Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 95/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 95/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2016 în dosarul nr. 95/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.95
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. A.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: C.-M. I.
.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol, se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelul declarat de inculpatul I. R.-G. împotriva sentinței penale nr.20/05.02.2015 a Tribunalului Ilfov - Secția penală, din dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 15 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta Decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 22 ianuarie 2016, astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.20 din 05.02.2015 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Ilfov - Secția penală a respins, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice date faptei săvârșite de inculpatul I. R. G. (fiul lui I. și M. V., născut la 09.02.1988 în București, sectorul 2, CNP_, cu domiciliul în București, .. 42, sector 2) prin actul de sesizare și în baza art.32 rap. la art.188 alin.1 din noul Cod penal cu aplicarea art.5 din același cod, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art.66 alin.1 lit.a) și b) din noul Cod penal i s-a interzis incupatului exercitarea, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În baza art.65 – 66 alin.1 lit.a) și b) din noul Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei aplicate.
În baza art.72 din noul Cod penal s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la data de 17.07.2013 până la 22.01.2014 inclusiv.
În baza art.7 alin.1 raportat la art.4 alin.1 lit.b din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență București și, în consecință, obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 3.273,34 lei, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume pe perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a sentinței și data la care se va achita debitul.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. C. M. și, în consecință, obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2.000 euro, daune morale în echivalent lei la data plății efective a debitului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
În dimineața zilei de 15.07.2013, în jurul orelor 9.30-10.00, inculpatul I. R. G. a venit împreună cu fratele său, învinuitul I. F. R. la standul nr.503 depozitul nr.7, deținut de C. C. M. în Complexul „Dragonul R.” din județul Ilfov, unde, pe fondul unor neînțelegeri anterioare, inculpatul l-a înjunghiat pe C. C. M. cu un briceag, provocându-i o plagă înjunghiată hipocondrul stâng (zonă anatomică vitală) și plagă înjunghiată coapsă stânga, după care a plecat de la locul faptei.
La aceeași dată, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov și organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Ilfov - SIC au fost sesizate prin S.N.U.A.U 112 cu privire la faptul că numitul C. C. M. a fost înjunghiat în timp ce se afla în Complexul „Dragonul R.”, jud. Ilfov, depozit nr. 7, standul 503.
În urma sesizării, din primele cercetări la fața locului, s-a constatat că în fața și în standul 503, situat în Complexul „Dragonul R.”, depozit nr.7, jud. Ilfov, avusese loc o altercație între numitul I. R. G., I. F. R. și C. C. M., în cursul căruia I. R. G. a lovit-o pe victimă cu un briceag în zona piciorului stâng și a abdomenului.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul I. R. G. zis și “S.” a declarat că îl cunoaște pe C. C. M. de mai mulți ani, iar în luna decembrie 2012 a lucrat ca vânzător la standul 503 din Complexul „Dragonul R.”, stand aparținând lui C. C. M.. După aproximativ o lună și jumătate, a plecat de la C. C. M. și a deschis un stand tot în Complexul „Dragonul R.”, împreună cu fratele său, I. F. R. dar a menținut relațiile cu C. C. M., întâlnindu-se aproape zilnic la standul acestuia din urmă. În urmă cu o lună de zile, C. C. M. i-a propus inculpatului să deschidă un magazin de covoare în Austria, la Salzburg unde locuia sora lui C. C. M.. Victima urma să suporte toate cheltuielile cu drumul, înființarea firmei și deschiderea magazinului, inculpatul urmând să fie angajat ca vânzător. Inculpatul I. R. G. a fost de acord și împreună cu C. C. M., soția acestuia, C. M. una din fetele lor și un alt prieten, pe nume T. A. zis “A.” au plecat în Austria, unde au rămas aproximativ o săptămână la sora lui C. C. M.. Întrucât nu au găsit să închirieze o locuință, convenabil ca preț, C. C. M. a hotărât să plece în Germania, lângă Dortmund, la unchiul soției sale, să deschidă acolo firma și magazinul de covoare. Acolo, C. C. M. i-a cerut inculpatului suma de 200 euro, împrumut, pentru că nu i-au ajuns banii să închirieze un apartament. Apartamentul, în final a fost închiriat pe numele inculpatului, a lui “A.” și a lui C. A., fratele lui C. C. M., ce urma să ajungă și el în Germania. Apoi, C. C. M. a luat legătura cu o persoană de sex feminin care cunoștea bine limba germană, pentru a se ocupa de înființarea firmei. A hotărât să înființeze o firmă pe numele inculpatului I. R. G., firmă ce se va ocupa cu comercializarea de covoare și una pe numele lui “A.”, aceasta ocupându-se cu realizarea de construcții. Inculpatul a mai declarat că numitul C. C. M. și soția lui s-au întors în țară, iar inculpatul și “A.” au rămas în Germania să aștepte ieșirea actelor pentru înființarea firmelor. Întrucât, C. C. M. le-a cerut inculpatului și lui “A.” să cumpere telefoane și laptopuri de pe internet, pe care ulterior urmau să nu le plătească, inculpatul și-a dat seama că numitul C. C. M. nu are de gând să deschidă un magazin de covoare și a hotărât să se întoarcă în țară împreună cu “A.” ceea ce au și făcut. S-au întors cu mașina fratelui lui C. C. M., mașină pe care C. le-a lăsat-o în Germania. De teama lui C. C. M., inițial inculpatul și “A.” și-au închis telefoanele. Ulterior au vorbit, C. C. M. amenințându-l pe inculpat. În final au hotărât să se întâlnească luni, 15.07.2013 la standul lui C. C. M. din Complexul „Dragonul R.” pentru a lămuri neînțelegerile apărute. Luni dimineața, inculpatul I. R. G. l-a luat cu el pe fratele său, I. F. R. zis „B.” și au mers la standul 503, la C. C. M. fără să aibă asupra lor cuțite sau alte obiecte tăietoare. C. C. M. a sărit la inculpat și l-a luat de gât. După ce s-a eliberat, a văzut cum C. C. M. a luat un scaun și l-a aruncat spre fratele său I. F. R., trântindu-l la pământ. În acel moment inculpatul I. R. G. „a văzut negru în fața ochilor” și nu mai știe ce s-a întâmplat. S-a trezit acasă și pentru că a fost lovit la cap a fost dus la spital de fratele său. Ulterior, a auzit că partea vătămată C. C. M. l-ar fi bătut pe T. A. zis “A.”.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul I. R. G. nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarația sa fiind similară celei date în cursul urmăririi penale.
Persoana vătămată C. C. M. a declarat în cursul urmăririi penale că, în ziua de 15.07.2013, se afla în standul 503 din Complexul „Dragonul R.” împreună cu soția sa, C. M. și vânzătorul lor, P. F.. În jurul orei 09.30 au apărut inculpatul I. R. G., zis “S.” și fratele său, învinuitul I. F., zis “B.”. Inculpatul s-a îndreptat direct către partea vătămată, ținând mâna în buzunar. Persoana vătămată, întrucât de mai multe ori l-a văzut pe inculpatul I. R. G. purtând un briceag cu el, de teamă că și acum are în buzunar briceagul, l-a împins. Inculpatul atunci a scos briceagul, iar partea vătămată a luat scaunul de la birou și l-a aruncat spre inculpatul I. R. G. și învinuitul I. F. R.. I. F. R. a împins scaunul înapoi, iar C. C. M. a căzut, moment în care I. R. G. l-a lovit cu briceagul în picior. I. F. R. a scos și el un cuter și amândoi s-au îndreptat spre partea vătămată. Acesta a fugit din stand, pe culoar, iar apoi în standul de vis-a-vis. Învinuitul I. F. R. l-a urmărit și a încercat să-l lovească cu cuterul, cuter a cărui lamă, a susținut partea vătămată, s-a rupt într-un obiect din acel stand. Însă, așa cum a rezultat din examinarea cuterului și s-a putut observa și în planșa foto, susținerea părții vătămate nu e adevărată, cuterul nefiind rupt.
Persoana vătămată a mai declarat în cursul urmăririi penale că a încercat să se apere cu o scară, însă I. F. R. a împins scara spre C. C. M., lovindu-l în cap. Apoi, a venit inculpatul I. R. G. și l-a lovit pe C. C. M. cu briceagul în abdomen, după care cei doi au fugit.
C. C. M. a declarat că îi știe pe cei doi frați de multă vreme, inculpatul I. R. G. fiind angajat al său în decembrie 2012, recunoscând că au mers împreună în Germania pentru a deschide un magazin de covoare, precizând că s-au înțeles ca el să suporte toate cheltuielile, iar firma să fie înființată pe numele lui I. R. G.. Persoana vătămată a declarat că nu înțelege gestul lui I. R. G., dar crede că acesta s-a supărat că l-a lăsat fără bani în Germania, împreună cu “A.” însă a precizat că le-a lăsat o sumă de bani și chiar le-a trimis bani din țară prin Western Union, în total 470 euro.
Persoana vătămată C. C. M., audiată în fața instanței de judecată la termenul din data de 05.12.2013, și-a menținut în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale, neadăugând acestora amănunte suplimentare demne de a avea relevanță asupra situației de fapt reținute în actul de sesizare.
Martorii P. F. și C. M., audiați în aceeași fază de urmărire penală, au confirmat situația de fapt expusă de partea vătămată, precizând că după consumarea agresiunii, cuterul cu care a venit învinuitul I. F. a fost ridicat de P. F., care l-a mutat, fiind descoperit de organele de urmărire penală cu prilejul cercetării la fața locului.
Martorul P. F., audiat în fața instanței de judecată, și-a menținut în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale, neadăugând acestora amănunte suplimentare demne de a avea relevanță asupra situației de fapt reținute în actul de sesizare.
În cauză a fost audiat în cursul urmăririi penale și C. R. A., fratele victimei, care auzind țipete a venit la standul fratelui său, în dimineața zilei de 15.07.2013 și, văzându-l pe acesta sângerând, a încercat să-l împingă pe inculpat. Atunci inculpatul I. R. G. a venit cu briceagul spre martor, care a fugit circa 6-7 m. Apoi s-a întors din nou spre persoana vătămată. În acel moment, văzând că fratele său e împins de frații I., martorul l-a împins și lovit cu piciorul în spate pe I. F. R.. Ulterior, cei doi frați au fugit, inculpatul I. R. G. având cu el briceagul, pe care l-a șters de sânge pe pantaloni.
Martorul T. A. C. zis “A.”, audiat în cursul urmăririi penale, a confirmat cele susținute de persoana vătămată și soția sa, referitor la perioada petrecută în Germania, precizând că nu știe ce s-a întâmplat în data de 15.07.2013 în Complexul „Dragonul R.”. Martorul a arătat că inculpatul I. R. G. a plecat din Germania pentru că s-a supărat, întrucât nu aveau bani suficienți pentru mâncare și pentru a ieși în oraș, deși C. C. M. le lăsase niște bani pentru cheltuielile zilnice. Martorul a mai declarat că atunci când el și I. R. G. au părăsit Germania ieșiseră actele pentru înființarea celor două firme: una de vânzări pe numele lui I. R. G. și alta pentru construcții pe numele martorului, iar pentru desfășurarea activității firmelor au comandat pe internet un laptop și o tabletă, dar care nu fuseseră livrate până când ei au plecat. Martorul T. A. C. a precizat că plata acestor electronice se făcea în Germania în termen de 14 zile de la primirea facturii.
Martorul T. A. C. zis “A.”, audiat în fața instanței de judecată, și-a menținut în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale, neadăugând acestora amănunte suplimentare demne de a avea relevanță asupra situației de fapt reținute în actul de sesizare.
Declarația acestui martor s-a coroborat cu declarațiile persoanei vătămate și ale celorlalți martori.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medicală A1/J/275/2013 emis de SML Ilfov, numitul C. C. M. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor – înțepător (posibil tip cuțit sau similar). Leziunile traumatice au putut data din 15.07.2013 și au necesitat 12 zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice nu i-au pus în primejdie viața și nu au determinat infirmitate fizică permanentă posttraumatică.
Situația de fapt anterior reținută a rezultat din următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la fața locului; planșe fotografice; înregistrări video; declarații parte vătămată; declarații inculpat; declarații martori; foaia de observație clinică nr._/15.07.2013; raport de expertiză medico-legală nr. A1/J/275/2013; înscrisuri emise de S. C. de Urgență București și cazierul judiciar.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului I. R. G., care în dimineața zilei de 15.07.2013, în jurul orelor 9.30-10.00, pe fondul unor neînțelegeri anterioare, l-a înjunghiat pe C. C. M. cu un briceag, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat 12 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art.32 rap. la art.188 din noul Cod penal cu aplicarea art. 5 din același cod.
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii de tentativă de omor calificat, s-a constatat că intenția inculpatului a fost aceea de a atenta la viața victimei și nu doar de a-i aplica o corecție corporală, această împrejurare fiind dovedită de elementele obiective stabilite în cauză, precum: tipul armei folosite (briceag), zona corpului vizată, numărul loviturilor și insistența aplicării lor în cadrul dinamicii acțiunilor violente.
Prin urmare, cererile de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea de vătămare corporală au fost privite ca neîntemeiate și respinse ca atare.
La stabilirea cuantumului pedepsei, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv gravitatea ridicată a infracțiunii săvârșite, conduita nesinceră a inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul întregului proces penal, dar și faptul că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, în acest sens reținându-se că în anul 2011 inculpatul a fost sancționat cu amendă administrativă tot pentru săvârșirea unei fapte îndreptate împotriva integrității corporale, respectiv loviri sau alte violențe.
Tribunalul, făcând aplicarea dispozițiilor art. 5 din noul Cod penal, a apreciat că legea mai favorabilă inculpatului este Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014, reținând că pedeapsa prevăzută de Noul Cod penal pentru fapta săvârșită de către inculpat și descrisă în precedent este închisoarea de la 5 la 10 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi, în timp ce vechea lege prevedea pentru aceeași faptă o pedeapsă cu închisoarea de la 7 ani și jumătate la 12 ani și jumătate și interzicerea unor drepturi. În plus, noul Cod penal limitează la maximul 5 ani durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, în timp ce textul similar din vechea lege materială prevedea că interzicerea exercitării unor drepturi se poate lua pe o perioadă cuprinsă între 1 și 10 ani.
Pe latură civilă a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență București, pentru cheltuielile de spitalizare efectuate pentru pacientul C. M. C., internat în intervalul 15.07._13 în cadrul Secției Chirurgie Generală, conform F.O. nr._/2013 .
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă C. C., Tribunalul a constatat că acesta s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, astfel cum a rezultat din cuprinsul declarației din data de 25.07.2013 (fila 5 DUP), rezervându-și dreptul de a preciza cuantumul acesteia în faza judecății, lucru care s-a și întâmplat la termenul de judecată din data de 05.12.2013.
În raport de o atare împrejurare, susținerile apărătorului inculpatului din aceeași ședință de judecată, potrivit cărora constituirea de parte civilă s-a făcut de către persoana vătămată cu nerespectarea dispozițiilor art.15 alin.2 din vechiul Cod penal au fost apreciate ca evident nefondate, motiv pentru care tribunalul s-a pronunțat asupra acțiunii civile pe fondul acesteia.
În această ordine de idei, în raport de situația de fapt reținută pe larg în precedent, Tribunalul a constatat că în prezenta cauză sunt întrunite în mod cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, respectiv acțiunea ilicită (constând chiar în fapta prevăzută de legea penală ce face obiectul prezentului dosar), prejudiciul, vinovăția (constând în intenția indirectă cu care a fost săvârșită fapta) și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În ceea ce privește prejudiciul, Tribunalul a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 euro reprezentând daune materiale și morale. Deși în cuprinsul în aceleași declarații partea vătămată a arătat că daunele materiale constau în cheltuieli cu spitalizarea și că aceste cheltuieli urmează să fie probate cu înscrisuri, aceasta nu s-a mai prezentat ulterior în fața instanței de judecată și nici nu a depus la dosarul cauzei înscrisurile doveditoare ale prejudiciului material. Prin urmare, sub acest aspect pretențiile persoanei vătămate au fost lipsite de suport probatoriu.
Pe de altă parte însă, în raport de necesarul de zile de îngrijiri medicale, de zilele de spitalizare, de trauma suferită în urma agresiunii, Tribunalul a apreciat că partea civilă a suferit un prejudiciu cu un caracter nepatrimonial, prejudiciu estimat la suma de 2.000 euro în echivalent lei la data plății efective a debitului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul I. R.-G., solicitând în principal achitarea, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului în infracțiunea de încăierare sau redozarea pedepsei cu aplicarea disp. art. 74 lit. a și c C.p. din 1968, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, apelul fiind devolutiv conform art.417 alin.2 C.p.p., Curtea constată și reține următoarele:
În examenul propriu asupra cauzei, Curtea constată că instanța de fond, în urma coroborării probelor administrate în cauză (declarația părții vătămate, declarațiile martorilor C. M., P. F. și C. R. A., raport de expertiză medico-legală), a reținut în mod corect situația de fapt, din care rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de achitare în baza art. 16 al. 1 lit. b C.p.p., Curtea urmează a nu-i da curs, dat fiind următoarele aspecte ce urmează a fi reținute în plus față de instanța de fond, care nu a vizionat înregistrarea incidentului în ședință publică.
Vizionând în cursul cercetării judecătorești din apel înregistrarea făcută cu camerele video din incinta complexului Dragonul R., se constată cum inculpatul intră în magazin însoțit de încă o persoană și se duce direct la persoana vătămată ținând mâinele pe lângă corp. Se apropie foarte mult de persoana vătămată și îi spune ceva.
În continuare, persoana vătămată se ridică în picioare și pentru că inculpatul se apropiase amenințător de el, ia scaunul, pe care-l folosește ca obiect de apărare și atac împotriva inculpatului, care se dezechilibrează, moment în care inculpatul folosește cuțitul pentru a-l tăia pe persoana vătămată, la nivelul coapsei.
Acțiunea continuă pe coridor unde, potrivit declarațiilor martorilor audiați (C. M., P. F. și C. R. A.), persoana vătămată a luat o scară pentru a se apăra, dar fratele inculpatului a împins scara spre el, moment în care inculpatul l-a tăiat pe persoana vătămată în abdomen cu cuțitul.
Acesta fiind cursul desfășurării evenimentelor, nu se poate reține în niciun caz că nu există probe din care să rezulte săvârșirea faptei de către inculpat.
În ceea ce privește apărarea inculpatului că acesta nu a acționat cu vinovăția prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă la omor, Curtea constată că aceasta nu este fondată, având în vedere:
- Că inculpatul a acționat folosind o armă aptă să suprime viața, chiar inculpatul în motivele de apel menționând că a folosit un cutter (f. 22 dosar apel)
- Că inculpatul a vizat abdomentul persoanei vătămate, zonă puternic vascularizată, considerată zonă vitală, iar proiecțiile hipococondrului stâng sunt splina, colonul transvers, pancreasul (coada) și rinichiul stâng, primele fiind organe vitale.
-Dinamica acțiunii, inculpatul a venit direct la persoana vătămată, pregătit cu cuțitul și numai reacția rapidă a persoanei vătămate a făcut ca momentul înjunghierii să se amâne.
- Faptul că inculpatul și persoana vătămată au fost prieteni în trecut nu este un argument care să susțină teza că acesta nu l-ar fi înjunghiat pe persoana vătămată, tocmai datorită relațiilor tensionate dintre acestea în ultimul timp.
- Argumentul apărării că leziunile nu au pus în primejie viața persoanei vătămate și nu au deterimat infirmitate fizică, nu este suficient pentru nu se se reține intenția directă în săvârșirea infracțiunii, deoarece numai faptul că persoana vătămată a reacționat rapid, luând scaunul și faptul că de față erau mai multe persoane care au început să se agite, l-a scăpat pe persoana vătămată de urmări mai grave.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei inculpatului, Curtea constată că în mod corect s-a încadrat juridic fapta săvârșită de inculpat la infracțiunea de omor.
Cu privire la solicitarea apărării de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de încăierare, Curtea urmează a nu-i da curs, dat fiind că inculpatul a acționat, astfel cum s-a arătat mai sus, cu intenția de a suprima viața persoanei vătămate și se cunoaște cine a produs urmările acestei fapte, astfel încât în cauză nu sunt incidente disp. art. 198 al. 3 C.p., conform cărora când prin fapta săvârșită s-a cauza moartea unei persoane și nu se cunoaște care dintre participanți a produs urmările, se aplică tuturor pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani. Aceste dispoziții se aplică și în cazul tentativei la omor, dat fiind dispozițiile art. 174 C.p., conform cărora prin săvârșirea unei infracțiuni se înțelege atât infracțiunea în formă consumantă cât și în forma tentantă.
De asemenea nu se poate reține că au fost două tabere adverse, deoarece inițial, în standul complexului Dragon, astfel cum rezultă din imaginile înregistrate, numai persoana vătămată a fost implicată în incident, încercând să se apere, celelalte trei persoane neparticipând în mod activ, pentru ca mai apoi, când au ieșit pe coridor, martorul C. R. A. a sărit în apărarea fratelui său, văzând că partea vătămată sângerează.
Interpretând teleologic dispozițiile art. 198 al. 3 C.p. privitoare la încăierare, Curtea reține că scopul reglementării este de a sancționa fapte în care sunt implicate mai multe persoane și în care, datorită numărului mare de participanți, nu se poate stabili cu certitudine contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii.
Or, în cauză, dinamica producerii incidentului poate fi stabilită în mod clar în urma administrării probei cu martori și a vizionării înregistrării, astfel încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatului este noul cod penal, care prevede limite mai reduse de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.
Cu siguranță, în cazul în care în cauză se impunea reținerea circumstanțelor atenunate, atunci vechiul cod penal era legea penală mai favorabilă, dat fiind că reducerea limitelor ca urmare a reținerii acestor circumstanțe, ar fi permis aplicarea unei pedepse cu suspendarea condionată sub supraveghere.
Dar, în cauză nu se impune reținerea nici a circumstanțelor prev. de art. 74 lit. a C.p. din 1969, dat fiind că în trecut inculpatul a fost sancționat administrativ pentru fapte de același gen și nici a disp. art. 74 lit. c C.p. din 1969, dat fiind că nu se poate reține inculpatului o conduită procesuală ulterioară ireproșabilă.
De aceea Curtea constată că instanța de fond a aplicat pedeapsa la limita inferioară a intervalului de la 5 ani la 10 ani, chiar dacă incuaptul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii sub aspectul laturii subiective și prin sancționarea sa anterioară, acesta dă dovadă de totală indiferență față de normele de conviețiuire socială.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul înțelege prin motivele de apel să conteste soluționarea acesteia, sub aspectul momentului constituirii ca parte civilă a persoanei vătămate și a Spitalului, cu toate că se poate constata că ambii s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale, iar în fața instanței și-au precizat cuantumul despăgubirilor.
Acest aspect trebuie de fapt apreciat având în vedere că potrivit vechiului cod de procedură penală – tempus regit actum – constituirea de parte civilă era legală, chiar fără a se prevedea întinderea despăgubirilor solicitate, preactica și doctrina fiind constante în acest sens, spre deosebire de noul cod de procedură penală, în care acest lucru nu mai este posibil fără indicarea întinderii pretențiilor civile, potrivit art. 20 al. 4 C.p.p. rap. la art. 20 al. 1 și 2 C.p.p.
Având în vedere aceste considerente, Curtea urmează a respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I. R.-G. împotriva sentinței penale nr.20/5.02.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov.
În temeiul art.275 alin.2 C.p.p. va obliga pe apelantul-inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I. R.-G. împotriva sentinței penale nr.20/5.02.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov.
În temeiul art.275 alin.2 CPP obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R.-M. A. D. D.
GREFIER,
C.-M. I.
Red.A.M.R./Th.red.C.V.M.-ex.2/25.02.2016
Tribunalul Ilfov – judecător R. P.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 126/2016. Curtea... | Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 35/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
