Tăinuirea unui bun provenit dintr-o infracţiune la Legea 39/2003. Legea 39/2003 art. 10. Decizia nr. 292/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2016 în dosarul nr. 292/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:004._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.292A
Ședința publică din data de19 februarie 2016
Curtea constituită din:
P.: M. A. M.
JUDECATOR: I. T.
GREFIER: VICTORIȚA S.
**********
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală a fost reprezentat de procuror S. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de revizuenta M. C. împotriva sentinței penale nr. 2055 din data de 02.12.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05 februarie 2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen pentru pronunțare la data de 19 februarie 2016, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2055 din 02.12.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în baza art.. 459 alin. 5 Cod procedură penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta M. C. împotriva sentinței penale nr. 87/F/02.02.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._._, definitivă prin decizia penală nr. 27A/31.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală.
În baza art.275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligată revizenta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut că prin cererea înregistrată la data de 08.07.2015 pe rolul Tribunalului București – Secția I Penală, sub nr._, condamnata M. C. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 87/02.02.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._._, definitivă prin decizia penală nr. 27/31.01.2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală.
Revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei pe fond, precum și suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare până la soluționarea prezentei cereri de revizuire, în conformitate cu prevederile art. 460 alin. 1 Cod procedură penală.
În motivare petenta a arătat că după pronunțarea hotărârii, a descoperit fapte, împrejurări și înscrisuri la care nu a avut acces pe parcursul cercetării judecătorești în prim ciclu procesual.
Revizuienta și-a întemeiat cererea pe disp. art..453 alin.1 lit. a, b, c, d Cod procedură penală și, totodată, a invocat și prevederile art. 454 alin. 2 C.p.p., respectiv împrejurarea ca nu mai este necesară parcurgerea procedurii penale și prezentarea hotărârii judecătorești de constatare a infracțiunilor legate de aspectele invocate, deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale, în acest caz instanța fiind investita cu judecarea cauzei, inclusiv sub aspectul infracțiunilor semnalate.
Examinând cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 87/02.02.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._._, definitivă prin decizia penală nr. 27A/31.01.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală, s-au hotărât, printre altele, următoarele:
S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulata de către inculpații Ahmed H. Badior M., Abdulat Ahmed S., M. C., Mohamed Kamel Abdrabbo Nassar, S. Walid Ramzi și El Kbouly Nashat Husseim, de schimbare a încadrării juridice data faptei prev. și ped. de art.26 C.p. rap. la art.12 lit.b din Legea 87/1994 rep. în fapta prev. și ped de art.26 C.p. rap. la art.9 lit.f din Legea 241/2005, cu aplic.art.13 C.p.
În baza art.334 C.p.p. s-a schimbat incadrarea juridica data faptei reținuta in sarcina inculpaților M. C., Mohamed Kamel Abdrabbo Nassar, S. Walid Ramzi si El Kbouly Nashat Hussein din infracțiunea prev. si ped.de art.26 Cp. rap.la art.12 lit.b din Legea 87/1994 rep., cu aplic.art.41 al.2 Cp., in fapta prev. si ped.de art.26 Cp. rap.la art.9 lit.f din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 Cp. si art.13 Cp.
S-au admis cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații P. A., M. C. și Mohamed Kamel Abdrobbo Nassar, Mostafa Henor Sood Monfared, Mahmoud Abdel Fattah Salaman Abu Tahoun, El Kbouly Nashat Hussein și Ayyoub A.H.H. Bassene, din fapta prev. și ped. de art.26 C.p. rap.la art.215 al.1,2,5 C.p. cu aplicarea art.41 al.2 C.p., respectiv art.215 al.1,2,5 C.p. cu aplic.art.41 al.2 C.p. pentru inculpatul Ayyoub A.H.H. Bassem în infracțiunea prev. și ped. de art.26 C.p. rap. la art.8 al.1 din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 al.2 C.p. și art.13 C.p. și respectiv art.8 al.1 din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 al.2 C.p. și art.13 C.p. pentru inculpatul Ayyoub A.H.H. Bassem.
In baza art.334 C.p.p. s-a schimbat încadrarea juridica data faptei reținuta în sarcina inculpaților P. A., M. C., Mohamed Kamel Abdrabbo Nassar, Mostafa Hanor Sood Monfared, Mahmoud Abdel Fattab Salman Abu Taboun și El Kbouly Nashat Hussein din infracțiunea prev. și ped.de art.26 C.p. rap. la art.215 al.1,2,5 C.p. cu aplic.art.41 al.2 C.p. în fapta prev. și ped. de art.26 C.p. rap. la art. 8 al.1 din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 al.2 C.p. și art.13 C.p..
S-a constatat ca inculpata M. C. nu și-a mai susținut cererea de schimbare a încadrării juridice din fapta prev. și ped. de art.12 lit.a din Legea 87/1994 rep., în fapta prev. și ped. de art.9 lit.d din Legea 241/2005 cu aplic.art.13 C.p.
In baza art.11 pct.2 lit.a C.p.p. comb. cu art.10 lit.d C.p.p. a fost achitată pe inculpata M. C. fiica lui I. și M., născută la 03.01.1967, în Tîrgu J., jud. Gorj, domiciliată în București, sector 1, ., ., ., CNP_, cercetata sub aspectul săvârșirii infracțiunii de crima organizata prev. de art.7 al.1,2 din Legea 39/2003.
In baza art.26 C.p. rap. la art.8 al.1 din Legea 241/2005 cu aplic. art.41 al.2 C.p. a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea complicității la evaziune fiscala și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit.b C.p. ca pedeapsa complementara.
In baza art. 11 pct.2 lit.a C.p.p. comb.cu art.10 lit.b C.p.p. a fost achitată inculpata cercetata sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscala prev. de art.26 C.p. rap. la art.12 lit.a C.p. din Legea 87/1994 (doua infracțiuni ) - pct.3 R.
In baza art.11 pct.2 lit.a C.p.p. comb.cu art.10 lit.d C.p.p. a fost achitată inculpata cercetata sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea de evaziune fiscala prev. de art.26 C.p. rap. la art.9 lit.f din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 al.2 C.p. și art.13 C.p. – pct.4 R.
In baza art.26 C.p. rap. la art.23 al.1 lit. a, b din Legea 656/2002 cu aplic. art.41 al.2 C.p. a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălare de bani.
În baza art.11 pct.2 lit. b C.p.p. rap. la art.10 lit. g C.p.p. dispune încetarea procesului penal privind pe inculpata M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.25 Cp. rap. la art. 288 al. l Cp. cu aplic. art. 41 al. 2 Cp.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art.10 lit. g C.p.p. dispune încetarea procesului penal privind pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.25 Cp. rap. la art.290 Cp. cu aplic.art.41 al.2 Cp.
In baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.p. inculpatei M. C. i s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.p. după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art.71,64 lit. a teza a II a și lit. b C.p.
Conform art.88 C.p. s-a computat timpul prevenției de la 19.11.2004 (MAP 598 emis de Tribunalul București – Secția I Penala) la 15.03.2005 (încheierea nr.112 a Curtea de Apel București – Secția I Penala).
Analizând motivele invocate de revizuentă, respectiv că după pronunțarea hotărârii a descoperit fapte, împrejurări și înscrisuri la care nu a avut acces pe parcursul cercetării judecătorești în prim ciclu procesual, invocând în acest sens că: procurorul ce a instrumentat urmărirea penală (procuror J. T. R.) a săvârșit mai multe fapte penale (abuz în serviciu, represiune nedreaptă și șantaj sub forma complicității), martorii B. N. și V. C. au săvârșit fapte de mărturie mincinoasă, iar contractul de cesiune din data de 23.01.2002 este rezultatul unei infracțiuni de fals, iar prin folosirea acestuia numitul P. A. a săvârșit infracțiunea de uz de fals, Tribunalul a constatat că deși se invocă de către condamnată patru cazuri de revizuire (art. 453 alin. 1 lit. a, b, c și d Cod procedură penală), în fapt suntem doar în prezența cazurilor de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. b, c și d Cod procedură penală, cazul prevăzut la lit. a fiind invocat formal (revizuenta nu arată împrejurările ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii, ci în motivarea acestui caz face trimitere la celelalte cazuri prev. de art. 453 alin. 1 lit. b, c și d Cod procedură penală invocate), astfel că admisibilitatea cererii de revizuire va fi analizată prin prisma acestor cazuri.
Revizuenta condamnată a invocat mărturia mincinoasă a martorilor B. N. și V. C., caz de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. b Cod procedură penală și că procurorul ce a instrumentat urmărirea penală (procuror J. T. R.) a săvârșit mai multe fapte penale (abuz în serviciu, represiune nedreaptă și șantaj sub forma complicității), caz de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, însă Tribunalul reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 454 alin. 1 Cod procedură penală anterior enunțat, nu s-a făcut dovada că s-ar fi dispus asupra fondului cu privire la faptele de mărturie mincinoasă pretins a fi fost săvârșite cu ocazia audierii în calitate de martori a numitelor B. N. și V. C. și cu privire la faptele (abuz în serviciu, represiune nedreaptă și șantaj sub forma complicității) pretins a fi fost săvârșite de procurorul care a instrumentat urmărirea penală.
Totodată, revizuenta nu a făcut dovada că a formulat plângeri penale pentru mărturie mincinoasă împotriva celor două martore și pentru presupusele fapte penale ce ar fi fost comise de procurorul care a instrumentat urmărirea penală, pentru ca organul judiciar competent (organul de urmărire penală – art. 288 Cod procedură penală) să verifice și eventual să constate existența vreunei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale (conform art. 294 Cod procedură penală) și prin aceasta să se constate incidența dispozițiilor art. 454 alin. 2 Cod procedură penală.
Revizuenta a mai solicitat instanței de judecată să constate existența unei cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale (prescripția răspunderii penale) și, pe cale de consecință, incidența dispozițiilor art. 454 alin. 2 Cod procedură penală, însă acest lucru este inadmisibil întrucât Codul de procedură penală nu prevede posibilitatea sesizării instanței de judecată direct cu plângere penală sau denunț și nici nu se instituie obligația în sarcina acesteia de a examina sesizarea (prin plângere sau denunț) pentru a constata existența vreunei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, aceasta fiind stabilită exclusiv în sarcina organului de urmărire penală, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 288-294 Cod procedură penală.
Prin dispozițiile art. 454 alin. 2 Cod procedură penală, care prevăd că „În cazurile în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin. (1) datorită existenței unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) - d) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.”, se stabilește modalitatea de dovedire (de altfel chiar denumirea marginală a art. 454 „Dovedirea unor cazuri de revizuire” indică acest lucru) a cazurilor de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. b-d Cod procedură penală, în cazul în care dovada nu se poate face prin hotărâre judecătorească definitivă (prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența falsului sau existența faptelor și săvârșirea lor de respectivele persoane) datorită existenței unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penaleși nu conferă instanței de judecată dreptul de a examina plângerea și de a constata existența vreunei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.
În atare situație, existența cauzei care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale trebuie constată de organul judiciar competent (organul de urmărire penală) anterior sesizării instanței de judecată cu o cerere de revizuire.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. b Cod procedură penală (mărturia mincinoasă a martorelor B. N. și V. C.), se observă că, în motivarea acestuia, revizuenta reanalizează declarațiile martorelor B. N. și V. C. date în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, fără a indica alte împrejurări noi din care să rezulte indicii că s-ar fi săvârșit faptele reclamate. Or, în procesul deliberării, instanțele de judecată care au pronunțat hotărârea de condamnare a cărei revizuire se cere au avut la dispoziție și au analizat aceste declarații, dându-le relevanța probatorie în contextul întregului material probator existent la dosar. Prin revizuire, cale de atac extraordinară, nu se poate obține o reanalizare a probatoriului pentru faptele și împrejurările deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.
În ceea ce privește cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, respectiv procurorul ce a instrumentat urmărirea penală (procuror J. T. R.) a săvârșit mai multe fapte penale (abuz în serviciu, represiune nedreaptă și șantaj sub forma complicității), se observă că, în motivarea acestuia, revizuenta face trimitere la alte fapte pentru care procurorul este cercetat într-o altă cauză (invocând comunicatul Direcției Naționale Anticorupție nr. 646/VIII/3 din 31 martie 2015 și referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive din 31 martie 2015, depuse la dosar file 35-36, file 37-51).
În ceea ce privește cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, respectiv „infracțiuni de fals și uz de fals și complicitate la represiune nedreaptă săvârșite de P. A. cu privire la contractul de cesiune din data de 23.01.2002 – contract ce se pretinde că a fost semnat de asociat Ducman G. – deși aceasta era decedată din 22.10.2000”, Tribunalul reține că înscrisul defăimat de către revizuentă ca fiind fals nu a servit ca temei al hotărârii de condamnare a acesteia, astfel cum rezultă din hotărârile (fond și apel) prin care s-a dispus condamnarea inculpatei M. C. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani.
Totodată, Tribunalul a reținut că revizuenta a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 454 alin. 2 Cod procedură penală în raport de împrejurarea că prin dispozitivul deciziei penale pronunțată de Curtea de Apel București, cu privire la infracțiunile de fals, chiar de la acea dată, instanța a dispus încetarea procesului penal ca urmare a prescripție răspunderii penale. În condițiile în care revizuenta invocă falsul în cererea de revizuire, aceeași infracțiune, aceeași încadrare juridică, se va observa că este în ipoteza prescripției, ceea ce o îndreptățește să solicite instanței a parcurge verificarea în conformitate cu disp. art. 454 alin. 2 Cod procedură penală.
Sub acest aspect, Tribunalul a reținut că nu se mai poate invoca, în calea de atac a revizuirii, împrejurări („infracțiuni de fals și uz de fals săvârșite de P. A.”) cu care a fost sesizată instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare a cărei revizuire se solicită și asupra cărora a dispus prin respectiva hotărâre.
Este adevărat că instanța de apel, prin decizia pronunțată (decizia penală nr. 27A/31.01.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală - file 213 verso-214, vol. II, dosar nr._._ *, număr în format vechi 1452/2013) a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b vechiul Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. g vechiul Cod procedură penală, încetarea procesului penal privind pe inculpatul P. A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 vechiul Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, ca urmare a intervenirii răspunderii penale, însă, la fel de adevărat este că aceeași instanță, ca urmare a cererii de continuare a procesului penal formulată conform art. 13 vechiul Cod procedură penală, a constat că vinovăția inculpatului este dovedită și că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, astfel că a dispus încetarea procesului penal și nu achitarea așa cum solicitase inculpatul.
În atare situație, Tribunalul a mai reținut că aceleași infracțiuni de fals nu mai pot fi invocate în calea de atac a revizuirii prev. de art. 453 alin. 1 lit. c Cod procedură penală.
Pe de altă parte, revizuenta, deși în cererea de revizuire arată că depune înscrisuri noi atașate la prezenta cerere (fila 13), nu a depus, conform art. 456 alin. 3 Cod procedură penală, înscrisurile de care înțelege a se folosi în proces, în afara comunicatului Direcției Naționale Anticorupție nr. 646/VIII/3 din 31 martie 2015 și referatului cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive din 31 martie 2015, depuse la dosar file 35-36, file 37-51) invocate în dovedirea cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, ci, în motivare, face o analiză a înscrisurilor aflate la dosar și în baza cărora instanțele de judecată (fond și apel) și-au întemeiat soluția de condamnare.
În atare situație, Tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite de disp. art. 459 alin. 3 lit. b și e Cod procedură penală pentru a putea fi admisă în principiu cererea de revizuire, fiind astfel incidente disp. art. 459 alin. 5 Cod procedură penală, anterior enunțat.
**************************************************************************
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuenta M. C. invocând faptul că prima instanță în mod greșit a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă analizând temeinicia cererii și lipsind-o, astfel, de posibilitatea de a susține fondul cererii de revizuire după etapa prealabilă a admisibilității.
Examinând actele dosarului și hotărârea atacată conform dispozițiilor art.417 Cod pr.penală, Curtea constată că apelul formulat de revizuentă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prealabil, Curtea va face câteva precizări cu privire la natura juridică și limitele exercitării revizuirii.
În NCPP legiuitorul a optat pentru impunerea unei singuri căi de atac ordinare, apelul și a trei căi de atac extraordinare pentru îndreptarea hotărârilor definitive: revizuirea (pentru modificarea situației de fapt avute inițial în vedere de instanțele de judecată), contestația în anulare (pentru înlăturarea unor erori de procedură) și recursul în casație (pentru înlăturarea erorilor de drept substanțial și a nerespectării dispozițiilor referitoare la competență), după cum rezultă din analiza motivelor prevăzute pentru acestea. În mod corespunzător, legiuitorul a acordat competența de soluționare a căilor de atac extraordinare fie aceleiași instanțe (în cazul revizuirii și contestației în anulare), fie unei instanțe superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată, singura în măsură să constate erori de judecată (în cazul recursului în casație).
Sistemul a avut în vedere respectarea principiului autorității de lucru judecat și al securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, acesta impunând ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai poată fi discutată decât pentru faptei noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente.
Astfel conceput, sistemul este compatibil cu dispozițiile art. 6, art. 4 paragraf 2 Protocol 7 al CEDO. În jurisprudența sa dezvoltată cu privire la aplicarea acestor articole, Curtea EDO a stabilit că ”...unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu mai poată fi pusă în discuție. Securitatea juridică implică principiul res iudicata care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești, iar o derogare de la acest principiu poate fi justificată doar atunci când este impusă de circumstanțe excepționale. Acest principiu presupune ca nicio parte să nu poată solicita modificarea unei hotărâri judecătorești definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei.
Dreptul de acces la instanță ar fi iluzoriu dacă sistemele judiciare naționale ar permite ca o hotărâre judecătorească obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Ar fi de neconceput ca articolul 6 § 1 să descrie în detaliu garanțiile procedurale oferite justițiabililor fără a proteja executarea hotărârilor judecătorești; a interpreta art. 6 ca reglementând exclusiv accesul la instanță și desfășurarea procedurilor ar putea conduce la situații incompatibile cu principiile statului de drept (Hornsby c. Greciei).
Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei, asigurându-se într-o cât mai mare măsură un just echilibru între interesele relevante. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare.” (M. c. României, Urbanovici c. României, G. c. României, Ryabykh c. Rusiei, Pravednaya c. Rusiei, Nikitin c. Rusiei). Curtea a subliniat că ”statul ar trebui să organizeze un sistem judiciar astfel încât (...) să interzică instituirea unor noi proceduri cu privire la aceeași chestiune, pentru a evita reexaminarea unor cauze irevocabil soluționate pe calea unui apel deghizat, în sfera unor proceduri paralele” (R. c. Moldovei, Gjonbocari ș.a. c. Albaniei, Driza c. Albaniei).
În diferite cauze, Curtea, analizând noțiunea de ”defect fundamental”, a subliniat că simplul fapt că ancheta a fost incompletă și unilaterală sau a condus la o achitare greșită, nu poate în sine, în absența erorilor judiciare sau a unor încălcări grave ale normelor de procedură, abuzuri de putere, erori vădite în aplicarea dreptului material sau orice alte motive fundamentale care decurg din interesele justiției, indica prezența unui defect fundamental în cadrul procedurii precedente(Radchikov c. Rusiei).
Prin urmare, o hotărâre definitivă, prezumată legală și temeinică, poate fi desființată doar în situații excepționale pentru motive neavute în vedere de instanțele de judecată în procedura anterioară, motive ce derivă din modificarea situației de fapt, erori de procedură sau de judecată, o soluție contrară ducând la încălcarea securității raporturilor juridice, principiu obligatoriu pentru menținerea încrederii cetățenilor în activitatea instanțelor de judecată și a prestigiului unor autorități independente și supuse numai legii, caracteristice unei adevărate puteri în stat.
Totodată, reglementarea căilor extraordinare de atac trebuie să asigure un just echilibru între principiul legalității hotărârilor judecătorești definitive (care impune ca erorile să poată fi înlăturate prin intermediul căilor extraordinare de atac) și principiul securității raporturilor juridice (care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de instanțele de judecată).
Din coroborarea dispozițiilor art.453. art. 454, art. 456, art.459 C. pr. pen. rezultă că admiterea în principiu a revizuirii presupune întrunirea următoarelor cerințe:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3)- în scris, motivată, cu arătarea cazurilor și mijloacelor de probă care trebuie să îndeplinească cerințele prev. de art. 454 Cpp;
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
Pe cale de consecință, dacă una sau mai multe dintre aceste condiții nu este îndeplinită intervine sancțiunea inadmisibilității.
Din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că simpla trimitere la un caz de revizuire dintre cele prevăzute de lege, fără indicarea de argumente faptice pertinente și invocarea de pretinse dovezi corelative nu satisface exigențele dispozițiilor legale citate și nu justifică admiterea în principiu a acestei căi extraordinare de atac, după cum, invocarea unor motive care nu au legătura cu cazurile de revizuire sau nu pot fi încadrate in acestea conduce la aceeași soluție. De asemenea, instanța trebuie să constate în această etapă a verificării prealabile că faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, operațiune ce presupune a se verifica dacă sunt depuse dovezi dintre cele impuse de dispozițiile legale (art. 454 Cpp) care să susțină motivele invocate ce se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de lege.
Potrivit art. 453alin.1 lit. b), c), d) Cod de procedură penală, revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi cerută atunci când:
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
În plus, potrivit dispozițiilor art. 454 alin. 1 Cod de procedură penală cazul de revizuire prevăzut de art. art. 453 alin.1 lit. b-d Cod de procedură penală se dovedește prin hotărâre judecătorească definitivă, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei. Numai în ipoteza în care instanța de judecată nu a putut analiza pe fond acuzațiile aduse cu privire la săvârșirea infracțiunilor (de pildă, în caz de prescripție a răspunderii penale, deces al făptuitorului) situația menționată poate fi analizată în cadrul procedurii de revizuire.
În cauză, revizuenta a invocat mai multe motive care apreciază că se circumscriu cazurilor de revizuire indicate mai sus: procurorul ce a instrumentat urmărirea penală (procuror J. T. R.) a săvârșit mai multe fapte penale (abuz în serviciu, represiune nedreaptă și șantaj sub forma complicității), martorii B. N. și V. C. au săvârșit fapte de mărturie mincinoasă, iar contractul de cesiune din data de 23.01.2002 este rezultatul unei infracțiuni de fals, iar prin folosirea acestuia numitul P. A. a săvârșit infracțiunea de uz de fals.
În mod corect prima instant a constatat că revizuenta condamnată nu a făcut dovada că s-ar fi dispus asupra fondului cu privire la faptele de mărturie mincinoasă pretins a fi fost săvârșite cu ocazia audierii în calitate de martori a numitelor B. N. și V. C. și cu privire la faptele (abuz în serviciu, represiune nedreaptă și șantaj sub forma complicității) pretins a fi fost săvârșite de procurorul care a instrumentat urmărirea penală.
Spre deosebire de prima instanța, Curtea apreciază că instanța de revizuire are posibilitatea legală de a constata în mod direct că există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, fără a fi necesar un act prealabil al procurorului în acest sens întrucât textul legal nu impune o astfel de condiție. În plus, este inadmisibil ca instanța de revizuire să aibă competența de a constata că au fost săvârșite fapte penale în legătura cu cauza în care se cere revizuirea, fără a avea posibilitatea de a constata că există o cauză care a împiedicat tragerea la răspundere penală a persoanelor care le-au săvârșit (qui potest plus, potest minus)
Este adevărat că regula generală conferă competența constatării existenței vreunei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale organului de urmărire penală, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 288-294 Cod procedură penală sau instanței de judecată sesizată cu fondul cauzei, însă instanța de revizuire nu va pronunța în mod formal o soluție cu privire la aceste fapte penale, ci doar va analiza în considerentele propriei hotărâri dacă a existat o cauză care a împiedicat punerea în mișcare a acțiunii penale și dacă sunt întrunite elementele constitutive ale faptelor penale invocate (mărturie mincinoasă, fals, infracțiuni de serviciu sau contra înfăptuirii justiției).
Pe de altă parte, în ceea ce privește cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. b Cod procedură penală (mărturia mincinoasă a martorelor B. N. și V. C.), poate fi invocat doar dacă a influențat soluția instanței. Or,din analiza hotărârilor instanțelor ce au analizat fondul cauzei rezultă că acestea nu au fost singurele probe avute în vedere, acordându-li-se relevanța probatorie în contextul întregului material probator existent la dosar (declarațiile coinculpaților, martorii Clip I. și Alexandridi A. I., înscrisuri bancare și notariale, rapoarte de constatare tehnico-științifică).
În ceea ce privește cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, respectiv procurorul ce a instrumentat urmărirea penală (procuror J. T. R.), ar fi săvârșit fapte penale, acest caz de revizuire poate fi invocat numai în măsura în care hotărârea instanței de fond s-a bazat pe probele administrate în cursul urmăririi penale prin încălcarea atribuțiilor de serviciu de către organul de urmărire penală. Or, din analiza hotărîrilor pronunțate cu privire la fondul cauzei, se constată că instanțele de fond și-au bazat soluția în principal pe probele administrate în mod nemijlocit în cursul cercetării judecătorești.
În ceea ce privește cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. c Cod procedură penală cu privire la contractul de cesiune din data de 23.01.2002 – contract ce se pretinde că a fost semnat de asociat Ducman G. – deși aceasta era decedată din 22.10.2000”, în mod corect prima instant a reținut că înscrisul defăimat de către revizuentă ca fiind fals nu a servit ca temei al hotărârii de condamnare a acesteia, astfel cum rezultă din hotărârile (fond și apel) prin care s-a dispus condamnarea inculpatei M. C. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani. Totodată, acest element a fost avut în vedere de instanțele de fond: prin decizia penală nr. 27A/31.01.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală - file 213 verso-214, vol. II, dosar nr._._ s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b vechiul Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. g vechiul Cod procedură penală, încetarea procesului penal privind pe inculpatul P. A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 vechiul Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, ca urmare a intervenirii răspunderii penale, însă, ca urmare a cererii de continuare a procesului penal formulată conform art. 13 vechiul Cod procedură penală, instanța a constat că vinovăția inculpatului este dovedită și că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, astfel că a dispus încetarea procesului penal și nu achitarea așa cum solicitase inculpatul. Prin urmare, aceleași infracțiuni de fals nu mai pot fi invocate în calea de atac a revizuirii prev. de art. 453 alin. 1 lit. c Cod procedură penală.
F. de considerentele expuse, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de invocare a cazurilor de revizuire, iar faptele și mijlocele de probă indicate în cererea de revizuire nu conduc în mod evident la stabilirea existenței unro temeiuiri legale care permit revizuirea. Prima instanță nu a analizat temeinicia cererii de revizuire (ce presupunea verificarea existenței infracțiunilor de represiune nedreaptă, mărturie mincinoasă și fals), astfel cum a invocat apelanta, ci doar condițiile de invocare a cazurilor de revizuire (element ce se circumscrie operațiunii de verificare a admisibilității în principiu a cererii).
Consideram ca respingerea revizuirii ca inadmisibila in cazul in care nu sunt îndeplinite condițiile de invocare ale cazurilor de revizuire nu constituie o ingerinta nejustificata cu privire la liberul acces la justitie. Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru instantele interne o data cu ratificarea Conventiei de catre Romania) cu privire la art. 6 din Conventie, dreptul de acces la o instanta (parte esentiala a dreptului la un proces echitabil) are doua trasaturi fundamentale: el trebuie sa fie un drept efectiv, fara a fi, insa, un drept absolut.
In hotararea Golder c. Marii Britanii, Curtea a aratat ca: « pot fi aduse restrictii exercitiului acestui drept intrucat dreptul de acces, chiar prin natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare care poate varia in timp si spatiu in functie de resursele comunitatii si de nevoile indivizilor .»Limitarile astfel aduse trebuie sa respecte cateva principii.Ele trebuie sa urmareasca un scop legitim si sa nu afecteze substanta insasi a dreptului.De asemenea, este necesara asigurarea unui raport rezonabil de proportionalitate intre scopul urmarit si mijloacele alese (cauza Guérin c. Frantei).
Liberul acces la justitie nu se opune existentei procedurilor extraordinare, insa necesitatea respectarii principiului sigurantei raporturilor juridice cere ca folosirea acestora sa imbrace un caracter exceptional atat in ceea ce priveste termenul in care pot fi promovate cat si condițiile de admisibilitate.
Instanta constata ca prin limitarea situațiilor in care pot fi desfiintate hotarari definitive si obligatorii ale instantelor judecatoresti se urmareste un scop legitim: necesitatea sigurantei raporturilor juridice si dreptul de punere in executare a acestor hotarari fara a fi afectata substanta insasi a dreptului (nu este interzis de principiu accesul la instanta, ci doar cu respectarea anumitor conditii) si se respecta raportul rezonabil de proportionaliltate intre scopul urmarit si mijloacele alese (cauzele Hornsby c. Greciei, Lunari c. Italiei, Ouzoumis c. Greciei).
Așa fiind, Curtea în baza art. 421 pct.1 lit. b C. pr. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta M. C. împotriva sentinței penale nr. 2055/02.12.2015 a Tribunalului București pronunțată în dosarul cu nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligată apelanta inculpată la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta inculpată, în cuantum de 100 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.1 lit. b C. pr. pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta M. C. împotriva sentinței penale nr. 2055/02.12.2015 a Tribunalului București pronunțată în dosarul cu nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă pe apelanta inculpată la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta inculpată, în cuantum de 100 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.02.2016.
P., JUDECATOR,
M. A. M. I. T.
GREFIER,
Victorița S.
red. I.T.
dact. A.L. 2 ex.
| ← Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 273/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
