Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art.205 NCP. Decizia nr. 121/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 121/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 121/2016

Dosar nr._

(_ )

RO M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 121/A

Ședința publică din data de 27.01.2016

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C.-C. C.

JUDECĂTOR: M. N.

Grefier: E. V.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. M..

Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de către inculpata A. M. A. împotriva sentinței penale nr.2805 din data de 19.11.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Penală, în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 18.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, Curtea stabilind data pronunțării la data de 27.01.2016 când, în aceeași compunere, a decis următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra apelului formulat,constată următoarele:

Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Penală,prin sentința penală nr.2805 din data de 19.11.2015, pronunțată în dosarul nr._ ,a hotărât următoarele:

În temeiul art. 205, alin. 1,2,3, alin. b) și c) C.pen. cu aplicarea art. 396, alin. 10 C.proc.pen, condamnă pe inculpata A. M.-A., fiica lui V. și A., născută la data de 11.08.1976 în București, domiciliată în București, .. 2, ., apt. 17, sector 4, posesor CI ., nr._, cnp_, cetățenia română, căsătorită, 8 clase, fără profesie, fără ocupație, fără loc de muncă, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.(faptă săvârșită la 12.08.2015)

În baza art. 66 alin. 1 C.pen. interzice inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturilor părintești și dreptului de a fi tutore sau curator, drepturi prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e, f din noul Cod penal, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 C.pen. interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturilor părintești și dreptului de a fi tutore sau curator, drepturi prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e, f din noul Cod penal, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 12.08.2015 la zi.

În temeiul art. 399, alin. 1 Cpp dispune menținerea măsurii preventive a arestului preventiv luată față de inculpata A. M.-A. prin MAP nr. 74/DL/13.08.2015

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpata A. M.-A. să plătească în favoarea statului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare constând în onorariul parțial al avocatului numit din oficiu care a asigurat parțial asistența judiciară obligatorie a inculpatei, în cursul procedurii de cameră preliminară, în cuantum de 130 lei, rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 02.09.2015, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul de urmărire penală nr. 8016/P/2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. M.-A., în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1,2 și3 lit. b) și c) C.pen. constând în aceea că în noaptea de 12.08.2015, în intervalul orelor 03.00-05.00, în parcul situat la intersecția străzilor Reșița și Grădiștei, sector 4, București, l-a răpit pe minorul B. F.-E. în vârstă de 6 luni, profitând de faptul că mama acestuia B. P. dormea, fiind depistată de organele de poliție la ora 14.10 în zona Pieței Pache P., Sector 2. Odată cu răpirea minorului, inculpata a sustras și căruciorul acestuia, în care se aflau haine și produse de îngrijire ale copilului, precum și geanta numitei B. P., cu actul de identitate al acesteia, certificatul de naștere și fișa de vaccinare ale minorului. În acest sens, în temeiul art. 328 alin. 3 C.proc.pen și art. 327 lit. b) C.proc.pen rap. la art. 16 lit. a) C.proc.pen, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București a dispus clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228-229 alin. 1 lit. b) C.pen.

În actul de sesizare al instanței s-a reținut că:

În fapt, în data de 12.08.2015, numita B. P. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în dimineața aceleiași zile, în jurul orelor 06.00, fiul ei în vârstă de 6 luni, B. F.-E., aflat într-un cărucior de copii, a fost răpit de către o persoană de sex feminin pe care o cunoștea sub numele de A., dintr-un parc aflat în zona Pieței Reșița-sector 4.

Ulterior, numita A. a fost identificată în persoana inculpatei A. M.-A., fiind depistată, în jurul orelor 14.10 în parcul Izvorul R. din apropierea Pieței Pache P.-Sector 2, având cu ea într-un cărucior și copilul de 6 luni, B. F.-E., despre care inculpata le-a spus polițiștilor că este fiul ei, pe nume N. C., avându-l ca tată pe B. V..

Din cercetările efectuate de organele de poliție a rezultat că, numita B. P. a plecat împreună cu fiul ei minor în vârstă de 6 luni, B. F.-E. din ., unde locuiește fără forme legale, cu scopul de a ajunge în București și a se ocupa de perfectarea unor formalități relative la primirea alocației de creștere a copilului- un ajutor acordat de primărie pentru copiii al căror tată este necunoscut și cu situație materială precară. Numita B. P. a ajuns în București, în jurul orelor 13.00 și întrucât nu și-a putut rezolva toate problemele pentru care a venit aici a luat decizia de a înnopta în București, în parc, având în vedere refuzul mai multor persoane cunoscute de a o găzdui. Ajungând în parc în jurul orelor 22.00-23.00, numita B. P. s-a întâlnit cu inculpata A. M.-A., pe care o cunoștea din zona Pieței Resița doar sub numele de A. și au discutat împreună până în jurul orelor 03.00, când B. P. i-a comunicat inculpatei că dorește să doarmă pentru scurt timp din cauza oboselii. Inculpata s-a oferit să supravegheze copilul aflat în cărucior, mama acestuia fiind, în final, de acord cu acest lucru.

După adormirea numitei B. P., inculpata a luat copilul și căruciorul în care acesta se afla și s-a deplasat cu mijloace de transport în comun până la Piața Universității, iar de acolo pe jos până în zona Pieței Pache P.-sector 2, în parcul Izvorul R.. Ulterior, inculpata a fost depistată, în jurul orelor 14.10 în parcul Izvorul R. din apropierea Pieței Pache P.-Sector 2, aceasta având cu ea într-un cărucior și copilul de 6 luni, B. F.-E., despre care inculpata le-a spus polițiștilor că este fiul ei, pe nume N. C., avându-l tată pe B. V..

În drept, s-a reținut căfapta săvârșită de inculpata A. M.-A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1,2 și3 lit. b) și c) C.pen.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante cu planșa foto, proces-verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto, declarații suspect/inculpat, plângere și declarații persoana vătămată, raport de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatei nr. A_ emis de Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici, declarații de martori, procese-verbale de recunoaștere de pe planșă foto, mijloace materiale de probă (căruciorul, hainele și produsele de îngrijire ale copilului), proces-verbal de predare-primire a căruciorului și bunurilor copilului, fișa de internare a copilului la Spitalul Clinic de Urgență pentru copii M. Curie.

Prin ordonanța din data de 12.08.2015 a D.G.P.M.B. –Serviciului de Investigații Criminale, s-a luat împotriva inculpatei măsura preventivă a reținerii pe o durată de 24 ore, începând cu data de 12.08.2015, ora 20.20 până la data de 13.08.2015, ora 20.20. Ulterior, prin încheierea nr. 63/13.08.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Sector 4 București s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei pentru o perioadă de 30 de zile, de la 13.08.2015 până la 11.09.2015 inclusiv, fiind emis MAP nr. 74/DL/13.08.2015.

Persoana vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă.

Cauza penală a fost înaintată pentru soluționare instanței competente în temeiul art. 329 rap. la art. 35, art. 41 alin. 2 și art. 41 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, respectiv Judecătoriei Sectorului 4 București, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de dosar_ .

Prin încheierea din data de 04.09.2015 a judecătorului de cameră preliminară în baza art. 207, alin. 2 C.p.p. raportat la art. 348 C.p.p. a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei A. M. A. și s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a acesteia până la următoarea verificare.

Prin încheierea din data de 28.09.2015 a judecătorului de cameră preliminară în baza art. 207, alin. 2 C.p.p. raportat la art. 348 C.p.p. a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei A. M. A. și s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a acesteia până la următoarea verificare.

Prin încheierea din data de 12.10.2015 a judecătorului de cameră preliminară în baza art. 207, alin. 2 C.p.p. raportat la art. 348 C.p.p. a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei A. M. A. și s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a acesteia până la următoarea verificare.

Prin încheierea din data de 26.10.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea actului de sesizare a instanței, respectiv rechizitoriul emis la 02.09.2015 în dosarul nr. 8016/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. 8016/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și a dispus începerea judecății cu privire la inculpata A. M.-A., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1,2 și3 lit. b) și c) C.pen.

Prin încheierea din data de 09.11.2015 a instanței de judecată, art. 362 C.p.p. a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei A. M.-A. și s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a acesteia până la următoarea verificare.

În cursul judecății a fost atașată la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar a inculpatei.

La termenul din data de 09.11.2015, instanța a dispus citirea actului de sesizare, iar inculpata a arătat că recunoaște în totalitate faptele astfel cum au fost reținute prin rechizitoriu, învederând că dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, înțelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin. 4 din C.pr.pen. privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii. La aceeași dată a fost audiată inculpata, declarația acesteia de recunoaștere fiind consemnată și atașată la dosar.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a retinut următoarele:

I.SITUAȚIA DE FAPT

Din declarația numitei B. P. (filele 20-24, d.u.p) rezultă că, în ziua de 11.08.2015, aceasta a plecat împreună cu fiul ei minor în vârstă de 6 luni, persoana vătămată B. F.-E. din . cu scopul de a ajunge în București și a se ocupa de perfectarea unor formalități relative la primirea alocației de creștere a copilului - un ajutor acordat de primărie pentru copiii al căror tată este necunoscut și cu situație materială precară. Având în vedere că nu a avut timp să se ocupe de rezolvarea tuturor problemelor pentru care venise în București, numita B. P. a hotărât să înnopteze în parcul din zona Pieței Reșița-sector 4.

Ajungând în acest parc, mama persoanei vătămate, a întâlnit o persoană pe care o cunoștea doar după numele de A., ulterior făcându-se identificarea după fotografie, când numita B. P. a recunoscut-o pe inculpata A. M. (proces-verbal de identificare a persoanei după fotografie și planșe foto, filele 37-42, d.u.p). B. P. a stat de vorbă cu inculpata până în jurul orei 3:00, după care, la insistențele acesteia din urmă, i-a încredințat copilul spre supraveghere în noaptea 11.08-12.08.2015 cât timp ea se odihnea.

Din declarațiile numitei B. P. și ale inculpatei A. M. rezultă că, după ce mama minorului a adormit, inculpata a luat copilul și căruciorul în care acesta se afla și s-a deplasat cu mijloace de transport în comun până la Piața Universității, iar de acolo până în zona Pieței Pache P.-sector 2, în Parcul Izvorul R..

Din declarația inculpatei rezultă că aceasta a luat hotărârea de lua copilul în grija sa, crezând că îi poate oferi un viitor mai bun.

În plus, din procesul-verbal atașat la fila 43 din dosarul de urmărire penală, rezultă că organele de poliție au găsit-o pe inculpată împreună cu minorul B. F.-E. în zona Pieței Pache Protopoescu, Parcul Izvorul R., sector 2.

Deși inițial, în fața organelor de poliție, aceasta nu a recunoscut fapta săvârșită, ulterior a avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare recunoscând fapta, astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare. Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A_ s-a stabilit că la data de 12.08.2015 inculpata a avut capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor social-negative ale faptelor pentru care este cercetată, în raport cu care discernământul a fost păstrat.

II.ÎNCADRAREA JURIDICĂ

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, instanța a reținut că prin actul de sesizare al instanței s-a reținut în sarcina inculpatei A. M.-A. săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1,2 și 3 lit. b) și c) C.pen.

In drept, fapta inculpatei A. M.-A., care în noaptea de 12.08.2015, în intervalul orelor 03.00-05.00, în parcul situat la intersecția străzilor Reșița și Grădiștei, sector 4, București, l-a răpit pe minorul B. F.-E. în vârstă de 6 luni, profitând de faptul că mama acestuia B. P. dormea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. 1,2 și 3 lit. b) și c) C.pen.

A. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii s-a realizat prin răpirea de către inculpata A. M.-A. a minorului B. F.-E. în vârstă de 6 luni, profitând de faptul că mama acestuia, B. P. dormea, împrejurări de natură a-i pune sănătatea și viața copilului în pericol. Datorită vârstei foarte fragede copilul nu și-ar fi putut exprima voința sau apăra. Inculpata nu era îndreptățită să hotărască asupra deplasării copilului.

B.Urmarea imediată constă în împiedicarea minorului B. F.-E. să acționeze și să se deplaseze conform voinței reprezentantului său legal, respectiv a mamei sale, numita B. P..

C. Legătura de cauzalitate între fapta inculpatei de răpire a minorului și urmarea imediată a faptei rezultă din însăși materialitatea ei, precum și din întregul material probator administrat în cauză, fiind directă si exclusivă.

D. Având în vedere că la data săvârșirii faptei persoana vătămată avea vârsta de doar 6 luni, conform fișei medicale atașate la dosarul de urmărire penală la fila 52, se vor reține variantele agravate ale infracțiunii de lipsire de libertate prevăzute de art. 205, alin. 3, lit b) și c), respectiv asupra unui minor, prin punerea sănătății sau vieții acestuia în pericol. Prin fapta săvârșită inculpata a privat copilul cu o vârstă foarte fragedă de îngrijirea mamei naturale, de care copilul era dependent. Totodată, inculpata nu avea informații cu privire la obiceiurile alimentare și programul zilnic al minorului și nici cu privire la eventuala medicamentație sau a unor posibile afecțiuni ale acestuia. Mai mult se reține că inculpata nu avea mijloacele necesare îngrijirii copilului, neavând loc de muncă și nici domiciliu stabil, fiind depistată de organele de poliție cu copilul într-un alt parc la ora 14:10. Inculpata a plimbat copilul prin București, în plină zi, pe timp de vară, fără a avea posibilitatea de a-i oferi hrana adecvată. Având în vedere toate aceste împrejurări se reține că inculpata a acționat în mod iresponsabil, neluând în calcul consecințele faptei sale, punând în pericol grav sănătatea sau chiar viața copilului.

E. Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpata a săvârșit fapta cu vinovăție în modalitatea intenției directe, potrivit dispozițiilor art.16 alin. 3 lit. a) C.pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv împiedicarea minorului de a acționa și deplasa conform voinței mamei sale și a urmărit producerea acestuia, conștientizând că a luat copilul altei persoane, fără consimțământul acesteia. Intenția este calificată prin scop, inculpata considerând că, dacă răpește copilul, acesta va avea un viitor mai bun alături de ea decât cu mama sa naturală.

Pentru aceste motive, în baza art. 205 alin. 1, 2 și 3 lit. b) și c) C.pen., instanța a condamnat pe inculpata A.-M. A. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

III.INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI

  1. Pedeapsa principală

În ceea ce privește pedeapsa aplicabilă pentru săvârșirea infracțiunii lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. 1, 2 și 3 lit. b) și c) C.pen., instanța a reținut că textul de lege prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.

Având în vedere că, în cauză, a fost aplicată procedura recunoașterii învinuirii în cazul inculpatei A. M.-A. și că în aplicarea prevederilor art. 375 alin. 1 C.proc.pen., aceasta a recunoscut faptele săvârșite în modalitatea arătată mai sus, instanța a reținut că aceasta beneficiază de dispozițiile art. 396 alin. 10 C.proc.pen. care prevăd că în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Limitele pedepsei închisorii aplicabile în cauză, reduse ca urmare a aplicării cauzei speciale prevăzute de art. 396 alin. 10 C.proc.pen. sunt de la 2 ani la 6 ani și 8 luni.

La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită, instanța a avut în vedere prevederile art. 74 C.pen., care stabilesc criteriile generale de individualizare a pedepsei: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii și scopul infracțiunii, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Inculpata A. M.-A. are vârsta de 39 de ani, 8 clase și este căsătorită. Aceasta nu are niciun loc de muncă, neavând nicio ocupație sau profesie.

Instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpată are un pericol social sporit, având în vedere vârsta foarte fragedă a persoanei vătămate, de numai 6 luni. Astfel, necesitățile unui copil atât de mic sunt foarte complexe, neputând fi anticipate de inculpată, care prin luarea acestuia de lângă mama sa naturală i-a pus în pericol sănătatea și viața, prin privarea de o eventuală medicamentație sau îngrijire specială, despre care doar părintele său putea ști.

În plus, instanța a constatat, din adresa nr._/15.08.2015 emisă de Direcția Generală de Asistență și Protecția Copilului Sector 4 faptul că inculpata are 5 copii, dintre care doi dintre aceștia, în vârstă de 14 și 17 ani se află în plasament la Sf. S. din localitatea G., jud. G., iar ceilalți trei, în vârstă de 8, 11 și 6 ani se află încuviințați spre adopție. Inculpata locuiește în casa mamei sale, aceasta fiind și cea care îi asigură mijloacele necesare traiului zilnic, inculpata neavând nicio sursă de venit. În aceste condiții, instanța a apreciat că nu se pot primi susținerile inculpatei A. M. în sensul că răpirea copilului s-a făcut în scopul de a-i asigura o viață mai bună decât cea care i-ar fi putut fi asigurată de mama naturală, inculpata fiind obligată să își încredințeze proprii copii în plasament, din cauza lipsei de mijloace necesare pentru creșterea acestora. În plus, instanța a constatat, din fișa medicală a copilului atașată la dosar la filele 52-53, d.u.p, faptul că minorul nu a suferit niciun fel de vătămări fizice în urma săvârșirii infracțiunii.

Cu toate acestea, instanța a remarcat, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatei, atașat la filele 71-74 în dosarul de urmărire penală, faptul că, în ciuda prezenței discernământului, aceasta a suferit la momentul comiterii faptei de tulburare mixtă de personalitate, aspect de natură a-i denatura ușor percepția asupra realității, fapt care ar fi putut-o determina să considere că îi poate oferi minorului condiții mai bune decât mama sa, apreciind astfel ca justificată comiterea infracțiunii. În plus, instanța reține din raportul de expertiză medico-legală faptul că inculpata are o funcționare intelectuală globală la granița retardului mental ușor cu intelectul liminar.

De asemenea, instanța a reținut că inculpata a recunoscut încă de la începutul urmăririi penale săvârșirea infracțiunii, având pe tot parcursul procesului o atitudine de cooperare cu organele judiciare. Aceasta nu are antecedente penale, conform fișei de cazier de la fila 68 din dosarul de instanță.

Față de considerentele expuse anterior, instanța a reținut că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientate la minim, cu executare, este suficientă pentru a asigura reeducarea acesteia și prevenirea săvârșirii de infracțiuni. În cauză, nu a fost reținută incidența vreunei circumstanțe atenuante, cât timp inculpata nu a depus vreun efort pentru limitarea consecințelor faptei sale, înapoind copilul mamei sale numai după ce a fost depistată de organele de poliție, iar modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei relevă o periculozitate sporită a acesteia, chiar dacă mobilul infracțiunii avea o natură licită. Tot astfel, instanța a apreciat că numai prin executarea pedepsei în regim de detenție se poate ajunge la o reeducare a inculpatei, având în vedere gravitatea faptei, posibilele consecințe ale acesteia și circumstanțele personale ale inculpatei expuse pe larg anterior.

În consecință, în temeiul art. 205 alin. 1,2,3, alin. b) și c) C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen, instanța a condamnat pe inculpata A. M.-A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

  1. Pedeapsa accesorie și complementară

Luând în considerare natura și cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatei A. M.-A.,observând și dispozițiile art. 74 și 67 Cod penal, instanța a procedat la analiza oportunității aplicării pedepselor complementare. În acord cu jurisprudența CEDO în materie, instanța ține să arate că aplicarea acesteia trebuie realizată atât în baza art. 74 C.pen. și 67 C.pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului - în special Cauza S. și P. contra României și cauza Hirst contra Marii Britanii - care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994. Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o.

În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Primul Protocol adițional, așa cum a statuat și Instanța Supremă în urma soluționării unui Recurs în Interesul Legii, prin Decizia nr. 74/2007.

În ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii și complementare, instanța a reținut că prin săvârșirea infracțiunii menționate anterior inculpata manifestă profundă lipsă de respect față de o valoare socială importantă. Prin urmare a apreciat instanța că de vreme ce aceasta nu este capabilă sa se conformeze normelor legale, inculpata nu este eligibilă pentru a exercita funcții publice sau care implica exercițiul autorității de stat și care prin poziția de autoritate si prestigiu pe care o conferă presupun o conduita morala desăvârșită.

În ceea ce privește exercitarea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, s-a reținut că prin fapta sa inculpata a ignorat drepturile copilului, precum și pe cele ale mamei acestuia, manifestând indiferență față de posibilele consecințe ale faptei sale. În completarea acestui argument, s-a constatat că inculpata are 5 copii, dintre care doi dintre aceștia, se află în plasament, iar ceilalți trei se află încuviințați spre adopție. Copiii acesteia i-au fost luați din îngrijire din cauza imposibilității asigurării unor condiții normale pentru creștere și dezvoltare psiho-socială. În plus, inculpata suferă de tulburare mixtă de personalitate. Din considerentele exprimate anterior rezultă cu certitudine că inculpata nu este aptă a ocroti interesele propriilor copii sau a altor persoane aflate în imposibilitate de a-și exprima voința sau a-și exercita drepturile prevăzute de lege.

În baza art. 66 alin. 1 C.pen. a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturilor părintești și dreptului de a fi tutore sau curator, drepturi prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e, f din noul Cod penal, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 C.pen. a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturilor părintești și dreptului de a fi tutore sau curator, drepturi prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e, f din noul Cod penal, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.

DEDUCEREA PERIOADEI REȚINERII ȘI A ARESTULUI PREVENTIV

În baza art. 72 C.pen.a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 12.08.2015 la zi.

V. MĂSURILE PREVENTIVE

În temeiul art. 399, alin. 1 Cpp a dispus menținerea măsurii preventive a arestului preventiv luată față de inculpata A. M.-A. prin MAP nr. 74/DL/13.08.2015, având în vedere că, față de considerentele expuse mai sus, în cauză sunt întrunite în continuare condițiile prevăzute de art. 202 Cpp și art. 223, alin. 2 Cpp. De la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv nu au intervenit modificări cu privire la persoana inculpatei sau cu privire la situația de fapt care să justifice înlocuirea sau revocarea acesteia.

VI.CHELTUIELI JUDICIARE

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală inculpata A. M.-A. a fost obligată să plătească în favoarea statului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare constând în onorariul parțial al avocatului numit din oficiu care a asigurat parțial asistența judiciară obligatorie a inculpatei, în cursul procedurii de cameră preliminară, în cuantum de 130 lei, au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri a declarant apel,în termenul legal,inculpata A. M. A. care a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, respectiv reținerea dispozițiilor art.75 alin.1 lit.b C.p.și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art.91 C.p.

Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 408 și urm. Cod procedură penală, Curtea constatată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut și a stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatei A. M. A., precum și încadrarea juridică a faptei deduse judecății.

Judecata în primă instanță s-a desfășurat potrivit procedurii recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 374, 375, 396 alin.10 C.p.p., inculpata declarând că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținută în actul de sesizare a instanței.

Declarația astfel dată de inculpată se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire penală și la care instanța de fond a făcut referire în hotărârea atacată, materialul probator existent la dosarul cauzei dovedind, fără dubiu, că inculpata A. M. A., în noaptea de 12.08.2015, în intervalul orelor 03.00-05.00, în parcul situat la intersecția străzilor Reșița și Grădiștei, sector 4, București, l-a răpit pe minorul B. F.-E. în vârstă de 6 luni, profitând de faptul că mama acestuia B. P. dormea.

De altfel,situația de fapt,încadrarea juridică data faptei deduse judecății și vinovăția nu au fost contestate de apelanta inculpată prin calea de atac exercitată.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată,Curtea constată că a fost corect individualizată de instanța de fond care s-a orientat la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea prevăzută de art.205 alin.1,2,3 lit.b,c C.p. și art.396 alin.10 C.p.p.,în cauză nefiind incidente dispozițiile art.75 C.p. ,ce reglementează circumstanțele atenuante și a căror aplicare ar fi fost în măsură să conducă la reducerea cuantumului acestei pedepse.

Potrivit Codului penal,aplicarea dispozițiilor art. 75 alin.2 C.p. nu este obligatorie pentru instanța de judecată,în procesul complex al individualizării pedepsei, instanța de judecată fiind singura în măsură să stabilească dacă o anumită împrejurare merită să fie calificată ca atare, pe baza cunoașterii influenței concrete pe care o împrejurare sau alta o are asupra gravității faptei și pericolului social al infractorului,conform cu adevărul și potrivit intimei sale convingeri.

Potrivit art. 74 alin.1 Cod penal stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.

Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ținea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conștiinței sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei,iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei.

Curtea apreciază că,prima instanță aplicând inculpatei A. M. A. o pedeapsă de 2 ani închisoare cu executare prin privare de libertate,a realizat o justă individualizare a sancțiunii, în raport cu gravitatea în concret a faptei comise și periculozitatea autorului acesteia, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.

Fără a ignora datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatei, care constant a recunoscut comiterea faptei deduse judecății și este la prima încălcare a legii penale,la aprecierea acestei pedepse, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a faptei săvârșite, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acesteia, astfel cum au fost reținute și descrise(în timp ce se afla cu mama minorului care se odihnea într-un parc,profitând de starea de oboseală a acesteia, care la insistențele inculpatei i-a încredințat minorul spre supraveghere), precum și urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.

Curtea nu poate ignora că, prin acțiunile sale inculpata, a pus în pericol viața și sănătatea unui copil de 6 luni,o astfel da faptă putând avea repercusiuni extrem de grave,în condițiile în care un copil la această vârstă are nevoi cu totul speciale pe care numai mama naturală le cunoaște.

De asemenea,Curtea ține cont că inculpata nu are un loc de muncă,are la rândul său cinci copii,dintre care pentru trei există hotărâri definitive de încuviințare a adopției,iar doi se află cu măsura de protecție la Asociația ”Sf. S.”.

Totodată,din raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr.A_ întocmit de Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici București rezultă că inculpata A. M. A. are discernământul păstrat,prezintă tulburare mixtă de personalitate,,cenzor moral slab,eu primitiv,arhaic,cu grad mic de structurare ,care proiectează propriile conținuturi în exterior ”configurând” ambianța conform propriei structuri motivaționale,nerespectând reguli de adaptare la rigorile realității,dificultăți de adaptare socială,atitudine socială negativă ce poate determina reacții de frondă sau agresive față de mediul care îl frustrează,predispoziție la reacții de tip hipomaniacal,fără reținere.

În opinia Curții ,împrejurările de fapt menționate,cert rezultate din actele dosarului sunt în măsură să justifice menținerea pedepsei stabilite de instanța de fond atât sub aspectul cuantumului,cât și a modalității de executare și nicidecum reducerea cuantumului acesteia sau stabilirea unei modalității de executare neprivative de libertate.

Referitor la pedepsele complementare și accesorii, având în vedere natura faptei săvârșite,modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acesteia,datele personale ale inculpatei,astfel cum au fost reținute de prima instanță, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și jurisprudența CEDO în materie ,Curtea constată că au fost corect stabilite.

Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea, în temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b).Cod procedură penală,va respinge,ca nefondat,apelul declarat de inculpata A. M.- A. împotriva sentinței penale nr.2805 din data de 19 .11. 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.

În temeiul art.424 alin.3 Cod procedură penală va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 12.08.2015 la zi.

În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe apelanta inculpată la plata sumei de 300 lei,cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul,parțial, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 195 lei,se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b).Cod procedură penală respinge,ca nefondat,apelul declarat de inculpata A. M.- A. împotriva sentinței penale nr.2805 din data de 19 .11. 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.

În temeiul art.424 alin.3 Cod procedură penală deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 12.08.2015 la zi.

În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe apelanta inculpată la plata sumei de 300 lei,cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul,parțial, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 195 lei,se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C.-C. C. M. N.

GREFIER

E. V.

← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 107/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI  Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

    Comentarii despre Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art.205 NCP. Decizia nr. 121/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI