Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1313/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1313/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 1313/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1313/A
Ședința publică de la 8 octombrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul M. N. împotriva sentinței penale nr.526 din 06 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 10 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 Cod procedură penală, a stabilit data pronunțării la 24 septembrie 2015 și apoi a amânat pronunțarea pentru astăzi, 08 octombrie 2015 când, in aceiași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.526 din 06 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în baza art.386 Cod de procedură penală a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul M. N., prin apărător, ca nefondată.
În baza art.386 Cod de procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice în privința inculpatului M. N. din infracțiunile prev. de art.371 din noul Cod penal, art.228 alin.1 din noul cod penal și art.32 din noul Cod penal rap. la art.188, art.189 alin.1 lit.f din noul Cod penal, cu aplic. art.5 din noul Cod penal și art.33 lit.a Cod penal din 1969, în infracțiunile prev. de art.371 din noul Cod penal, art.228 alin.1 din noul Cod penal și art.32 din noul Cod penal rap. la art.188, art.189 alin.1 lit.f din noul Cod penal, toate cu aplic. art.5 din noul Cod penal și cu aplic. art.38 alin.1 din noul Cod penal.
În baza art.32 din noul Cod penal rap. la art.188, art.189 alin.1 lit.f din noul Cod penal cu aplic. art.5 din noul Cod penal a fost condamnat inculpatul M. N., la pedeapsa închisorii de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, i din noul Cod penal (pentru vehicule referitor la care legea impune o formă de autorizare prealabilă), pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art.65 alin.1 din noul Cod penal s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art.66 alin.1 lit.a, b, i din noul Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.371 din noul Cod penal cu aplic.art.5 din noul Cod penal a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 (trei) luni pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b din noul cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art.65 alin.1 din noul Cod penal s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art.66 alin.1 lit.a, b din noul Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza dispozițiilor art.396 alin.6 Cod de procedură penală rap. la art.16 alin.1 lit.g Cod de procedură penală rap. la art.231 alin.2 si art.228 alin.1 din noul Cod penal, s-a dispus încetarea procesului penal urmare a împăcării intervenite între partea civilă O. P. Marketing S.R.L. și inculpatul M. N..
În baza art.38 alin.1, art.39 alin.1 lit.b, art.45 alin.3 lit.a din noul Cod penal s-a dispus ca inculpatul M. N. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 lună, și anume 7 ani și 7 luni închisoare, precum și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a, b, i (pentru vehicule referitor la care legea impune o formă de autorizare prealabilă) din noul Cod penal.
În baza art.45 alin.5 din noul Cod penal s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art.66 alin.1 lit.a, b, i din noul Cod penal pe durata executării pedepsei rezultante.
S-a luat act că partea civilă G. G. D. nu își menține constituirea de parte civilă.
În baza art.72 din noul Cod penal s-a dedus perioada reținerii de la 19.12.2012 la 20.12.2012.
În baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea determinării profilului genetic și a introducerii lor în S.N.D.G.J..
În baza art.274 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul M. N. la plata sumei de 2.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarele:
Cercetările au fost efectuate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, instanța fiind investită cu soluționarea cauzei, prin rechizitoriul nr._/P/2012, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2013, instanță care, prin sentința penală nr.215 din data de 12 martie 2014, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. N., astfel:
- din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art.321 alin.1 din vechiul Cod penal, în infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art.371 din noul Cod penal, cu aplic. art.5 din noul Cod penal;
- din infracțiunea de furt, prev. de art.208 alin.1 din vechiul Cod penal, în infracțiunea de furt, prev. de art.228 alin.1 din noul Cod penal, cu aplic. art.5 din noul Cod penal;
- din infracțiunea de loviri și alte violențe, prev. de art.180 alin.1, alin.2 din vechiul Cod penal, în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art.32 din noul Cod penal rap. la art.188, art.189 alin.1 lit.f din noul Cod penal, cu aplic. art.5 din noul Cod penal.
D. urmare, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și în temeiul art.47 alin.1 Cod de procedură penală rap. la art.36 alin.1 lit.a Cod de procedură penală, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că în data de 07.12.2012, martora S. G., în calitate de casieră la stația PECO O. din ., a sesizat Secția 5 Poliție cu privire la faptul că, în ziua de 07.12.2012, în jurul orei 13:00, aflându-se în timpul programului de lucru la benzinărie, a venit o persoană de sex masculin, care a alimentat un autoturism de culoare gri, cu carburant în valoare de 10,14 lei și nu a plătit decât 5 lei, după care a provocat scandal în benzinărie.
Tot în data de 07.12.2012, persoana vătămată G. G. D., agent de intervenție în cadrul BGS, a sesizat Secția 5 Poliție, cu privire la faptul că, în aceeași zi, în jurul orei 13:05, a fost solicitat să intervină la stația PECO O. din . A, unde, în timpul intervenției, a fost lovit cu autoturismul de persoana care a provocat scandalul și pentru care fusese chemat să intervină, după care această persoană a plecat cu autoturismul din benzinărie.
Potrivit declarațiilor inculpatului, în data de 07.12.2012, în jurul orei 11:00 – 12:00, acesta s-a deplasat, împreună cu soția sa, cu autoturismul său marca KIA, de culoare gri, cu număr de înmatriculare_, la benzinăria O. Chitila, unde a alimentat cu combustibil în valoare de 10 lei. Inculpatul a achitat doar suma de 5 lei, spunând angajatei de la casă, în persoana martorei S. G., că diferența de 5 lei o va plăti ulterior, după ce se va duce acasă. Deoarece inculpatul a devenit agitat, martora S. G. a solicitat prezența agentului de pază BGS al benzinăriei, martorul I. I. V.. Martorul, potrivit propriilor susțineri, văzând că inculpatul este recalcitrant, a solicitat întăriri de la colegii săi de la BGS – echipa de intervenții. Agenții de la intervenție au sosit la fața locului în cca. 10 minute. În tot acest timp, inculpatul l-a înjurat și l-a amenințat pe martorul I. I. V.. Agenții de intervenție BGS l-au scos pe inculpat afară. Atunci, acesta s-a urcat în mașina cu care venise și a demarat în viteză, încercând să o lovească pe persoana vătămată G. G. D..
Potrivit susținerilor persoanei vătămate G. G. D., înainte de a se urca la volanul vehiculului cu care venise, inculpatul l-a amenințat că îl omoară, după care s-a urcat în mașină, a pornit motorul, s-a uitat fix la persoana vătămată, după care a îndreptat roțile mașinii spre locul unde se afla victima (partea laterală stânga față, în raport de botul mașinii, la o distanță de cca. 2-3 m) și a plecat cu demaraj spre acesta, lovindu-l frontal. În urma loviturii, persoana vătămată a căzut pe capotă, apoi pe parbriz, după care a căzut de pe autoturism. După ce persoana vătămată s-a ridicat de pe sol, inculpatul a rulat mașina în cerc, ajungând din nou frontal în raport cu partea, încercând să o lovească din nou. Persoana vătămată s-a ferit în ultimul moment, iar inculpatul a continuat să ruleze printre pompele de benzină, încercând să-l lovească și pe martorul A. B., colegul persoanei vătămate. Și acesta a reușit să se ferească în ultima clipă, după care, inculpatul și-a îndreptat din nou vehiculul către persoana vătămată, fără a reuși să îl lovească. A acroșat însă un autovehicul de teren, ce staționa la pompă pentru alimentare. Inculpatul a oprit vehiculul la ieșirea din benzinărie, după care a scos capul pe geam, continuându-și amenințările cu moartea.
Declarațiile persoanei vătămate au fost confirmate de restul probelor administrate. Astfel, faptul că persoana vătămată a fost victima unei agresiuni fizice a fost probată cu certificatul medico-legal nr.A2/8202/08.12.2012. Potrivit acestui mijloc de probă, persoana vătămată prezintă o leziune traumatică ce poate data din 07.12.2012, leziune ce ar fi putut fi produsă prin lovire cu sau de un corp dur și care, pentru vindecare, necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale. Mecanismul de producere al acestei leziuni este cel descris de către persoana vătămată, conform declarațiilor martorilor I. I.-V., Blasianu G.-A., C. M.-M., B. I. și A. D.-B., martori oculari. Deși martora S. G. a susținut că nu l-a văzut pe inculpat când a accidentat-o pe persoana vătămată, totuși această martoră a observat cum acesta a plecat cu mașina de pe loc și a făcut mai multe ture cu mașina prin benzinărie, printre pompele de alimentare. În același sens sunt și declarațiile martorei B. N..
În cursul judecății, inculpatul și-a rezervat dreptul la tăcere. Însă, în declarațiile date în fața organelor de urmărire penală a susținut că a acroșat persoana vătămată fără a intenționa acest lucru. S-a constatat că declarațiile inculpatului pe acest aspect au fost infirmate de către modul de a acționa, care atestă că acesta a urmărit suprimarea vieții persoanei vătămate. Astfel, acesta, înainte de a lovi persoana vătămată cu vehiculul, a mărit viteza. Victima nu se afla pe traiectoria sa, motiv pentru care a urmărit-o prin benzinărie, printre pompele de alimentare. De asemenea, încercarea de a accidenta victima a fost repetitivă. Actele materiale ale inculpatului au fost precedate de cuvinte de amenințare cu moartea la adresa persoanei vătămate.
În acest context, Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că fapta inculpatului M. N. de a accidenta persoana vătămată nu constituie infracțiunea de loviri și alte violențe, ci infracțiunea de tentativă la omor, deoarece acesta a acționat cu intenția de a ucide.
În aprecierea acestui aspect, Judecătoria sectorului 1 a avut în vedere natura instrumentului folosit – o mașină, bun care prin natura sa este susceptibil să pună în pericol viața persoanei, zona vizată – posibil orice parte a corpului, care ar fi intrat în coliziune cu vehiculul aflat în mișcare, intensitatea loviturii – destul de mare, având în vedere faptul că vehiculul a fost turat cu putere, precum și încercările repetate ale inculpatului de a acroșa victima. Chiar dacă, potrivit certificatului medico-legal nr.A2/8202/08.12.2012, victima a necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, acest lucru nu exclude reținerea infracțiunii de tentativă de omor, deoarece diferența dintre această infracțiune și infracțiunea de loviri și alte violențe nu o constituie urmarea produsă (numărul de zile de îngrijiri medicale), ci forma de vinovăție cu care s-a acționat. Or, probele administrate în cauză sunt unanime, în sensul că inculpatul a acroșat victima cu intenția de a o ucide, nicidecum doar de a o lovi.
Pentru aceste considerente, în baza art.386 alin.1 Cod de procedură penală, judecătoria a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de loviri și alte violențe, în infracțiunea de tentativă la omor.
Având în vedere că infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite în data de 07.12.2012, deci înainte de . noului Cod penal, iar instanța a fost nevoită oricum să schimbe încadrarea juridică, aceasta s-a orientat spre legea penală mai favorabilă, potrivit art. 5 din noul Cod penal Astfel, analizând prin comparare cele două legi, s-a apreciat că noul Cod penal este lege penală mai favorabilă, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art.32 din noul Cod penal rap. la art.188, art.189 alin.1 lit.f din noul C od penal, cu aplic. art.5 din noul Cod penal.
A fost reținut elementul circumstanțial agravant prev. de art.189 alin.1 lit.f din noul Cod penal – omorul săvârșit asupra a două sau mai multe persoane, deoarece inculpatul a încercat să o acroșeze cu mașina nu numai pe persoana vătămată G. G. D., ci și pe martorul A. B., colegul acesteia, potrivit declarațiilor acestui martor, care se coroborează cu probele administrate în cauză.
Și în ceea ce privește infracțiunile de furt și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă este tot noul Cod penal, deoarece limitele de pedeapsă sunt mai mici.
S-a arătat că infracțiunea de omor atrage competența materială a tribunalului, conform art.36 alin.1 lit.a Cod de procedură penală, iar din moment ce infracțiunea de tentativă la omor calificat a fost săvârșită în stația PECO O. din ., sector 1 București, atunci competența materială aparține Tribunalului București.
Astfel învestit, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția I Penală, sub nr._ .
La termenul din 31.10.2014, Tribunalul București, în baza art.50 alin.2 Cod de procedură penală a menținut probele administrate, actele îndeplinite și măsurile dispuse de Judecătoria Sectorului 1 București.
De asemenea, a fost audiat inculpatul M. N., persoana vătămată G. G. D. și s-a dispus aplicarea dispozițiilor art.381 alin.7 Cod de procedură penală, în ceea ce privește martorii B. I. C. și M. C..
S-a constatat imposibilitatea audierii persoanei vătămate A. D. B..
Totodată, s-a luat act ca s-au depus relații de la O. P. Marketing, în sensul împăcării cu inculpatul M. N., precum și faptul că nu se mai insistă în menținerea constituirii de parte civilă în procesul penal.
La termenul 20.03.2015, a fost unită cu fondul, cererea de schimbare a încadrării juridice, formulata de inculpatul M. N., prin apărător, din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art.32 din noul Cod penal rap. la art.188, art.189 alin.1 lit.f din noul Cod penal, cu aplic. art.5 din noul Cod penal, in infracțiunea de loviri sau alte violente, prev. de art.193 din noul Cod penal, cu aplic. art.5 din noul Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 07.12.2012, martora S. G., în calitate de casiera la stația PECO O. din . A, a sesizat Secția 5 Poliție cu privire la faptul că în ziua de 07.12.2012 în jurul orelor 13.00 în timp ce se afla în timpul programului de lucru, la benzinărie a venit o persoană de sex masculin care a alimentat un autoturism de culoare gri cu carburant în valoare de 10,14 lei și a plătit decât 5 lei, după care a provocat scandal în benzinărie.
Totodată la aceeași dată Secția 5 Poliție a fost sesizată de către partea vătămată G. G. D., agent de intervenție al BGS, cu privire la faptul că în data de 07.12.2012. în jurul orelor 13.05 a fost solicitat să intervină la stația PECO O. din . A unde în timpul intervenției a fost lovit cu autoturismul de persoana care a provocat scandal și pentru care fusese chemat să intervină, după care această persoană a plecat cu autoturismul din benzinărie.
Tribunalul București a constatat că situația de fapt reținută de Judecătoria Sectorului 1 este corectă, în raport cu probatoriul administrat.
Astfel, în acord cu Judecătoria, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului M. N. de a accidenta persoana vătămată G. G. D., încercând în mai multe rânduri să o lovească din nou, atât pe aceasta, cât și pe persoana vătămată A. D. B., agent de intervenție al BGS, nu constituie infracțiunea de loviri și alte violențe, ci infracțiunea de tentativă la omor, deoarece inculpatul a acționat cu intenția de a ucide.
Potrivit susținerilor inițiale ale persoanei vătămate G. G. D. - din fața Judecătoriei Sector 1 București - înainte de a se urca la volanul vehiculului cu care venise, inculpatul l-a amenințat că îl omoară, după care s-a urcat în mașină, a pornit motorul, s-a uitat fix la persoana vătămată, după care a îndreptat roțile mașinii spre locul unde se afla victima (partea laterală stânga față în raport de botul mașinii, la o distanță de cca. 2-3 m) și a plecat cu demaraj spre acesta, lovindu-l frontal. În urma loviturii, persoana vătămată a căzut pe capotă, apoi pe parbriz, după care a căzut de pe autoturism. După ce persoana vătămată s-a ridicat de pe sol, inculpatul a rulat mașina în cerc, ajungând din nou frontal în raport cu partea, încercând să îl lovească din nou. Persoana vătămată s-a ferit în ultimul moment, iar inculpatul a continuat să ruleze printre pompele de benzină, încercând să-l lovească și pe persoana vătămată A. B., colegul sau. Și acesta a reușit să se ferească în ultima clipă, după care, inculpatul și-a îndreptat din nou vehiculul către persoana vătămată G. G. D., fără a reuși să îl lovească. A acroșat însă un autovehicul de teren, ce staționa la pompă pentru alimentare. Inculpatul a oprit vehiculul la ieșirea din benzinărie, după care a scos capul pe geam, continuându-și amenințările cu moartea.
Ulterior în declarația din 31.10.2014, persoana vătămată G. G. D. a arătat că își menține declarațiile date anterior, și crede ,,că inculpatul nu a gândit, era și în stare de ebrietate, prin modul în care a condus mașina și datorită echipamentului și a pregătirii pe care o am nu putea să-mi pună în pericol viața, cel mult ar fi rezultat o vătămare corporală…dacă ar fi fost un om care nu ar fi avut pregătirea și echipamentul meu, ar fi avut vătămări corporale mai grave ... mai mult cred că a fost de intimidare”.
Însă Tribunalul a arătat că această opinie a persoanei vătămate nu schimbă scopul activității infracționale.
În acest sens, s-a arătat că mecanismul de producere a elementului material al laturii obiective este relevat de declarațiile martorilor oculari I. I.-V., Blasianu G.-A., C. M.-M., B. I. și persoanei vătămate A. D.-B., ce se coroborează cu proces-verbal de vizionare a imaginilor video și certificatul medico-legal nr.A2/8202/08.12.2012 (conform căruia persoana vătămată G. G. D. prezintă o leziune traumatică ce poate data din 07.12.2012, leziune ce ar fi putut fi produsă prin lovire cu sau de un corp dur și care, pentru vindecare, necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale).
Totodată, martora S. G. a susținut că nu l-a văzut pe inculpat când a accidentat-o pe persoana vătămată, dar a observat cum acesta a plecat cu mașina de pe loc și a făcut mai multe ture cu mașina prin benzinărie, printre pompele de alimentare. În același sens sunt și declarațiile martorei B. N..
S-a arătat că jurisprudența a stabilit că intenția caracteristică omorului, rezultă în mod evident din chiar modalitatea în care fapta este comisă, iar în speță, există date obiective, care conduc la constatarea intenției inculpatului. Astfel, Tribunalul a avut în vedere natura instrumentului folosit – o mașină, bun care are o aptitudine evidenta de a produce răni letale, zona vizată – posibil orice parte a corpului, care a intrat si ar fi intrat în coliziune cu vehiculul aflat în mișcare, intensitatea loviturii – destul de mare, având în vedere faptul că vehiculul a fost turat cu putere, precum și încercările repetate ale inculpatului de a acroșa victimele.
Toate acestea, arată Tribunalul, indică diferența între o eventuală lovire sau alte violențe sau o tentativă de omor.
Inculpatul M. N. admite că ,,am pus pe driver, viteza era de maxim 30 km/h,, dar susține în mod nesincer că „nu am avut intenția să-l lovesc pe agentul de pază, am vrut doar să-l sperii...nu e adevărat că am demarat în trombă…recunosc că l-am lovit pe agent, dar nu am avut intenția să îl omor….când m-am întors a doua oară nu am vrut să îl sperii din nou, greșisem . interzis”.
Evaluând probatoriul administrat,Tribunalul a înlăturat apărarea inculpatului M. N., ca vădit nesinceră, având convingerea că fapta și încadrarea juridică au fost stabilite dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel că a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul M. N., prin apărător, ca nefondată.
Intervenind o noua lege penală până la judecarea definitivă a cauzei, Tribunalul a făcut aplicarea art.5 alin.1 din noul Cod penal.
Ca atare, în baza art.386 Cod de procedură penală, Tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice în privința inculpatului M. N. din infracțiunile prev. de art.371 din noul Cod penal, art.228 alin.1 din noul Cod penal și art.32 din noul Cod penal rap. la art.188, art.189 alin.1 lit.f din noul Cod penal, cu aplic. art.5 din noul Cod penal și art.33 lit.a din Codul penal din 1969, în infracțiunile prev. de art.371 din noul Cod penal, art.228 alin.1 din noul Cod penal, art.32 din noul Cod penal rap. la art.188, art.189 alin.1 lit.f din noul Cod penal, toate cu aplic. art.5 din noul Cod penal si cu aplic. art.38 alin.1 din noul Cod penal.
Astfel fiind, Tribunalul a concluzionat că, fapta inculpatului M. N. - care la data de 07.12.2012, a lovit persoana vătămată G. G. D. cu autoturismul marca KIA de culoare gri, cu numărul de înmatriculare_, încercând în mai multe rânduri să-l lovească din nou, atât pe acesta, cât și pe persoana vătămată A. D.-B. cu același autoturism, în timp ce se afla în stația Peco O. Chitila, provocându-i acestuia leziuni traumatice ce au necesitat 2-3 zile de îngrijire medicală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat.
La individualizarea judiciară a pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului pentru infracțiunea anterior menționată, Tribunalul a avut în vedere criteriile prev. de art.46 din noul Cod penal si art.74 din noul Cod penal, respectiv contribuția avută la săvârșirea infracțiunii, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului produs, conduita nesinceră, precum și datele ce caracterizează persoana acestuia, reținând în acest sens că acesta este o persoană cu un grad de educație scăzut, are o familie organizată și este cunoscut cu antecedente penale.
S-a mai reținut de către judecătorul fondului că fapta inculpatului M. N. - care la data de 07.12.2012, a refuzat să achite contravaloarea totală a combustibilului achiziționat din benzinăria O. Chitila, provocând scandal și indignare publică, lovind cu autoturismul în mod intenționat un agent de intervenție BGS și încercând în mai multe rânduri să-l lovească din nou atât pe acesta, cât și pe un alt coleg de-al său, a adresat injurii și amenințări personalului benzinăriei și agenților de pază BGS aflați la fața locului - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.
La individualizarea judiciară a pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului pentru infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice reținută în sarcina acestuia, Tribunalul a avut în vedere aceleași criterii.
În raport cu relațiile depuse de O. P. Marketing - fila 26 - în baza dispozițiilor art.396 alin.6 Cod de procedură penală rap. la art.16 alin.1 lit.g Cod de procedură penală rap. la art.231 alin.2 si art.228 alin.1 din noul Cod penal, Tribunalul a dispus încetarea procesului penal, urmare a împăcării intervenite între partea civilă O. P. Marketing S.R.L. și inculpatul M. N..
S-a arătat că, întrucât infracțiunile au fost săvârșite în concurs real, în baza art.38 alin.1, art.39 alin.1 lit.b, art.45 alin.3 lit.a din noul Cod penal se impune ca inculpatul M. N. să execute pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de pedeapsă în cuantumul prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal (la data de 07 aprilie 2015), a declarat apel inculpatul M. N., fără a arăta în scris motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cererea de apel a inculpatului a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 22 iunie 2015.
Cu ocazia judecării apelului, inculpatul apelant M. N. și-a dat consimțământul spre a fi audiat de către instanța de control judiciar, astfel încât, potrivit dispozițiilor art.420 alin.4 Cod de procedură penală, s-a procedat la ascultarea nemijlocită a acestuia, declarația sa fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei (fila 38 d.a.).
De asemenea, la solicitarea inculpatului apelant, în conformitate cu prevederile art.420 alin.5 Cod de procedură penală, Curtea a încuviințat acestuia administrarea de noi probe în apărare, în acest context probatoriul fiind completat cu o nouă declarație a persoanei vătămate G. G. D. (fila 39 d.a), precum și un set de înscrisuri în circumstanțiere (conținând copii ale unor acte de stare civilă – certificat de căsătorie al inculpatului, certificate de naștere ale celor patru copii minori ai acestuia, certificatul de deces al tatălui inculpatului, certificatul de naștere al unui frate al său minor, mai multe caracterizări întocmite de membri ai comunității din care provine cu privire la comportamentul său social și familial, precum și un înscris medical privitor la starea de sănătate a soției sale – filele 23-36 d.a.).
Cu ocazia dezbaterilor orale de la termenul de judecată din data de 10 septembrie 2015 (în detaliu consemnate în încheierea de dezbateri pronunțată la acel termen), inculpatul apelant M. N., care a beneficiat de asistență juridică din partea a doi apărători aleși, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate si, în rejudecarea pe fond a cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată, din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art.32 Cod penal rap. la art.188 Cod penal, în infracțiunea de loviri și alte violențe prev. de art.193 Cod penal, față de împrejurarea că probatoriul cauzei pune în evidență faptul că nu a avut niciun moment intenția de a ucide pe persoana vătămată, iar în raport cu această nouă încadrare juridică, aplicarea unor pedepse situate sub minimul special prevăzut de lege, orientate chiar către minimul general, având in vedere împrejurările și modalitatea în care au fost comise faptele, precum si circumstanțele sale personale favorabile.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu aceste motive, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului cauzei, pe care l-a evaluat în mod complet și obiectiv, reținând în mod corect, din perspectiva dispozițiilor art.396 alin.1 și 2 Cod de procedură penală, că faptele care au format obiectul trimiterii inculpatului în judecată există în materialitatea lor, acestea constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpatul apelant M. N..
Astfel, realizând propria evaluare a materialului probator strâns în cauză, inclusiv a celui administrat în mod nemijlocit în fața sa, asemenea primei instanțe, Curtea constată ca fiind dovedite cu certitudine faptele inculpatului M. N., constând în aceea că, în ziua de 07 decembrie 2012, în jurul orei 13.00, în timp ce se afla în incinta benzinăriei OMW Chitila, după ce a alimentat autoturismul marca KIA de culoare gri cu numărul de înmatriculare_ cu carburant în valoare de 10,14 lei, a refuzat să plătească contravaloarea integrală a combustibilului achiziționat, aruncându-i casierei S. G. suma de doar 5 lei și spunându-i pe un ton ridicat că va aduce și restul sumei datorate mai târziu, iar apoi, la intervenția agenților de pază ai benzinăriei a dobândit un comportament recalcitrant, provocând scandal și indignare publică prin proferarea de injurii și amenințări repetate la adresa angajaților benzinăriei și a agenților de intervenție BGS sosiți la fața locului, după care, în același context, s-a urcat la volanul autoturismului cu care venise, a îndreptat roțile vehiculului în direcția în care, la o distanță de circa 2-3 m lateral stânga, se afla poziționat agentul de intervenție BGS G. G. D. și demarând cu viteză l-a lovit frontal pe acesta, victima fiind astfel preluată pe capotă, apoi proiectată pe parbriz și în cele din urmă aruncată pe sol, ceea ce i-a provocat leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare două - trei zile de îngrijiri medicale, iar apoi, învârtindu-se în continuare cu mașina în jurul pompelor de alimentare din incinta stației PECO, inculpatul a mai încercat încă de două ori să îl lovească cu mașina pe agentul de intervenție G. G. D. care a reușit să se ferească de fiecare dată, precum și pe un coleg al acestuia, respectiv persoana vătămată A. D. B., care de asemenea s-a ferit în timp util din calea mașinii manevrate de inculpat.
De altfel, în declarațiile pe care le-a dat pe parcursul procesului penal, inculpatul M. N. a recunoscut în sine incidentul petrecut în data de 07 decembrie 2012, în incinta stației PECO OMW Chitila, evident însă într-o variantă mult mai atenuată, cu intenția explicită de a minimaliza amploarea și gravitatea faptelor imputate, afirmând în mod neverosimil că nu a adresat amenințări angajaților benzinăriei și agenților de pază și că a intenționat doar să-l sperie pe agentul BGS G. G. D., atunci când s-a îndreptat cu mașina către acesta și nicidecum să-l ucidă, lovindu-l pur și simplu din greșeală, iar pe agentul A. D. B. era să-l lovească tot în mod neintenționat, atunci când încerca să plece din benzinărie.
Aceste susțineri ale inculpatului sunt infirmate însă în mod incontestabil de ansamblul probelor de vinovăție existente în cauză, constituit din declarațiile persoanelor vătămate G. G. D. și A. D.-B., coroborate cu declarațiile martorilor oculari I. I.-V., BLASIANU G.-A., C. M.-M., B. I. și S. G., cu certificatul medico-legal nr.A2/8202/08.12.2012 eliberat persoanei vătămate G. G. DANIELșiI cu imaginile video surprinse de camerele de supraveghere amplasate în incinta benzinăriei, toate acestea alcătuind un fundament probator solid pentru situația de fapt reținută prin sentința primei instanțe și validată întocmai de către instanța de control judiciar.
Având în vedere contextul și împrejurările de comitere a agresiunii exercitate asupra victimei G. G. D. (în timpul unui conflict spontan provocat chiar de către inculpat, care neachitând contravaloarea totală a carburantului cu care alimentase mașina, la intervenția agenților de pază ai benzinăriei, a dobândit un comportament turbulent, adresând injurii și amenințări, inclusiv amenințări cu moartea, angajaților stației PECO și agenților de intervenție BGS chemați la fața locului), obiectul vulnerant folosit la lovirea părții vătămate (un autoturism aflat în mișcare, instrument care prin natura lui prezintă aptitudinea de a cauza moartea), intensitatea loviturii în cadrul dinamicii acțiunilor violente (care în mod rațional este de conceput că a fost una destul de puternică, în condițiile în care din probatoriul administrat rezultă că la plecarea de pe loc autoturismul a demarat cu viteză), zonele corporale vizate de lovitură (posibil orice zonă a corpului cu caracter vital), precum și împrejurarea că făcând slalom printre pompele de alimentare, inculpatul a încercat în mod repetat să-i acroșeze pe cei doi agenți de intervenție BGS, Curtea constată, asemenea primei instanțe și contrar susținerilor inculpatului, că acesta a acționat cu intenția, cel puțin indirectă, de a suprima viața celor două victime, prevăzând și acceptând această consecință, care nu s-a produs numai datorită formei fizice și a pregătirii profesionale de care aceștia dispuneau în calitate de agenți de securitate.
În același sens, Curtea apreciază că susținerile voalate ale persoanei vătămate G. G. D., conform cărora nu crede că inculpatul a acționat cu scopul de a-l ucide, ci mai degrabă în scopul de a-l intimida, nu modifică cu nimic aspectele de ordin obiectiv, care potrivit celor anterior menționate, lipsesc întru-totul de fundament apărarea inculpatului apelant, în sensul că nu a avut intenția de a atenta la viața victimei, iar împrejurarea că datorită pregătirii sale profesionale, victima G. G. D. era astfel antrenat încât să știe cum să reacționeze în situații limită pentru a evita producerea unor consecințe grave pentru sănătatea sau chiar viața sa, nu face decât să sublinieze o dată în plus faptul că în situația unui om obișnuit, șansele de a se produce un rezultat grav, poate chiar fatal, acceptat în mod implicit de către inculpat, erau cu atât mai sporite.
În raport cu situația de fapt astfel stabilită, Curtea constată că în speță s-a dat și o corectă încadrare juridică faptelor reținute în sarcina inculpatului, care întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât și sub aspect subiectiv elementele constitutive al infracțiunilor de tentativă de omor calificat, săvârșită asupra două persoane, tulburarea ordinii și liniștii publice și furt, iar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, în conformitate cu dispozițiile art.5 Cod penal, în interpretarea constatată a fi constituțională prin Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.372/2014, în mod temeinic argumentat s-a constatat că legea penală mai favorabilă, în ansamblul său, este legea penală nouă, respectiv noul Cod penal, intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014, care prevede un tratament sancționator mai blând pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului și, în plus, referitor la infracțiunea de furt, reglementează și posibilitatea încetării procesului penal prin împăcarea părților, instituție căreia, de altfel, i s-a și dat eficiență prin hotărârea primei instanțe.
Referitor la pedepsele principale aplicate inculpatului prin sentința apelată, aspect care, de asemenea, face obiectul criticilor în apelul acestuia, Curtea constată, în pofida susținerilor inculpatului apelant, că respectivele pedepse au fost nu numai legal determinate, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute în fiecare caz în parte de normele de încriminare incidente, dar și în mod just individualizate, prin prisma tuturor criteriilor legale prevăzute în art.74 din Codul penal, căror li s-a dat eficiența cuvenită.
În acest sens, Curtea observă că pedepsele în discuție – de 7 ani și 6 luni închisoare în cazul infracțiunii de tentativă de omor calificat și de 3 luni închisoare în cazul infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice – egale, în fiecare caz în parte, cu limita minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea respectivă, reflectă deopotrivă, atât gravitatea ridicată a faptelor săvârșite, pusă în evidență, mai ales în cazul infracțiunii de tentativă de omor calificat, de regimul juridic sancționator sever prevăzut de legiuitor pentru această faptă (pedeapsa închisorii de la 7 ani și 6 luni la 15 ani și interzicerea unor drepturi), de împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor (fiind vorba despre manifestarea de către inculpat, în public, a unui comportament agresiv fizic și verbal, materializat prin proferarea de injurii și amenințări, inclusiv cu moartea, la adresa angajaților benzinăriei OMW Chitila și a agenților de intervenție BGS, urmată de lovirea de către acesta cu autoturismul pe care îl conducea a agentului de pază G. G. D. și încercarea de lovire în același mod a agentului BGS A. D. B., fapte care au tulburat ordinea și liniștea publică și au stârnit temerea și indignarea celor prezenți la fața locului) și de consecințele produse, dar mai ales, cele care s-ar fi putut produce (în condițiile în care evitarea punerii efective în primejdie a vieții celor doi agenți de securitate asupra cărora s-au îndreptat acțiunile violente ale inculpatului s-a realizat exclusiv datorită condiției fizice și antrenamentului de care aceștia dispuneau în virtutea pregătirii lor profesionale, pe lângă acest aspect, fiind demn de luat în considerare și faptul că, dacă în timp ce efectua viraje cu autoturismul printre pompele de alimentare inculpatul ar fi acroșat una dintre acestea, așa cum de altfel s-a și întâmplat cu un autoturism de teren ce staționa la pompă pentru alimentare, este în mod rezonabil de presupus că s-ar fi putut produce consecințe cu adevărat dezastruoase pentru viețile tuturor celor din jur), cât și datele care circumstanțiază persoana inculpatului (care deși nu este cunoscut cu antecedente penale, totuși nu se află la primul conflict cu legea penală, ci anterior a fost sancționat administrativ de două ori pentru comiterea unor fapte din sfera ilicitului penal, respectiv în anul 2008 a fost sancționat cu 500 lei amendă administrativă pentru o faptă de tăinuire, iar în anul 2011 cu 200 lei amendă administrativă pentru deținere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu, este integrat într-un mediu socio-familial organizat și este apreciat în mod pozitiv în cadrul comunități din care provine, însă pe parcursul procesului penal a manifestat o atitudine procesuală parțial sinceră, încercând, prin invocarea unor apărări nerealiste, să obțină o ameliorare a consecințelor angajării răspunderii lui penale).
În acest context, Curtea constată că în speță, nu se identifică nicio împrejurare care, potrivit art.75 alin.2 lib.a și b Cod penal, să poată fi reținută drept circumstanță atenuantă judiciară în favoarea inculpatului, spre a produce efectele la care face referire art.76 alin.1 Cod penal.
Astfel, în ceea ce privește conduita inculpatului după săvârșirea faptelor, Curtea consideră că este relevant a aminti sub acest aspect faptul că nici după comiterea faptelor de agresiune îndreptate împotriva agenților de intervenție BGS inculpatul nu a dobândit un comportament pașnic, ci, potrivit declarațiilor persoanelor prezente la fața locului, la plecarea din benzinărie inculpatul a deschis geamul portierei mașinii și i-a amenințat pe agenții de pază că va reveni împreună cu prietenii săi și îi va omorî, întrucât a mai omorât pe cineva și nu a pățit nimic.
De asemenea, Curtea apreciază că împrejurările legate de faptele comise, astfel cum au fost evidențiate în considerentele ce preced, nu diminuează, ci dimpotrivă accentuează gravitatea faptelor sau periculozitatea inculpatului, dezinvoltura și curajul cu care inculpatul s-a dovedit capabil a comite acte grave de violență, atentând la una dintre cele mai importante valori fundamentale ocrotite de lege – viața persoanei fiind de natură a contura o veritabilă predispoziție a acestuia către manifestări violente, ceea ce face să fie pe deplin justificată aplicarea față de el a unui tratament sancționator mai sever pentru a-i da posibilitatea să conștientizeze în mod real și efectiv consecințele negative ale comportamentului său profund antisocial.
D. urmare, Curtea constată că pedepsele aplicate inculpatului de către instanța de fond corespund scopului lor legal, punitiv și educativ-preventiv și nu este cazul a fi redozate, așa cum solicită inculpatul apelant.
Față de toate aceste considerente și întrucât, nici din oficiu, nu se constată motive de desființare a sentinței penale atacate, Curtea, în temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. N., care aflându-se în culpă procesuală va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.275 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. N. împotriva sentinței penale nr.526/06.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală. obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. C. C.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red. jud.C.C.
ex.4
red. jud.M.B.-T.B.-S.I.P.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 52/2016. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2227/2013.... → |
|---|
