Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 70/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 70/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 70/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I –A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 70/C
Ședința publică din data de 03 februarie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: A. B. R.
Grefier: A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București prin procuror F. D..
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de contestatorul petentul M. M. V. împotriva sentinței penale nr. 677 din data de 16.10.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul – petent, personal, aflat în stare de detenție, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat G. B., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind de către instanță, contestatorul – petent arară că menține contestația formulată.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul in dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorului - petent solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a contestației formulate avându-se în vedere că dintr-o eroare evidentă nu s-au dedus cele două perioade, respectiv 20 septembrie – 21 noiembrie 2002, 30 septembrie 2005 – 27 ianuarie 2006.
Contestatorul – petent, personal, având cuvântul, se raliază concluziilor reprezentantului Ministerului Public.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 677 din data de 16.10.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d rap. la art. 595 C. pr. pen., art. 15-16 din legea organică, Deciziilor nr. 7 și 8 din 26.05.2014, ambele pronunțate de Î.C.C.J. - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost admisă contestația la executare formulată de condamnatul M. V. [fiul lui M. și A., născut la data de 01.05.1957 în loc. B., jud. D., privind sentința penală nr.278/19.06.2013 a Tribunalului D., MEPÎ nr. 315/2013 din 10.07.2013].
S-a constatat că, petentul - condamnat se află în executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.279/19.06.2013 a Tribunalului D., definitivă prin nerecurare la 10.07.2013, pe care a descontopit-o, repunând pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:
- 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin. 1, 2 și 5 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 lit. c și art. 76 alin. 2 C. pen. de la 1969;
- 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. de la 1969;
- 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 13 din Legea 87/ 1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. de la 1969;
- 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. e C. pen. de la 1969.
În baza art. 6 alin. 1 C. pen., s-a constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat la cele 3 pedepse de câte 4 luni închisoare au corespondent în prev. art. 322 C. pen. de la 1969, art. 48 C. pen. de la 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 și, respectiv, art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. e C. pen. de la 1969, iar pedepsele aplicate în baza legii vechi nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă.
În baza art. 6 alin. 1 C. pen., art. 244 alin. 1 și 2 C. pen., dispozițiilor Deciziilor nr. 7 și 8 din 26.05.2014, ambele pronunțate de Î.C.C.J. - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost redusă pedeapsa aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin. 1, 2 și 5 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 lit. c și art. 76 alin. 2 C. pen. de la 1969, de la 6 ani închisoare, la 5 ani închisoare.
În temeiul art. 6 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b C. pen., au fost contopite pedepsele anterior menționate, respectiv 5 ani închisoare și cele 3 pedepse de câte 4 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-au adăugat 4 luni închisoare, în final, condamnatul urmând a executa 5 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 6 alin. 5 teza a II-a C. pen., s-a constatat că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b C. pen. din 1969, are corespondent în art. 66 lit. a, b și d C. pen., urmând a se executa în acest conținut, după executarea pedepsei principale.
S-a constatat că pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. din 1969 are corespondent în art. 66 lit. a, b și d C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 01.11.2011 la zi.
A fost anulat MEPÎ nr. 315/2013 din 10.07.2013 emis de Tribunalul D. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform sentinței.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare, în cuantum de 300 lei, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță - procedând la verificarea dosarului – a constatat că, ulterior pronunțării sentinței penale nr.73/14.02.2014, definitivă prin decizia penală nr. 164/17.04.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală prin care „în baza art. 23 din Legea nr.255/2013 rap. la art. 595 C. pr. pen., respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de M. V.”, ÎCCJ a pronunțat Decizia nr. 1/14.04.2014, în dosarul nr._, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni și a stabilit că, în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 C. pen. cu privire la pedepsele individuale, în a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 C. pen. În cazul în care pedeapsa rezultanta, aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 C. pen., pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim. În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne așa cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
În aceste condiții, arată prima instanță, se pune problema admisibilității cererii de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de condamnat după respingerea cererii inițiale raportat la dispozițiile deciziei Î.C.C.J., respectiv dacă se poate aprecia că această decizie poate fi socotită un temei sau o apărare nouă de natură să permită analizarea pe fond a unei cereri prin prisma dispozițiilor art. 598 C. pr. pen. raportat la art. 595 C. pr. pen.
Judecătorul de la tribunal a reținut că deciziile pronunțate de Î.C.C.J. pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală pot fi apreciate ca motive sau apărări noi conform art. 595 C. pr. pen. dacă conținutul acestora face posibilă aplicarea legii penale mai favorabile; această soluție se impune, cu atât mai mult, în virtutea respectării dreptului la un proces echitabil legiferat cu caracter de principiu de dispozițiile art. 6 din Convenția EDO care primează dreptului național și, în speță, prev. art. 599 alin. 5 C. pr. pen.
Pe fond, examinând înscrisurile depuse la dosar, judecătorul de la tribunal a reținut că prin sentința penală nr. 278/ 19.06.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Penală, definitivă prin nerecurare la data de 10.07.2013, petentul M. V. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare compusa din: 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 5 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 lit. c și art. 76 alin. 2 C. pen. de la 1969, 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. de la 1969, 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 13 din Legea 87/ 1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. de la 1969, 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. e C. pen. de la 1969.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen. din 1969, pe durata prevăzută de art.71 C.pen. din 1969.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada deja executata de la 20.09.2002 la 21.11.2002, de la 30.09.2005 la 27.01.2006 și de la 01.11.2011 la zi.
În baza acestei hotărâri, Tribunalul D. a emis în sarcina condamnatului M. V. mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.315 din 10.07.2013 a cărui executare a început la data de 01.11.2011 și urmează să expire la data de 01.05.2017, ca urmare a deducerii perioadelor deja executate.
Potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.187/2012 „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul C. pen. din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
În ceea ce privește infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. de la 1969, complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 13 din Legea nr.87/2004 și infracțiuni la legea CEC-ului prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr.59/1934, Tribunalul a constatat că acestea continuă să subziste și după . noului Cod Penal, cu aceeași denumire, fiind preluate de dispozițiile art. 322 C. pen. de la 1969, art. 48 C. pen. de la 1969 rap. la art.9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 și, respectiv, art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr.59/1934.
Raportat la dispozițiile art. 322 C. pen. de la 1969, art. 48 C. pen. de la 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 și, respectiv, art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr.59/1934, Tribunalul a apreciat că, în privința numitului M. V., nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitive a cauzei; condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de câte 4 luni închisoare pentru fiecare dintre acestea, iar în contextul în care noua reglementare sancționează aceleași infracțiuni cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani pentru infracțiunea prev. de art. 322 C. pen., păstrându-se neschimbate limitele de pedeapsă pentru celelalte două infracțiuni, referitor la acestea, pedepsele nu trebuiesc reduse întrucât nu depășesc maximele speciale prevăzute de legea nouă.
Referitor la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 5 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 lit. c și art. 76 alin. 2 C. pen. de la 1969, Tribunalul a constatat că această infracțiune continuă să subziste și după . noului Cod Penal, cu aceeași denumire, fiind incriminată de dispozițiile art. 244 alin. 1 și 2 C. pen.
Observând dispozițiile art. 244 alin. 1 și 2 C. pen., Tribunalul a constatat că în privința numitului M. V. sunt aplicabile dispozițiile art.6 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitive a cauzei; astfel, condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 6 ani închisoare, iar în contextul în care noua reglementare sancționează aceeași infracțiune cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, referitor la această infracțiune pedeapsa trebuie redusă la maximul special, prevăzut de legea nouă, respectiv la 5 ani.
S-a reținut că, în momentul efectuării comparației între pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, la maximul special prev. de legea nouă, în aplicarea prev. art. 6 alin. 1 C. pen., Tribunalul nu a luat în considerare circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a, art. 76 lit. e C. pen. de la 1969 reținute în favoarea condamnatului M. V. și care apar valorificate în pedeapsa concretă aplicată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr.59/1934 și art. 215 alin. 1, 2 și 5 C. pen. de la 1969 și, de asemenea, nu a luat în considerare sporul facultativ prevăzut de legea nouă pentru sancționarea formei continuate a infracțiunii, astfel cum statuează cu caracter obligatoriu Deciziile nr. 8 și, respectiv, nr. 7, ambele pronunțate la 26.05.2014 de Î.C.C.J., completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
În temeiul art. 6 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b C. pen., s-a dispus contopirea pedepsele anterior menționate, respectiv 5 ani închisoare și cele 3 pedepse de câte 4 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-au adăugat 4 luni închisoare, în final, condamnatul M. V. urmând a executa 5 ani și 4 luni închisoare.
Condamnatului i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Pedeapsa complementară aplicată condamnatului a fost preluată în aceeași modalitate de Codul penal prin dispozițiile art.66 alin.1 lit.a și b din Codul penal, legiuitorul stabilind o durată maximă a pedepsei complementare la 5 ani.
În acest context, Tribunalul a constatat că în privința pedepsei complementare nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 alin.6 C.pen.
De asemenea, Tribunalul a constatat că pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C. pen. din 1969, are corespondent în art. 66 lit. a și b C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a formulat contestație condamnatul petentul M. M. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei deduceri a perioadelor executate.
Curtea, în baza propriei evaluări a datelor cauzei, constată - în esență - că, prin sentința contestată, a fost admisă contestația la executare, descontopită pedeapsa rezultantă, redusă una dintre pedepsele principale componente, s-a efectuat o nouă contopire și s-a dat spre executare o nouă rezultantă, cu menținerea pedepselor accesorie și complementară.
Însă, aceeași instanță, Tribunalul I. a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 01.11.2011 la zi, cu anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 315/2013 din 10.07.2013 emis de Tribunalul D. și dispunerea emiterii unui nou mandat de executare.
Se constată astfel, că dintr-o eroare evidentă nu s-au dedus cele două perioade, respectiv 20 septembrie – 21 noiembrie 2002, 30 septembrie 2005 – 27 ianuarie 2006.
Văzând și disp. art.275 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct.2 lit. a Cod procedură penală;
Admite contestația formulată de condamnatul M. M. V. împotriva sentinței penale nr. 677 din 16.10.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția penală, în dosarul nr._, pe care o desființează parțial după cum urmează:
Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la 20.09.2002 la 21.11.2002, de la 30.09.2005 la 27.01.2006 și de la 01.11.2011 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu în suma de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE,
A. B. R.
GREFIER,
A. P.
red.A.B.R.
dact.L.G.
ex.2/27.03.2015
red.N.A.-Trib.I.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 561/2014. Curtea de... | Dare de mită. Art. 255 C.p.. Decizia nr. 1499/2015. Curtea de... → |
|---|
