Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 129/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 129/2016
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.129/A
Ședința publică din data de 27.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. R.
JUDECĂTOR: R. A. A.
GREFIER: B. L.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. A.-M..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul G. N. împotriva sentinței penale nr.242 din data de 04.11.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat G. N. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat N. L., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 09.12.2015, atașată la dosar (fila 10), precum și intimatul-parte civilă V. E.-G. personal, lipsă fiind intimatul-parte civilă S. Universitar de Urgență Slobozia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Fiind întrebat, apelantul-inculpat G. N. arată că dorește să dea o declarație în fața instanței de apel.
În temeiul dispozițiilor art. 420 alin. 4 rap. la art.378 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea procedează la audierea apelantului-inculpat G. N., declarația acestuia fiind consemnată în condițiile art. 110 și atașată la dosarul cauzei (fila 30).
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat G. N., având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului astfel declarat, desființarea sentinței penale apelate și pe fond, rejudecând, solicită achitarea inculpatului, considerând că instanța de fond, în mod greșit, nu a reținut cazul fortuit prev. de art. 31 Cod penal. În acest sens, susține că situația de fapt este foarte clară, astfel cum rezultă din declarația inculpatului, în sensul că nu a avut intenția de a-și răni nepotul, intenția sa fiind doar de a-i da niște cuțite să le transporte în altă cameră, însă, împiedicându-se, din greșeală l-a înțepat în partea stângă. Astfel, apreciază că inculpatul nu a avut niciodată intenția de a leza integritatea fizică a nepotului său, motiv pentru care consideră că este incidentă cauza de neimputabilitate prev. de art. 31 Cod penal.
Intimatul-parte civilă V. E.-G., având cuvântul, susține că nu este de acord cu achitarea inculpatului, astfel cum s-a solicitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului astfel declarat, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii apelate ca fiind legală și temeinică, în condițiile în care nu este incident cazul prev. de art. 31 Cod penal. În acest sens, consideră că nu se poate reține cazul fortuit, în condițiile în care din declarația de constituire ca parte civilă a persoanei vătămate V. E. G., din raportul de expertiză medico-legală, respectiv din procesul-verbal de reconstituire nu rezultă situația prezentată de inculpat prin declarația dată.
Apelantul-inculpat G. N., având ultimul cuvânt, precizează că nu s-au certat, nu s-au bătut, ci doar a fost neatent, întrucât se cunoaște și zgârietura. Arată că nu l-a lovit cu intenție și nu l-a bătut de când l-a crescut.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată că prin sentința penală nr.242 din data de 04.11.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art.32 rap. la art.188 Cod penal cu aplicarea art.199, alin.1 Cod penal și art.75, alin.2, lit.b Cod penal inculpatul G. N. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66, alin.1, lit.a,b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor asupra unui membru de familie.
În baza art.65 alin.1 Cod penal pe durata de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.66, alin.1, lit.a,b Cod penal.
În baza art.399, alin.(1) Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.72 alin.(1) Cod penal s-a scăzut din pedeapsă reținerea din 02.06.2015 și arestarea din 03.06.2015 la zi.
S-a luat act că persoana vătămată V. E. G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a admis cererea părții civile S. Județean de Urgență Slobozia și obligă inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 3896,58 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloare îngrijiri medicale acordate persoanei vătămate V. E. E. .
În baza art.112 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat un cuțit cu mâner de culoare maro cu lungimea totală de 29 cm, iar lungimea lamei de 16 cm, bun aflat la Camera de Corpuri delicte a instanței.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.7 din Legea 76/2008.
În baza art.274 alin.(1) Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la 750 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
La data săvârșirii faptei, inculpatul G. N. locuia împreună cu soția sa, martora G. S. și cu nepotul său, persoana vătămată V. E. G., în satul Crăsanii de Jos, ., ..
Gospodăria acestora este compusă din două corpuri de clădiri: corpul principal, în care sunt două dormitoare folosite de către martoră și persoana vătămată, iar la o distanță de aproximativ 7 metri de acesta se află situată bucătăria în care este amenajat un dormitor, folosit de către inculpat.
În data de 19.02.2014 familia a sacrificat un porc, activitate la care au participat inculpatul, persoana vătămată și numiții G. I. și F. I., vecini cu părțile. De remarcat că, potrivit declarației numitului G. I., după înjunghierea animalului, cei doi au părăsit curtea locuinței.
Conform declarațiilor date în cauză, pe timpul operațiilor de pregătire a animalului pentru consum, bunicul și nepotul au consumat băuturi alcoolice.
Pe înserat, după ce treburile în gospodărie au fost terminate, soții G. au intrat în casă, iar persoana vătămată V. E. G. a plecat în . dată la cercetarea judecătorească, a consumat două beri. După ce a făcut acest lucru a revenit și el la domiciliu.
Odată ajuns acasă, de pe hol a constatat că bunica sa, G. S., se afla în dormitorul său, vizionând programul la televizor, iar inculpatul ocupa camera folosită de obicei ca dormitor de soția sa. Din această cameră, persoana vătămată l-a auzit pe inculpat cum înjura și profera amenințări atât la adresa sa cât și la adresa bunicii sale.
Pentru a-l liniști și pentru a afla motivul supărării bunicului său, V. E. E. a pătruns în camera unde se afla acesta.
La vederea nepotului său, inculpatul a continuat cu injuriile și i-a cerut persoanei vătămate să părăsească locuința.
Fiind amândoi sub influența băuturilor alcoolice lucrurile au degenerat, (chiar dacă niciunul dintre ei nu a recunoscut acest lucru), între ei iscându-se un conflict în cursul căruia ambii și-au aplicat lovituri reciproce.
Pentru a reține această situație de fapt, au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: planșele foto aflate la pag.36 dosar u.p., raportul de primă expertiză medico-legală (pag.116 dosar u.p.) din care rezultă că la data de 19.02.2014 inculpatul G. N. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur pentru care a necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, procesul-verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de confruntare, proces-verbal de reconstituire, planșe fotografice, constatare medico-legală, raport de primă expertiză medico-legală, aviz INML „M. Minovici” București, fișă cazier judiciar, acte medico-legale, au fost ascultați martorii F. F., G. S., Butia V. și G. I., persoana vătămată V. E. G. și inculpatul G. N..
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului G. N. care în seara zilei de 19.02.2014, pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat nepotului său V. E. G. o lovitură de cuțit, provocându-i plagă prin înjunghiere hemitorace stâng, leziune care a necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale și care au pus viața victimei în primejdie, constituie infracțiunea de tentativă la omor asupra unui membru de familie, prev. de art.32 Cod penal rap. la art.188 Cod penal, cu aplicarea art.199 alin.(1) Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art.74 alin.(1) Cod penal, dar și de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de legea penală.
Astfel, s-a considerat că, prin acțiunea sa, inculpatul a pus viața victimei în primejdie și numai rapiditatea intervenției medicale a condus la evitarea unui rezultat funest. Totodată, s-a ținut seama și de împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, împrejurări neclarificate în întregime sub aspectul contribuției fiecăreia dintre părți la declanșarea conflictului. Sub acest aspect instanța a reținut că incidentul nu s-a produs în spațiul public, pe fondul consumului de alcool și al unor neînțelegeri casnice mai vechi.
S-a reținut de către instanța de fond că tentativa la infracțiunea de omor a fost săvârșită asupra unui membru de familie, aspect privit de legiuitor ca fiind o agravantă a infracțiunii tip. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că este infractor primar, în vârstă de 73 de ani și care, în final, a avut o atitudine de recunoaștere și de regret a faptei săvârșite.
Față de aceste considerente, s-a apreciat că pedeapsa cu închisoarea, coborâtă sub minimul special, cu executare în regim de detenție este în măsură să conducă la reeducarea inculpatului și la prevenirea săvârșirii pe viitor de către acesta de fapte similare, apreciind, astfel, că sunt incidente dispozițiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, având în vedere că fapta a fost săvârșită pe fondul consumului de alcool și a greutăților vieții de zi cu zi, din probele dosarului nerezultând că inculpatul ar fi urmărit prin aceasta un scop nedemn sau ilicit.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, inculpatul G. N. a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală la data de 19.11.2015.
În motivarea apelului declarat, apelantul-inculpat G. N. a solicitat achitarea, în temeiul dispozițiilor art.16 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, apreciind că este incidentă cauza de neimputabilitate prev. de art. 31 Cod penal, având în vedere că nu a avut intenția de a-l răni pe nepotul său, ci din cauza faptului că s-a împiedicat s-a produs incidentul reținut în cauză.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul declarat de inculpatul G. N. este nefondat.
Prima instanță a reținut în mod temeinic vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor săvârșită asupra unui membru de familie, prev. de art. 32 rap. la art. 188 cu aplic. art. 199 C.p.
Apărările inculpatului în sensul că nu a avut intenția de a-l răni pe nepotul său, ci din cauza faptului că s-a împiedicat l-a lovit cu cuțitul, sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, din declarațiile părții civile și ale martorei G. S., soția inculpatului, reiese împrejurarea că inculpatul se afla în stare de ebrietate, a devenit agresiv atât cu martora cât și cu partea civilă și în cadrul acestui conflict l-a lovit cu intenție pe nepotul său cu cuțitul în piept.
Prima instanță a reținut temeinic că dovada existenței unui conflict între cele două părți o constituie împrejurarea că și inculpatul a prezentat leziuni minore, care s-ar fi putut produce prin lovire cu corp dur, pentru care a necesitat 5-6 zile de îngrijire medicală.
Or, în condițiile în care acest conflict fizic este dovedit, nu sunt reale afirmațiile inculpatului în sensul că s-ar fi împiedicat și astfel l-a lovit cu cuțitul pe partea civilă.
Apoi, se observă că între declarațiile inculpatului date în fața primei instanțe și cele date în fața instanței de apel există contradicții evidente, în fața instanței de control judiciar inculpatul susținând ipoteza că l-ar fi lovit din greșeală pe partea civilă, în timp ce în fața primei instanțe a prezentat o altă ipoteză, aceea că i-ar fi cerut părții civile să ia două cuțite și să le ducă în bucătărie, iar atunci când aceasta a refuzat, a intenționat să i le introducă cu forța la subraț, moment în care partea civilă a început să țipe că ar fi fost tăiată, inculpatul susținând că nu a observat acest lucru.
Ambele declarații ale inculpatului sunt contrazise și de concluziile raportului de expertiză medico-legală, față de intensitatea loviturii, modul de producere a acesteia și locul unde se află - plagă înjunghiată torace anterior cu hemotorax stâng și interesare hepatică cu hemoperitoneu, care a necesitat intervenție chirurgicală - rezultând astfel cu evidență că o asemenea leziune nu se putea produce în condițiile descrise de inculpat.
Potrivit art. 31 C.p. nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat existența unei situații ce nu putea fi prevăzute, astfel încât fapta inculpatului G. N. să nu fie imputabilă acestuia.
Curtea constată că în mod legal și temeinic prima instanță a constatat că vinovăția inculpatului este dovedită, acesta lovind partea civilă cu intenție, într-o zonă vitală, cauzându-i leziuni care au necesitat 30 - 35 de zile de îngrijire medicală și care i-au pus viața în primejdie, astfel că nu este incidentă cauza de neimputabilitate prev. de art. 31 Cod penal, susținută de inculpat și în mod legal s-a dispus condamnarea inculpatului sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor, săvârșită asupra unui membru de familie, în accepțiunea art. 177 C.p.
Referitor la individualizarea pedepsei, prima instanță a aplicat o pedeapsă redusă, 3 ani și 4 luni închisoare, reținând circumstanța atenuantă prev. de art.. 75 al. 2 lit. b C.p., față de vârsta inculpatului de 73 de ani și ”având în vedere că fapta a fost săvârșită pe fondul consumului de alcool și a greutăților vieții de zi cu zi”.
Cum prima instanță a aplicat o pedeapsă în cuantumul minim posibil prevăzut de lege, după reținerea dispozițiilor art. 75 al. 2 lit. b C.p., pedeapsă a cărei executare nu poate fi suspendată sub supraveghere, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 91 C.p., Curtea constată că și sub aspectul individualizării pedepsei sentința penală este legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. N. împotriva sentinței penale nr. 242/F/04.11.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .
În baza art. 424 alin.3 C.p.p. va deduce din pedeapsa aplicată apelantului-inculpat reținerea și arestarea preventivă din data de 02.06.2015 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga apelantul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, acesta aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. N. împotriva sentinței penale nr. 242/F/04.11.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .
În baza art. 424 alin.3 C.p.p. deduce din pedeapsa aplicată apelantului-inculpat reținerea și arestarea preventivă din data de 02.06.2015 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 260 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2016.
Președinte Judecător
R. M. A. A. R.
Grefier,
L. B.
Red RM/2 ex
19.02.2016
Tribunalul Ialomița
Jud. C. G.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
