Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2156/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 2156/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 2156/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR.2156/R

Ședința publică de la 18.11.2013

Curtea constituită din:

P.- O. B.

JUDECATOR- S. C.

JUDECATOR- A. A.

GREFIER- D. P.

* * * * * *

MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – a fost reprezentat de procuror L. I..

Pe rol soluționarea recursurilor formulate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI și inculpatul J. C. R. A. împotriva sentinței penale nr. 1760/29.08.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul – inculpat J. C. R. A., personal, în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu C. L. cu delegație la dosar, intimata parte vătămată C. E. personal, lipsind intimata parte civilă M. A. D..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.

Reprezentantul Ministerului Public arată că P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 1760/29.08.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.

Apreciază că se impune majorarea cuantumului pedepsei în raport de perseverența infracțională de care inculpatul a dat dovadă, mai mult precizează că în comiterea infracțiunilor de tâlhărie acesta s-a folosit de un cuțit.

În raport de împrejurarea că una din părțile vătămate este minor, și instanța în mod corect a dispus obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri, se impune luarea unor măsuri asiguratorii asupra patrimoniului inculpatului.

Mai solicită înlăturarea confiscării sumei de 1500 lei potrivit art.118 lit.e C.pen, această dispoziție se impune a fi aplicată în condițiile în care inculpatul nu ar fi fost obligat la repararea prejudiciului inclusiv moral, cauzat părții civile, or în prezenta cauză acesta a fost obligat la plata unei sume de bani cu titlul de despăgubiri morale. Arată că potrivit textului de lege orice sumă rezultată din vânzarea bunurilor obținute din comiterea infracțiunilor trebuie folosită pentru despăgubirea părților civile.

De asemenea, solicită deducerea perioadei arestării preventive și a celei executate până în prezent de la 21.06.2013 la zi.

Apărătorul recurentului inculpat J. C. R. A., solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 1760/29.08.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, casarea acestei sentințe și pe fond a se dispune reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

Arata că inculpatul a recunoscut și regretat sincer comiterea faptelor a solicitat a fi judecat după procedura prev. de art.320/1 C.pr.pen, mai mult, acesta are un copil minor în întreținere rezultat ca urmare a unui concubinaj de lungă durată.

În ceea ce privește recursul parchetului referitor la motivul de recurs care vizează majorarea pedepsei solicită a fi respins, iar în ceea ce privește celelalte motive de recurs arată că este de acord.

Intimata parte vătămată C. E. având cuvântul, nu are nimic de declarat.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul asupra recursului declarat de inculpat, solicită înlăturarea prev.art.118 lit.e Cod procedură penală.

În ceea ce privește reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, consideră că nu se impune dat fiind că fapta a fost comisă la scurt timp după ce acesta a fost liberat.

Recurentul inculpat având cuvântul, arata că este de acord cu cele susținute de d-na avocat și solicită a i se reduce pedeapsa.

CURTEA,

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.1760 din data de 29.08.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, s-au admis cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror și de inculpat, în sensul reținerii suplimentare a recidivei posteexcutorii prev. de art.37 alin.1 lit.b față de infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, precum și schimbarea încadrării juridice a faptei reținute la pct.1 din rechizitoriu dintr-un concurs ideal de infracțiuni prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și art.189 alin.1 și 2 C.pen., cu aplic. art.33 lit.b C.pen., într-o singură infracțiune de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c C.pen., cu reținerea corespunzătoare a recidivei.

În temeiul art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c Cod penal cu aplic. art.37 alin.1 lit.a și b Cod penal a condamnat pe inculpatul J. C. R. A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în variantă agravată, în data de 30.05.2013 (pct.1 din rechizitoriu).

În temeiul art.65 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal pe o durată de 4 ani de la executarea pedepsei închisorii, grațierea sau prescripția executării pedepsei.

În temeiul art.61 alin.1 teza a II-a C.pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.580/2008 a Judecătoriei sectorului 6 București, definitivă, și a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 201 zile, dând spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal pe o durată de 4 ani de la executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art.20 rap. la art.211 alin.1, alin. 2 lit.b și c alin.2 ind.1 lit.b C.pen., cu aplic. art.37 alin.1 lit.a și b C.pen., a condamn pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie în variantă agravată, în data de 31.05.2013 (pct.2 din rechizitoriu).

În temeiul art.61 alin.1 teza a II-a C.pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.580/2008 a Judecătoriei sectorului 6 București, definitivă, și a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 201 zile, dând spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal pe o durată de 4 ani de la executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b, art.35 C.pen., s-a constatat că infracțiunile anterior sancționate sunt concurente, a contopind pedepsele indivizibile de 7 ani închisoare și de 5 ani închisoare, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal pe o durată de 4 ani de la executarea pedepsei închisorii, grațierea sau prescripția executării pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În temeiul art.71 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.350 C.proc.pen., s-a menținut măsura arestului preventiv (m.a.p. nr.107/UP/2013 emis de Judecătoria sectorului 5 București).

În temeiul art.88 C.pen., s-a scăzut din durata pedepsei rezultante perioada reținerilor și arestului preventiv, de la 21.06.2013 la zi.

S-a constatat că partea vătămată C. E. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar partea civilă M. A. D. a renunțat la pretențiile materiale.

In temeiul art.17 raportat la art.346 C.proc.pen., a fost admisă solicitarea procurorului și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei către partea civilă M. A. D., cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 112 lit.f rap. la art. 118 lit.b și e C.pen., s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a confiscării și a fost confiscată o unghieră (depusă la camera de corpuri delicte a Secției 19 Poliție – potrivit dovezii de la fila 88 d.u.p.), precum și suma de 1.500 lei.

În temeiul art.191 alin.1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

1. La data de 30.05.2013, în timpul nopții, în jurul 21,15 inculpatul Jirca C. R. A. în timp ce se afla pe . observat-o pe partea vătămată M. A. D. în vârstă de 13 ani, coborând dintr-un taxi. Văzând că partea vătămată are pe umăr o geantă, inculpatul a hotărât să i-o sustragă și a pornit în urmărirea acesteia.

După ce partea vătămată a intrat în scara 1 a blocului 13 C, inculpatul a imobilizat-o, prinzând-o din spate cu mâna de gât, după care a amenințat-o că o va tăia dacă nu-i va da geanta. Deși partea vătămată arată că a rămas cu o ușoară urmă de zgâriere pe gât, nu s-a putut dovedi că la acel moment inculpatul a avut asupra sa vreun cuțit sau vreun alt obiect apt de a tăia.

De teamă, partea vătămată s-a conformat și a pus geanta jos, așa cum i-a cerut inculpatul. Imediat după aceea, inculpatul i-a smuls părții vătămate din mână telefonul mobil marca Samsung GTE 1200.

După ce a săvârșit fapta, inculpatul a tras-o ușor pe scări, urcând cu aceasta câteva trepte și cerându-i să nu se întoarcă cu fața spre ușa principală a blocului, inculpatul coborând si fugind apoi de la locul faptei cu un taxi.

Pe drum, inculpatul a aruncat geanta părții vătămate, păstrând un I-pod Nano Apple, căștile aferente și suma de 2 lei. De asemenea, inculpatul a păstrat telefonul mobil sustras prin violență de la partea vătămată, aruncând cartela din el.

Telefonul mobil Samsung si I-pod-ul Nano Apple au fost vândute de inculpatul Jirca C. R. A. unei persoane necunoscute, în Piața Obor, cu suma de 100 de lei.

Potrivit estimării reprezentantului părții vătămate, prejudiciul creat de inculpat prin sustragerea genții și a telefonului s-a ridicat la suma de 1.500 lei.

Instanța a reținut această situație de fapt în temeiul declarațiilor părții vătămate, corelate cu declarațiile inculpatului, inculpatul fiind recunoscut din grup de către victimă. Astfel, în cursul urmăririi penale, la data de 20.06.2013, partea vatamata M. A. D. l-a recunoscut din grup pe inculpatul Jirca C. R. A. ca fiind acela care în seara zilei de 30.05.2013 i-a sustras prin violență geanta personală în care se aflau bunuri și o sumă de bani, precum și telefonul mobil marca Samsung GTE 1200.

Ulterior inculpatul a condus în teren organele de cercetare penală, indicându-le în amănunt locul și modul în care a săvârșit fapta.

În toate declarațiile date în cursul urmăririi penale inculpatul J. C. R. A. a recunoscut această primă faptă de tâlhărie, dar în cursul judecății a revenit și a afirmat că nu a imobilizat-o în nici un fel pe partea vătămată, că nu a lipsit-o de libertate, astfel cum se reține în rechizitoriu. Ulterior, inculpatul a revenit asupra primei declarații și a precizat că nu a strâns-o de gât pe partea vătămată, dar a luat-o cu mâna de după gât.

Instanța a apreciat că afirmațiile părții vătămate sunt credibile, căci aceasta a relatat de fiecare dată evenimentul în aceeași modalitate, acestea corelându-se în mare măsură cu cele declarate de inculpat. Pe de altă parte, instanța a apreciat că inculpatul putea percepe diferit evenimentul pe care l-a creat și din cauza consumului de heroină, inculpatul afirmând că ar fi consumat droguri cu o oră două înainte.

2. În data de 31.05.2013, în jurul orelor 23,30, inculpatul J. C. R. A. se afla în zona . sector 5, cu intenția de a sustrage bunuri si a face rost de bani pentru droguri, ca și în ziua precedentă când a observat pe partea vătămată C. E. în timp ce parca autoturismul si a coborât, având o geantă pe umăr, a urmărit-o pe aceasta până în scara 2 a blocului M 74, unde a încercat -folosind forța fizică- să o deposedeze de geanta personală.

Întrucât partea vătămată a opus rezistență încercând să se apere, inculpatul Jirca C. R. A. a scos din buzunar o unghieră (prevăzută cu o pilă cu vârf ascuțit) cu care, în timpul altercației, a rănit-o superficial pe C. E. în zona mâinii stângi și a gâtului.

Din declarațiile inculpatului, instanța a reținut că acesta a fugit fără să-i sustragă vreun bun, de teamă să nu fie prins de locatarii blocului, după ce partea vătămată a început să țipe.

Instanța a reținut această situație de fapt în temeiul declarațiilor părții vătămate, corelate cu declarațiile inculpatului, cu procesul verbal de cercetare la fața locului, precum și cu imaginile înregistrate de o cameră de supraveghere aflată în apropierea blocului.

Astfel, unghiera folosită de inculpat pentru atac a fost găsită și ridicată de organele de cercetare penală în apropierea locului faptei, unde fusese aruncată de inculpat - potrivit procesului verbal de reconstituire a săvârșirii faptei. Unghiera folosita de inculpatul Jirca C. R. A. a fost ridicata de organele de politie și se afla în camera de corpuri delicte a Politiei Sector 5 București în baza dovezii . nr._ din 21 06 2013.

Potrivit procesului-verbal de vizionare a înregistrărilor (imagini) de pe o camera de supraveghere aflată în vecinătatea locului faptei (cameră a magazinului . situat pe . sector 5) la ora 23:41 a fost observată atât partea vătămată care a intrat prima în scara blocului, cât și inculpatul urmărind-o pe aceasta.

Partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul Jirca C. R. A. din grup ca fiind acela care, în seara zilei de 30.05.2013 a încercat să-i sustragă prin violență geanta personală în scara blocului.

La dosarul cauzei au fost depuse acte medicale de la Spitalul Universitar de Urgenta București din rezultă că partea vătămată C. E., a prezenta diagnosticul de „plagă tăiată (cuțit) față volară falanga II, deget III, cu secțiune PVN bord urnar deget III mâna stânga; excoriatie regiune cervicala anterioara”.

De asemenea, partea vătămată C. E. a prezentat detaliat (aspecte confirmate și de inculpat) modul în care inculpatul Jirca C. R. A. a încercat să-i sustragă prin violență geanta în seara zilei de 31.05.2013.

În drept, prima instanță a statuat în sensul că fapta inculpatului J. C. R. A. care la data de în noaptea de 30.05.2013, în jurul orei 21,15, în timp ce se afla în scara blocului nr.13C din . 5 București, a sustras - prin violență și amenințare - de la partea vătămată M. A. D. geanta și un telefon mobil, producându-i acesteia un prejudiciu în valoare de 1.500 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1, alin. 2 lit.b și c C.pen. În ceea ce privește actele de violență și amenințare, instanța a reținut că acestea au constat în prinderea victimei de gât (act violent care i-a provocat acesteia o excoriație superficială la nivelul claviculei - planșă fotografică fila 24 d.u.p.) urmată de amenințarea că va fi tăiată cu un cuțit.

Instanța nu a reținut cu privire la prima faptă folosirea cuțitului, căci existența acestuia nu a putut fi dovedită, inculpatul negând împrejurarea că l-a folosit, iar victima arătând că nu a văzut vreun cuțit.

Pentru a se asigura că victima nu-l va vedea și nu-l va urmări, inculpatul - ținând-o de gât în aceeași modalitate, din spate - a însoțit-o pe scări spre etajul unu, câteva trepte. Victima a declarat că – din teamă– s-a conformat solicitărilor inculpatului, nu a țipat și nu s-a opus în niciun fel.

În ceea ce privește reținerea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (în concurs ideal cu infracțiunea de tâlhărie) pentru actele comise de inculpat în ultima parte a incidentului, când inculpatul a condus-o pe victimă două-trei trepte în sus spre etajul unu, instanța a apreciat că acest act -ce nu putea dura mai mult de câteva secunde- a fost realizat de inculpat în scopul de a-și asigura scăparea, pentru a nu fi văzut de victima ce s-ar fi putut întoarce și alerta alte persoane pe stradă. Prin urmare, acest act a fost absorbit în actele de violență ce compun infracțiunea complexă de tâlhărie, lipsirea de libertate nedepășind timpul necesar comiterii tâlhăriei. Pentru a exista în mod autonom infracțiunea de lipsire de libertate este necesar ca libertatea de mișcare a victimei să fie efectiv încălcată, dincolo de limitele de timp în care s-a comis infracțiunea scop (în speță, tâlhăria).

Prin urmare, cu privire la fapta reținută la punctul 1 din rechizitoriu, instanța a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice dintr-un concurs de infracțiuni în formă ideală prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și art.189 alin.1 și 2 C.pen., cu aplic. art.33 lit.b C.pen., într-o singură infracțiune de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c C.pen. – fiind astfel admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului.

Fapta aceluiași inculpat, care, în noaptea zilei de 31.05.2013, în jurul orelor 23,30, în timp ce se afla în scara 2 a blocului M 74 din . sector 5, a încercat - folosind forța fizică - să o deposedeze pe partea vătămată C. E. de geanta personală, fără a reuși, rănind-o ușor cu un obiect metalic ascuțit (obiect asimilat unei arme, în sensul art.151 alin.2 C.pen.) pe victima care a opus rezistență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20, rap. la de art.211 alin.1, alin. 2 lit.b și c alin.2 ind.1 lit.a Cod penal.

Instanța a constatat de asemenea, că infracțiunile săvârșite în datele de 30-31 mai 2013 au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, inculpatul fiind condamnat de mai multe ori pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului. În perioada 1995-2008, inculpatul a fost condamnat la pedepse cu închisoarea cuprinse între 1 an și 5 ani.

Astfel, prin sentința penală nr.104/17.01.2005 a Judecătoriei sector 6 București, definitivă prin decizia penală nr.635/13.04.2005 a Curții de Apel București, inculpatul J. R.A.C. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, pedeapsă executată în perioada 6.12._07, când a fost liberat condiționat, pedeapsa fiind considerată executată la data de 5.06.2008. Deoarece termenul reabilitării judecătorești nu s-a împlinit pentru această condamnare, iar infracțiunile noi au fost săvârșite după data la care pedeapsa anterioară a fost considerată executată, instanța a constatat incidența disp. art.37 alin.1 lit.b C.pen., referitoare la recidiva postexecutorie pentru ambele infracțiuni de tâlhărie deduse judecății.

Pentru acest considerent, instanța a admis solicitarea procurorului și a schimbat încadrarea juridică pentru ambele infracțiuni astfel cum au fost reținute mai sus prin adăugarea unei stări de agravare suplimentare, recidiva postexecutorie.

Prin sentința penală nr.580/08.09.2008 a Judecătoriei sector 6 București, definitivă prin decizia penală nr.1521/28.11.2008 a Curții de Apel București, inculpatul J. C. R. A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, pedeapsă executată în perioada 12.08._13, când a fost liberat condiționat, pedeapsa fiind considerată executată la data de 11.08.2013. Deoarece infracțiunile noi de tâlhărie au fost comise la scurt timp de la această ultimă liberare condiționată, înainte ca pedeapsa anterioară să fie considerată executată, instanța a constatat incidența disp. art.37 alin.1 lit.a C.pen., referitoare la recidiva postcondamnatorie față de ambele infracțiuni judecate.

Cu privire la pericolul social al faptelor de tâlhărie, instanța a constatat că acestea sunt fapte de gravitate medie prin raportare la gravitatea generică a unei infracțiuni de tâlhărie, deoarece inculpatul a acționat în timpul nopții, într-un loc public, atacând femei ce ar fi opus mai greu rezistență, folosind însă acte violență fizică redusă și amenințări, pentru a sustrage genți în care s-ar fi găsit bani sau telefoane mobile pe care le putea vinde cu ușurință.

În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a reținut că acesta este în vârstă de 35 de ani, fără loc de muncă, recidivist (ultima condamnare fiind dispusă împotriva sa pentru o faptă asemănătoare de tâlhărie), dependent de substanțe psihoactive (potrivit propriilor declarații se droghează cu heroină), dorința de a-și procura droguri fiind de altfel mobilul săvârșirii faptelor de tâlhărie. De asemenea, instanța a reținut, potrivit declarațiilor inculpatului (nesusținute însă de înscrisuri) că are un copil minor, iar după ultima liberare condiționată și-ar fi câștigat existența din crearea de tatuaje.

Față de conduita anterioară a inculpatului, de modalitatea în care inculpatul a comis în mod repetat o infracțiune de tâlhărie și o încercare de tâlhărie, instanța a constatat că în favoarea acestuia nu pot fi reținute circumstanțe atenuante.

Pentru aceste considerente și având în vedere și pericolul social concret al fiecărei infracțiuni, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedepse orientate spre minimul special (în speță, infracțiunea de tâlhărie descrisă la pct.1 poate fi sancționată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani, iar infracțiunea de tentativă la tâlhărie cu pedeapsa închisorii de la 3,6 la 10 de ani), dar mai aspre față de ultima condamnare la 5 ani închisoare, condamnare ce nu a fost suficient de severă pentru a-l determina pe inculpat să renunțe la comportamentul antisocial – respectiv 7 ani închisoare pentru infracțiunea descrisă la pct.1 și 5 ani închisoare pentru infracțiunea descrisă la pct.2.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, potrivit celor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauza S. și P. împotriva României), exercițiul drepturilor poate fi interzis doar în măsura în care există o nedemnitate.

Cu privire la dreptul de a alege prevăzut de art.64 alin.1 teza I C.pen., instanța a constatat, în acord cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hirst contra Marii Britanii, că interzicerea acestui drept ar fi o măsură disproporționată, deși urmărește un scop legitim, și că reprezintă o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 al Convenției. Prin urmare, instanța nu a interzis inculpatului exercițiul acestui drept, potrivit deciziei în interesul legii nr. LXXIV/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite.

Având în vedere natura faptei, instanța a remarcat faptul că nici un alt drept dintre cele prevăzute de art.64 C.pen., nu se impune a fi interzis.

În ceea ce privește obiectul ascuțit folosit de inculpat la comiterea tentativei de tâlhărie (unghiera depusă la camera de corpuri delicte a Secției 19 Poliție – potrivit dovezii de la fila 88 d.u.p.), precum și contravaloarea bunurilor sustrase de la partea vătămată M. A. D. (ce a renunțat prin reprezentant la pretențiile materiale), instanța a apreciat că trebuie confiscate, luând astfel față de inculpat măsura de siguranță a confiscării și confiscând de la acesta în favoarea statului suma de 1.500 lei și o unghieră - potrivit disp. art.118 alin.1 lit.b și e C.pen.

În ceea ce o privește pe partea vătămată M. A. D., în vârstă de 13 ani, instanța a constatat că aceasta s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale – solicitând despăgubiri în cuantum de 1.500 lei (contravaloarea telefonului sustras, a genții și a bunurilor din interior, nerecuperate).

În ședința publică din 29.08.2013, partea civilă – în prezența mamei sale – a arătat că renunță la cererea de despăgubiri materiale, instanța a luat act de această manifestare de voință.

La același termen de judecată, procurorul a solicitat acordarea de daune morale părții civile minore.

Având în vedere trauma psihică suferită de partea vătămată M. A. D. în urma actelor de amenințare și constrângere fizică comise de inculpat prin raportare la vârsta victimei, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul nepatrimonial prev. de art.1349 și urm. C.civil, instanța obligându-l pe inculpat la plata sumei de 4.000 lei către partea vătămată M. A. D., cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București și inculpatul.

P. a criticat sentința ca fiind nelegală sub aspectul omisiunii instanței de fond de a dispune instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului, obligatorie potrivit art. 163 alin. 6 lit. b Cod procedură penală, dar și netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei, solicitând majorarea acesteia.

De asemenea, s-a susținut în concluziile orale nelegalitatea măsurii confiscării sumei de 1500 lei în condițiile în care inculpatul a fost obligat la plata unei sume de bani cu titlul de despăgubiri morale.

În ceea ce privește recursul inculpatului J. C. R. A., acesta vizează greșita nereținere a dispozițiilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul - inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.3856 alin.3 C.p.p., Curtea apreciază fondat recursul inculpatului, pentru următoarele considerente:

Astfel, se constată că prin rechizitoriul nr.5828/P/2013 întocmit la data de 08 07 2013 de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J. C. R. A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.211 al.1, al.2 lit.b, c Cp, art.189 al.1,2 Cp, art.20 rap.la art.211 al.1,2 lit.b,c, alin.2 ind.1 lit.b Cod penal, reținându-se că:

1. La data de 30.05.2013, în jurul orelor 21,15, inculpatul J. C. R. A., în timp ce se plimba pe ..4 sector 5, a observat-o pe partea vătămată M. A. D. în vârstă de 13 ani, coborând dintr-un taxi și având asupra sa o geantă, a pornit în urmărirea acesteia, a intrat în scara 1 a blocului 13 C, a imobilizat-o, prinzând-o din spate cu mâna de gât, după care a amenințat-o că o va tăia dacă nu-i va da geanta.

2. La data de 31.05.2013, în jurul orelor 23,30, inculpatul J. C. R. A. în timp ce se afla în zona . sector 5, a observat pe partea vătămată C. E. coborând din autoturism și având pe umăr o geantă, a urmărit-o până în scara blocului și a încercat să o deposedeze pe C. E. de geanta personală.

Întrucât partea vătămată a opus rezistență încercând să se apere, inculpatul Jirca C. R. A. a scos din buzunar o unghieră (prevăzută cu o pilă cu vârf ascuțit) cu care în timpul altercației a rănit-o superficial pe C. E. în zona mâinii stângi și a gâtului.

Situația de fapt a fost în mod corect reținută și judicios stabilită de instanța de fond pe baza probelor administrate, inculpatul de altfel, a recunoscut în principiu faptele comise, cu excepția împrejurării că ar fi imobilizat pe partea vătămată minoră și a că forțat-o să urce scările.

În ceea ce privește respingerea aplicabilității dispozițiilor art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală în favoarea inculpatului J. C. R. A., Curtea constată că susținerea apărării este fondată.

Astfel, chiar dacă, în declarația dată, inculpatul nu redă întocmai fapta în modalitatea reținută în actul de sesizare, atâta timp cât acesta a solicitat aplicarea procedurii speciale a recunoașterii vinovăției, precizând că dorește să fie judecat în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cererea sa nu putea fi respinsă decât în condițiile art. 320 indice 1 al. 8 Cod procedură penală, respectiv, dacă instanța constata că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. A extinde cazurile în care instanța poate respinge cererea inculpatului de aplicare a procedurii speciale ar fi nu doar nelegal, ci chiar arbitrar, deoarece aprecierea concordanței între declarația inculpatului și actul de sesizare este o chestiune subiectivă. Mai mult, audierea inculpatului în sensul art. 320 indice 1 al. 3 Cod procedură penală este evident că se referă la solicitarea de aplicare a procedurii speciale și nu la faptă, audierea inculpatului cu privire la acuzația ce i se aduce fiind guvernată de dispozițiile prev. de art. 323 și art. 70 Cod procedură penală și fiind condiționată de începerea cercetării judecătorești, ceea ce în procedura specială nu are loc.

Prin urmare, în mod nelegal instanța fondului a respins cererea inculpatului de judecare a cauzei potrivit art. 320 indice 1 Cod procedură penală, pentru alte motive decât cele prevăzute expres și limitativ în ultimul alineat al acestui text de lege.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate de instanța de fond, Curtea constată prin raportare la criteriile stabilite de art. 72 Cod penal, respectiv circumstanțele faptei, gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor, raportat la împrejurările concrete ale comiterii acestora și la modul de operare, dar și la circumstanțele personale ale inculpatului care denotă perseverență și specializare infracțională, dar și la mobilul infracțiunilor, acela de a-și procura banii necesari consumului de droguri, Curtea apreciază că în vederea realizării funcției represive și de prevenție generală și specială a pedepsei, pentru ca inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său antisocial și să fie determinat ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală nu se impune reducerea acestora ca urmare a reținerii art. 320 indice 1, al. 7 Cod procedură penală, dar nici majorarea.

Curtea apreciază ca fiind legală și temeinică dispoziția instanței de fond privind confiscarea sumei de 1500 lei de la inculpat, sumă obținută de acesta din înstrăinarea telefonului sustras prin violență părții vătămate M. A. D., teza finală a lit. e a art. 118 al. 1 Cod penal nefiind aplicabilă în speță, neputându-se considera că repararea prejudiciului moral la care a fost obligat inculpatul reprezintă o „despăgubire”, fiind evident că textul are în vedere daunele materiale, iar nu cele morale. Astfel, Curtea amintește că legea penală este de strictă interpretare și aplicare, iar interpretarea literară a textului menționat nu poate conduce la altă concluzie decât aceea că se referă strict la situația în care banii dobândiți prin vânzarea bunului sustras ar servi la acoperirea prejudiciului material cauzat, respectiv contravaloarea bunului, dispoziția nefiind aplicabilă în contextul în care partea vătămată a înțeles să renunțe la pretențiile civile, pe considerentul că din oficiu au fost acordate acesteia daune morale, dat fiind că era minoră la data faptei săvârșite împotriva sa.

Pentru aceleași rațiuni, în cauză nu este obligatorie instituirea sechestrului asigurător, dispozițiile art. 163 al. 2 cu referire la al. 6 lit. b Cod procedură penală vizând exclusiv situațiile în care măsura se instituie „în vederea reparării pagubei”, sintagmă ce este interpretată unanim de doctrină ce referindu-se la repararea prejudiciului material, nu și cel moral.

Față de cele reținute, va admite recursul declarat de inculpatul J. C. R. A., va casa în parte sentința penală recurată și rejudecând se va face aplicarea prevederilor art.320¹ C.pr.pen. cu referire la cele două infracțiunii reținute în sarcina inculpatului cu menținerea pedepselor aplicate și a celorlalte dispoziții.

Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București și va deduce prevenția de la 21.06.2013 la zi.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de inculpatul J. C. R. A. împotriva sentinței penale nr. 1760/29.08.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București.

Casează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:

Face aplicarea prevederilor art.320¹ Cod procedură penală cu referire la cele două infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și menține pedepsele aplicate.

Inculpatul execută, în final, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale .

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.

Deduce prevenția de la 21.06.2013 la zi.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerul Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

O. B. S. C. A. A.

GREFIER,

D. P.

Red.B.O:

Dact.EA -2ex/17.12.2013

J.S.5 B. – jud.M.C.A

← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.....		Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2156/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2156/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI