Infracţiuni la legea societăţilor comerciale. Legea nr. 31/1990. Decizia nr. 779/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 779/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 779/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 779/R
Ședința publică de la 22.04.2013
Curtea constituită din:
P.- A. A.
JUDECATOR- O. B.
JUDECATOR- S. C.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul P. S. P. împotriva deciziei penale nr. 414/R/28.02.2013 pronunțată de Cutea de Apel București - Secția a II-a penală, în dosarul nr._ .
FĂRĂ CITAREA PĂRȚILOR
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea acordă cuvântul asupra admisibilității în principiu a prezentei contestații în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază contestația în anulare formulată de contestatorul P. S. P., ca fiind admisibilă în principiu.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.03.2013, sub nr._, recurentul-inculpat P. S. P. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 414/R/28.02.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
În motivarea contestației, recurentul-contestator a invocat cazul prevăzut de art. 386 lit. c C.p.p., arătând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cauzelor de încetare a procesului penal cu privire la care existau probe la dosar.
Aceste cauze de încetare sunt, pe de o parte, cea prevăzută de art. 272 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 (care reglementează condițiile în care fapta prevăzută la alin. 1 pct. 2 al textului nu constituie infracțiune) iar, pe de altă parte, împrejurarea evidențiată de cele două expertize contabile și suplimentele lor (din care rezultă că societatea nu a avut disponibilități bănești), lipsind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În vederea soluționării cauzei, a fost atașat dosarul de fond nr._, în care s-a pronunțat decizia penală supusă contestației.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare din perspectiva exigențelor art. 391 C.p.p., Curtea constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare reprezintă remediul procesual destinat înlăturării unor grave erori de drept pe care le-ar putea conține o hotărâre penală definitivă. Fiind o cale extraordinară de atac, condițiile în care poate fi promovată și soluționată a astfel de contestație sunt strict și limitativ prevăzute de lege, astfel încât să se asigure efectiv securitatea raporturilor juridice tranșate printr-o hotărâre definitivă, iar retractarea acestei hotărâri să survină doar în cazuri temeinic justificate.
În acest context, Curtea reține că verificarea admisibilității în principiu a unei contestații în anulare implică, în conformitate cu dispozițiile art. 391 și art. 387 C.p.p., analiza următoarelor aspecte: calitatea de parte în proces a autorului cererii, formularea contestației în termenul prevăzut de lege, concordanța între motivele invocate și cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C.p.p., urmată de examinarea dovezilor invocate în sprijinul contestației.
În cauza de față, contestația în anulare formulată de către contestatorul P. S. P. nu respectă cea de-a treia exigență enumerată, argumentele invocate în susținerea cererii antamând exclusiv chestiuni de fond legate de temeinicia probatoriului ori de conținutul constitutiv al infracțiunilor.
Contrar susținerilor contestatorului, dispozițiile art. 272 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 nu consacră o „cauză de nepedepsire”, ci însăși o cauză care înlătură caracterul penal al faptelor comise în anumite circumstanțe, de către administratori, directori ori reprezentanți legali ai societății comerciale. Prevederile legale invocate reglementează, așadar, un impediment în exercitarea acțiunii penale ca urmare a lipsei de temei a acesteia, de natură a legitima o sluția de achitare, iar nu un impediment grefat pe lipsa de obiect a acțiunii penale, care să justifice o soluție de încetare a procesului penal conform art. 10 lit. i1 C.p.p.
Totodată, aspectul disponibilităților financiare ale societății comerciale ori relevanța sa asupra laturii subiective a infracțiunii în legătură cu evaziunea fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 vizează în mod esențial apărări de fond, ce repun în discuție însăși conținutul constitutiv al infracțiunii analizate.
Recurentul-inculpat a înțeles, de altfel să uzeze de aceste apărări cu ocazia dezbaterilor în recurs, raportându-se corect, cu acea ocazie, la natura juridică a instituției prevăzute de art. 272 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 și la elementele probatorii, apreciind că se impune achitarea sa.
Reiterarea acestor susțineri pe calea contestației în anulare, prin recalificarea lor ca motive prevăzute de art. 386 lit. c C.p.p., ignoră în mod vădit specificul și caracterul limitativ al cauzelor de nepedepsire, tinzând, practic, la reevaluarea temeiniciei chestiunilor de fapt reținute cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea definitivă, și nicidecum la valorificarea unei cauze de nepedepsire – chestiune de legalitate a deciziei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 391 alin. 2 C.p.p. Curtea va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare promovată de contestatorul P. S. P. împotriva deciziei penale nr. 414/R/28.02.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga contestatorul la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de recurentul-contestator P. S. P. împotriva deciziei penale nr. 414/R/28.02.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul-contestator la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. A. O. B. S. C.
GREFIER,
D. P.
Red./th.red. S.C
2ex/10.05.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2026/2012.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 107/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
