Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 286/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 286/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2016 în dosarul nr. 286/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:004._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 286/A
Ședința publică din data de 19 februarie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: M.-A. M.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București– a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol, soluționarea cauzei având ca obiect apelul formulat de apelantul revizuent N. C. M., împotriva sentinței penale nr. 665 din 09.10.2015, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelantul-revizuent N. C. M., fiind reprezentat de către apărător din oficiu, avocat M. A., în substituirea avocatului M. A., prin delegația de substituire nr. 181 din data de 08.02.2016, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care învederează instanței faptul că apelantul revizuent N. C. M. a depus, prin intermediul administrației penitenciarelor, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului - revizuent N. C. M., avocat M. A., având cuvântul, arată că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art.453 alin.1 lit.d Cod procedură penală, în sensul că acesta a fost condamnat într-un mod abuziv, întrucât a fost lovit și constrâns să declare în sensul dorit de către organele de cercetare penală.
Solicită admiterea apelului în temeiul dispozițiilor art.451 pct.2 lit.a Cod procedură penală și rejudecând, admiterea în principiu a cererii de revizuire, apreciind că sunt îndeplinite condițiile dispozițiilor art. 459 Cod procedură penală, chiar dacă, în fața instanței de fond, acesta a beneficiat de dispozițiile art. 396 al. 10 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat ca nefondat, apreciind soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Arată că instanța de fond a motivat în mod corect faptul că dovada cazurilor de revizuire se face prin actele expres prevăzute de dispozițiile legale, respectiv hotărâre judecătorească, solicitarea formulată de către apelantul revizuent N. C. M. fiind astfel inadmisibilă.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.665 din 09.10.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 459 alin. 5 C. pr. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul N. C. M., cu privire la sentința penală nr. 1017/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, definitivă prin decizia penală nr. 25R/09.01.2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 50 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Instanța de fond a reținut că la data de 02.09.2015 a fost înregistrată cererea persoanei condamnate N. C. M. prin care solicita rejudecarea cauzei deoarece a fost condamnat abuziv, a fost bătut, forțat și constrâns să declare ceea ce au dorit organele de cercetare penală. A mai arătat faptul că persoana vătămată nu a fost chemată în fața instanței, iar înregistrările video sunt relevante în cauză. Revizuentul a solicitat audierea persoanei vătămate și vizionarea înregistrărilor video aflate la dosar.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1017/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 25R/09.01.2014 a C., Secția a II-a penală, numitul N. C. M. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a C. pen., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C. pen., art. 75 alin. 1 lit. c C. pen. și art. 320 ind. 1 alin. 7 C. pr. pen.
Cererea de revizuire se soluționează în două etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 459 din Codul de procedură penală, admiterea în principiu, iar a doua fiind aceea a rejudecării cauzei după admiterea în principiu.
În faza admiterii în principiu instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, condițiile de formă, titularii cererii și termenul de introducere. Dintre motivele de revizuire invocate de către petent în cererea de revizuire, având în vedere și dispozițiile art. 453 C. pr. pen., instanța de fond l-a menționat pe cel prevăzut la art. 453 alin. 1 lit. d C. pr. pen.
Cu ocazia analizării admiterii în principiu instanța verifică și dacă au fost respectate dispozițiile legale ale art. 456 alin. 2 și 3 C. pr. pen.
Cum revizuentul nu a indicat mijloacele de probă în susținerea cererii sale, respectiv hotărârea judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența faptelor săvârșite de către organele de cercetare penală în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, acesta rezumându-se doar la a arăta că “a fost condamnat abuziv, bătut, forțat și constrâns să declare ce au vrut organele de cercetare penală”, instanța apreciază că în cauză sunt incidente disp. art. 459 alin. 5 C. pr. pen. cu referire la disp. art. 459 alin. 3 lit. b C. pr. pen. care prevăd că cererea este inadmisibilă, printre altele, și în situația în care nu a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. 2 C. pr pen.
**************************************************************************
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel revizuentul N. C. M..
Inculpatul nu a fost prezent la termenul de judecată, solicitand judecarea in lipsa si nu și-a motivat apelul în scris. El a solicitat prin concluziile avocatului din oficiu admiterea apelului și, în principiu, admiterea cererii de revizuire, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.459 C. pr. pen., chiar dacă la instanța de fond a beneficiat de dispozițiile art.396 alin.10 C. pr. pen.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.417 alin.2 C. pr. pen., Curtea apreciază că apelul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare:
Din coroborarea dispozițiilor art.453. art. 454, art. 456, art.459 C. pr. pen. rezultă că admiterea în principiu a revizuirii presupune întrunirea următoarelor cerințe:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3)- în scris, motivată, cu arătarea cazurilor și mijloacelor de probă care trebuie să îndeplinească cerințele prev. de art. 454 Cpp;
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
Pe cale de consecință, dacă una sau mai multe dintre aceste condiții nu este îndeplinită intervine sancțiunea inadmisibilității.
Din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că simpla trimitere la un caz de revizuire dintre cele prevăzute de lege, fără indicarea de argumente faptice pertinente și invocarea de pretinse dovezi corelative nu satisface exigențele dispozițiilor legale citate și nu justifică admiterea în principiu a acestei căi extraordinare de atac, după cum, invocarea unor motive care nu au legătura cu cazurile de revizuire sau nu pot fi încadrate in acestea conduce la aceeași soluție. De asemenea, instanța trebuie să constate în această etapă a verificării prealabile că faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, operațiune ce presupune a se verifica dacă sunt depuse dovezi dintre cele impuse de dispozițiile legale (art. 454 Cpp) care să susțină motivele invocate ce se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de lege.
Potrivit art. 453alin.1 lit. d) Cod de procedură penală, revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi cerută atunci când procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză. În plus, potrivit dispozițiilor art. 454 alin. 1 Cod de procedură penală cazul de revizuire prevăzut de art. art. 453 alin.1 lit. d) Cod de procedură penală se dovedește prin hotărâre judecătorească definitivă, prin care s-a dispus asupra fondului cauzei. Numai în ipoteza în care instanța de judecată nu a putut analiza pe fond acuzațiile aduse cu privire la săvârșirea infracțiunii (de pildă, în caz de prescripție a răspunderii penale, deces al făptuitorului) situația menționată poate fi analizată în cadrul procedurii de revizuire.
În cauză revizuentul a invocat un abuz al organelor de urmărire penală, dar nu a făcut dovada acestei infracțiuni printr-o hotărâre judecătorească.
F. de considerentele expuse, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea, etapă in care instanța de judecata verifica daca motivele invocate de către revizuent se încadrează in cazurile de revizuire expres si limitativ prevăzute de lege, dar si daca sunt îndeplinite condițiile de invocare ale acestor cazuri.
Consideram ca respingerea revizuirii ca inadmisibila in cazul in care nu sunt îndeplinite condițiile de invocare ale cazurilor de revizuire nu constituie o ingerinta nejustificata cu privire la liberul acces la justitie. Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru instantele interne o data cu ratificarea Conventiei de catre Romania) cu privire la art. 6 din Conventie, dreptul de acces la o instanta (parte esentiala a dreptului la un proces echitabil) are doua trasaturi fundamentale: el trebuie sa fie un drept efectiv, fara a fi, insa, un drept absolut.
In hotararea Golder c. Marii Britanii, Curtea a aratat ca: « pot fi aduse restrictii exercitiului acestui drept intrucat dreptul de acces, chiar prin natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare care poate varia in timp si spatiu in functie de resursele comunitatii si de nevoile indivizilor .»Limitarile astfel aduse trebuie sa respecte cateva principii.Ele trebuie sa urmareasca un scop legitim si sa nu afecteze substanta insasi a dreptului.De asemenea, este necesara asigurarea unui raport rezonabil de proportionalitate intre scopul urmarit si mijloacele alese (cauza Guérin c. Frantei).
Liberul acces la justitie nu se opune existentei procedurilor extraordinare, insa necesitatea respectarii principiului sigurantei raporturilor juridice cere ca folosirea acestora sa imbrace un caracter exceptional atat in ceea ce priveste termenul in care pot fi promovate cat si condițiile de admisibilitate.
Instanta constata ca prin limitarea situațiilor in care pot fi desfiintate hotarari definitive si obligatorii ale instantelor judecatoresti se urmareste un scop legitim: necesitatea sigurantei raporturilor juridice si dreptul de punere in executare a acestor hotarari fara a fi afectata substanta insasi a dreptului (nu este interzis de principiu accesul la instanta, ci doar cu respectarea anumitor conditii) si se respecta raportul rezonabil de proportionaliltate intre scopul urmarit si mijloacele alese (cauzele Hornsby c. Greciei, Lunari c. Italiei, Ouzoumis c. Greciei).
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de N. C. M..
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen. va fi obligat apelantul la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a apelantului, în cuantum de 260 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.1 lit. b C. pr. pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul N. C. M. împotriva sentinței penale nr. 665/09.10.2015 a Judecătoriei Sector 1 București pronunțată în dosarul cu nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelantul la plata sumei de 800 de lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a apelantului, în cuantum de 260 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.02.2016.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. T. M. A. M.
GREFIER,
Victorița S.
red. I.T./29.02.2016
dact. A.L. 2 ex.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 238/2016. Curtea de... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 116/2016. Curtea... → |
|---|
