Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1548/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1548/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 1548/2015

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II- A PENALĂ

Dosar nr._ (_ )

Deciza penală nr. 1548/A

Ședința publică din 16.11.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE- C. C. D.

JUDECĂTOR- E. V. A. I.

GREFIER- E. A. N.

Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel București- reprezentat de procuror C. A..

Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul I. C. împotriva sentinței penale nr. 307 din data de 08 mai 2015, a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțate în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la data de 02.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.11.2015, când, în aceeași compunere deliberând, a decis următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 307/08.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București- Secția Penală în dosarul nr._ s-au hotărât următoarele: în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I. C. din infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 Cod penal- art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal și art. 5 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal- art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal (1968) cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal (1968), cu aplicarea art. 5 Cod penal; în baza art. 208 alin. 1 Cod penal- art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal (1968), cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal (1968), cu aplicarea art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul I. C. la pedeapsa de 4 ani închisoare (faptă săvârșită la data de 26.10.2010); în baza art. 71 Cod penal (1968) s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală de 4 ani închisoare pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal (1968); s-a luat act că persoana vătămată C. A. B. nu s-a constituit parte civilă în cauză; în baza dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal (1968) s-a dispus confiscarea sumei de 250 lei de la inculpatul I. C.; s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru săvârșirea cărora inculpatul a fost condamnat în mod definitiv prin sentințele penale nr. 86/02.06.2010 pronunțată de Judecătoria L. Gară, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/14.04.2011 a Tribunalului Călărași, nr. 356/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, definitivă prin decizia penală nr. 1691/06.12.2013 a Curții de Apel Ploiești (modificat sentința penală) și nr. 253/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 416/03.04.2014 a Curții de Apel București, Secția a II a Penală (modificat sentința penală); s-a constatat că prin sentința penală nr. 253/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 416/03.04.2014 a Curții de Apel București, Secția a II a Penală (modificat sentința penală) au fost contopite pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecății cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 86/02.06.2010 pronunțată de Judecătoria L. Gară, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/14.04.2011 a Tribunalului Călărași, fiindu-i aplicată inculpatului o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare; s-a constatat că prin sentința penală nr. 2370/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 1402/14.08.2014 a Tribunalului București, Secția I a Penală (modificat sentința penală), au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale nr. 356/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, definitivă prin decizia penală nr. 1691/06.12.2013 a Curții de Apel Ploiești (modificat sentința penală) și nr. 253/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 416/03.04.2014 a Curții de Apel București, Secția a II a Penală (modificat sentința penală), fiindu-i aplicată o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare; s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2370/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 1402/14.08.2014 a Tribunalului București, Secția I a Penală (modificat sentința penală) și au fost repuse pedepsele în individualitatea lor astfel: 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 356/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, definitivă prin decizia penală nr. 1691/06.12.2013 a Curții de Apel Ploiești (modificat sentința penală), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal (1968) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (1968), art. 37 lit. b Cod penal (1968) și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală (faptă săvârșită în intervalul 09.04._13); 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 253/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 416/03.04.2014 a Curții de Apel București, Secția a II a Penală (modificat sentința penală), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 228 Cod penal raportat la art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă săvârșită la data de 04.05.2010); 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 253/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 416/03.04.2014 a Curții de Apel București, Secția a II a Penală (modificat sentința penală), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 228 Cod penal raportat la art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă săvârșită la data de 25.10.2010); 1 an închisoare spor de pedeapsă aplicat în baza dispozițiilor art. 36 alin. 2, art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal (1968) prin sentința penală nr. 2370/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 1402/14.08.2014 a Tribunalului București, Secția I a Penală (modificat sentința penală); s-a constatat că prin sentința penală nr. 86/02.06.2010 pronunțată de Judecătoria L. Gară, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/14.04.2011 a Tribunalului Călărași, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal (1968) cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal (1968), art. 75 lit. c și d Cod penal (1968) raportat la art. 74 Cod penal (1968) și art. 76 lit. c Cod penal (1968) (faptă săvârșită la data de 31.07.2005); în baza disp. art. 34 alin. 1 lit. b, art. 36 alin. 1 și art. 40 Cod penal (1968), cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare și 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care adaugă sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentința penală nr. 2370/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 1402/14.08.2014 a Tribunalului București, Secția I a Penală (modificat sentința penală), sporită cu 8 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare; în baza art. 71 Cod penal (1968) s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal (1968); în baza art. 36 alin. 3 Cod penal (1968) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 03.10.2011 la 02.04.2012 și de la data de 29.05.2013 la zi; s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 3469/2014 emis la data de 20.08.2014 de Judecătoria Sectorului 4 București; în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat; onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/12.01.2015 a rămas în sarcina statului și a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București nr._/P/2010 din 04.08.2014, înregistrat la această instanță la data de 14.08.2014 sub nr. unic_ a fost trimis în judecată, în stare de deținere în altă cauză, inculpatul I. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. 1 Cod penal- art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal și art. 5 Cod penal.

Prin actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului că în data de 26.10.2010 a pătruns prin forțarea ușii de acces a bucătăriei în locuința persoanei vătămate C. A. B. din București, .. 299B, ., iar din interior a sustras în scopul însușirii pe nedrept un aparat foto Cannon și două telefoane mobile Nokia.

În faza de urmărire penală fapta săvârșită de către inculpat a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile persoanei vătămate C. A. B., proces verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică, raport de constatare tehnico-științifică dactilosopică nr._/04.02.2011, raport de constatare tehnico-științifică dactilosopică nr._/08.08.2012, procese verbale de identificare dactiloscopică, dovada de achiziție a aparatului foto, declarațiile martorului I. S..

Prin încheierea din data de 01.10.2014 Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sector 1 București a dispus începerea judecății, constatând legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București cu nr._/P/2010 din 04.08.2014.

La data de 27.01.2015 instanța a dat citire actului de sesizare în conformitate cu prevederile art. 374 alin. 1 Cod procedură penală (f. 60 dosar instanță), ocazie cu care inculpatul I. C. a arătat că nu dorește să beneficieze de procedura simplificată și că nu înțelege să facă declarații la acel moment, rezervându-și dreptul de a formula declarații eventual după audierea martorilor.

În faza de cercetare judecătorească a fost audiat martorul I. S. (f. 82 dosar instanță) și persoana vătămată C. A. B. (f. 112 dosar instanță).

Persoana vătămată C. A. B. nu a formulat pretenții civile față de inculpat.

Pentru lămurirea situației juridice a inculpatului au fost solicitate relații în ceea ce privește condamnările anterioare ale acestuia, fiind astfel atașate fișa de cazier judiciar f. (12- 14 dosar instanță), sentința penală nr. 86/02.06.2010 a Judecătoriei L. Gară (f. 26- 32), sentința penală nr. 2370/30.06.2014 a Judecătoriei Sector 4 București (f. 35- 38), s.p. nr. 356/15.10.2013 a Judecătoriei Câmpina (f. 47- 49) și sentința penală 253/15.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București (f. 95 - 97).

La solicitarea inculpatului, prin încheierea din data de 27.01.2015, s-a încuviințat audierea în calitate de martor a numiților I. N. și I. M., aceștia fiind citați la adresele indicate de către inculpat. Cu ocazia punerii în executare a mandatelor de aducere emise de instanță pe numele celor doi martori s-a constatat de către organele de executare că adresa indicată de către inculpat, respectiv ., ., nu există fizic, fiind astfel imposibilă identificarea martorilor în vederea audierii.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

În actul de sesizare s-a arătat că la data de 26.10.2010, persoana vătămată C. A. B. a sesizat Secția 4 Poliție cu o plângere în cuprinsul căreia a arătat că în aceeași zi, în jurul orelor 17.30, după ce s-a întors la locuința sa din .. 299B, ., a constatat împrejurarea că ușa de la bucătărie este forțată, iar din interior, dintr-un sertar al unei comode, lipsește un aparat foto Cannon. Ulterior a mai constatat dispariția a două telefoane mobile marca Nokia.

În cauză s-a procedat la efectuarea unei cercetări la fața locului, fiind realizate cu acea ocazie și fotografii judiciare. S-a constatat că ușa de acces în apartament din holul blocului nu prezenta urme de forțare. Ușa bucătăriei locuinței prin care se făcea accesul în curtea interioară a clădirii prezenta urme evidente de forțare în dreptul sistemului de închidere. De pe această ușă prin care, de asemenea, se putea pătrunde în locuința persoanei vătămate, a fost evidențiată și ridicată o urmă papilară ce s-a dovedit a fi aptă examinării criminalistice. A mai fost evidențiată și ridicată o urmă papilară depusă pe tocul ușii de acces din hol în camera de zi a locuinței.

Cele două urme apte pentru comparație au fost supuse identificării criminalistice. A rezultat inițial că una dintre urmele papilare în cauză (cea depusă pe ușa bucătăriei locuinței) a fost depusă de persoana care în evidențele AFIS este înregistrată cu identitatea numitului I. S..

Fiind citat și audiat cu privire la împrejurările în care urma sa papilară a fost descoperită la locul faptei, numitul I. S. a negat orice participație la comiterea infracțiunii sesizate de persoana vătămată. Acesta a susținut că nu a pătruns în imobilul în care locuiește persoana vătămată și că, începând cu anul 2001, a primit în mod constant la domiciliu diverse procese verbale contravenționale pentru fapte pe care niciodată nu le-a comis. În plus, în cursul anilor 2005 – 2006, a fost citat și de lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Secției nr. 6 Poliție, în mod similar în respectivele dosare fiind descoperite urmele papilare ce figurau în AFIS ca aparținându-i. A mai precizat că în trecut a fost în relații de amiciție cu inc. I. C., iar cei doi își cunoșteau reciproc datele de identificare. Astfel, martorul a avansat versiunea că, în condiții necunoscute, inculpatul, cu ocazia amprentării și introducerii urmelor papilare ale acestuia în AFIS, să își fi atribuit în mod fraudulos identitatea sa pentru a induce în eroare organele judiciare.

A fost verificată versiunea martorului, confirmându-se cele declarate de acesta. Au fost prelevate urme papilare de la martor ce au fost comparate cu cele introduse în sistemul AFIS pe numele său, rezultatul fiind negativ.

În cauză a fost obținută fișa decadactilară a inculpatului cu care s-a efectuat din nou compararea criminalistică a urmelor papilare descoperite la locul comiterii faptei.

Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/08.08.2012, urma papilară descoperită pe marginea interioară a bucătăriei locuinței persoanei vătămate care “dă” în curtea interioară a clădirii a fost creată de degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului I. C..

Persoanei vătămate i-a fost prezentată fotografia inculpatului, aceasta declarând că nu o cunoaște și acesta nu a pătruns niciodată în locuința sa. Astfel, a fost exclusă varianta ca urma papilară să fi fost depusă de inculpat în alte împrejurări decât cea legată de sustragerea bunurilor.

Cu ocazia audierii în calitate de învinuit inculpatul I. C. a declarat că nu recunoaște săvârșiera infracțiunii reclamate de persoana vătămată și nu își explică cum a ajuns urma papilară la locul faptei și nu este familiarizat cu zona I. M. din București. Acesta a precizat că va preciza în instanță unde a fost în data de 26.10.2010. În calitate de inculpat numitul I. C. și-a rezervat dreptul la tăcere.

Pentru verificarea credibilității martorului I. S. au fost efectuate verificări în cazierul judiciar, rezultând că acesta nu figurează cu antecedente penale.

Astfel, organul de urmărire penală a concluzionat că la o dată neprecizată, anterior anului 2005, inculpatul, cu ocazia introducerii urmelor sale papilare în sistemul AFIS, și-a atribuit în mod fraudulos identitatea lui I. S.. Astfel, urmele inculpatului au fost implementate în AFIS, însă cu identitatea martorului I. S., această împrejurare avantajându-l pe inculpate, care evita posibilitatea tragerii la răspundere penală sau îngreunarea urmăririi penale.

În urma propriei analize a probatoriului administrat în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut situația de fapt descrisă în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București ca fiind conformă realității.

Astfel, în primul rând, instanța a reținut că în urma cercetării locului faptei, activitate materializată în procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 26.10.2010 (f. 11- 25 dosar urmărire penală), dată la care persoana vătămată a sesizat săvârșirea infracțiunii (a se vedea sesizarea de la f. 10 dos. u.p.), organele de cercetare ale poliției judiciare au prelevat o urmă papilară aptă pentru comparație de pe partea interioară a ușii de acces în bucătăria locuinței persoanei vătămate (f. 17 dos. u.p.).

Cu acea ocazie s-a constatat că ușa respectivă prezenta urme de forțare prin apăsare în tocul ușii, în dreptul sistemului de închidere (f. 17 dos. u.p.).

În continuare, după lămurirea confuziei create inițial de atribuirea urmelor papilare ale inculpatului unei terțe persoane, respectiv martorului I. S. (conform adresei de la f. 49 dos. u.p.), specialiștii au procedat la compararea impresiunilor papilare ale inculpatului I. C. cu urma papilară ridicată cu ocazia cercetării locului faptei de pe partea interioară a ușii de acces în bucătăria locuinței persoanei vătămate, constatându-se că această urmă a fost creată de degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului I. C. – CNP_ (f. 42 dos. u.p.).

Având în vedere această constatare (aspectul că urma papilară aparținând inculpatului a fost găsită pe partea interioară a ușii de acces în bucătăria locuinței persoanei vătămate) instanța a conchis că inculpatul a pătruns în locuința persoanei vătămate prin forțarea ușii de acces, după care a sustras bunurile evidențiate de persoana vătămată (un aparat foto Cannon și două telefoane mobile Nokia).

Apărarea avansată de inculpat în sensul că la data săvârșirii faptei nu se afla în țară nu poate fi primită de instanță în condițiile în care martorii propuși de inculpat în dovedirea acestei împrejurări nu au putut fi identificați, adresa de domiciliu la care aceștia urmau a fi citați/găsiți și furnizată de inculpat neavând corespondent pe teren.

Totodată, în urma audierii persoanei vătămate la data de 21.04.2015 (f. 112 dosar instanță), a fost exclusă posibilitatea ca prezența inculpatului în locuința persoanei vătămate să se fi realizat în alte condiții decât cele descrise anterior, respectiv prin pătrunderea prin efracție în vederea sustragerii de bunuri.

Astfel, persoana vătămată a arătat că nu îl cunoaște pe inculpat, fiind astfel exclusă posibilitatea ca acesta să fi pătruns în locuința persoanei vătămate cu acceptul acesteia din urmă.

Înscrisul prezentat de inculpat în fața instanței- adresa emisă de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu cu privire la soluția de clasare adoptată în cauza cu nr. 6179/P/2012, f. 111 dosar instanță- nu poate avea nicio relevanță în prezenta cauză.

Coroborând probatoriul administrat în cauză instanța a constatat că fapta inculpatului I. C. care în data de 26.10.2010 a pătruns prin forțarea ușii de acces a bucătăriei în locuința persoanei vătămate C. A. B. din București, .. 299B, ., iar din interior a sustras în scopul însușirii pe nedrept un aparat foto Cannon și două telefoane mobile Nokia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. 1 Cod penal- art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal și art. 5 Cod penal.

Cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului s-a constatat că aceasta există, a fost săvârșită de către acesta și urmează să îi aplice o pedeapsă la individualizarea căreia va avea în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, cu referire în special la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii (pătrunderea în locuința persoanei vătămate, existând astfel riscul de a fi surprins de către locatari, fiind imprevizibilă reacția inculpatului într-o atare situație), mijloacele folosite (pătrunderea în locuința persoanei vătămate prin forțarea ușii de acces) și natura și gravitatea rezultatului produs, dar și natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului.

Instanța a reținut că inculpatul s-a angrenat în activitatea infracțională anterior descrisă în condițiile în care în trecut a fost condamnat la pedeapsa cu închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea unei fapte similare celei din prezenta cauză, respectiv furt calificat.

Astfel, prin sentința penală nr. 1157/16.04.2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 1830/04.09.2013 a C.A.B., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal; inculpatul a fost arestat la data de 26.03.2003 în baza mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea și a fost eliberat condiționat la data de 09.03.2005 cu un rest rămas neexecutat de 381 zile.

De asemenea, instanța a avut în vedere și atitudinea nesinceră a inculpatului pe durata procesului penal, acesta arătând că nu s-a aflat la fața locului, în totală contradicție cu probele administrate în cauză.

Pentru aceste considerente instanța a avut în vedere pedeapsa cu închisoarea cu executare în regim de detenție.

Având în vedere data săvârșirii faptei, respectiv 26.10.2010, și având în vedere și cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice, în urma analizării situației juridice a inculpatului, instanța a reținut că legea mai favorabilă aplicabilă acestuia este legea veche, luând în considerare că tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mai blând față de dispozițiile introduse prin noua reglementare penală care prevede obligativitatea adiționării unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse.

S-a constatat că inculpatul a fost condamnat anterior pentru fapte concurente cu prezenta la pedepsele de 5 ani închisoare (sentința penală nr. 356/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina- faptă săvârșită în intervalul 09.04._13), 2 ani închisoare (sentința penală nr. 253/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București- faptă săvârșită la data de 04.05.2010), 2 ani închisoare (sentința penală nr. 253/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București- faptă săvârșită la data de 25.10.2010) și 6 luni închisoare (sentința penală nr. 86/02.06.2010 pronunțată de Judecătoria L. Gară- faptă săvârșită la data de 31.07.2005), iar prin sentința penală nr. 2370/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 1402/14.08.2014 a Tribunalului București, Secția I a Penală (modificat sentința penală), în baza dispozițiilor art. 36 alin. 2, art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal (1968) i-a fost aplicat inculpatului un spor de pedeapsă de 1 an închisoare.

Având în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 372 din 20 mai 2014, instanța a reținut că legea mai favorabilă inculpatului este legea veche având în vedere tratamentul juridic al concursului de infracțiuni.

Astfel, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I. C. din infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 Cod penal- art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal și art. 5 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal 1968- art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal (1968) cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal (1968), cu aplicarea art. 5 Cod penal.

A apreciat instanța că reținerea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal (1968) se impune întrucât inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 Cod penal- art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal prin sentința penală nr. 1157/16.04.2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 1830/04.09.2013 a C.A.B.

Conform fișei cazier judiciar inculpatul a fost arestat la data de 26.03.2003 în baza mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea și a fost eliberat condiționat la data de 09.03.2005 cu un rest rămas neexecutat de 381 zile.

În raport de dispozițiile art. 135 Cod penal (1968) s-a constatat că fapta din prezenta cauză a fost săvârșită de inculpat în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 208 alin. 1 Cod penal- art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal (1968), cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal (1968), cu aplicarea art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul I. C., aflat în stare de deținere în altă cauză, la pedeapsa de 4 ani închisoare (faptă săvârșită la data de 26.10.2010).

În baza art. 71 Cod penal (1968) a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală de 4 ani închisoare pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal (1968).

A luat act că persoana vătămată C. A. B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal (1968) a dispus confiscarea sumei de 250 lei de la inculpatul I. C., având în vedere că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și faptul că bunurile sustrase au fost evaluate de însăși persoana vătămată.

A constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru săvârșirea cărora inculpatul a fost condamnat în mod definitiv prin sentințele penale nr. 86/02.06.2010 pronunțată de Judecătoria L. Gară, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/14.04.2011 a Tribunalului Călărași, nr. 356/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, definitivă prin decizia penală nr. 1691/06.12.2013 a Curții de Apel Ploiești (modificat sentința penală) și nr. 253/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 416/03.04.2014 a Curții de Apel București, Secția a II a Penală (modificat sentința penală).

A constatat că prin sentința penală nr. 253/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 416/03.04.2014 a Curții de Apel București, Secția a II a Penală (modificat sentința penală) au fost contopite pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecății cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 86/02.06.2010 pronunțată de Judecătoria L. Gară, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/14.04.2011 a Tribunalului Călărași, fiindu-i aplicată inculpatului o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare.

A constatat că prin sentința penală nr. 2370/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 1402/14.08.2014 a Tribunalului București, Secția I a Penală (modificat sentința penală), au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale nr. 356/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, definitivă prin decizia penală nr. 1691/06.12.2013 a Curții de Apel Ploiești (modificat sentința penală) și nr. 253/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 416/03.04.2014 a Curții de Apel București, Secția a II a Penală (modificat sentința penală), fiindu-i aplicată o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2370/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 1402/14.08.2014 a Tribunalului București, Secția I a Penală (modificat sentința penală) și a repus pedepsele în individualitatea lor astfel:

- 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 356/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, definitivă prin decizia penală nr. 1691/06.12.2013 a Curții de Apel Ploiești (modificat sentința penală), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 Cod penal- art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal (1968), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (1968), art. 37 lit. b Cod penal (1968) și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală (faptă săvârșită în intervalul 09.04._13);

- 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 253/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 416/03.04.2014 a Curții de Apel București, Secția a II a Penală (modificat sentința penală), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 228 Cod penal raportat la art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă săvârșită la data de 04.05.2010);

- 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 253/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 416/03.04.2014 a Curții de Apel București, Secția a II a Penală (modificat sentința penală), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 228 Cod penal raportat la art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă săvârșită la data de 25.10.2010);

- 1 an închisoare spor de pedeapsă aplicat în baza dispozițiilor art. 36 alin. 2, art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal (1968) prin sentința penală nr. 2370/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 1402/14.08.2014 a Tribunalului București, Secția I a Penală (modificat sentința penală).

A constatat că prin sentința penală nr. 86/02.06.2010 pronunțată de Judecătoria L. Gară, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/14.04.2011 a Tribunalului Călărași, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal (1968) cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal (1968), art. 75 lit. c și d Cod penal (1968) raportat la art. 74 Cod penal (1968) și art. 76 lit. c Cod penal (1968) (faptă săvârșită la data de 31.07.2005).

Instanța a reținut că pedeapsa de 6 luni închisoare plicată inculpatului prin sentința penală nr. 86/02.06.2010 pronunțată de Judecătoria L. Gară, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/14.04.2011 a Tribunalului Călărași, nu poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii în raport de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 356/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, definitivă prin decizia penală nr. 1691/06.12.2013 a Curții de Apel Ploiești (modificat sentința penală), întrucât dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal (1968) condiționează reținerea stării de recidivă în raport de existența unei pedepse definitive cu închisoarea mai mare de 6 luni.

Astfel, în raport de cele două pedepse anterior menționate, respectiv 6 luni închisoare și 5 ani închisoare, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 40 alin. 1 Cod penal (1968).

În baza disp. art. 34 alin. 1 lit. b, art. 36 alin. 1 și art. 40 Cod penal (1968), cu aplicarea art. 5 Cod penal a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare și 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care adaugă sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentința penală nr. 2370/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 1402/14.08.2014 a Tribunalului București, Secția I a Penală (modificat sentința penală), sporită cu 8 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare.

Instanța a apreciat că se impune adiționarea sporului de 8 luni închisoare în considerarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta, întrucât, în raport de celelelate pedepse, deja contopite prin sentința penală nr. 2370/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, inculpatului i-a fost aplicat sporul de 1 an închisoare intrat deja în autoritatea de lucru judecat.

În baza art. 71 Cod penal (1968) s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal (1968).

În baza art. 36 alin. 3 Cod penal (1968) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 03.10.2011 la 02.04.2012 (perioada executată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii cu nr. 479/09.12.2013 de Jud. Câmpina, f. 46 dosar instanță) și de la data de 29.05.2013 la zi (perioadă executată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii cu nr. 125/2011 de Jud. L. Gara, f. 25 dosar instanță, coroborat cu datele de executare din fișa cazier judiciar din care rezultă că inculpatul a fost eliberat din executarea acestei pedepse la data de 02.04.2012 la termen).

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii cu nr. 3469/2014 emis la data de 20.08.2014 de Judecătoria Sectorului 4 București.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/12.01.2015 a rămas în sarcina statului și a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului București.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal- la data comunicării, 12.05.2015, f. 2 dosar- inculpatul I. C., personal, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București- Secția a II-a Penală la data de 13.07.2015 sub nr._ (_ ).

În fața Curții, apelantul inculpat a fost asistat de apărător din oficiu (f. 23).

Inculpatul- apelant a arătat că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date în fața instanței de fond (f. 24 verso).

Deliberând asupra probelor propuse, Curtea a încuviințat apelantului- inculpat proba testimonială- audierea martorilor I. M. și I. N.-, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.

A fost respinsă proba testimonială, constând în reaudierea martorului I. S., Curtea apreciind-o ca nefiind utilă cauzei.

S-au efectuat verificări cu privire la domiciliile martorilor încuviințați apelantului, fiind comunicată și atașată la dosar adresa nr._/25.09.2015 emisă de I.P.J. Călărași- Poliția orașului F. (f. 30, 33 dosar).

Au fost audiați martorii I. N. și I. M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (f. 54, 55).

Apelantul inculpat, prin apărător, a motivat și susținut oral apelul, solicitând admiterea apelului pentru două motive.

În ceea ce privește primul motiv s-a arătat că acesta vizează modul de calcul al pedepselor aplicate inculpatului, apreciindu-se că există o aplicare dublă a sporului pentru concursul de infracțiuni reținută prin sentința penală apelată.

Astfel, s-a arătat că instanța de fond a descontopit pedeapsa de 5 ani, 2 ani, 2 ani și 1 an închisoare, spor de pedeapsă aplicat în baza art. 36 alin. 2 raportat la art. 33 și art. 34 lit. b Cod penal și, în urma contopirii, a mai aplicat încă o dată sporul cu privire la concursul de infracțiuni.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel s-a arătat că acesta vizează situația de fapt, care nu are o bază clară în dovedirea săvârșirii de către inculpat din prezenta cauză.

Astfel, s-a precizat că singura probă care a condus la condamnarea inculpatului a fost acea amprentă descoperită pe tocul ușii apartamentului în care se presupune că acesta ar fi intrat prin efracție, existând un dubiu asupra modului în care această probă a fost recoltată și administrată.

S-a precizat că nu s-au făcut verificări cu privire la această probă, organul de poliție a introdus în arhivă amprentele unei persoane sub numele altei persoane, astfel încât această probă nu poate sta la baza condamnării care a fost luată în prezenta cauză.

Față de toate aceste aspecte, s-a apreciat că o probă nu poate să dovedească legătura dintre inculpat și fapta din prezenta cauză, motiv pentru care se impune admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, iar, pe fond, rejudecând, achitarea inculpatului.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul- inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază nefondat apelul declarat de către inculpatul I. C. pentru următoarele considerente:

Curtea constată că prima instanță a analizat corespunzător cauza, sub toate aspectele, hotărârea atacată fiind temeinică și legală.

În examenul propriu, în fapt, în esență, Curtea reține că în data de 26.10.2010 inculpatul I. C. a pătruns prin forțarea ușii de acces a bucătăriei în locuința persoanei vătămate C. A. B. din București, .. 299B, ., iar din interior a sustras în scopul însușirii pe nedrept un aparat foto Cannon și două telefoane mobile Nokia.

Curtea reține situația de fapt din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, în fața instanței de fond și a instanței de apel, respectiv: declarația persoanei vătămate C. A. B. (f. 9 dup, f. 112 dosar fond); fișă intervenție eveniment 26.10.2010 (f 10 dup); proces verbal de cercetare la fața locului încheiat la 26.10.2010 și planșele foto aferente (f. 11- 25 dup); raport de constatare dactiloscopică_/04.02.2011 (f 28- 33 dup); raport de constatare dactiloscopică nr._/08.08.2012 (f 37- 44 dup); adresa nr._/06.10.2011 emisă de MAI- DGPMB- Secția 4 Poliție (f. 46 dup); adresa nr._/06.10.2011 emisă de DGPMB- Poliția Sector 1- Secția 4 Poliție- Biroul Criminalistic (f 47 dup); adresa nr._/06.10.2011 emisă de Secția 4 Poliție (f 49 dup); acte depuse de persoana vătămată la dosar (f 61- 63 dup); declarații martor I. S. (f. 64 dup, f. 82- 83 dup); acte depuse la dosar de martorul I. S. (f. 65- 66 dup); declarațiile martorilor I. M. și I. N. (f. 54, 55 dosar Curte).

Astfel, se reține faptul că raportul de constatare dactiloscopică_/04.02.2011 (f 28- 33 dup), ce a conchis faptul că urma papilară ridicată cu ocazia efectuării cercetării la fața locului din locuința persoanei vătămate C. A. B. aparține martorului I. S., a fost efectuat pe baza comparării urmelor papilare și palmare ridicate de la fața locului cu fișa cu impresiunile papilare presupus a aparține lui I. S., conform fișei dactiloscopice cu ID-ul 0203-_.

Din adresa nr._/06.10.2011 emisă de MAI- DGPMB- Secția 4 Poliție (f. 46 dup) rezultă că fișa dactiloscopică cu ID-ul_, aflată în evidențe ca fiind corespunzătoare identității martorului I. S., conține aceleași impresiuni papilare cu cele preluate la data de 05.10.2011 la DGPMB- SIRAP pe fișa dactiloscopică AFIS cu nr. RO0BU304T1110409 de la inculpat.

Această împrejurare este confirmată prin adresa nr._/06.10.2011 emisă de DGPMB- Poliția Sector 1- Secția 4 Poliție- Biroul Criminalistic (f 47 dup) și adresa nr._/06.10.2011 emisă de Secția 4 Poliție (f 49 dup), acte ce confirmă faptul că impresiunile papilare aflate în evidențele poliției- fișa dactiloscopică cu ID-ul_- aparțin inculpatului și nu martorului I. S..

În urma acestor constatări ce relevă faptul că, la momentul amprentării inițiale, au fost furnizate, consemnate alte date de stare civilă decât datele reale ale persoanei amprentate, ale inculpatului (aspecte ce nu fac, însă, obiectul cauzei de față decât în mod incidental), prin raportul de constatare dactiloscopică nr._/08.08.2012 (f 37- 44 dup) s-a stabilit că, în urma comparării urmei papilare ridicate cu ocazia efectuării cercetării la fața locului din locuința persoanei vătămate C. A. B. aparține inculpatului.

Alibiul invocat de inculpat este infirmat prin înseși declarațiile martorilor propuși de acesta, martori ce nu au furnizat date în susținerea apărării inculpatului în sensul că la data comiterii infracțiunii ar fi fost plecat din țară.

Examinând legea penală mai favorabilă, Curtea, în examen propriu, constată că în mod judicios a apreciat instanța de fond faptul că vechiul cod penal constituie legea penală mai favorabilă.

Astfel, deși limitele de pedeapsă prevăzute de vechiul cod penal sunt mai mari decât cele prevăzute de actualul cod penal și deși reținerea vechiului cod penal atrage incidența în cauză a instituției recidivei postexecutorii, tratamentul penal al concursului de infracțiuni- instituție incidentă în cauză atât conform vechiului cod penal, cât și noului cod penal- este în mod cert mai favorabil conform vechiului cod penal.

Prin urmare, în mod corect a dispus instanța de fond schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I. C. din infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 Cod penal- art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal și art. 5 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal 1968- art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal (1968) cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal (1968), cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În drept, fapta comisă de către inculpat, descrisă anterior, întrunește elementele din conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie prevăzute de art. 208 alin. 1 Cod penal 1968- art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal (1968) cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal (1968), cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 72 Cod penal (1968), individualizând corect pedeapsa aplicată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. 1 Cod penal 1968- art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal (1968) cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal (1968), cu aplicarea art. 5 Cod penal, respectiv pedeapsa închisorii de 4 ani.

Astfel, Curtea are în vedere antecedența penală a inculpatului, ce relevă specializarea, profilul criminogen al inculpatului, condamnat de numeroase ori pentru comiterea unor infracțiuni împotriva patrimoniului și aflat chiar în stare de recidivă postexecutorie.

De asemenea, Curtea are în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, ce a înțeles să inculpe în mod constant martorul, în pofida probelor obiective, științifice administrate în cauză.

Se va avea în vedere și modul de comitere a faptei- prin efracție, faptă comisă într-o locuință (reținerea unei infracțiuni de violare de domiciliu nefiind posibilă în apelul inculpatului, având în vedere principiul non reformatio in pejus).

În consecință, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a apreciat necesară stabilirea unei pedepse, iar cuantumul acesteia- orientat spre minimul special, de altfel- este în mod judicios individualizat.

Totodată, în mod corect prima instanță a apreciat, prin raportare la circumstanțele inculpatului (inclusiv starea de recidivă postexecutorie), că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenție.

De asemenea, reține Curtea împrejurare că în mod corect a fost stabilită pedeapsa accesorie.

Cu privire la sporurile aplicate în cauză Curtea constată, pe de o parte, faptul că sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentința penală nr. 2370/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă, a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi înlăturat.

Pe de altă parte, Curtea constată că în mod corect a apreciat necesară instanța de fond aplicarea unui spor de 8 luni închisoare, în considerarea perseverenței infracționale a inculpatului.

Acest spor, de 8 luni, nu „dublează” sporul de 1 an, cum eronat a susținut apărarea, fiind aplicat ca urmare a comiterii infracțiunii deduse judecății în cauza de față și a pluralității incidente (concursul de infracțiuni).

Mai reține Curtea că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor privind măsura de siguranță a confiscării, contravaloarea bunului sustras rezultând din declarația dată de persoana vătămată și actele depuse de acesta la dosar.

Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul I. C. împotriva Sentinței penale nr. 307/08.05.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București- Secția Penală în dosarul nr._, cauză soluționată și cu citarea intimatului- persoană vătămată C. A. B., menținând sentința apelată.

Va dispune avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București- Oficii a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al apelantului- inculpat, domnul avocat Băltei C. C..

În baza art. 275 alin. 2 cod procedură penală, în raport cu soluția dată și având în vedere culpa procesuală, îl va obliga pe apelantul I. C. la plata sumei de 560 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, cheltuieli incluzând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului- apelant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul- inculpat I. C.- fiul lui N. și Vassilica, născut la 29.04.1975 în Mun. București, domiciliat în jud. I., ., C.N.P.:_, recidivist, deținut în Penitenciarul G. împotriva Sentinței penale nr. 307/08.05.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București- Secția Penală în dosarul nr._, cauză soluționată și cu citarea intimatului- persoană vătămată C. A. B.- domiciliat în Mun. București, sector 1, ., ..

Menține sentința apelată.

Dispune avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București- Oficii a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al apelantului- inculpat, domnul avocat Băltei C. C..

În temeiul art. 275 alin. 2 cod procedură penală obligă pe apelantul- inculpat la plata sumei de 560 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, incluzând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. C. DăescuElena V. A. I.

GREFIER,

E. A. N.

Red. și tehnored. jud. I.E.V.A./24.12.2015/5 ex.

Jud. fond- jud. Sector 1 București, jud. M.I.J.

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1493/2015....		Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1067/2014. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 73/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1493/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI