Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 7/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 7/2016
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.7/CO
Ședința publică de la 13.01.2016
Curtea constituită din:
P. - R. G.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror E. D..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița împotriva încheierii de ședință din data de 06.01.2016 pronunțate de Tribunalul Ialomița – Secția Penală, în dosarul nr._ 15.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 12.01.2016, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, 13.01.2016, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA ,
Deliberând asupra contestației penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 06.01.2016 pronunțată de Tribunalul Ialomița în baza art.242 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispus revocarea măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpatul R. G. C., prin decizia penală nr.52/C/03.03.2015 a Tribunalului Ialomița, măsură modificată ulterior prin încheierile Tribunalului Ialomița din data de 12.10.2015, definitivă prin Decizia nr.538/C/05.11.2015 a C., din data de 16.11.2015, definitivă prin necontestare și din data de 16.12.2015, definitivă prin decizia penală nr.625/C/29.12.2015 a C..
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut cu privire la măsura controlului judiciar luată față de inculpatul R. G. C..
Astfel, Tribunalul a constatat că inculpatul se află sub constrângerea unei măsuri preventive din 18.09.2014, dată la care s-a dispus arestarea sa preventivă pe o perioadă de 30 de zile, până pe 17.10.2014, măsura fiind ulterior prelungită și apoi înlocuită cu cea a arestului la domiciliu, prin încheierea Tribunalului Ialomița din data de 21.10.2014, pe o durată de 30 de zile, până la 19.11.2014.
Inculpatul se află sub control judiciar, urmare a înlocuirii arestului la domiciliu cu această măsură de prevenție mai blândă, de peste 10 luni, din data de 03.03.2015, însumând o durată totală de constrângere, ( având în vedere toate măsurile preventive dispuse asupra sa ), de aproape 1 an și 4 luni.
Ori, în raport de natura acuzațiilor aduse inculpatului, de stadiul procesual al cauzei, cercetarea judecătorească în primă instanță fiind aproape de final, dar și de împrejurări precum caracterul nonviolent al infracțiunilor vizate de acuzații, comportamentul inculpatului pe timpul anchetei penale, acesta respectând obligațiile impuse pe parcursul controlului judiciar, prezentându-se regulat în fața organelor judiciare, făcând eforturi pentru acoperirea prejudiciului, în cauză neexistând, de altfel, constituire de parte civilă, și îndeplinindu-și în continuare atribuțiile de primar al localității Țăndărei, în opinia tribunalului măsura preventivă a controlului judiciar a depășit o durată rezonabilă și nu mai corespunde scopului instituit de art. 202 alin. 1 cod procedură penală.
Totodată, tribunalul constată că la dosar nu există nici o probă în sensul că, aflat în afara constrângerilor unei măsuri preventive, inculpatul ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât probatoriul a fost administrat în mare parte, urmând a se proceda la finalizarea raportului de expertiza tehnică, ultima probă administrată în cauză, la cererea apărării.
Așadar, nu există indicii ale unei posibile încercări de influențare a probatoriului ce urmează a fi administrat în continuare, de altfel, pe parcursul judecății în fond tribunalul, pe măsura audierii martorilor, a dispus, în temeiul art. 215 alin. 9 cod procedură penală, încetarea obligației inculpatului de a nu se apropia și de a nu lua legătura cu aceștia, soluții menținute de instanța superioară sau necontestate de parchet.
Totodată, nu există nici indicii ale sustragerii de la judecată, fapt dovedit prin prezentarea în fața instanței, neexistând, în opinia Tribunalului, nici pericolul părăsirii teritoriului țării, în condițiile în care inculpatul este familist și locuiește în orașul în care își îndeplinește funcția de primar.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul Ialomița criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei revocări a măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpatul R. G. C.
În opinia Parchetului, infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual cu aplicarea art.38 C.pen pentru care este trimis în judecată inculpatul R. G. C. sunt grave prin ele însele, raportat la modalitatea concretă de săvârșire a acestora, precum și la consecințele săvârșirii acestora, astfel încât nu se impunea revocarea măsurii preventive a controlului judiciar.
De asemenea P. susține că la acest moment procesual nu au încetat temeiurile avute în vedere la luare măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul R. G. C., măsura preventivă fiind totodată proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestuia.
Astfel, motivele luării măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul R. G. C. s-au raportat și la faptul că acesta a săvârșit infracțiunile în exercitarea atribuțiilor de primar al Unității Administrativ Teritoriale Țăndărei, ceea ce atribuie faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, un grad sporit de pericol social și nu justifică revocarea acestei măsuri.
Întrucât în cauză nu a fost finalizată expertiza tehnică dispusă de către instanță, la cererea inculpatului, în opinia Parchetului trebuia menținută măsura controlului judiciar și implicit obligația acestuia de a nu lua legătura cu expertul tehnic desemnat în cauză.
Totodată înlăturarea obligației de a nu lua legătura cu martorii din cauză poate influența bunul mers al procesului penal, având în vedere faptul că cercetarea judecătorească nu este finalizată și deci se poate oricând dispune de către instanță audierea pentru lămurirea situației de fapt.
A mai susținut P. că simpla trecere a timpului și amânarea cauzei, în vederea administrării unor probe cerute de inculpatul R. G. C., necunoscut cu antecedente penale, nu trebuie să constituie de asemenea un motiv de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar.
Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit art.207 alin.7 C.pr.pen. judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, verifică din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.
O primă critică a Parchetului se referă la menținerea măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpatul R. G. C. ca urmare a gravității infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzute de art.132 din Legea 78/2000 raportat la art.297 alin.1 C.pen cu aplicarea art.5 C.pen, art.297 alin.1 C.pen, (două fapte de fals intelectual) prevăzute de art.321 alin.1 C.pen pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
În raport de dispozițiile mai sus invocate, Curtea apreciază că prima critică a Parchetului este nefondată, în condițiile în care inculpatul R. G. C. a fost arestat preventiv începând cu data de 18.09.2014, măsură ce a fost înlocuită cu arestul la domiciliu, iar începând cu data de 03.03.2015 s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar.
Ori, nu se poate considera că la acest moment procedural subzistă în continuare temeiul avut în vedere la luarea măsurii preventive a controlului judiciar numai pe considerentul că inculpatul este cercetat penal pentru infracțiuni grave, astfel cum mai sus s-a arătat.
Contrar susținerilor Parchetului, potrivit cărora măsura preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse, Curtea constată că, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.242 alin.1 C.pr.pen. ,atâta timp cât au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
În acest sens se are în vedere, termenul rezonabil al măsurii preventive al controlului judiciar cât și comportamentul inculpatului evidențiat de către judecătorul instanței de fond.
De asemenea Curtea constată că în cauză, s-a dispus efectuarea raportului de expertiză tehnică, fiind ultima probă administrată în cauză, conform susținerilor instanței de fond.
Nefondată este și critica Parchetului în sensul că expertiza tehnică nu a fost finalizată și că inculpatul nu trebuie să i-a legătura cu inspectorul tehnic desemnat în cauză, în condițiile în care acesta trebuie să beneficieze de un proces echitabil, astfel cum prevăd dispozițiile art.6 din CEDO.
În ceea ce privește critica Parchetului în sensul că se poate dispune oricând de către instanța de fond audierea martorilor pe situația de fapt, Curtea constată că acesta nu poate constitui un motiv de menținere în continuare a măsurii preventive a controlului judiciar ,atâta timp cât această obligație a fost înlăturată prin încheieri definitive.
Și ultima critică a Parchetului este nefondată, atâta timp cât nu a putut demonstra pe bază de probe că prin revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului R. G. C. buna desfășurare a procesului penal ar fi periclitată .
Față de aceste considerente în temeiul art. 425/1 alin.7 pct.1 lit. b rap. la art. 206 Cod procedură penală va respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe Tribunalul Ialomița împotriva încheierii de ședință din data de 6.01.2016 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr. 1721/98 / 2015.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului din care 130 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 425/1 alin.7 pct.1 lit. b rap. la art. 206 Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe Tribunalul Ialomița împotriva încheierii de ședință din data de 6.01.2016 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr. 1721/98 / 2015.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului din care 130 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi 13. 01. 2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. R. S. N.
Red.jud.R.G./ Dact.EA-5 ex-29.02.2016
| ← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
