Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 116/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 116/2016
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.116
Ședința din camera de consiliu din data de 26.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
JUDECĂTOR: P. V. A.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul condamnat C. F. împotriva deciziei penale nr.1296/08.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel București- Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, a răspuns contestatorul condamnat personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărător ales, avocat D. M. L., cu împuternicire avocațială nr._/02.11.2015 atașată la fila nr.4 din dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat atașarea dosarului de fond nr._ al Curții de Apel București – Secția I Penală, după care,
Curtea, pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Apărătorul ales al contestatorului condamnat apreciază că prezenta contestație în anulare este admisibilă în principiu.
Pe fondul contestației, solicită admiterea acesteia în temeiul art.426 alin.1 lit. b Cod procedură penală, apreciind că există o cauză de încetare a procesului penal raportat la probele administrate în prezenta cauză, inculpatul nefiind vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, acesta participând involuntar și doar cu scopul de a-și ajuta rudele și prietenii, astfel că s-a aflat în legitimă apărare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se avea în vedere că legitima apărare este o cauză care duce la o soluție de achitare și nu de încetare a procesului penal, astfel că invocarea disp. art.426 alin.1 lit. b Cod procedură penală este pur formală și motivarea invocării acestui caz se circumscrie unei alte soluții ce poate fi pronunțată de instanța de judecată și care nu poate conduce la promovarea unei contestații în anulare.
Conchizând, solicită respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare.
Contestatorul condamnat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, numitul C. F. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1296/08.10.2015 a Curții de Apel București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._, întemeiată pe disp. art. 426 al. 1 lit. b NCPP, arătând că în mod nelegal a fost condamnat în condițiile în care instanța de apel nu a constatat existența unei cauze de încetare a procesului penal, respectiv, legitima apărare.
În vederea soluționării contestației a fost atașata dosarul nr._ al Curții de Apel București, Secția I Penală.
Analizând cererea dedusă judecății prin prisma disp. art. 431 NCPP, Curtea constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1296/08.10.2015 a Curții de Apel București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._, cu privire la inculpatul C. F., s-au decis următoarele:
„Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Călărași împotriva sentinței penale nr.103 din data de 25.03.2015, pronunțată de Judecătoria Călărași, în dosarul nr._ .
Desființează sentința apelată și în fond, rejudecând :
În baza art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpații C. F., Panglică C., T. I. Platini, T. M., T. D., T. D. D., T. A., T. E., C. F., T. C., C. M., T. F., G. V., C. C., T. F., C. G. R. la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 67 alin. 1 Cod penal, interzice inculpaților drepturile prev. de art. 66 lit. a, b, h și m (cu referire la baruri, cluburi, discoteci), pentru o durată de 5 ani.
În baza art. 65 Cod penal, interzice inculpaților drepturile prev. de art. 66 lit. a, b, h și m (cu referire la baruri, cluburi, discoteci).
În baza art. 371 al 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă inculpații la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 67 alin. 1 Cod penal, interzice inculpaților drepturile prev. de art. 66 lit. a, b, h și m (cu referire la baruri, cluburi, discoteci), pentru o durată de 5 ani.
În baza art. 65 Cod penal, interzice inculpaților drepturile prev. de art. 66 lit. a, b, h și m (cu referire la baruri, cluburi, discoteci).
În baza art. 38 alin. 1 -39 alin. 1 lit. b Cod penal, aplică fiecărui inculpat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, în final, urmând a executa o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal, aplică inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, h și m (cu referire la baruri, cluburi, discoteci), pentru o durată de 5 ani.
În baza art.45 alin. 5 Cod penal, rap. la art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal, aplică inculpaților pedeapsa accesorie, vizând interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, h și m (cu referire la baruri, cluburi, discoteci).
Pedeapsa rezultantă se va executa în regim de detenție.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților C. F., Panglica C., T. I. Platini, T. M., T. D., T. D. D., T. A., T. E., C. F., C. G. R., durata reținerii de 24 ore.”
Potrivit art. 431alin. 2 Cod procedură penală, instanța investită cu o astfel de cerere, în măsura în care constată că este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină este dintre cele prev. de art. 426 și că în sprijinul său se depun sau se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților (alin. 1 prevăzând că admisibilitatea se examinează în camera de consiliu, fără citarea părților).
Față de redactarea acestui text, rezultă că, per a contrario, neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile arătate are drept consecință inadmisibilitatea contestației.
Disp. art. 427 și art. 428 Cod procedură penală, reglementează condițiile în care poate fi formulată o astfel de cerere, respectiv persoanele îndreptățite la a declara această cale extraordinară de atac, cuprinsul cererii, precum și termenul de declarare a unei contestații în anulare, cu precizare că atunci când se invocă cazul prev. de art. 426 al. 1 lit. b C.p.p. cererea poate fi depusă oricând.
Contestatorul, în calitate de inculpat în dosarul în care s-a pronunțat decizia contestată și-a întemeiat cererea pe disp. art. 426 lit. b) Cod procedură penală, caz prevăzut printre cele pentru care se poate formula o contestație în anulare.
Acest caz este dublu condiționat, textul de lege impunând pe de o parte dovedirea împrejurării că inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, iar pe de altă parte dovedirea faptului că instanța în fața căreia hotărârea de condamnare a rămas definitivă nu a avut posibilitatea observării și analizării respectivelor probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
În consecință, Curtea constată că motivul pe care contestatorul și-a întemeiat cererea nu îndeplinește cumulativ cele două condiții impuse de legiuitor, neputându-se reține astfel incidența acestui caz prev. de art. 426 lit. b Cod procedură penală în cauză, contestatorul omițând din cererea sa faptul că incidența cazului pe care l-a invocat este dublu condiționată, deși din cererea formulată rezultă că motivele invocate în calea de atac a contestației în anulare nu au fost învederate în fața instanței de fond, respectiv de apel, nefăcând obiectul analizei acestor instanțe, întrucât nu a beneficiat de serviciile unui apărător ales, desemnându-i-se apărător din oficiu.
În aceste condiții, Curtea apreciază că în calea de atac a contestației în anulare nu se pot invoca apărări de fond care presupun pentru stabilirea veridicității lor, o reluare a cercetării judecătorești, prin administrarea unui probatoriu ce nu a fost solicitat și în consecință nici administrat pe fondul cauzei.
Având în vedere că dispozițiile legale pe care contestatorul și-a întemeiat cererea prevăd ca obligatorie existența la dosar a unor probe din care să rezulte fără dubiu respectiva cauză de încetare a procesului penal, probe care însă nu au fost observate sau au fost interpretate eronat de instanțele anterioare, ajungându-se astfel la o soluție de condamnare a inculpatului, este evident că cererea sa nu respectă cerințele imperative ale textului de lege invocat.
Numai în aceste condiții, cererea ar fi fost admisibilă, context care nu se regăsește în cauza de față, în care contestatorul arată că apărarea sa a fost deficitară determinând privarea sa de dreptul de a dovedi existența stării de legitimă apărare în săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat.
În contextul în care contestatorul a avut desemnat apărător din oficiu cu care a putut lua legătura în mod nestingherit, Curtea consideră că acestuia nu i-au fost încălcate drepturile procesuale primordiale, printre care dreptul de a se apăra și a dovedi starea de legitimă apărare de care se prevalează la acest moment procesual.
Față de cele reținute, Curtea, constată că cererea este inadmisibilă, din redactarea textului prev. de art. 431 alin. 2 Cod procedură penală rezultând fără echivoc că toate condițiile acolo arătate se analizează sub aspectul admisibilității în principiu a contestației și nu sub aspectul temeiniciei.
Trecând peste faptul că dispozițiile legale sunt clare, dacă s-ar admite teza contrară, o astfel de opinie ar echivala practic cu imposibilitatea respingerii contestației ca inadmisibilă (cel puțin în situațiile în care condiția relativă la termen nu este aplicabilă) pentru că indicarea formală a oricăruia din cazurile de contestație prev. de art. 426 C.p.p. ar fi suficientă pentru trecerea la etapa analizării temeiniciei cererii, teză care nu poate fi admisă.
Legiuitorul a prevăzut în mod explicit procedura contestației în anulare, în cadrul căreia se analizează într-o primă etapă condițiile de admisibilitate, analiză care nu se limitează la verificarea indicării temeiului juridic, (care oricum nu leagă instanța, aceasta fiind cea care apreciază încadrarea în drept în raport de situația de fapt arătată de parte) ci apreciază dacă toate condițiile impuse de cazul de contestație invocat sunt îndeplinite, pentru a se putea reține într-adevăr incidența cazului.
D. în măsura în care constată incidența reală – nu doar formală – a cazului de contestație invocat, instanța trece la analiza temeiniciei cererii, în cadrul căreia verifică cererea formulată de contestator în susținerea cazului sau cazurilor de contestație invocate prin raportare la decizia instanței de apel a cărei anulare se cere și respectiv la toate actele dosarului.
Autoritatea de lucru judecat împiedică atacarea pe căi obișnuite a hotărârilor judecătorești care au această putere, admițându-se ideea că numai o împrejurare excepțională poate permite supunerea hotărârii definitive unei examinări și numai printr-o procedură având caracter excepțional.
Natura juridică deosebită a căilor de atac extraordinare a determinat o reglementare foarte prudentă din partea legii. Astfel sunt prevăzute condițiile care să permită posibilitatea declanșării acestor căi de atac.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară având o natură juridică mixtă de anulare și de retractare.
Fiind o cale de atac extraordinară, nu lasă la libertatea părților să invoce orice motiv care, după aprecierea lor, ar afecta legalitatea și temeinicia hotărârii rămase definitivă, fiind prevăzute în mod expres și limitativ, în art.426 Cod procedură penală, cazurile în care se poate uza de această cale extraordinară de atac.
Verificând contestația în anulare formulată de contestator, rezultă că în partea introductivă a acesteia, contestatorul își întemeiază în drept contestația în anulare pe dispozițiile art.426 alin. l lit. b C.p.p., susținând că în mod nelegal a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, omițându-se să se constate că a săvârșit aceste fapte în stare de legitimă apărare, deși așa cum se poate observa din decizia pronunțată în apel, acesta nu a înțeles să beneficieze de dreptul său legal de a promova calea de atac a apelului împotriva hotărârii instanței de fond, situația sa juridică fiind schimbată în apelul declarat de parchet.
Examinând motivele în fapt ale contestației în anulare, Curtea constată că acestea sunt în marea lor majoritate apărări de fond, astfel încât susținerile contestatorului nu se încadrează în nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art.426 Cod procedură penală.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.431 alin1 CPP va respinge ca inadmisibila contestația în anulare formulata de contestatorul-condamnat C. F., împotriva deciziei penale nr.1296/08.10.2015 a Curții de Apel București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._ .
Văzând și disp. art. 275 al. 2 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 431 NCPP respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulata de contestatorul C. F., împotriva deciziei penale nr.1296/08.10.2015 a Curții de Apel București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 2 NCPP obligă contestatorul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cuantum de 130 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2016.
Președinte, Judecător,
C. E. R. P. V. A.
Grefier,
R. D. C.
Tehn. CER
2 ex./28.01.2016
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 286/2016. Curtea de Apel... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
