Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 107/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 107/2016
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.107/A
Ședința din camera de consiliu de la data de 25 ianuarie 2016
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat G. V. cu privire la Decizia penală nr.1619/A din data de 26 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, a răspuns contestatorul condamnat G. V., personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. M., în baza delegației nr._/2016, emisă de Baroul București (atașată la fila 18 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat atașarea de copii de pe încheierea de dezbateri din data de 24 noiembrie 2015 și, respectiv, de pe Decizia penală nr.1619/A din data de 26 noiembrie 2015 (la care se referă contestația în anulare ce face obiectul judecății), ambele pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în Dosarul nr._ .
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat solicită admiterea în principiu a contestației în anulare, despre care precizează că se întemeiază pe cazul prevăzut de art.426 lit.a din Codul de procedură penală, desființarea deciziei penale contestate și dispunerea rejudecării cauzei, în vederea citării și audierii medicilor de la Spitalul Municipal G., care nu s-au prezentat niciodată în fața instanțelor de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public susține că este inadmisibilă contestația în anulare ce face obiectul judecății, motiv pentru care solicită respingerea acesteia, ca atare. Arată că, în speță, a fost invocat doar formal cazul de contestație în anulare prevăzut de art.426 lit.a din Codul de procedură penală, întrucât, pe de o parte, contestatorul condamnat a fost prezent la termenul când, în fața instanței de apel, au avut loc dezbaterile, iar, pe de altă parte, solicitarea acestuia, de citare și audiere a unor persoane care nu au avut calitatea de părți în procesul penal, nu are nicio legătură cu cazurile de contestație în anulare, care sunt în mod expres și limitativ prevăzute de lege.
Contestatorul condamnat G. V., personal, în ultimul cuvânt, arată că se raliază concluziilor formulate de apărătorul său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.377 din data de 02 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul G., între alte dispoziții, a condamnat pe inculpatul G. V. (fiul lui I. si I., născut la data de 02 ianuarie 1976, CNP_), după cum urmează:
- la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.188 alin.1 cu aplic. art.41 rap. la art.43 alin.5 din Codul penal;
- la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.32 alin.1 în ref. la art.188 alin.1 cu aplic. art.41 rap. la art.43 alin.5 din Codul penal;
- la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.224 alin.2 cu aplic. art.41 rap. la art.43 alin.5 din Codul penal;
- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.193 alin.1 cu aplic. art.41 rap. la art.43 alin.5 din Codul penal.
În temeiul art.39 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 5 închisoare, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare, din care a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 03 iulie 2014 până la zi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că, în noaptea de 28/29 iunie 2014, în jurul orei 00:30, inculpatul G. V., împreună cu coinculpații G.-Cadolaru P., Mitoi I.-Nicușor și O. I.-P., a pătruns, prin violență, fiind înarmat cu un cuțit, în locuința persoanelor vătămate C. V.-A., C. M.-I., C. I. și D. I.-V., iar acolo a aplicat mai multe lovituri, cu acel cuțit, persoanei vătămate C. V.-A., vizând zone vitale ale corpului acesteia, a agresat-o, cu același cuțit, pe persoana vătămată C. I., cauzându-i plăgi tăiate la nivelul brațului și umărului stâng și a aplicat persoanei vătămate D. I.-V. o lovitură de cuțit în zona cordului, determinând decesul acesteia.
Prin Decizia penală nr.1619/A din data de 26 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr._, Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, în temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G. V., deducând din pedeapsa rezultantă aplicată acestuia prin sentința primei instanțe durata prevenției, de la data de 03 iulie 2014 până la zi.
La data de 03 decembrie 2015, condamnatul G. V. a formulat contestație în anulare cu privire la decizia instanței de apel, în susținerea căreia a invocat cazul prevăzut de art.426 lit.a din Codul de procedură penală, pe motiv că instanța respectivă nu a procedat la citarea și audierea medicilor din cadrul Spitalului Municipal G., care, în opinia sa, au contribuit, prin conduita lor, la decesul victimei D. I.-V..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la motivul invocat de condamnatul contestator, Curtea constată că este inadmisibilă contestația în anulare cu judecarea căreia a fost sesizată, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit art.431 alin.2 din Codul de procedură penală, contestația în anulare este admisibilă numai dacă aceasta este formulată în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se întemeiază este dintre cele prevăzute în art.426 din același cod și, în sprijinul său, se depun ori se invocă dovezi care există la dosar.
Dacă îndeplinirea primelor două condiții este neîndoielnică, întrucât introducerea cererii s-a realizat cu respectarea termenului prevăzut de art.428 alin.1 din Codul de procedură penală, iar motivul invocat în susținerea acesteia se încadrează, formal, în dispozițiile art.426 lit.a din același cod, Curtea constată, în schimb, că dovezile existente la dosar, altele noi nefiind depuse, nu confirmă incidența cazului pe care se sprijină contestația în anulare ce face obiectul judecății.
Astfel, potrivit art.426 lit.a din Codul de procedură penală, cazul de contestație în anulare invocat în speță este incident atunci când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, acea parte a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța respectivă despre imposibilitatea înfățișării sale.
Întrucât pe calea contestației în anulare se valorifică un drept procesual propriu, partea care uzează de această procedură poate invoca nelegalitatea procedurii de citare sau imposibilitatea prezentării și înștiințării instanței de apel numai în ceea ce o privește, iar nu și în privința altor părți din procesul penal.
În speță, examinarea încheierii din data de 24 noiembrie 2015, când au avut loc dezbaterile ce au precedat pronunțarea deciziei penale contestate, relevă că inculpatul G. V., aflat în stare de arest preventiv, a fost prezent personal în fața instanței de apel, care a și procedat la ascultarea sa, nefiind incidentă, prin urmare, în ceea ce îl privește, niciuna dintre situațiile menționate în textul legal ce reglementează cazul de contestație în anulare analizat.
Pe de altă parte, medicii la care se referă contestatorul condamnat nu au avut calitatea de părți în procesul penal desfășurat în privința sa, astfel că necitarea și neaudierea lor de către instanța de apel, care îl nemulțumesc pe acesta, nu pot fi invocate, în mod legal, drept motiv în susținerea unicului caz de contestație în anulare supus analizei Curții.
Față de toate aceste considerente, constatând neîndeplinirea unei condiții prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a contestației în anulare cu care a fost sesizată, Curtea, în temeiul art.431 din Codul de procedură penală, va respinge, ca inadmisibilă, acea contestație, obligându-l pe autorul său, aflat în culpă procesuală, la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.275 alin.2 din același cod.
Conform art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a contestatorului condamnat (aflat în stare de detenție), va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.431 din Codul de procedură penală, respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat G. V. cu privire la Decizia penală nr.1619/A din data de 26 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în Dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe contestatorul condamnat la plata către stat a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 260 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. R.-N. C.-V. G.
GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 26 februarie 2016
Curtea de Apel București - jud.A.P.M./B.F.V.
| ← Infracţiuni la legea societăţilor comerciale. Legea nr.... | Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art.205 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
