Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51 NCPP. Sentința nr. 109/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 109/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2012 în dosarul nr. 109/2012
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ nr. 109/F
Ședința publică de la 12 martie 2012
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE A. A.
GREFIER V. B.
M. PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE a fost reprezentat de PROCUROR: D. C..
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria B. V. și Tribunalul G. – Secția Penală, în dosarul nr._ *.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit inculpatul A. M. V., pentru care se prezintă avocat ales R. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul București - Cabinet individual, lipsind partea civilă A.N.A.F. și Direcția G. de Finanțe și partea responsabilă civilmente S.C. P. T. S.R.L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea pune în discuția părților conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria B. V. și Tribunalul G. – Secția Penală.
Apărătorul inculpatului, având cuvântul, consideră că Tribunalul G. ar fi competent pentru soluționarea cauzei de față, deoarece, prin promulgarea Legii nr. 202/2010, s-a modificat competența de judecare a instanțelor, astfel că, hotărârile pronunțate de judecătorii, nu pot fi atacate decât cu recurs, pe când cele pronunțate de către tribunale, beneficiază și de calea apelului. Mai arată că, potrivit art. 13 alin. 1 din Codul penal, inculpatului i se aplică legea mai favorabilă.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, consideră că Judecătoria B. trebuie să soluționeze prezenta cauză, având în vedere că este prima instanță învestită cu judecarea acesteia, înainte de . Legii nr. 202/2010, astfel cum se arată la art. XXIV alin. 2 din lege, motiv pentru care, solicită trimiterea cauzei la Judecătoria B. V., competentă să soluționeze cauza.
CURTEA ,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă (?!) nr. 297 din 01.11.2011, Judecătoria B. V. a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. V. și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului G..
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut, privitor la excepția invocată că, după apariția Legii nr. 202/2010, procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de aceleași instanțe.
Totuși, instanța, văzând practica Secției a II-a Penală a Curții de Apel București, în astfel de cauze (spre exemplu, dosarul nr._, în care s-a pronunțat decizia penală nr. 1296/06.06.2011 și altele) a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. V. și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului G..
Prin sentința penală nr. 38/01.02.2012 pronunțată de Tribunalul G., în baza art. 39 alin. 2 și 3 Cod procedură penală s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului G..
În baza art. 42 raportat la art. 25 Cod procedură penală și art. XXIV alin. 2 din Legea nr. 202/2002 s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A. M. V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în favoarea Judecătoriei B. V..
În baza art. 43 alin.1 Cod procedură penală s-a constatat ivit conflict negativ de competență și a fost trimis dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, a fost avansat din fondurile alocate de M. Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 184/P/2008 din 20.05.2009, înregistrat pe rolul Judecătoriei B. V. sub nr._ din 03.06.2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A. M. V., fiul lui S. și A., născut la data de 24. 11.1978 în ., domiciliat în ., posesor al cărții de identitate . nr._ eliberată de SPCLLP Jilava la data de 21.04.2008, CNP_, de cetățenie română, fără studii, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, fost administrator la . pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, constând în aceea că, în baza aceleași rezoluțiuni infracționale și la diferite intervale de timp în perioada noiembrie 2005 - februarie 2008, în calitate de administrator al P. T. SRL, inculpatul A. M. V., a evidențiat în actele contabile ale societății cheltuieli fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaților fiscale, cauzând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în sumă de 6.654.629 lei RON (reprezentând echivalentul sumei de 1.901.770 EURO);
- tentativă la infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 8 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, prin evidențierea în actele contabile ale societății de cheltuieli fictive, inculpatul A. M. V. a stabilit, cu rea credință, taxa pe valoare adăugată deductibilă în scopul obținerii, fără drept, a sumei de 4.842.226 lei RON, cu titlu de rambursare TVA de la bugetul general consolidat, sumă pe care a solicitat să-i fie rambursată prin decontul lunii noiembrie 2006, ce a fost respinsă de Direcția de Control Fiscal G. prin Raportul de inspecție fiscală din data de 18.04.2007, pe motivarea că . și-a exercitat în mod eronat dreptul de deducere;
- fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită sub forma participației improprii în realizarea aceleași rezoluțiuni infracționale, prevăzută și pedepsită de art. 31 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 290 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, constând în aceea că, inculpatul A. M. V., cu intenție, a determinat persoane necunoscute (A.N.), să întocmească în fals borderouri de achiziție, de natură a produce consecințe juridice, prin denaturarea veniturilor și, implicit, a profitului realizat.
Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.N. (persoane care au completat borderourile de achiziție fier vechi de la persoane fizice și adeverințele de primire - plată a deșeurilor, prin care se atesta în mod nereal faptul că fierul vechi a fost achiziționat de . de la persoanele menționate pe borderouri și pe care inculpatul A. M. V. le-a folosit la unitățile bancare pentru retragerea sumelor de bani în numerar din conturile societății, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 din Codul penal cu aplicarea art. 4l alin. 2 din Codul penal întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura subiectiva (vinovăția) și disjungerea materialului de urmărire penală privind activitatea infracțională desfășurată de A. M. V., în calitate de administrator la . și declinarea acestuia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu - județul I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 24l/2005 cu aplicarea art. 13 din Codul penal și art. 41 alin. 2 din Codul penal precum și disjungerea materialului de urmărire penală în ceea ce privește sesizarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor nr. C/3858 din 30.01.2008 privind operațiunile suspecte de spălare a banilor efectuate de către numiții Ș. V. și B. G. prin intermediul . SRL și . SRL și declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de Legea nr. 241/2005 și art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu modificările ulterioare cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Pe rolul Tribunalului G., cauza a fost înregistrată sub același număr unic :_ la data de 13.01.2012.
Verificându-și, la rândul său, competența, Tribunalul G., la primul termen de judecată din 01.02.2012, a ridicat excepția de necompetență materială a tribunalului.
Asupra acestei excepții Tribunalul a reținut următoarele:
Prin art. XVIII pct. 3 din Legea nr. 202/2010 a fost modificat articolul 27 punctul 1, literele d și e1 urmând ca litera e1 să aibă următorul cuprins: e1) infracțiunile de spălare a banilor și infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare.
Ca urmare, judecarea infracțiunilor de evaziune fiscală în primă instanță a trecut în competența tribunalelor.
Prin art. XXIV alin. 2 din Legea nr. 202/2002 se dispune: Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, dispozițiile referitoare la competența instanțelor din Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după . prezentei legi.
Cum Judecătoria B. V. a fost sesizată legal învestită la data de 03.06.2009 trebuia să continue să judece această cauză și nu să-și decline competența la peste un an de la apariția Legii nr. 202/2010 și cu încălcarea art. art. XXIV alin. 2 din această lege.
Ca urmare, constatând că Judecătoria B. V. a fost investită legal și era competentă material să soluționeze cauza, Tribunalul, în baza art. 39 alin. 2 și 3 Cod procedură penală a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului G. și, în baza art. 42 raportat la art. 25 Cod procedură penală și art. XXIV alin. 2 din Legea nr. 202/2002 a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A. M. V. în favoarea Judecătoriei B. V..
În baza art. 43 alin. 1 Cod procedură penală s-a constat ivit conflict negativ de competență și a fost trimis dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, a fost avansat din fondurile alocate de M. Justiției.
Asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria B. V. și Tribunalul G. – Secția Penală, Curtea reține următoarele :
Judecătoria are plenitudinea de competență materială, judecând, în primă instanță, toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Prin Legea nr. 202/2010, infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, a ieșit din sfera de competență materială a judecătoriei, trecând în competența materială a tribunalului.
Curtea reține că, dificultățile de interpretare a normelor legale relative la competența materială a instanței de a judeca cauza în fond, în ipoteza infracțiunii de evaziune fiscală derivă din împrejurarea că, pe de o parte, sentințele pronunțate de judecătorie, ulterior intrării în vigoare a legii noi, pot fi atacate numai cu recurs, conform dispozițiilor art. 27 pct. 3 și art. 281 pct. 3 din Codul de procedură penală.
În acest sens, interpretarea per a contrario a art. XXIV alin. 1 din Legea nr. 202/2010 relevă faptul că toate hotărârile pronunțate ulterior intrării în vigoare a acestei legi, indiferent de data sesizării instanței, sunt supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea nouă.
Pe de altă parte, în condițiile în care alineatul 2 al art. XXIV, din aceeași lege, stabilește că „procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe…„ rezultă, în mod evident, că, în cauza de față, Judecătoria B. V., instanța legal sesizată înainte de . Legii micii reforme este competentă material să soluționeze, în fond, cauza pendinte.
Pe de altă parte, Curtea remarcă că, deși Judecătoria își argumentează hotărârea luată, invocând decizia penală nr. 1296/06.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._, această hotărâre a instanței de recurs viza, de fapt, calificarea unei căi de atac și, nicidecum, competența materială a unei instanțe de a soluționa cauza, în fond.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 43 din Codul de procedură penală, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B. V., căreia i se va trimite dosarul.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În baza art. 43 din Codul de procedură penală stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B. V., căreia i se va trimite dosarul.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2012.
PREȘEDINTE,
A. A. GREFIER,
V. B.
Red. AA
Th. red. EA-15.03.2012/3ex.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2156/2013. Curtea de Apel... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1872/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
