 3 ofiteri D.N.A. si i-au cerut lui Sovar să restituie ceasul respectiv. Acesta a refuzat, context în care a fost condus la sediul D.N.A. unde, în prezenta procurorului de caz, în cele din urmă a predat respectivul ceas, apoi a plecat acasă.

Două zile mai târziu, în nota de constatare nr. 66/II-1/2014, din 16.05.2014, întocmită de inginer din cadrul DNA – Serviciul tehnic, se arăta că din respectivul ceas, ceas de mână tip bărbătesc, metalic, de culoare argintie, inscripționat „Quartz Profesional”, a fost scos cardul de memorie, tip micro SD, de capacitate 4 GB. Conform întrebuințării dispozitivului, pe cardul de memorie se afla atât softul specific funcționării ceasului cât și softul specific pentru realizarea de înregistrări audio-video. S-a concluzionat de către inginerul din cadrul DNA – Serviciul tehnic că, dată fiind scoaterea respectivului soft, ceasul respectiv, împreună cu dispozitivul de înregistrare audio - video, nu mai poate fi utilizat. Peste trei zile, adresa emisă la 19.05.2014 de către DNA – Serviciul tehnic certifica faptul că ceasul respectiv a fost achiziționat de către D.N.A. pentru suma de 480 de lei.

Pentru conturarea situației de fapt mai sus menționate, instanța de fond a avut în vedere totalitatea mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și in faza de cercetare judecătorească.

Având in vedere totalitatea probelor administrate în cauză, instanta constată că inculpatul R. a savarsit în speță, ca autor, două infracțiuni de dare de mită, infractiuni mai sus indicate în fapt si în drept. În ceea ce îl privește pe inculpatul Ș., acesta a comis în speță, ca autor, tot două infracțiuni, una de luare de mită și alta de distrugere de mijloace materiale de probă, infractiuni de asemenea mai sus indicate în fapt si în drept.

D. fiind faptul ca cei doi inculpati mai sus mentionati au savarsit cele 4 infracțiuni mai sus descrise în fapt și indicate în drept, aceștia trebuie sa suporte pedepse ce urmeza a fi stabilite in limitele legale. Pentru a putea stabili aceste pedepse, față de art. 52 din vechiul Cod penal (în vigoare si în prezent ca principiu...) nu trebuie uitat scopul pedepsei penale, ce consta in restabilirea echitatii sociale, corectarea condamnatului, precum si, mai ales, prevenirea savarsirii de noi infractiuni, atat din partea condamnatilor cat si a altor persoane.

În consecință, inculpatii trebuie sa suporte pedepse ce urmeza a fi stabilite in limitele legale. Pentru a putea stabili cuantumul acestor pedepse trebuie să avem în vedere atât gravitatea infractiunilor săvârsite (care, în concret, este una relativ ridicată, dat fiind că vorbim de infracțiuni de corupție, mai ales luarea de mită fiind o infracțiune de o gravitate sporită…) cât si periculozitatea infractorului (care, în concret, este de asemenea una relativ ridicată în ceea ce îl privește pe R., dat fiind faptul că acesta a comis faptele în stare de recidivă mare postexecutorie, aspect ce reiese din copia fișei de cazier a acestui inculpat precum și din înscrisul de la fila 293 la dosarul tribunalului. De asemenea, la individualizarea pedepsei aplicabile fiecăruia dintre cei doi inculpați, tribunalul va avea în vedere și faptul că cei doi inculpati în mod constant, atât în faza urmăririi penale cât si în faza cercetării judecătoresti, nu au recunoscut faptele comise.

În plus, la individualizarea pedepsei aplicabile fiecăruia dintre cei doi inculpați, tribunalul a avut în vedere și circumstanțe atenuante și agravante aplicabile acestora, așa cum se va arăta în cele ce urmează, față de disp. art. 5 alin.1 din noul Cod penal urmând să facă aplicarea art. 73-75 din vechiul Cod penal pentru motivele mai sus arătate.

Sub acest prim aspect, se observă că, relativ la incidentele cu posibilă relevantă penală descrise în rechizitoriu s - au conturat, în linii mari, două versiuni: pe de o parte este versiunea procurorului de caz care a emis rechizitoriul (pe scurt – versiunea Parchetului), versiune sustinută în totalitate de către martorul denunțător P. D. A. si, pe de altă parte, este versiunea celor doi inculpați, care nu recunosc niciuna dintre acuzatiile ce le sunt aduse prin rechizitoriu. În aceste conditii (în care niciunul dintre inculpați nu recunoaste niciuna dintre acuzatiile care îi este adusă prin rechizitoriu) tribunalul a reținut că este sarcina sa ca, analizând toate probele, să constate care probe se coroborează între ele și tind la conturarea unui adevăr logic (în sens cartezian...) și care probe sunt mincinoase, tinzând să denatureze (voit sau nu) adevărul juridic.

În acest context, pentru a decela între probele care tind la conturarea unui adevăr logic și ,, probele mincinoase ”, instanța de fond a avut în vedere, în primul rând faptul că, în contextul în care oamenii implicați în incident (fie inculpatii, fie martorii) pot fi predispuși ca, voit sau nu, să denatureze părți din adevărul perceput prin propriile simțuri (așadar: oamenii pot fi predispuși să mintă...), probele obținute prin metode științifice (expertize, rapoarte de constatare ale unor specialiști, interceptări de convorbiri telefonice sau în mediul ambiental, interceptările de imagini în mișcare -aspectele filmate- sau de imagini statice –fotografiile-, mijloacele materiale de probe, amprentele, etc...) de regulă nu mint, probele obținute prin metode științifice nefiind rezultatul exclusiv al perceptiei unor oameni implicați în incident (astfel cum e cazul inculpatilor, al victimelor sau al martorilor), probele obținute prin metode științifice fiind în principal rezultatul intervenției științei în relevarea, imprimarea sau/și stocarea de ,,urme ale infracțiunii”. D. prin exceptie probele obținute prin metode științifice mint – este situația în care functionarii ( de regulă: specialistii ) care contribuie la relevarea, imprimarea sau/și stocarea de ,,urme ale infracțiunii” contribuie la respectivele probe (obținute prin metode științifice) fie prin constatări proprii prin care acesti specialisti percep eronat realitatea (poate fi cazul unor expertize...), fie în situația în care acesti specialisti în mod intentionat falsifică realitatea imprimată de mijloacele stiintifice de captare a sunetelor sau imaginilor (poate fi cazul interceptărilor audio / video, falsificate ulterior... ).

Și, mai important, tribunalul a constatat că în concret în prezenta cauză niciunul dintre cei doi inculpați (fiecare fiind asistat pe tot parcursul procesului de către cel putin un avocat ales) nu a contestat niciuna dintre interceptările de convorbiri telefonice sau în mediul ambiental existente la dosar si, de asemenea, niciunul dintre cei doi inculpați nu a contestat niciunul dintre procesele verbale de redare a interceptărilor de convorbiri telefonice sau în mediul ambiental existente la dosar.

Tribunalul a reținut că se impune a se da eficientă în primul rând probelor obținute prin metode științifice existente la dosar, adică interceptărilor de convorbiri telefonice sau în mediul ambiental existente la dosar, aceste probe având o forță probantă sporită față de declaratiile inculpatilor sau ale martorilor.

În ceea ce privește achitarea inculpatului Ș. A. A. sub aspectul comiterii infractiunii de dare de mită, tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriu i se impută (printre altele) inculpatului Ș. faptul că în luna iulie 2013, în sediul Poliției Orașului P., a dat 300 de dolari USD subofițerului de poliție P. D.-A., în vederea ajutării numitului R.-P.-S. Mahmoud-Reza în dosarul penal în care acesta din urmă era cercetat pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, sub influența băuturilor alcoolice.

Asa cum rezultă din rechizitoriu, această acuzatie este probată, în opinia procurorului de caz, prin intermediul a trei probe: interceptările în mediul ambiental din datele de 04.02.2014 si 14.05.2014, precum si declaratiile repetate ale martorului denunțător P. D.-A..

În ceea ce priveste interceptarea în mediul ambiental a convorbirii dintre martorul denunțător P. si inculpatul R.-P.-S. Mahmoud-Reza (convorbire purtată între acestia la data de 20.02.2014, în fata portii de acces în curtea inculpatului R.), tribunalul a reținut că această amplă convorbire este reprodusă integral în procesul verbal de redare existent la filele 119 – 144 din volumul I al dosarului de urmărire penală. După ,,un schimb de politeturi ” si discutii despre politistii dati între timp afară din cadrul Politiei P., precum si despre activitatea curentă a martorului (politist) P., la un moment dat martorul denunțător îi pune inculpatului R. întrebarea pentru care, de fapt, purta asupra sa mijloace tehnice de înregistrare, întrebare pentru care, de fapt, îi făcuse acea vizită ,,de curtoazie ” lui R.: ,, Ia zi-mi, că mi-a dat Sovăr niste bani de la tine! Da? Tu i-ai dat?Aha! Am înteles !”. Dar R., în replică, întreabă: ,,Cât ti-a dat? ” (fila 122 vol.I – d.u.p.). Or, din această întrebare se poate deduce, cel mult,faptul că R. stie că i-a dat niste bani (mită) lui Sovar si că acum, aflând de la P. faptul că acesta din urmă a primit o parte din acesti bani, are curiozitatea (firească, omenească…) de a afla de la P. cum ,, a împărtit Sovar mita ” primită de la el, de la R.. Dar în niciun moment în cursul acestei convorbiri R. nu spune că ar sti el de la Sovar faptul că din mita de 600 de euro / dolari S.U.A. (instanța va arăta mai jos, la punctul I.5.c. din prezentele considerente de ce se impune a se retine faptul că în dosar Sovar a luat mită 600 de euro – nu de dolari S.U.A.- de la R....) Sovar ar fi dat mai departe (cuiva) o parte din acesti bani. De asemenea, în niciun moment în cursul acestei convorbiri R. nu spune că ar fi fost de față la momentul la care Sovar ar fi dat mai departe (cuiva) o parte din mita de 600 de euro / dolari S.U.A. pe care R. i-a dat-o lui Sovar. De altfel, chiar versiunea Parchetului (bazată exclusiv pe declaratiile lui P. sau pe cuvintele lui P. rostite în diversele convorbiri în mediul ambiental purtate de către P.…) este că Sovar i-ar fi dat 300 de dolari S.U.A. ca mită lui P. în biroul lui Sovar, nemaifiind nimeni de față la acel moment. În toată această convorbire, singurul care afirmă că Sovar ar fi dat mai departe o parte din mita (primită de la R.) către profir este chiar P. – relevante în acest sens fiind părtile de dialog de la filele 122, 123, 128, 129 (la fila 129 se vede cum P. îi satisface în sfârsit curiozitatea lui R. si îi spune că Sovar i-a dat 300 de euro...), 138, 139, 140 din vol. I – d.u.p. Concluzionând, tribunalul a constatat că din convorbirea purtată între R. si P. la data de 20.02.2014 (în fata portii de acces în curtea inculpatului R.) nu poate rezulta sub nicio formă (nici măcar pe bază de deductii elaborate...) faptul că R. ar fi aflat anterior (de la Sovar sau de la altcineva) că Sovar ar fi dat mai departe către P. 300 de euro din cei 600 de euro pe care R. îi dăduse initial mită lui Sovar. Dimpotrivă, tribunalul a constatat că din convorbirea purtată între R. si P. la data de 20.02.2014 rezultă (sub acest aspect) doar faptul că R. a aflat acum (pe 20.02.2014), de la P.,faptul că Sovar ar fi dat mai departe către P. 300 de euro din cei 600 de euro pe care R. îi dăduse initial mită lui Sovar.

În al doilea rând, în ceea ce priveste interceptarea în mediul ambiental a convorbirii dintre martorul denunțător P. si inculpatul Ș. A.-A. (convorbire purtată între acestia la data de 14.05.2014, în sediul Politiei P. ), si această convorbire este reprodusă integral în procesul verbal de redare existent la filele 186 – 196 din volumul I al dosarului de urmărire penală. De asemenea, după ,,un schimb de politeturi ” si discutii despre un autoturism Opel avariat si despre alti politisti chemati între timp pe la D.N.A. pentru a da declaratii în legătură cu diverse acuzatii de coruptie precum si despre metodele de interceptare în mediul ambiental folosite în astfel de spete, la un moment dat martorul denunțător îi pune în sfârsit inculpatului Sovar întrebarea pentru care, si de această dată, purta asupra sa două mijloace tehnice de înregistrare (un stick de memorizare și un ceas), întrebare pentru care, de fapt, îi făcuse acea vizită ,,de curtoazie ” lui Sovar: ,, Bobi a făcut ceva sau n-a făcut ? ”. Iar Sovar, în replică, după două replici neinteligibile: ,,Nicio treabă... ” (filele 190-191 vol.I – d.u.p.). Apoi discutia celor doi se ,,rătăceste ” din nou înspre alte spete, P. sustine că-n viața lui n-a luat 300 de euro de la nimeni, pentru ca peste aproximativ 10 secunde (6 rânduri mai jos, în procesul verbal de redare – fila 192 vol.I, d.u.p.) acelasi P. să-si amintească brusc că, de fapt a luat 300 de euro ca mită, dar într-o cu totul altă speță, una în care un sofer a depăsit un tir pe o porțiune de drum cu linie continuă de marcaj, nu în cea cu ,,Bobi ” (porecla inculpatului R. P.), speță pe care, de fapt, venise să si-o ,,amintească” în cadrul vizitei ,,de curtoazie ” pe care tocmai i-o făcea acum lui Sovar. În cele din urmă discutia celor doi se întoarce la ,,Bobi ”, Sovar însă nu zice nimic despre nicio sumă de bani, nici luată nici dată, P. nu are ,,tupeul” să-i pună întrebări directe, precum i-a pus lui Bobi (Sovar a fost totusi seful său până de curând, și, cine stie, poate va mai fi, astfel de gânduri probabil că-l împiedică pe P. să-i pună lui Sovar întrebări directe, de ,,reamintire”…), despre 300 de euro mai aminteste o dată doar P., dar tot în contextul în care el i-ar fi luat de la acel sofer (nu de la Sovar !) care a depăsit acel tir (fila 193 vol.I, d.u.p.), apoi, din redarea aceleiasi înregistrări (făcută cu acel stick de memorizare din buzunarul denunțătorului P.) rezultă că Sovar descoperă că ceasul de pe mâna lui P. este de fapt un dispozitiv de înregistrare audio – video, moment în care Sovar se enervează, cei doi nu mai discută relativ amical (ca până atunci), apoi se aude pe înregistrarea audio cum, folosind un obiect ascutit, Ș. a fortat capacul respectivului ceas (după care a scos din interiorul respectivului ceas cardul de memorie), asta în timp ce P., cu glas rugător, îi cere în mod repetat lui Sovar să nu-i strice ceasul (fila 194 vol.I, d.u.p.).

S-a reținut că este dreptul procurorului de caz ca, folosind si sustinerile lui P. din finalul acestei înregistrări (dialog purtat de P. chiar cu procurorul de caz - fila 195 vol.I, d.u.p.) să ajungă la concluzia că, dacă P. a zis că Sovar ,,mi-a zis de bani, mi-a zis de tot”, asta înseamnă că sunt suficiente probe că Sovar i-a dat mită lui P. 300 de dolari, si să-l trimită în judecată (si) pentru comiterea acestei infractiuni, însă tribunalul, chiar dacă a citit si a recitit în mod repetat această redare de convorbire în mediul ambiental, nu poate întelege cum niste afirmatii de-ale lui P. ( în sensul că P. a luat 300 de euro ca mită, dar într-o cu totul altă speță, una în care un sofer a depăsit un tir pe o porțiune de drum cu linie continuă de marcaj, si nu de la Sovar în legătură cu speta rutieră în care a fost implicat ,,Bobi ” în noaptea de 28 – 29 mai 2013 ) pot constitui probă în sensul că Sovar i-a dat mită lui P. 300 de dolari … Iar o condamnare nu se poate dispune decât pe bază de probe, conform art. 103 alin.2 C.p.p.

În al treilea (si ultimul) rând, tribunalul a reținut că acuzatia din rechizitoriu în sensul că Sovar i-a dat mită lui P. 300 de dolari se bazează pe declaratiile repetate (în acest sens) ale martorului denunțător P. D.-A.. Or, din această perspectivă, tribunalul a constatat că, într-adevăr, în toate declaratiile date în cauză până în prezent, martorul denunțător P. relatează cu lux de amănunte, printre altele, inclusiv faptul că Sovar i-a dat mită 300 de dolari. Elocventă în acest sens este declaratia martorului denunțător P. dată în cursul cercetării judecătoresti (filele 212-214 la ds. Tb.). În această declaratie, audiat fiind timp de două ore si jumătate, martorul declară, printre altele, cum într-o dimineată, în birou la Sovar, fiind doar ei doi, Sovar i-a cerut lui P. să dea o solutie ,,bună si cât mai repede” în dosarul care-l privea pe R., si i-a întins 3 bancnote a câte 100 de euro fiecare. P. declară că initial a refuzat mita, dar apoi, după ce Sovar i-a spus că-s bani de la R., dati printr-un intermediar de la Primăria C., a acceptat-o, a băgat cei 300 de euro în buzunar, dar tot i-a spus lui Sovar că în continuare solutia din dosar depinde de rezultatul alcoolemiei lui R., rezultat ce urma să sosească de la I.ML. Si, desi spune că a luat cei 300 de euro de la Sovar, P., ca un adevărat politist integru, tot a solutionat acel dosar cu R.T.U.P., având în vedere rezultatul alcoolemiei lui R., rezultat sosit, cam după o lună, de la I.M.L. ( fila 213 la ds. Tb.).

În plus, nici vreun alt martor audiat de către organele de urmărire penală sau de către tribunal (e vorba despre numitii M. sau R.) nu declară absolut nimic în legătură cu pretisul fapt că Sovar i-a dat mită lui P. 300 de dolari.

Prin urmare, tribunalul, dat fiind că în cauză acuzația din rechizitoriu în sensul că Sovar i-a dat mită lui P. 300 de dolari se probează prin intermediul unei singure probe (declaratia martorului P.), a reținut că se pune problema juridică: poate fi un inculpat (care, evident, nu recunoaste acuzatia ce i se aduce) condamnat în baza unei singure probe ?... Art.103 (alin.1 si 2) din C.p.p. nu interzice o astfel de solutie. Iar în practica judiciară există solutii de condamnare definitivă a unui inculpat (care, evident, nu recunoaste acuzatia ce i se aduce) doar pe baza declaratiei unui singur martor. Prin urmare, tribunalul a reținut că trebuie să analizeze credibilitatea martorului P.: este martorul P. un martor suficient de credibil pentru ca doar pe baza declaratiei sale instanta să-l condamne pe inculaptul Sovar pentru luare de mită ?... La evaluarea credibilitătii martorului P., tribunalul a considerat că e necesar să aibă în vedere în primul rând motivul pentru care P. a decis să fie ,,martor – denunțător ” în această cauză. Or, din această perspectivă, se constată că P. nu s-a hotărât să fie ,,martor – denunțător ” în această cauză din considerente de ordin moral sau etic, ci din considerente de ordin strict ,,mercantile ”: întrucât în calitate de politist P. fusese arestat preventiv, întrucât era suspectat de comiterea infractiunii de luare de mită, în decembrie 2013, în timp ce era cercetat în continuare pentru luare de mită, P. se prezintă în mod voluntar la D.G.A. cu un denunt olograf, denunt în care, pe mai bine de 6 pagini ,,povesteste” tot ceea ce îsi ,,aminteste” în legătură cu fapte de luare si dare de mită comise în legătură cu un incident întâmplat cu mai bine de 6 luni în urmă, incidentul din noaptea de 28-29 mai 2013, în care un anume R. P. a fost oprit în trafic si mirosea a alcool si etc... Dar care este motivul pentru care, la mai bine de 6 luni de la acest incident, P. se hotărăste să ,, rupă tăcerea ” ?... Considerente de ordin moral sau etic?... Nu. În niciun caz. E vorba de considerente de ordin strict ,,mercantile ”, pe care P. le scrie cu mâna lui (olograf…) la sfârsitul denuntului: ,, Doresc să beneficiez de art.19 din legea 682 / 2002 (...) referitor la înjumătătirea limitelor pedepsei. ” (fila 8 – după a cincea numerotare... - vol.I, d.u.p.). Asadar, estimând că pentru faptele de coruptie pe care le-a comis, politistul P. riscă să fie condamnat la închisoare, acesta se hotărăste să facă tot ceea ce poate pentru a-si ,,înjumătăti limitele pedepsei” si, în acest sens, se apucă să scrie tot ceea ce-si aminteste în legătură cu alte fapte de coruptie la care a fost martor. Si, în plus, la cererea lucrătorilor de la D.N.A. si D.G.A., politistul inculpat (si arestat preventiv – o vreme...) P. este de acord să colaboreze, adică să facă si demersuri suplimentare pentru ,,demascarea” altor politisti corupti din Politia P., sens în care este de acord ca în mod repetat să poarte asupra sa mijloace tehnice de înregistrare în mediu ambiental, si astfel echipat să facă repetate ,,vizite de curtoazie” vechilor colegi de muncă, fostului său sef (Sovar), dar si numitului ,,Bobi ” (porecla inculpatului R. P.), cu speranta că si acestia îsi vor aminti cu totii ceea ce el, P., si-a amintit brusc, la peste 6 luni de la momentul la care a asistat (de data aceasta ca martor, nu ca făptuitor...) la fapte de coruptie comise în preajma sa. Ei bine, care este credibilitatea unui astfel de martor?... Răspunsul nu poate fi în niciun caz unul simplist, de genul: tot ceea ce spune un astfel de martor sunt minciuni ale unui om las, căruia îi e frică de câtă puscărie urmează să facă pentru câtă mită a luat si a fost prins, iar acum, disperat, inventează acuzatii fostilor colegi de serviciu care, mai smecheri decât el, n-au fost prinsi luând mită, iar el, la disperare, inventează astfel de acuzatii doar pentru a spera că are o sansă pentru a-si ,,înjumătăti limitele pedepsei” … Si asta din simplul motiv că, astfel cum rezultă din practica judiciară constantă de peste 10 ani, astfel de martori – denunțători (si totodată inculpati în alte dosare…) pot foarte bine să spună adevărul în legătură cu faptele pe care le denuntă ,, pentru a-si înjumătăti limitele pedepsei ” în propriul dosar, adevăr la care chiar au asistat (de data aceasta ca martori, nu ca făptuitori...). Dar, astfel cum rezultă tot din practica judiciară constantă de peste 10 ani, astfel de martori – denunțători (si totodată inculpati în alte dosare…) pot foarte bine să spună adevărul în legătură cu faptele pe care le denuntă ,, pentru a-si înjumătăti limitele pedepsei ” deoarece ,, adevărul lor ” (denuntul) este ulterior probat si prin intermediul unor mijloace de probă cu fortă probantă sporită, probe cu caracter tehnic – e vorba, desigur, de înregistrări audio / video / înregistrări de convorbiri telefonice / prin intermediul site-urilor de comunicare de pe internet. În astfel de situatii este evident (pentru că este probat fără nicio urmă de îndoială !) faptul că martorii – denunțători (si totodată inculpati în alte dosare…) au spus adevărul în legătură cu faptele pe care le denuntă, chiar dacă n-au făcut denunturi din considerente civice/morale/etice, ci din considerente pur ,,mercantile”/ ,,egoiste” – si anume doar ,, pentru a-si înjumătăti limitele pedepsei ”.

Dar care este forta probantă a declaratiei ,,martorului – denunțător ” în situatia în care declaratia sa nu se coroborează (cel putin cu privire la una dintre acuzatii, astfel cum este si cazul în speță …) cu nicio altă probă ?... În acest din urmă caz, ca si în alte spețe de acelsi gen, tribunalul a considerat că un astfel de martor denunțător (cum este si P. ), care, la cererea lucrătorilor de la D.N.A. si D.G.A., este de acord să colaboreze, adică să facă si demersuri suplimentare pentru ,,demascarea” altor infractori, sens în care este de acord să poarte asupra sa mijloace tehnice de înregistrare în mediu ambiental, si astfel echipat să poarte repetate ,,convorbiri” cu cei pe care-i ,,înfierează” în denunturi, asadar un astfel de martor denunțător se circumscrie prevederilor art. 103 alin.3 C.p.p., fiind asimilat (în respectiva cauză, datorită colaborării sale strânse cu anchetatorii ), cu un investigator / colaborator ori cu un martor protejat (uneori martorii denunțători chiar figurează în anumite dosare ca martori protejati... ). Iar art. 103 alin.3 C.p.p. spune foarte clar că ,,hotărârea de condamnare (...) nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați ”. Prin urmare, cu atât mai mult hotărârea de condamnare (...) nu se poate întemeia în mod exclusiv pe declaratia unui astfel de martor denunțător (cum este si P. ). O solutie contrară ar duce la situatii absolut inacceptabile, situatii în care orice inculpat din orice dosar, pentru ,,a beneficia de art.19 din legea 682 / 2002 (...) referitor la înjumătătirea limitelor pedepsei ”, s-ar apuca să inventeze orice denunt cât de cât plauzibil, referitor la orice coleg de serviciu (în cazul, spre exemplu, al infractiunilor de coruptie…) sau referitor la orice vecin sau cunoscut (în cazul, spre exemplu, al infractiunilor privind traficul de droguri…), convins fiind (pe baza unei practici judiciare contrare oricărui principiu de drept penal sau de drept procesual penal…) că astfel va beneficia de înjumătătirea limitelor pedepsei pentru propria faptă. O astfel de solutie ar duce la condamnarea a foarte multor oameni nevinovati.

Prin urmare, conformându-se practicii judiciare cvasi – unanime în materie, tribunalul a reținut că nu se impune condamnarea unui inculpat pentru comiterea unei infractiuni probate doar cu declaratiile unui martor – denunțător, chiar dacă aceste ,,declaratii ” se regăsesc si în anumite interceptări (în mediul ambiental sau telefonice sau etc.) existente la dosar. Atâta timp cât din acele interceptări nu rezultă că inculpatul recunoaste (cel putin implicit) ceea ce ,,declară ” martorul – denunțător în cursul dialogurilor interceptate, tribunalul a considerat că, relativ la acea acuzatie formulată prin rechizitoriu, se impune achitarea. Or, exact aceasta este situatia în prezentul dosar cu privire la acuzatia formulată prin rechizitoriu în sensul că Sovar a primit de la P. 300 de dolari cu titlu de mită.

Prin urmare, pentru toate aceste motive de fapt si de drept, în temeiul art.16 alin.1 litera a) Cod procedură penală, tribunalul a dispus achitarea inculpatului Ș. A. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin.1 din noul Cod penal cu aplicarea art.6 și alin.7 litera c) din legea nr.78/2000 (în versiunea în vigoare începând de la 01.02.2014), deoarece, din punct de vedere juridic, această faptă nu există.

În ceea ce privește celelalte dovedirea celorlalte acuzații, tribunalul a reținut următoarele:

Spre deosebire de situatia mai sus prezentată, celelalte patru ,,capete de acuzare” din rechizitoriu se probează nu doar prin intermediul declartiei martorului denunțător P., ci si prin intermediul altor mijloace de probă.

Astfel, în primul rând, acuzatia în sensul că inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza, zis B., a oferit ca mită subofițerului de poliție P. D.-A. suma de 1.500 lei, la data de 29.05. 2013, pentru ca acesta și colegul cu care s-a aflat în echipaj să nu întocmească actele de constatare a faptului că R. P. S. Mahmoud Reza a condus un autoturism pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice se probează prin intermediul declartiei martorului denunțător P. precum si prin intermediul interceptării în mediul ambiental a convorbirii purtate de R. cu P. la data de 04.o2.2014, la poarta curtii de acces către casa inculpatului R. (filele 119 – 144 vol. I, d.u.p.). În acest sens, la filele 126 (ultimul paragraf) si 127 (primul paragraf) din vol. I, d.u.p. se redau pasaje de dialog în care R. nu pregetă să – i reproseze lui P. că i-a oferit 15 milioane de lei ,,în noaptea aia”, dar că P. si cu colegul său de echipaj nu au acceptat, nu ,,s-au orientat”, pentru că ,,dacă vă orientati vă spun eu că poate că era mult mai bine ! Asa, eu am rămas cu dosar, voi ati rămas cu probleme ! ” La fila 142 din vol. I, d.u.p. se redau pasaje de dialog în care P. ,,regretă ” faptul că nu a luat cei 15 milioane de lei oferiti ,,în noaptea aia” de către R., de două ori ,,regretă ” faptul că nu a luat acei bani si de două ori R. zice ,,da”, confirmând astfel acuzatia din rechizitoriu în sensul că i-a oferit ca mită subofițerului de poliție P. suma de 1.500 lei la data de 29.05. 2013.

În al doilea rând, acuzatia în sensul că în luna iulie 2013, R. P. S. Mahmoud Reza, ce era cercetat penal pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice, sub influența băuturilor alcoolice, într-un dosar penal ce se afla în lucru la Poliția Orașului P., a dat ofițerului de poliție Ș. A.-A. suma de 600 de euro ( nu de dolari USD, asa cum se retine în rechizitoriu) în judetul I., pentru ajutarea lui R., din prisma atribuțiilor lui Ș. de șef al Poliției Orașului P., în acel dosar penal, cu efectuarea unei anchete penale favorabile în vederea obținerii unei soluții favorabile se probează prin intermediul declartiei martorului denunțător P. (spre exemplu – relatarile consemnate la fila 6 verso în vol. I din d.u.p. sau la fila 213 la ds. Tb.) precum si prin intermediul aceleiasi interceptări în mediul ambiental a convorbirii purtate de R. cu P. la data de 04.02.2014, la poarta curtii de acces către casa inculpatului R. (filele 119 – 144 vol. I, d.u.p.). În acest ultim sens, la fila 122 din vol. I, d.u.p. se redau pasaje de dialog în care P. îi spune lui R. că Sovar i-a dat lui (lui P.) ,,niste bani de la tine” (adică de la R.), iar R. nu neagă faptul că i-a dat bani lui Sovar, ci recunoaste implicit că i-a dat bani lui Sovar, în sensul că e curios cât a primit P. din ceea ce el, R., i-a dat lui Sovar. În acelasi sens, la fila 122, penultimul paragraf, din vol. I, d.u.p. se redau pasaje de dialog în care P. îi spune lui R. că Sovar i-a zis că ,,mi-a dat Bobi niste bani să-ti dau. În euro mi-a dat. Si prin, prin cineva de la Primărie, zice, de la C.. ” Iar R. (Bobi) din nou nu neagă, ci confirmă explicit: ,,Îhî ”. Astfel cum am arătat mai sus, este evident că R. nu poate confirma ceea ce nu stie, si anume dacă Sovar a dat ,,mai departe” lui P. vreun ban, dar R. confirmă ceea ce stie, adică propria faptă, si anume faptul că, prin intermediul unui angajat din cadrul Primăriei C., i-a dat niste euro lui Sovar. Apoi, după niste minute bune de convorbire în care P. tot insist ca R. să-I spună exact câți euro i-a dat prin intermediar lui Sovar, în cele din urmă R. confirmă că e vorba despre sase (sute) de euro (fila 139 vol. I, d.u.p.).

Tribunalul a constatat că tot ceea ce R. confirmă (implicit sau explicit) în cadrul convorbirii în mediul ambiental mai sus indicate trebuie să fie folosit ca probă nu doar împotriva lui R. (cel care a dat mita), ci si împotriva lui Sovar (cel care a luat respectiva mită). În acelasi sens, prezenta instantă mai constată că, spre deosebire de P., care în declaratiile repetate pe care le dă sau în dialogurile pe care le poartă cu terti, poate fi tentat să si inventeze fapte penale (de exemplu, să inventeze faptul că a primit de la Sovar 300 de euro ca mită, pentru a justifica o faptă reală, aceea că chiar a primit 300 de euro ca mită, dar într-o cu totul altă speță, una în care un sofer a depăsit un tir pe o porțiune de drum cu linie continuă de marcaj, si nu de la Sovar în legătură cu speta rutieră în care a fost implicat ,,Bobi ” în noaptea de 28 – 29 mai 2013 – având în vedere că la momentul la care a scris denuntul în cauză politistul P. era inculpat într-o altă cauză pentru luare de mită…), R. ,, nu e nebun” să confirme (implicit dar si explicit) că a dat cuiva mită, dacă în realitate nu a dat, nu de alta dar R. stie că darea de mită e infractiune si că el e recidivist ( fiind anterior condamnat la 18 (!) ani de închisoare pentru instigare la omor), prin urmare R. ,, nu e nebun” să facă afirmatii neadevărate care să tindă să-l trimită din nou la închisoare.

Pentru lămurirea pe deplină a unui aspect de fapt, respective dacă R. i-a dat lui Sovar, prin intermediar, ca mită, 600 de euro sau de dolari, tribunalul a reținut că procurorul de caz, analizând în expozitivul rechizitoriului acest aspect, ajunge la concluzia că e vorba despre 600 de dolari, deoarece asa rezultă din dialogul în mediul ambiental purtat la data de 14.05.2014 între Sovar si P. deoarece, printre altele, la un moment dat P. ezită ( ,,nu stiu acuma… dolari. euro”), pentru ca apoi să ajungă la concluzia că el, P., a luat ,, 300 de dolari, dracu să-l ia ” (fila 193 vol. I, d.u.p.). Dar, în acest loc P. afirmă că a luat 300 de euro / dolari ca mită, dar într-o cu totul altă speță, una în care un sofer a depăsit un tir pe o porțiune de drum cu linie continuă de marcaj, si nu de la Sovar în legătură cu speta rutieră în care a fost implicat ,,Bobi ” în noaptea de 28 – 29 mai 2013. Tribunalul a constatat că, din interceptarea în mediul ambiental a convorbirii purtate de R. cu P. la data de 04.02.2014, la poarta curtii de acces către casa inculpatului R. (filele 119 – 144 vol. I, d.u.p.) rezultă că în mod repetat R. refuză să confirme ipotezele ,,lansate” de către P. relativ la cuantumul sumei date de către R. lui Sovar ca mită (asa cum am arătat, până la urmă R. confirmă implicit că e vorba despre sase sute…), dar în mod repetat R. confirmă cel putin implicit că este vorba despre euro – filele 122, 129, 138 si 139 la d.u.p., vol. I.

Prin urmare, sub acest aspect, spre deosebire de procurorul de caz, tribunalul a retinut că situatia reală de fapt este aceea că în luna iulie 2013, inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza, ce era cercetat penal pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice, sub influența băuturilor alcoolice, într-un dosar penal ce se afla în lucru la Poliția Orașului P., a dat inculpatului ofițer de poliție Ș. A.-A. suma de 600 de euro pentru ajutarea lui R. (din prisma atribuțiilor lui Ș. de șef al Poliției Orașului P. ) în acel dosar penal, cu efectuarea unei anchete penale favorabile în vederea obținerii unei soluții favorabile pentru R..

În fine, în al treilea rând, acuzatia din rechizitoriu în sensul că la data de 14.05.2014, în sediul Poliției Orașului P., în jurul orei 13.45, inculpatul Ș. A.-A. a luat ceasul de mână deținut de P. D.-A. și a scos din interior cardul de memorie, prin efracție (concretizată în forțarea capacului de protecție al ceasului cu un cuțit) se probează prin intermediul declartiei martorului denunțător P. (spre exemplu – relatarile consemnate la fila 213 verso la ds. Tb.), prin intermediul interceptării în mediul ambiental a convorbirii purtate de Sovar cu P. la data de 14.05.2014 în biroul lui Sovar (filele 187 si 194 – 196 vol. I, d.u.p.), precum si prin intermediul interceptării convorbirii telefonice purtate de Sovar cu un interlocutor rămas neidentificat în dosar (posibil politist în cadrul D.G.A. …. ) la data de 14.05.2014 (filele 197– 198 vol. I, d.u.p.)

În acest ultim sens, din interceptarea în mediul ambiental a convorbirii purtate de Sovar cu P. la data de 14.05.2014 în biroul lui Sovar (filele 187 si 194 – 196 vol. I, d.u.p.) rezultă că încă de la . l-a întrebat pe P. despre ceasul pe care P. îl avea la mână, întrucât părea un ceas valoros, tip Rolex. Apoi, în timpul discuției, la un moment dat, la solicitarea lui Sovar (care, coincidentă, este pasionat de ceasuri, având o colectie de ceasuri de mână, după cum personal a recunoscut în fata instantei) P. D.-A. i-a înmânat lui Sovar ceasul pe care-l purta. Apoi dialogul dintre cei doi s-a derulat amiabil, în timp ce Ș. A.-A. a examinat ceasul respectiv, până când Ș., pricepându-se la astfel de ceasuri, a constatat că respectivul ceas reprezenta de fapt un dispozitiv de înregistrare audio-video. Practic, la acel moment, Ș. A.-A. a realizat că a fost înregistrat de denunțător, însă nu a știut că P. mai avea la el încă un dispozitiv de înregistrare, respectiv memory-stick-ul din buzunar. Apoi, după ce Ș. A.-A. a constatat că respectivul ceas reprezenta de fapt un dispozitiv de înregistrare audio-video, acesta a îndepărtat prin efracție, cu ajutorul unui obiect metalic, capacul din metal al ceasului. Apoi discuția dintre cei doi a vizat doar nemulțumirea și reproșurile lui Sovar în legătură cu faptul că a fost înregistrat și solicitările repetate ale lui P. ca ceasul să nu fie stricat și să-i fie înapoiat, pentru a nu avea probleme la D.N.A.

Între timp, folosind un obiect ascutit, Ș. A.-A. a fortat capacul respectivului ceas, după care a scos din interiorul ceasului cardul de memorie, card care apoi a fost distrus sau aruncat de către acesta (fila 194, paragraf de mijloc, Vol. I, d.u.p.).

În fine, după ce P. a ieșit din sediul Poliției Orașului P. si imediat a contactat telefonic organele de anchetă, Ș. a dat imediat un telefon către un interlocutor rămas neidentificat în dosar (posibil politist în cadrul D.G.A. …. ). Din interceptarea acestei convorbiri telefonice (filele 197– 198 vol. I, d.u.p.) rezultă cu claritate că Ș. nu a intenționat nicio clipă să păstreze sau să valorifice acel ceas, ci să facă inutilizabilă înregistrarea convorbirii în mediul ambiental ce s-a derulat la el în birou până la acel moment. În acest sens, la solicitarea telefonică a acelui interlocutor rămas neidentificat în dosar (posibil politist în cadrul D.G.A.) de a restitui acel ceas către organele de anchetă, replicile lui Ș. sunt tranșante: ,,Păi cine le dă ceasu? … După mintea ta, așa. (…) Direct în …. După pod, la LEBĂDA. Să-l caute-n gârlă. Da. ”

Tribunalul a mai reținut că, în declarațiile date în dosarul de urmărire penală, ambii inculpați au negat în mod constant comiterea faptelor reținute în sarcina lor ; aceeași poziție procesuală au avut ambii inculpați și cu prilejul ascultării lor în Camera preliminară (fila 38 verso la ds. Tribunalului), precum și cu prilejul audierii lor detaliate în fața instanței (filele 188-190 și 195-196 la ds. Tribunalului). Având în vedere aceste declarații de negare a acuzațiilor formulate împotriva inculpaților prin rechizitoriu, instanța a fost în situația ca, în deliberare, să analizeze extrem de critic toate probele administrate în cauză și să stabilească în ce măsură din coroborarea tuturor probelor poate să rezulte adevărul juridic în speță.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor inculpatului Ș. A.-A., tribunalul a reținut că este întemeiată cererea reprezentantului Ministerului Public, de schimbare a încadrării juridice, în sensul de a nu se mai reține infracțiunea de furt calificat în sarcina inculpatului Ș. A., ci infracțiunea de sustragere sau distrugere de probe ori înscrisuri prev. de art. 275 alin. 1 noul Cod penal.

Astfel, având în vedere că această faptă a fost comisă la data de 14.05.2014, încadrarea juridică poate fi făcută doar prin raportare la noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014), art.5 din noul Cod penal nefiind aplicabil în speță sub acest aspect. Iar în art. 228 alin.1 din noul Cod penal, furtul este clar definit ca fiind ,, luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept”.

Or, prin raportare la această definiție juridică, se constată, în primul rând, că la data de 14.05.2014, în sediul Poliției Orașului P., inculpatul Ș. A.-A. a luat ceasul de mână deținut de P. D.-A., dar l-a luat cu consimțământul lui P., toate declarațiile lui P. precum și toate declarațiile lui Ș. precum și înregistrarea în mediul ambiental din 14.05.2014 din biroul inculpatului Ș. relevând, la unison, aceeași situație de fapt: Ș. i-a cerut lui P. ceasul pe care i l-a văzut pe mână, iar P., de bunăvoie (pentru a nu-i trezi suspiciuni lui Ș.…), și-a dat jos de pe mână acel ceas și i l-a înmânat lui Ș., ca acesta din urmă să se uite la el (să – l examineze cu ochi de om pasionat de ceasuri…).

Apoi se constată, în al doilea rând, din conduita ulterioară a lui Ș., că acesta nu a luat ceasul de pe mâna lui P. (refuzând apoi restituirea ceasului, la cererea lui P.…) în scopul de a și-l însuși pe nedrept, ci, imediat ce a constatat că, de fapt, acel ceas e un fals Rolex, fiind în realitate atât ceas, cât mai ales un dispozitiv de înregistrare audio și video în mediul ambiental, scopul imediat al lui Ș. a fost să distrugă dispozitivul (cipul ) de memorare (de stocare ) din acel ceas, scopul său mediat fiind acela ca înregistrarea convorbirii sale cu P. din acea zi să nu ajungă la organele de anchetă.

Pe de altă parte, în art. 275 alin. 1 din noul Cod penal se definește ,,sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri” ca fiind ,,sustragerea, distrugerea, reținerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară ”.

S-a reținut această faptă a inculpatului Ș. constituie infracțiunea prevăzută de art.275 alin.1 din noul Cod penal.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului Ș. A. A., astfel cum a fost descrisă pe larg mai sus (la pct. I.4.b. din prezentele considerente), de a lua mită 600 de euro de la inculpatul R.-P.-S. Mahmoud-Reza, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în varianta incriminată de art. 254 alin.1 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014), raportat la art. 6 și art.7 alin.1 din legea nr.78/2000 (în redactarea în vigoare până la 01.02.2014), văzând și disp. art. 5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014).

În drept, fapta inculpatului R.-P.-S. Mahmoud-Reza, astfel cum a fost descrisă pe larg, de a-i da mită 600 de euro inculpatului Ș. A. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, în varianta incriminată de art. 255 alin.1 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014), raportat la art. 6 din legea nr.78/2000 (în redactarea în vigoare până la 01.02.2014), cu aplicarea art. 37 litera b) din vechiul Cod penal, văzând și disp. art. 5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014).

În drept, fapta inculpatului R.-P.-S. Mahmoud-Reza, astfel cum a fost descrisă pe larg, de a-i oferi mită 1.500. de lei martorului P., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, în varianta incriminată de art. 255 alin.1 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014), raportat la art. 6 din legea nr.78/2000 (în redactarea în vigoare până la 01.02.2014), cu aplicarea art. 37 litera b) din vechiul Cod penal, văzând și disp. art. 5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014).

Față de încadrarea juridică făcută prin rechizitoriu celor patru fapte, pentru care tribunalul i-a găsit vinovați pe cei doi inculpați, având în vedere modificările legislative intervenite atât în materie penală cât si în materie procesual-penală, văzând si disp. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014), care consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile, cu privire la încadrarea juridică a faptelor mai sus reținute în sarcina celor doi inculpați, s-au arătat următoarele:

Relativ la încadrarea juridică a faptelor de dare de mită comise de inculpatul R., s-a reținut că limitele de pedeapsă (minimul și maximul special) de la art. 290 din noul Cod penal sunt mai severe decât cele de la art. 255 din vechiul Cod penal. De asemenea, tratamentul penal al recidivei mari postexecutorii în care se află R. este evident mai favorabil acestuia conform vechiului Cod penal decât conform noului Cod penal, art. 43 alin.5 din noul Cod penal obligând instanța să majoreze cu jumătate minimul și maximul special al limitelor de pedeapsă de la art. 290 din noul Cod penal, care oricum sunt mai severe decât minimul și maximul special de la art. 255 din vechiul Cod penal.

În consecință, sub acest aspect, modificările legislative intervenite după 01.02.2014 sunt în mod evident în defavoarea inculpatului R. ; prin urmare, prin raportare la disp. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014), prezenta instantă constată că prevederile din vechiul Cod penal sunt mai favorabile inculpatului R..

Relativ la încadrarea juridică a faptei de luare de mită comisă de inculpatul Ș., limitele de pedeapsă (minimul și maximul special) de la art. 289 din noul Cod penal raportat la art. 6 și art.7 alin.1 din legea nr.78/2000 (în redactarea în vigoare începând de la 01.02.2014) sunt în defavoarea inculpatului, prin raportare la încadrarea juridică dată de art. 254 alin.1 din vechiul Cod penal, raportat la art. 6 și art.7 alin.1 din legea nr.78/2000 (în redactarea în vigoare până la 01.02.2014), deoarece minimul special prevăzut de art. 289 din noul Cod penal raportat la art. 6 și art.7 alin.1 din legea nr.78/2000 (în redactarea în vigoare începând de la 01.02.2014) este de 4 ani de închisoare, în timp ce minimul special prevăzut de art. 254 alin.1 din vechiul Cod penal, raportat la art. 6 și art.7 alin.1 din legea nr.78/2000 (în redactarea în vigoare până la 01.02.2014) este de 3 ani de închisoare. E adevărat că limita de maxim special ar fi în favoarea inculpatului Ș. conform legislației în vigoare după 01.02.2014 (13 ani conform noii legislații, raportat la 15 ani conform vechii legislații…) dar, având în vedere că inculpatul Ș. este fără antecedente penale, este evident că instanța va orienta pedeapsa aplicabilă acestui inculpat spre minimul special legal, iar acest minim, așa cum am arătat mai sus, este în favoarea lui Ș. dacă ne raportăm la minimul special prevăzut de art. 254 alin.1 din vechiul Cod penal, raportat la art. 6 și art.7 alin.1 din legea nr.78/2000 (în redactarea în vigoare până la 01.02.2014).

În plus, la individualizarea pedepsei aplicabile fiecăruia dintre cei doi inculpați, tribunalul arată că are în vedere și circumstanțe atenuante și agravante aplicabile acestora, astfel că, față de disp. art. 5 alin.1 din noul Cod penal, tribunalul, constatând faptul că aplicarea art. 73-75 din vechiul Cod penal este în favoarea inculpatilor întrucât permite judecătorului limite mai permisive de individualizare a pedepselor. În consecintă, și pentru aceste motive, prin raportare la disp. art.5 alin.1 din noul Cod penal, tribunalul a apreciat că sunt aplicabile în cauza de față prevederile din vechiul Cod penal, deoarece sunt mai favorabile celor doi inculpați.

Cu toate acestea, prin excepție, în ceea ce privește fapta inculpatului Ș. de a distruge ceasul purtat pe mână de către martorul denunțător P., având în vedere că această faptă a fost comisă la data de 14.05.2014, încadrarea juridică a acestei fapte poate fi făcută doar prin raportare la noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014), art.5 din noul Cod penal nefiind aplicabil în speță sub acest aspect.

Pentru a putea stabili cuantumul pedepselor stabilite s-au avut în vedere atât gravitatea infracțiunilor săvârșite (care, în concret, este una relativ ridicată, dat fiind că vorbim de infracțiuni de corupție, mai ales luarea de mită fiind o infracțiune de o gravitate sporită…) cât si periculozitatea infractorului (care, în concret, este de asemenea una relativ ridicată în ceea ce îl privește pe R., dat fiind faptul că acesta a comis faptele în stare de recidivă mare postexecutorie, aspect ce reiese din copia fișei de cazier a acestui inculpat precum și din înscrisul de la fila 293 la dosarul tribunalului. De asemenea, la individualizarea pedepsei aplicabile fiecăruia dintre cei doi inculpați instanța de fond a avut în vedere și faptul că cei doi inculpați în mod constant, atât în faza urmăririi penale cât si în faza cercetării judecătorești, nu au recunoscut faptele comise.

În plus, la individualizarea pedepsei aplicabile fiecăruia dintre cei doi inculpați, instanța de fond a avut în vedere și circumstanțe atenuante și agravante aplicabile acestora, așa cum se va arăta în cele ce urmează, față de disp. art. 5 alin.1 din noul Cod penal prezenta instanță cu aplicarea art. 73-75 din vechiul Cod penal pentru motivele mai sus arătate.

La individualizarea pedepselor principale în ceea ce îl privește pe inculpatul R.-P.-S. Mahmoud-Reza, tribunalul a avut avea în vedere incidența unei singure circumstanțe atenuante, față de disp. art. 73 – 74 Cod penal (pericolul social scăzut al infracțiunii comise de R. ca situație premisă pentru cele două infracțiuni subsecvente de dare de mită – e vorba de o infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, în contextul în care alcoolemia lui R. a fost, totuși, relativ redusă – fila 193 vol. II la d.u.p. ), incidența unei singure circumstanțe agravante, față de disp. art. 75 Cod penal (faptul că inculpatul nu a recunoscut niciodată cele două infracțiuni de dare de mită pe care le-a comis), precum și starea sa de recidivă. În consecință, în ceea ce îl privește pe inculpatul R., a făcut aplicarea art. 37 litera b) din vechiul Cod penal și art. 80 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal la individualizarea fiecăreia dintre cele două pedepse principale, coborând cuantumul pedepselor principale ce îi vor fi aplicate inculpatului R. spre minimul special - minimul special prevăzut de art. 255 alin.1 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014), raportat la art. 6 din legea nr.78/2000 (în redactarea în vigoare până la 01.02.2014), fiind de 6 luni de închisoare, dar nu până la acest minim, avându-se în vedere starea de recidivă mai sus arătată.

La individualizarea pedepselor principale în ceea ce îl privește pe inculpatul Ș. A. A., instanța de fond a avut în vedere incidența unei singure circumstanțe atenuante, față de disp. art. 73 – 74 Cod penal (lipsa sa de antecedente penale), precum și incidența unei singure circumstanțe agravante, față de disp. art. 75 Cod penal (faptul că inculpatul nu a recunoscut niciodată cele două infracțiuni pe care le-a comis). În consecință, în ceea ce îl privește pe inculpatul Ș., instanța a aplicat art. 80 alin. 2 din vechiul Cod penal la individualizarea fiecăreia dintre cele două pedepse principale, coborând cuantumul pedepselor principale ce îi vor fi aplicate inculpatului Ș. de fiecare dată la minimul speciallegal, dar nu sub acest minim, avându-se în vedere faptul că inculpatul nu a recunoscut niciodată cele două infracțiuni pe care le-a comis.

În acest context, instanța de fond a constatat că susținerile apărătorilor aleși ai celor 2 inculpați (în sensul că inculpații nu ar împieta cu ceva aflarea adevărului sau bunul mers în continuare al procesului penal) sunt verosimile, nefiind contrazise de vreo probă (sau cel puțin indiciu) de la dosar. Cu toate acestea, a apreciat că la acest moment procesual se impune menținerea măsurii preventive neprivative de libertate luate față de cei doi inculpați (controlul judiciar), având în vedere acuzațiile relativ grave din rechizitoriu față de care inculpații sunt în situația de a fi trași la răspundere penală, și față de care instanță a dispus condamnarea. În același timp, instanța a constatat că măsura preventivă a controlului judiciar (cea mai puțin restrictivă măsură preventivă) este suficientă și la acest moment procesual față de argumentele mai sus prezentate precum și față de dispozitiile art. 202 din noul C.p.p., neimpunîndu-se față de cei doi inculpați vreo măsură preventivă mai aspră.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere si împrejurarea că, totuși, asemenea fapte relative grave precum cele de care se fac vinovați cei doi inculpați sunt de natură să genereze indignare publică in rândul populației, populație care, și sub imperiul argumentelor pertinente ale Europei Occidentale, a ajuns la concluzia că fenomenul corupției trebuie eradicat cel puțin din sistemul judiciar - iar polițiștii, prin activitatea lor de anchetare a faptelor penale sau contravenționale, sunt o verigă importantă în acest sistem.

În privința duratei măsurii preventive deja dispuse față de cei doi inculpați, se observă faptul că verificarea respectării exigențelor art. 5 alin. 1 lit. c CEDO se realizează in concret, prin raportare la circumstanțele cauzei (principiu stipulat prin jurisprudența CEDO în cauzele V. der Tang c Espagne, 13.07.1995; Pantano c Italiei, 06.11.2003). Pentru a decide in sensul menținerii controlului judiciar în speța, având în vedere faptul că, atunci când decide asupra necesității prelungirii duratei măsurii preventive, judecătorul are obligația de a cumpăni intre circumstanțele personale ale inculpatului și interesele sociale, generale, iar in cauză gravitatea faptelor pentru care s-a stabilit vinovăția celor doi inculpați, precum și faptul că aceștia nu au recunoscut niciodată acuzațiile formulate împotriva lor, relevă și la acest moment un pericol social concret relative sporit,ce reclama cercetarea celor doi inculpați, în continuare, sub incidența măsurii preventive neprivative de libertate a controlul judiciar.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat următoarele: fapta inculpatului Ș. care, la data de 14.05.2014, în sediul Poliției Orașului P., în jurul orei 13.45, a luat ceasul de mână deținut de numitul P. D.-A. și a scos din interior cardul de memorie, prin efracție concretizată în forțarea capacului de protecție cu un cuțit, în scopul distrugerii suportului de memorie respectiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere de mijloace materiale de probă, infracțiune prev. de art. 275 alin.1 din noul Cod penal.

Această activitate infracțională întrunește în același timp, sub aspect obiectiv și subiectiv, condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 alin.1 și 2 din noul Cod civil, în redactarea ulterioară legii 287/2009 și a legii 71/2011. Această ,,versiune” a Codului civil avută în vedere în speță, prin raportare la data săvârșirii faptei imputate inculpatului Ș..

În faza de urmărire penală, D.N.A. a stabilit, inclusiv pe baza unei constatări tehnico – științifice și a actelor de cumpărare a respectivului ceas (filele 30-31 vol.I, d.u.p., filele 1-9 și 111 vol.II, d.u.p.), un prejudiciu de 480 de lei datorat D.N.A., sumă cu care D.N.A. s-a constituit parte civilă în cauză - fila 7 vol.II, d.u.p.). Acest prejudiciu este confirmat de către constatarea tehnico – științifică și a actelor de cumpărare a respectivului ceas (mai sus indicate), valoarea prejudiciului nefiind de altfel contestată de către inculpatul Ș..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și inculpații R. P. S. Mahmoud Reza și Ș. A.-A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a criticat hotărârea sub următoarele aspecte:

1. Hotărârea este nelegală prin încălcarea art. 5 Codul penal.

S-a arătat că două dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului Ș., respectiv infracțiunea de luare de mită și infracțiunea de dare de mită au fost săvârșite înainte de . Codului Penal la 01.02.2014, prin urmare în aplicarea principiului legii penale mai favorabile astfel cum a fost acesta delimitat prin Decizia 265/2014 a Curții Constituționale, instanța trebuia să se orienteze către aplicarea unei singure legi ( noul sau vechiul cod penal ), iar nu să aplice vechiul cod penal pentru infracțiunea de luare de mită (art. 255 alin 1 v.C.p. ) și noul cod penal pentru infracțiunea de dare de mită ( art. 291 C.p.)

2. Hotărârea este netemeinică sub aspectul achitării inculpatului Ș. A. A. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 alin. 1 C.pen.

S-a arătat că infracțiunea de dare de mită săvârșită de inculpatul Ș. rezultă din următoarele probe:

Denunțul și declarațiile martorului denunțător P.;
Convorbirea ambientală din 20.02.2014 între inculpatul R. și martorul denunțător P.;
Convorbirile ambientale din data de 14.05. 2014 purtate succesiv de inculpatul Ș. cu P., apoi cu un interlocutor necunoscut și în final cu numitul S. A.;

În ceea ce privește denunțul și declarațiile martorului denunțător P. chiar tribunalul le apreciază ca fiind constante, P. afirmând în fiecare dintre acestea că a primit suma de 300 dolari de la Ș. pentru soluționarea favorabilă a dosarului lui R.. Tribunalul a considerat însă, pe de o parte, că aceste declarații nu se coroborează cu alte mijloace de probă, iar pe de altă parte a pus la îndoială sinceritatea acestor declarații câtă vreme prin denunțurile făcute P. nu a urmărit decât în mod subsidiar un act de justiție, interesul său primar fiind acela de a obține o situație juridică mai favorabilă pentru sine însuși într-un alt dosar și eventual de a se răzbună pe fostul său șef, pe care-1 bănuia de un denunț ce a stat la baza acelui dosar. Aceste argumente se impun a fi înlăturate pe considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Referitor la singularitatea probei, procurorul a apreciat că aceasta este înlăturată de convorbirea ambientală din 20.02.2014 între inculpatul R. și martorul denunțător P..

In ceea ce privește lipsa de credibilitate a declarațiilor martorului denunțător P., direct interesat potrivit tribunalului în incriminarea inculpatului Ș., procurorul a făcut următoarele observații:

In primul rând se poate observa că declarațiile acestuia sunt constante și se coroborează cu celelalte mijloace de probă inclusiv pe aspectele pe care tribunalul nu le pune la îndoială, respectiv suma de 1500 de lei oferită ca mită de R., precum și suma de 600 euro înmânată lui Ș. de același inculpat.

În al doilea rând instanța omite un lucru important sub aspect probator si anume atitudinea inculpatului Ș. la întâlnirea cu P. din data de 14.05.2014, în sediul poliției orașului P., atitudine concretizată în săvârșirea de către acesta a infracțiunii prevăzută de art. 275 alin. 1 Cod penal.

Faptele incriminatoare pe care P. le cunoaște referitoare la Ș. sunt acelea pe care le-a și denunțat organelor judiciare, respectiv luarea de mită de la R. și darea de mită către el.

Inculpatul Ș. A.-A. a criticat soluția sub următoarele aspecte:

1. Nelegalitatea și netemeinicia soluției de condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 275 alin. 1 Cod penal, cu privire la care ministerul public nu a produs nicio probă.

2. Nelegalitatea soluției de condamnare, prin încălcarea dispozițiilor art.4 C.pr.pen., care consacră principiul prezumției de nevinovăție și principiul in dubio pro reo.

3. Nelegalitatea și netemeinicia soluției de condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin.1 din vechiul Cod penal, cu privire la care nu există nicio probă directă din care să rezulte indicii capabile să creeze o suspiciune rezonabilă că el a comis fapta.

4. Nelegalitatea soluției de condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin.1 din vechiul Cod penal, deoarece a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.4, 5, 8, 10, 16, 99-101, 103 și 396 pct.5 C.pr.pen.

Inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza a criticat soluția sub următoarele aspecte:

1. Probele administrate relevă o situație diferită de cea reținută de instanța de fond, soluția corectă fiind cea de achitare. Inculpatul arată că instanța de fond nu a avut în vedere dosarul Parchetului de pe lângă judecătoria Cornetu, în care s-a propus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată.

2. Înregistrările audio efectuate în mediul ambiental de martorul denunțător s-au făcut cu mijloace tehnice pentru care nu există proces verbal de predare primire, fără a exista interceptare valabilă pentru inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza. Mai mult, martorul denunțător a provocat pe inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza.

3. Instanța de fond nu a coroborat corespunzător probele administrate în cauză și nu a obsevat schimbările survenite de la data depunerii denunțului și declarațiile ulterioare ale martorului P..

4. Declarația martorului denunțător nu poate constitui o probă certă, astfel că instanța de fond trebuia să facă aplicare principiului in dubie pro reo.

În subsidiar, inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza a solicitat să se facă aplicare art.5 noul Cod penal, respectiv să se aplice o pedeapsă, conform Codului penal de la 1969, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, reținându-se incidența dispozițiilor art.72, 74 și 76 vechiul Cod penal.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.417 al.2 C.pr.pen., asupra tuturor motivelor de fapt și de drept, Curtea constată fondat doar apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, pentru următoarele considerente:

În mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut săvârșirea cu vinovăție de către inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza a infracțiunilor de dare de mită prevăzute de art. 255 alin.1 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014), raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000 (în redactarea în vigoare până la 01.02.2014), cu aplicarea art. 37 litera b) din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 80 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, și de art. 255 alin.1 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014), raportat la art. 6 din legea nr.78/2000 (în redactarea în vigoare până la 01.02.2014), cu aplicarea art. 37 litera b) din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 80 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal.

De asemenea, mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut săvârșirea cu vinovăție de către inculpatul Ș. A.-A. a infracțiunilor de luare de mită prevăzută de art. 254 alin.1 din vechiul Cod penal, raportat la art. 6 și art.7 alin.1 din legea nr.78/2000 (în redactarea în vigoare până la 01.02.2014), cu aplicarea art. 80 alin. 2 din vechiul Cod penal, și de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri prevăzută de art. 275 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014).

În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă: denunțul formulat de către martorul P. D. A.,vol. I, filele 5-8, vol. I ; declarație de suspect Ș. A.-A. din 14.05.2014, vol. I, filele 11-13 ; proces verbal de predare ceas, vol. I, filele 18-19; proces-verbal din 14.05.2014,vol. I, filele 20; proces-verbal din 14.05.2014,vol. I, filele 23-25; declarație de suspect Ș. A.-A. din 02.06.2014, vol. I, filele 40-41 ; declarație de inculpat Ș. A.-A. din 02.06.2014, vol. I, filele 50-51 ; declarație de suspect R. P. Serskeh Mahmoud Reza din 28.05.2014, vol. I, filele 56-60; comunicarea soluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu privind pe R. P. Serskeh Mahmoud Reza, vol. I, filele 64-66 ; declarație de inculpat R. P. Serskeh Mahmoud Reza din 28.05.2014, vol. I, filele 74-76 ; declarațiile repetate ale martorului denunțător P. D.-A., vol. I, filele 77-102 ; declarațiile martorului M. G.-L. vol. I, filele 103-114 ; declarație de martor Ș. A. din 14.05.2014, vol. I, filele 114-117 ; proces verbal de redare a dialogului ambiental audio, purtat la data de 04.02.2014, de către numiții R. P. Serskeh Mahmoud Reza și P. D.-A., vol. I, filele 118-144 ; procese verbale de redare a convorbirilor telefonice și dialogurilor ambientale înregistrate în cauză, vol. I, filele 145- 202; declarație de inculpat R. P. Serskeh Mahmoud Reza, vol. I, filele 225-227 ; copii după fisele de cazier judiciar ale celor 2 inculpati, vol. I, filele 262 - 264; adresa nr._ a D.G.P.M.B. Brigada Rutieră din 10.06.2014, vol. I, fila 265; declarație de inculpat Ș. A.-A. din 01.07.2014, vol. I, filele 267-270 ; chitanța nr._/1 si recipisa de consemnare nr._/1 din 01.07.2014, vol. I, filele 287-288 ; nota de constatare din 16.05.2014, vol. II, filele 3-6; adresa nr. 80/C12014 din 04.06.2014 a Direcției Naționale Anticorupție prin care instituția se constituie parte civilă în cauză cu suma de 480 lei, vol. II, filele 7-8 ; proces verbal de desigilare și percheziție în sistem informatic, vol. II, filele 38-40 ; înscrisurile ce compun dosarul penal nr. 3406/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu privind pe R. P. Serskeh Mahmoud Reza, vol. II, filele 191-232 ; CD- R . 16 X A_ ce conține înregistrarea ambientală audio dintre P. D. A. și R. P. S. Mahmoud din 04 02.2014- C., jud. I. ; CD- R . 3135 K02153347LH ce conține înregistrarea ambientală audio dintre P. D. A. și Ș. A. din 14 05.2014, între orele 13:11 – 14:05, în sediul Poliției orașului P., județul I. ; CD- R . 39MB_ ce conține înregistrarea ambientală audio dintre P. D. A. și Ș. A. din 17. 02.2014, începând cu ora 16:06, în sediul Poliției Orașului P., jud. I.; CD- R . KO2160515LH inscripționat „ Dosar penal nr. 347/P/2013 al Secției de combatere a corupției – C. înregistrări ambientale și convorbiri telefonice”; CD- R . K02160155LH inscripționat „ Percheziție informatică 347/P/2013 CARD MICROSD KINGSTON 8GB Ș. A. A. ”, declarațiile date în cursul judecății de martorii M. G. L., P. D. A. și R. L. (fila 257 dosar), procesul verbal întrocmit în timpul judecății de transcriere a suportului optic conținând înregistrarea ambientală a dialogului purtat între inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza și martorul P. A. la data de 07.02.2014 în ., suportul optic pe care s-a înregistrat această convorbire.

Curtea nu poate primi susținerile celor doi inculpați că nu se fac vinovați de săvârșirea celor patru fapte mai sus menționate.

Astfel, așa cum corect a reținut și instanța de fond, fapta de dare de mită din data de 29.05.2013, reținută în sarcina inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza, constând în oferirea sumei de 1.500 lei, cu titlu de mită, martorului denunțător P. D.-A., subofițer de poliție, pentru ca acesta și colegul său M. G. L., cu care s-a aflat în echipaj să nu întocmească actele de constatare a faptului că R. P. S. Mahmoud Reza a condus un autoturism pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, rezultă în mod indubitabil din declarația martorului-denunțător P. D.-A., care se coroborează cu procesul verbal de redare a interceptării în mediul ambiental a convorbirii purtate în data de 04.02.2014 de inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza cu martorul-denunțător P. D.-A.. Sub acest aspect, Curtea își însușește în totalitate analiza făcută de instanța de fond cu privire la afirmațiile inculpatului R. P. S. Mahmoud Reza, din care rezultă fără dubii că acest inculpat a oferit suma de 1500 lei pentru a corupe pe polițiștii, care îl opriseră în trafic.

În condițiile în care inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza afirmă: ”Cinșpe milioane am dat în noaptea aia! ... Dacă vă orientați vă spun eu că, poate că, era mult mai bine! Eu am rămas cu dosar, iar voi ați rămas cu probleme”, este evident că martorul -denunțător P. D.-A. și a colegul său M. G. L. au refuzat primirea banilor oferiți de inculpat – fila 127 vol.1 d.u.p.

Că așa stau lucrurile rezultă și din dialogul de la fila 126 vol.1 d.u.p., în care inculpatul R. spune martorului P. că este bine să știi cu cine ești prieten, de la cine primești și de la cine nu și că ”De la mine, care am fost băiat bun în noaptea aia, trebuia!”.

De asemenea, în același dialog, inculpatul R. P. afirmă că ”dacă era toată lumea ca mine, viața era mai frumoasă, eu zic! Nu?”.

Prin urmare, nu doar că inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza confirmă faptul oferirii mitei, dar și impută martorului-denunțător P. D.-A. că doar refuzul banilor (lipsa de orientare, în limbaj codificat) a condus la situația ca el să aibă dosar penal, iar martorul să aibă probleme, deși de la inculpatul R., care era ”băiat bun”, trebuia să se primească banii oferiți.

Cu privire la săvârșirea faptei de dare de mită din data de 29.05.2013, reținută în sarcina inculpatuuil R. P. S. Mahmoud Reza, Curtea are în vedere și declarațiile martorului M. G. L., care a arătat că acest inculpat i-a lăsat să înțeleagă faptul că este dispus să ofere bani pentru a fi lăsat să plece, fără să i se întocmească actele pentru constatarea infracțiunii de conducere a vehiculului sub influența băuturilor alcoolice (filele 105 vol.1 d.u.p., fila 117 dosarul Curții).

În ceea ce privește, fapta de dare de mită imputată inculpatului R. P. S. Mahmoud Reza, din iulie 2013, respectiv de luare de mită de către inculpatul Ș. A.-A., având ca obiect suma de 600 euro, Curtea are în vedere denunțul și declarațiile constante și sincere ale martorului-denunțător P. D.-A., care se coroborează cu procesul verbal de redare a interceptării în mediul a convorbirii purtate în data de 04.02.2014 de inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza cu martorul-denunțător P. D.-A.. Și sub acest aspect, Curtea își însușește analiza făcută de instanța de fond cu privire la afirmațiile inculpatului R. P. S. Mahmoud Reza, din care rezultă fără dubii că acest inculpat a oferit suma de 600 euro inculpatului Ș. A.-A. pentru ca, prin prisma atribuțiilor și poziției acestuia din urmă de șef al Poliției Orașului P., să-l ajute la derularea unei anchete penale, care să se finalizeze cu o soluție favorabilă inculpatului R..

În acest sens, Curtea face trimitere la dialogul de la filele 128 - 130 vol.1 d.u.p., în care inculpatul R. în întreabă pe martorul P. A. ”Da` din curiozitate, spune-mi și mie cât ți-a dat (n.n. de la inculpatul Ș.)”, iar la răspunsul martorului că a primit 300 euro, inculpatul R. spune ”Bine, ți-a dat bine. Să mor eu dacă nu atâta!”. Inculpatul R. continuă, spunând: ”Și-a luat foarte puțin.”… ”Dacă îți dădea exact ce i-am dat eu…. Puteai să te gândești. Bă, poate mi-a făcut cheie…. Dacă și-a păstrat, înseamnă că na fost nicio șmecherie la mijloc! Vezi? De aicea poți să îți dai seama, că d-aia te-am întrebat.”… ”De M. și de tine zicea că sunteți băieți buni…. Și am întrebat: Bă, de ce nu mi-ai luat mie banii atunci? Și a zis: B., avea ei probleme…. Nu, cu filajul.” … ”Voi ați fost în filaj și vă era frică să luați bani.”.

Dincolo de reticența firească a inculpatului R., care știa că martorul P. A. fusese arestat pentru luare de mită, dialogul dintre cei doi probează fără dubiu remiterea unei sume de bani către inculpatul Ș. A.-A., precum și faptul că inculpatului R. a oferit bani martorilor P. D.-A. și M. G. L., pentru a nu se întocmi actele pentru constatarea infracțiunii de conducere a vehiculului sub influența băuturilor alcoolice.

Faptul că inculpatul R. și martorul P. A. vorbeau în cunoștință de cauză despre întămplări anterioare rezultă și din afirmațiile celor doi de la fila 139 vol.1 d.u.p.

Curtea nu poate da valoare probatorie afirmației inculpatului R. că nu a dat niciun ban la nimeni (fila 139 vol.1 d.u.p. partea finală), întrucât din întregul dialog rezultă aspecte, pe care inculpatul R. nu avea cum să le precizeze decât dacă acestea au avut loc în realitate.

În plus, Curtea reține că reticența inculpatului R. este ușor de înțeles, fiind cert că acesta era conștient de riscul de a fi înregistrat de martorul P. A..

Că inculpatul R. nu a vorbit în glumă cu martorul P. A., rezultă și din procesul verbal de redare a interceptării în mediul ambiental a convorbirii purtate în data de 17.02.2014, între martorul-denunțător P. D.-A. și inculpatul Ș. A.-A. (filele 148 și urm. vol.1 d.u.p.). În cuprinsul acestui dialog, martorul denunțător îi spune inculpatului Ș. că a vorbit cu inculpatul R. zis B. și că a înțeles de la acesta că e vorba de niște euro în dosarul său, iar inculpatul Ș. răspunde că el nu știe nimic. În continuarea dialogului, martorul P. întreabă: ”Avem încredere, așa, în el?”, iar inculpatul Ș. răspunde: ”Da…”.

Din chiar acest răspuns al inculpatului Ș. A.-A. rezultă temeinicia acuzației de luare de mită, dar și a celei de dare de mită constând în remiterea către martorul-denunțător P. D.-A. a sumei de 300 euro pentru instrumentarea dosarului inculpatului R. P. S. Mahmoud Reza de conducere a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, peste limita legală.

În raport de probele mai sus enunțate, Curtea înlătură ca vădit netemeinice considerentele instanței de fond cu privire la soluția de achitare a inculpatului Ș. A.-A. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

Curtea observă că tribunalul a scindat în mod nejustificat declarația martorului-denunțător P. D.-A., care a recunoscut că o parte din mita primită de inculpatul Ș. A.-A. i-a fost remisă pentru soluționarea favorabilă a dosarului inculpatului R. P. S. Mahmoud Reza de conducere a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, peste limita legală.

Curtea reține că martorul-denunțător P. D.-A. nu avea nici un motiv să pună în sarcina inculpatului Ș. A.-A. săvârșirea infracțiunii de dare de mită și nici să recunoască o faptă ce putea să îi antreneze răspunderea penală.

Împrejurarea că martorul-denunțător P. D.-A. a vizat obținerea unei soluții favorabile într-un alt dosar în care era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită nu poate lipsi de credibilitate declarația martorului.

În plus, Curtea reține că martorul nu putea obține de la inculpații Ș. A.-A. și R. P. S. Mahmoud Reza informații despre remiterea sumei de 600 euro decât prin discuții legate de faptul că o parte din acești bani au ajuns la ajuns la el.

D. așa se explică faptul că martorul P. întreabă: ”Avem încredere, așa, în el?”, iar inculpatul Ș. răspunde: ”Da…”.

Or încrederea despre care vorbește martorul-denunțător P. D.-A. era relativă la propria sa faptă de primire a sumei de 300 euro.

Prin urmare, în mod cu totul nejustificat, instanța de fond a înlăturat în parte declarațiile martorul-denunțător P. D.-A., reținând neinspirat că interesele așa – zis mercantile l-au mânat pe martor să denunțe atât fapta sa imaginară, cât și fapta reală a inculpatului Ș. A.-A..

Curtea reține că martorului-denunțător P. D.-A. i-ar fi fost mult mai ușor să obțină probe dacă ar fi abordat doar fapta de luare de mită a inculpatului Ș. A.-A., iar beneficiile legale în propriul său dosar ar fi fost aceleași.

În concluzie, Curtea reține că referirea martorului la propria faptă a reprezentat un detaliu al evenimentelor cunoscute de inculpați și de martor, nefiind rodul nici imaginației și nici vicleniei martorului, care era interesat atât de evitarea tragerii sale la răspundere penală pentru fapta de luare de mită, cât și de reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate, ca urmare a denunțării și facilitării tragerii la răspundere penală a inculpatului Ș. A.-A..

Fiind vorba de o faptă dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, Curtea reține că se impunea condamnarea inculpatului Ș. A. A. și pentru fapta de dare de mită, pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea înlătură va vădit neîntemeiate criticile formulate de inculpatul Ș. A.-A. cu privire la nelegalitatea și netemeinicia soluției de condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 275 alin. 1 Cod penal, câtă vreme din convorbirile telefonice rezultă fără dubiu că acest inculpat a scos card-ul de memorie al ceasului, pentru a înlătura posibilitate ca organele de anchetă să probeze activitatea infracțională a acestuia.

Curtea reține că pe respectivul card de memorie se afla și softul de funcționare, astfel că, prin distrugerea sau aruncarea acestui card, ceasul, ca dispozitiv de înregistrare, a devenit inutilizabil, adică a fost adus în stare de neîntrebuințare.

În ceea ce privește criticile inculpatului R. P. S. Mahmoud Reza relative a înregistrările efectuate în mediul ambiental, Curtea reține că aceste probe au fost încuviințate și administrate în mod legal, fapt constatat prin încheierea pronunțată în procedura de cameră preliminară la data de 01.09.2015, definitivă prin încheierea nr.782/C/08.10.2014 a Curții de Apel București – Secia I Penală.

Prin urmare, formularea acestor critici în calea de atac a apelului nu mai este admisibilă.

Curtea constată că niciunul dintre inculpați nu a pus la îndoială autenticitatea sau acuratețea înregistrărilor telefonice sau a celor efectuate în mediul ambiental și nici nu există minime indicii că aceste înregistrări nu ar corespunde realității.

Curtea reține că niciunul dintre cei doi inculpați nu a fost provocat de martorul-denunțător P. D.-A.. Dimpotrivă, cei doi inculpați au relevat informații certe care au confirmat săvârșirea faptelor denunțate de martorul-denunțător P. D.-A..

În ceea ce privește apărarea inculpatului R. P. S. Mahmoud Reza potrivit căreia instanța de fond nu a avut în vedere dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, în care s-a propus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, Curtea reține că această împrejurare nu dovedește inexistența faptelor.

Așa cum rezultă din referatul de terminare a urmăririi penale din dosarul nr.3406/P/2013, în data de 29.05.2013, ora 00.30, inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza a fost surprins în trafic, în timp ce conducea un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice.

Din buletinul de analiză toxicologică nr.1203/29.05.2013 rezultă că la ora 01.20, inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza avea o imbibiție alcoolică de 1,35 grame la litru de sânge, iar la ora 02.20 avea o imbibiție alcoolică de 1,10 grame la litru de sânge.

Curtea constată că alcoolemia era în descreștere, ceea ce înseamnă că la momentul surprinderii în trafic, inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza avea o alcoolemie apropiată de 1,50 grame la litru de sânge.

În aceste condiții, Curtea are rezerve serioase asupra temeiniciei și legalității ordonanței din data de 04.04.2014, prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală, cu atât mai mult cu cât fapta a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 18 ani de închisoare pentru instigare la omor, din care a fost liberat condiționat la data de 30.05.2008, cu un rest neexecutat de 1628 de zile.

Curtea reține că referatul de terminare a urmăririi penale în dosarul nr.3406/P/2013 era în acord cu practica judiciară, fiind mai mult decât rarisime soluțiile de netrimitere în judecată la un nivel al alcoolemiei de 1,50 grame la litru de sânge.

Curtea reține că referatul de terminare a urmăririi penale nu dovedește că inculpatul inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza nu a oferit suma de 1500 lei și că nu a remis suma de 600 euro și nici că inculpatul Ș. A.-A. și martorul P. A. nu au primit banii.

Curtea apreciază că acest referat a fost întocmit astfel încât inculpatul Ș. A.-A. și martorul P. A. să nu fie bănuiți că ar fi luat mită pentru obținerea unei soluții favorabile inculpatului inculpatul R..

În ceea ce privește ajutorul dat de inculpatul Ș. A.-A. și martorul P. A., Curtea reține că acesta este evident și a constat în nestabilirea alcoolemiei la momentul surprinderii în trafic, alcoolemie ce putea depăși 1,5 grame alcool la litru de sânge.

Curtea nu poate primi susținerile că declarația martorului - denunțător nu poate constitui o probă certă și că s-ar impune aplicare principiului in dubio pro reo.

Așa cum s-a reținut anterior, martorul-denunțător P. D.-A. a avut o poziție constant sinceră, care se coroborează cu notele de redare a înregistrărilor telefonice și a celor din mediul ambiental, dar și cu declarațiile martorului M. G. L., care a surprins prima faptă de dare de mită comisă de inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza.

Faptul că martorul-denunțător P. D.-A. a vizat prin denunțul formulat și obținerea unui beneficiu legal, respectiv reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă din dosarul propriu, nu justifică înlăturarea sau privirea cu rezervă a declarațiilor acestui martor, întrucât nu există minime indicii că declarațiile ar fi rezultatul răzbunării sau mercantilismului, de care vorbește instanța de fond.

Cum aceste declarații se coroborează cu probe obiective, luarea lor în considerare la stabilirea situației de fapt este legală și justificată.

În drept, fapta inculpatului Ș. A.-A., care, în luna iulie 2013, a primit de la coinculpatul R.-P.-S. Mahmoud-Reza, ce era cercetat penal pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, într-un dosar penal ce se afla în lucru la Poliția Orașului P., suma de 600 de euro, pentru ajutarea la efectuarea anchetei penale, în vederea obținerii unei soluții favorabile, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin.1 din vechiul Cod penal, raportat la art. 6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 (forma în vigoare până la 01.02.2014).

Fapta inculpatului Ș. A.-A., care, în luna iulie 2013, în sediul Poliției Orașului P., a dat suma de 300 euro martorului - denunțător P. D.-A., căruia i se repartizase pentru instrumentare dosarul inculpatului R.-P.-S. Mahmoud-Reza de conducere a unui autorurism sub influența băuturilor alcoolice, peste limita legală, în vederea ajutării acestuia din urmă și obținerii unei soluții favorabile, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prevăzută de art.255 alin.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 (forma în vigoare la data faptei).

Curtea reține că pentru cele două infracțiuni sunt incidente dispozițiile art. 6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, întrucât inculpatul Ș. A.-A., în calitate de șef al Poliției Orașului P., avea atribuții de constatare și de sancționare a contravențiilor și de constatare și urmărire a infracțiunilor.

Fapta inculpatului Ș. A.-A., care, la data de 14.05.2014, în sediul Poliției Orașului P., Jud. I., în jurul orei 13.45, a luat ceasul de mână deținut de numitul P. D.-A. și a scos din interior cardul de memorie, pe care l-a distrus sau aruncat, cu scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri prevăzută de art. 275 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014).

Față de împrejurarea că legea penală mai favorabilă în cazul faptelor de luare de mită și dare de mită este Codul penal de la 1969, dată fiind limita minimă mai redusă de pedeapsă prevăzută pentru infracțiunea de dare de mită și de orientarea pedepselor către minimul special, Curtea, în baza art.386 C.pr.pen., va schimba încadrarea juridică a faptei inculpatului Ș. A. A. din infracțiunea prevăzută de art. 290 alin.1 din noul Cod penal cu aplicarea art.6 și alin.7 litera c) din Legea nr.78/2000 (forma în vigoare începând de la 01.02.2014) în infracțiunea prevăzută de art.255 alin.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 (forma în vigoare la data faptei), cu aplicarea art.5 noul Cod penal.

Curtea reține că problema aplicării legii penale mai favorabile de pune doar cu privire la faptele de luare de mită și dare de mită, fiind incidente dispozițiile art.5 din noul Cod penal.

Spre deosebire, în cazul infracțiunii de sustragerea sau distrugerea de probe nu se pune problema aplicării art.5 din noul Cod penal, întrucât în cazul acestei fapte nu există o succesiune de legi penale, ci de o singură lege, respectiv noul Cod penal.

Curtea mai reține că, în mod greșit, prin motivele scrise de apel ale parchetului, se susține că pentru toate cele trei infracțiuni aplicarea principiului legii penale mai favorabile trebuie să se facă în conformitate cu Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale.

Așa cum s-a arătat anterior, dispozițiile art.5 din noul Cod penal sunt aplicabile doar cu privire la infracțiunile faptele de luare de mită și dare de mită, astfel că doar în cazul acestora este aplicabilă Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale.

În drept, fapta inculpatului R. - P. - S. Mahmoud - Reza, care, în luna mai 2013, a oferit subofițerului de poliție P. D.-A. suma de 1.500 lei, pentru ca acesta și colegul său M. G.-L., cu care s-a aflat în echipajul de politie, să nu întocmească actele de constatare a faptului că R. P. S. Mahmoud Reza a condus autoturism pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin.1 din Cod penal de la 1969 (în vigoare până la 01.02.2014), raportat la art. 6 din legea nr.78/2000 (în redactarea în vigoare până la 01.02.2014).

Fapta inculpatului R. P. S. Mahmoud Reza, care, în luna iulie 2013, în timp ce era cercetat penal pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, într-un dosar penal ce se afla în lucru la Poliția Orașului P., a remis suma de 600 de euro ofițerului de poliție Ș. A.-A., pentru ajutarea la efectuarea anchetei penale, în vederea obținerii unei soluții favorabile, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin.1 din Cod penal de la 1969 (în vigoare până la 01.02.2014), raportat la art. 6 din legea nr.78/2000 (în redactarea în vigoare până la 01.02.2014).

În raport de pedeapsa de 18 ani de închisoare aplicată prin sentința penală nr.32/1997 a Tribunalului București pentru infracțiunea de instigare la omor prevăzută de art.25 raportat la art.174 Codul penal de la 1969, din care inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza a fost liberat condiționat la data de 30.05.2008, cu un rest neexecutat de 1628 de zile, Curtea reține că cele două fapte de dare de mită au fost comise în stare de recidivă postexecutorie.

Curtea reține că și în cazul inculpatului R. P. S. Mahmoud Reza, legea penală mai favorabilă este Codul penal de la 1969, date fiind pedepsele aplicate și regulile mai favorabile ale concursului de infracțiuni, care nu prevăd un spor obligatoriu de o treime din restul pedepselor.

Curtea constată că instanța de fond a făcut și o justă individualizare a pedepselor pentru cele patru infracțiuni reținute în sarcina inculpaților R. P. S. Mahmoud Reza și Ș. A. A., având în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal de la 1969, respectiv de art.74 din noul Cod penal, după caz.

În raport de atitudinea vădit nesinceră a inculpaților R. P. S. Mahmoud Reza și Ș. A. A., de gravitatea faptelor concrete imputate, de rezonanța deosebit de negativă a infracțiunilor de corupție și a celor contra înfăptuirii justiției, de de sopul avut în vedere de inculpați, de curajul și perseverența dovedită, Curtea apreciază că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante.

La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea de dare de mită, reținută de Curte în sarcina inculpatului Ș. A. A., se vor avea în vedere toate criteriile generale prevăzute de art.72 din Codul penal de la 1969, respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura și gravitatea faptei, pericolul social concret al faptei, împrejurările comiterii faptei și persoana făptuitorilor.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea, Curtea va ține seama de: periculozitatea ridicată și rezonanța deosebit de negativ a faptelor de corupție în rândul cetățenilor; scopul avut în vedere de inculpat la săvârșirea faptei; beneficiile frauduloase urmărite de inculpatul R. P. S. Mahmoud Reza; prejudiciile grave aduse prestigiului actului de justiție și credibilității autorităților judiciare; faptul că inculpatul a nesocotit încrederea acordată de societate, prin numirea într-o poziție de mare răspundere și importanță, pentru a acționa în interesul general al societății, nu în sprijinirea unor persoane care încalcă normele dreptului penal; înmulțirea deosebită a infracțiunilor de corupție; poziția vădit nesinceră și neserioasă a inculpatului, care a făcut abstracție de probele indiscutabile în acuzare, dovedind că nu a înțeles rolul și scopul procesului penal și nici faptul că reeducarea începe din această fază a procesului penal.

De asemenea, Curtea va ține seama de lipsa antecedentelor penale, de vârsta inculpatului, de pregătirea profesională, de starea de sănătate, de situația personală și familială a inculpatului, de posibilitățile reale de reeducare a inculpatului rezultată din înscrisurile depuse în circumstanțiere.

În raport de aceste elemente de circumstanțiere, Curtea va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă corespunzătoare, care să asigure atât nevoile de reeducare ale inculpatului Ș. A. A., cât și prevenția generală.

Prin urmare, Curtea va condamna pe inculpatul Ș. A. A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art.255 alin.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 (forma în vigoare la data faptei) și art.5 noul Cod penal.

Fiind vorba de fapte săvârșite înainte ca pentru vreuna din ele să fie pronunțată o hotărâre definitivă de condamnare, în temeiul art. 38 alin.1 și art. 39 alin.1 lit. b) cu referire la art.45 alin.1 din noul Cod penal și la art. 10 din Legea nr.187/2012, se va contopi pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin.1 din vechiul Cod penal, raportat la art. 6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 (forma în vigoare până la 01.02.2014), cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea prevăzute de art. 275 alin.1 din noul Cod penal și cu pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.255 alin.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 (forma în vigoare la data faptei), urmând ca inculpatul Ș. A. A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani de închisoare, sporită cu o treime din restul pedepselor, în final 3 ani și 8 luni de închisoare, precum și pedepsele complementare prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b, g - interzicerea dreptului de a exercita profesia de polițist - noul Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante și pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b, g - interzicerea dreptului de a exercita profesia de polițist - noul Cod penal, ce se execută în condițiile art. 65 alin.3 noul Cod penal.

Sentința fiind legală și temeinică sub toate celelalte aspecte, va fi menținută în mod corespunzător de Curte.

Pentru toate aceste motive, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen., va admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr.98/06.05.2015, pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului I., în sensul considerentelor ce preced.

În ceea ce privește apelurile formulate de inculpații R.-P.-S. Mahmoud-Reza și Ș. A. A., Curtea urmează a le respinge, ca nefondate, având în vedere aceleași considerente.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate în apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție vor fi lăsate în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., Curtea va obliga pe inculpații R.-P.-S. Mahmoud-Reza și Ș. A. A. la plata a câte 400 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr.98/06.05.2015, pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului I..

Desființează, în parte, sentința penală nr.98/06.05.2015 și rejudecând cauza pe fond:

În baza art.386 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei inculpatului Ș. A. A. din infracțiunea prevăzută de art. 290 alin.1 din noul Cod penal cu aplicarea art.6 și alin.7 litera c) din Legea nr.78/2000 (forma în vigoare începând de la 01.02.2014) în infracțiunea prevăzută de art.255 alin.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 (forma în vigoare la data faptei), cu aplicarea art.5 noul Cod penal.

În baza art.255 alin.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 (forma în vigoare la data faptei), cu aplicarea art.5 noul Cod penal, condamnă pe inculpatul Ș. A. A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

În temeiul art. 38 alin.1 și art. 39 alin.1 lit. b) cu referire la art.45 alin.1 din noul Cod penal cu referire la art. 10 din Legea nr.187/2012, contopește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin.1 din vechiul Cod penal, raportat la art. 6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 (forma în vigoare până la 01.02.2014), cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea prevăzute de art. 275 alin.1 din noul Cod penal și cu pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.255 alin.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 (forma în vigoare la data faptei), urmând ca inculpatul Ș. A. A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani de închisoare, sporită cu o treime din restul pedepselor, în final 3 ani și 8 luni de închisoare, precum și pedepsele complementare prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b, g - interzicerea dreptului de a exercita profesia de polițist - noul Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante și pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b, g - interzicerea dreptului de a exercita profesia de polițist - noul Cod penal, ce se execută în condițiile art. 65 alin.3 noul Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații R.-P.-S. Mahmoud-Reza și Ș. A. A..

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate în apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă pe inculpații R.-P.-S. Mahmoud-Reza și Ș. A. A. la plata a câte 400 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 09.11.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

V. B. F. P.

GREFIER

R.-E. V.

Red. P.F.

Dact.G.P.

3 ex.

Red. M.R. R. - Tribunalul I. – Secția Penală

← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr....		Mandat european de arestare. Sentința nr. 223/2014. Curtea de... →

Dare de mită. Art. 255 C.p.. Decizia nr. 1499/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Dare de mită. Art. 255 C.p.. Decizia nr. 1499/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI