Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 231/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 231/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 231/2016

Dosar nr._

_

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.231/A

Ședința publică din data de 08 februarie 2016

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: C.-V. G.

JUDECĂTOR: O. R.-N.

GREFIER: D. S.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror N. N..

Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul P. A. împotriva Sentinței penale nr.631 din data de 02 decembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în Dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat P. A., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. N., în baza delegației nr._/2016 (atașată la fila 8 din dosar), lipsă fiind intimatele persoane vătămate I. M. și P. I..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Fiind întrebat, apelantul inculpat precizează că este de acord să dea declarație în fața instanței de apel, sens în care Curtea a procedat la ascultarea acestuia, declarația fiind consemnată în scris, citită, semnată de declarant și de apărătorul din oficiu, iar apoi atașată la dosar (filele 20-21).

Curtea, în temeiul art.374 alin.5 din Codul de procedură penală, acordă cuvântul în probațiune.

Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat având cuvântul în probațiune, solicită, pe de o parte, reaudierea de către instanța de apel a martorilor N. V.-Ș. (acesta nefiind audiat în fața instanței de fond), D. M. și P. P.-Ș., pentru a se stabili dacă aceștia își mențin declarațiile date în cauză, iar pe de altă parte, audierea martorei I. R.-C. (în prezent deținută la Penitenciarul Târgșor), despre care inculpatul a făcut referire cu ocazia audierii sale la acest termen de judecată.

La solicitarea Curții, apelantul inculpat precizează că singura adresă la care domiciliază martorul N. V.-Ș. este cea situată în București, ., neputând indica o altă adresă.

Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune administrării probelor solicitate de apelantul inculpat, prin apărător, apreciind că nu există motive pentru reaudierea martorilor D. M. și P. P.-Ș., întrucât nu au fost invocate aspecte care să nu fi fost surprinse, în mod corect de către instanță, la momentul audierii acestora. În ceea ce îl privește pe martorul N. V.-Ș. arată că instanța de fond a făcut toate demersurile pentru a se putea realiza audierea acestuia, însă s-a constatat o imposibilitate obiectivă de audiere a acestuia. Referitor la martora I. R.-C., propusă spre a fi audiată direct în fața instanței de apel, consideră că este un martor pro causa, astfel încât nu se impune audierea acesteia.

Curtea, după deliberare, respinge cererea de reaudiere a martorilor P. P.-Ș. și D. M., constatând că nu există nici un motiv pertinent care să justifice reaudierea acestora, declarațiile formulate de către aceștia în fața primei instanțe, urmând a fi evaluate de către instanța de apel în contextul întregului probatoriu al cauzei. Cu privire la martorul N. V.-Ș., constată că acesta nu a putut fi identificat la adresele cunoscute, conform proceselor-verbale existente la dosar, iar la termenul de astăzi, apelantul inculpat nu a putut indica o altă adresă la care acesta să fie citat, motiv pentru care respinge cererea de audiere a acestuia. De asemenea, respinge cererea de audiere a martorei I. R.-C., constatând că aceasta este lipsită de relevanță în raport cu obiectul probațiunii care interesează cauza.

Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.

Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat P. A., solicită, în temeiul dispozițiilor art.421 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și, în rejudecarea pe fond a cauzei, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în baza art.16 lit.c din Codul de procedură penală, întrucât la dosar nu există probe care să ateste că inculpatul este cel care a săvârșit infracțiunea respectivă. În acest sens, susține că la dosarul cauzei există declarații de martor care nu îl vizează în mod direct pe inculpat, că declarațiile martorului M. sunt contradictorii, acestea fiind înlăturate de instanța de judecată din materialul probator și, de asemenea, că nu s-a stabilit în mod cert care sunt actele materiale săvârșite de inculpat. În consecință, solicită admiterea apelului declarat de inculpat.

Reprezentantul Ministerului Public susține că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, apreciind că declarațiile persoanei vătămate se coroborează atât cu declarațiile din faza de urmărire penală ale martorilor N. V.-Ș., M. C., P. P.-Ș. și D. M. precum și cu procesele-verbale de recunoaștere de pe planșele foto întocmite de organul de cercetare penală. Așa fiind, consideră că fapta de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului este dovedită, și, prin urmare, nu se impune achitarea acestuia.

Apelantul inculpat P. A., personal, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr.631 din data de 02 decembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în Dosarul nr._ instanța de fond hotărât astfel:

„În baza art. 396 alin. 1 rap. la art. 17 alin. 2, art. 16. alin. 1 lit. g NCPP și a art. 159 NCP, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului P. A. (fiul lui E. și F., născut la data de 04.07.1987 în București, cetățean român, fără obligații militare, studii – 11 clase, fără ocupație, recidivist, domiciliat în București, ., sector 2, CNP -_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b NCP cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p., constatând împăcarea constatând împăcarea cu persoana vătămată P. I. (faptă din 24/25.01.2015).

În baza art. 233 - 234 alin. 1 lit. d NCP, cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p. și a art. 5 NCP. condamnă pe inculpatul P. A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată în stare de recidivă postcondamnatorie (faptă din 11.12.2013).

În baza art. 15 alin. 2 și a art. 16 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind noul Cod penal precum și a art. 864 rap. la art. 83 VCP revocă suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P. A. prin sentința penală nr. 419/21.05.2013, pronunțată în dosarul penal nr._/300/2013 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin nerecurare la data de 05.06.2013, pe care o cumulează aritmetic cu pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită prin prezenta sentință pentru fapta de tâlhărie dedusă judecății, urmând ca, în final, inculpatul P. A. să execute în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. 2 raportat la art. 233 din Codul penal și cu referire la art. 66 alin. 1 lit. a, b din Codul penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 5 (cinci) ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b din Codul penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 399 alin. 1 C.p.p. menține măsura arestului preventiv dispusă față de inculpat.

În temeiul art. 72 alin. 1 C.p. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P. A. perioada reținerii și a arestării preventive dispuse în cauză de la data de 25.01.2015 la zi, precum și perioada executată anterior în baza sentinței penale nr. 419/21.05.2013 a Judecătoriei sector 2 București, de la 28.02.2013 la 21.05.2013.

Ia act că persoanele vătămate P. I. și I. M. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 112 lit. e C.p. confiscă de la inculpat suma totală de 630 lei, obținută din sustragerea banilor ( 610 lei) și a telefonului mobil al persoanei vătămate I. M. (20 lei).

Menține măsurile de siguranță dispuse față de inculpatul P. A. prin sentința penală nr. 419/21.05.2013 a Judecătoriei sector 2 București, de confiscare, în temeiul art. 118 lit. e C.p. a sumei de 50 lei, și în temeiul art. 118 lit. b C.p. a unei bâtă din lemn, confecționată artizanal, în lungime de 83 cm, depusă la Camera de corpuri delicte a Poliției sector 2, conform dovezii ., nr._/14.03.2013.

În baza art. 7 din Lg nr. 76/2008 dispune prelevarea de la inculpatul P. A. de probe biologice, în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În temeiul 398 raportat la art. 274 alin. 1 C.p.p. și a art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C.p.p., obligă inculpatul la plata sumei de 1300 de lei, cheltuieli judiciare către stat, iar pe persoana vătămată P. I. la plata sumei de 5 lei, ca urmare a împăcării părților (faptă din 24/25.01.2015), reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 274 alin. 1 teza finală CPP onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, av. N. A., în cuantum total de 690 de lei (stabilit conform Protocolului nr._/2015 încheiat între UNBR și Ministerul Justiției), urmează a fi avansat din fondurile speciale alocate de Ministerul Justiției și rămâne în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.”

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a constatat că prin Rechizitoriul emis la data de 18.02.2015, în dosarul penal nr. 999 /P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, înregistrat pe rolul instanței de fond sub nr._/300/2015, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților O. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la furt, prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal și furt calificat, faptă prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) Ut. b) cu aplic art. 41 alin. (1) din Codul Penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal și P. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - 234 alin. (1) lit. d) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cad penal și complicitate la furt calificat, faptă prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) cu aplic. art. 41 alin. (1) din Codul Penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal

În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:

1. În noaptea de 24/25.01.2015 în jurul orelor 02.00, prin spargerea geamului de la ușa de acces, inculpatul O. I. a pătruns în interiorul magazinului „P. I.", din .. 137, sector 2, de unde a sustras mai multe bunuri: un cântar electronic, o casă de marcat și mai multe produse alimentare, inculpatul P. A. asigurându-i paza și ajutându-1 pe acesta la transportarea bunurilor sustrase.

2. La data de 14.10.2014 inculpatul O. I. a încercat să sustragă mai multe produse cosmetice din incinta farmaciei „Catena”, aflată pe șoseaua Ș. cel M. nr. 48, sector 2, București, acesta fiind surprins de angajata persoanei vătămate, moment în care a abandonat rucsacul cu bunurile în cauză.

3. La data de 11.12.2013, înjurai orei 18.30, în curtea comună a imobilului din ., sector 2, inculpatul P. A. și o altă persoană neidentificată au lovit cu pumnul în zona feței pe persoana vătămată I. M. și i-au smuls geanta personală care conținea buletinul de identitate, suma de 610 lei și un telefon mobil marca Samsung, valoarea prejudiciului fiind estimată la suma de 750 de lei.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 10.03.2015, în temeiul art. 346 alin. 1, 2 NCPP rap. la art. 342 NCPP, judecătorul de cameră preliminară, cu motivarea din cuprinsul încheierii de la acea dată, a constată legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul emis la data de 18.02.2015, în dosarul penal nr. 999 /P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecării cauzei față de inculpații O. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la furt, prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal și furt calificat, faptă prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) Ut. b) cu aplic art. 41 alin. (1) din Codul Penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal și P. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - 234 alin. (1) lit. d) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cad penal și complicitate la furt calificat, faptă prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) cu aplic. art. 41 alin. (1) din Codul Penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal

În ședința publică din 07.03.2015 persoana vătămată P. I. și inculpații au învederat instanței de fond că s-au împăcat.

În ședința publică din data de 04.08.2015 instanța de fond a dispus citirea actului de sesizare, a adus inculpaților la cunoștință învinuirea, precum și dispozițiile art. 375 alin. 1 Cpp. cu privire la judecata cauzei în cazul recunoașterii vinovăției.

Inculpatul O. I. a precizat că dorește să se prevaleze de prevederile art. 375 alin. 1 Cpp. rap. l art. 396 alin. 10 C.p.p., că recunoaște comiterea faptelor, astfel cum s-a reținut prin rechizitoriu, respectiv că își însușește actul de sesizare și mijloacele de probă administrate în cauză.

Instanța de fond a încuviințat cererea inculpatului O. I. de aplicare a prev. art. 374 alin. 4 NCPP, după care s-a procedat la audierea acestuia, potrivit art. 375 alin. 1 Cpp., declarațiile sale prin care au recunoscut comiterea faptelor fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Instanța de fond a luat act că în cauză, în raport de faptele reținute în sarcina inculpatului O. I., nu s-a solicitat administrarea de noi probe în cauză și a constat cauza în stare de judecată față de acesta.

Inculpatul P. A. a învederat instanței că nu recunoaște comiterea faptelor, respectiv că nu solicită judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate prev. de art. 375 alin. 1 Cpp. rap. l art. 396 alin. 10 C.p.p.

În raport de atitudinea procesuală a inculpatului P. A. instanța de fond a apreciat că se impune administrarea de probe în cauză, sub aspectul infracțiunii de tâlhărie reținută în sarcina sa și continuarea judecării cauzei față de acesta într-o cauză distinctă.

Astfel, prin sentința penală nr. 423/07.08.2015 a Judecătoriei sector 2 București s-a dispus În baza art. 396 alin. 1 rap. la art. 17 alin. 2, art. 16. alin. 1 lit. g NCPP și a art. 159 NCP, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului O. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b C.p. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p., constatând împăcarea cu persoana vătămată P. I. (faptă din data de 24/25.01.2015); În baza art. 32 alin. 1 rap. la art. 228 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p. rap. la art. 43 alin. 5 C.p. și a art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnarea pe inculpatul O. I. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt, în stare de recidivă postexecutorie (faptă din data de 14.10.2014); Disjungerea acțiunii penale promovată împotriva inculpatului P. A. și constituirea unei cauze distincte privindu-l pe acesta și pe persoanele vătămate P. I. și I. M..

Cauza disjunsă cu privire la inculpatul P. A. a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 2 București sub nr._ .

Pa parcursul cercetării judecătorești, în ședința publică din 15.09.2015 a fost audiat martorul P. P. Ș., ale cărui declarații au fost consemnate și atașate la fila 19 dosar instanță de fond, în ședința publică din 27.10.2015 a fost audiat martorul D. M. Iani ale cărui declarații au fost consemnate și atașate la fila nr. 48 dosar instanță, iar în ședința publică din 24.11.2015 a fost audiat martorul M. C. ale cărui declarații au fost consemnate și atașate la fila 85 dosar instanță.

În ședința publică din 24.11.2015, constatând imposibilitatea obiectivă de audiere martorului N. V. Ș., care a fost citat în mod repetat cu mandate de aducere și a cărei depistarea nu a putut fi făcută, după primirea concluziilor reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului inculpatului, instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 383 alin. 4 C.proc.pen. cu privire la proba administrată pe parcursul urmăririi penale și încuviințată, urmând ca la soluționarea cauzei pe fond să țină seama de declarațiile martorului date pe parcursul urmăririi penale.

În vederea lămuririi antecedentelor penale ale inculpatului și verificării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia, ca urmare a dispoziției instanței, la dosar a fost comunicată fișa sa de cazier judiciar și sentința penală nr. 419/21.05.2013 a Judecătoriei sector 2 București.

Analizând lucrările dosarului și materialul probator administrat în cauză, în ceea ce privește fapta comisă asupra persoanei vătămate I. M., instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, la data de 11.12.2013, în jurul orei 16:30-17:00, persoana vătămată I. M. s-a deplasat la Oficiul Poștal nr. 9, situat pe . de unde și-a ridicat pensia. După ce a introdus în borsetă suma de bani într-o borsetă, pe care a ascuns-o sub haină, s-a deplasat pe . locuința sa, situată în București, ., sector 2. După ce a ajuns la intersecția cu . îndreptat către o benzinărie aparținând . schimba bancnotele primite cu titlu de pensie în unele cu valoare mai mică.

După ce persoana vătămată a schimbat suma de bani, a introdus bancnotele în borsetă, s-a încheiat la haină, după care s-a îndreptat pre domiciliul său. Ajunsă în dreptul porții de acces în curte, I. M. a scos din buzunarul hainei cheile și a deschis poarta și a pătruns în curtea casei sale, fiind urmată, din spate, de inculpatul P. A. și o altă persoană rămasă neidentificată. Persoana vătămată a fost împinsă de către unul dintre cei care o urmăreau, iar ca urmare a acestui fapt s-a prăbușit, iar în timp ce era căzută a fost lovită de două ori cu pumnul în zona feței de unul din agresori, iar celălalt a introdus mâna sub haină și i-a smuls borseta în care se aflau buletinul de identitate, suma de 610 lei și un telefon mobil marca SAMSUNG, timp în care cel care o lovise striga „trage mă, trage!"

După ce inculpatul și coautorul rămas neidentificat au intrat în posesia borsetei, au părăsit în fugă locul faptei, ieșind în stradă, fără a putea fi zărite semnalmentele acestora de către persoana vătămată.

Telefonul mobil, marca SAMSUNG, sustras persoanei vătămate a fost recuperat și restituit acesteia

Astfel, la data de 11.12.2013, persoana vătămată I. M., cu domiciliul în București, ., sector 2, s-a adresat cu plângere penală Secției 6 Poliție, reclamând faptul că la data de 11.12.2013, în jural orei 18:30, fiind în apropierea locuinței, doi tineri necunoscuți, i-au smuls de pe umăr o borsetă.

Fiind audiată pe parcursul urmăririi penale, persoana vătămată I. M. a precizat că infracțiunea a avut loc în curtea imobilului în care locuiește, iar cei doi autori au împins-o și au lovit-o cu pumnii în zona feței, după care i-au smuls borseta, din material tip „fâș”, de culoare albastră (bleumarin) cu gri și fermoar de culoare albastră, în care se aflau suma de 610 lei, buletinul de identitate și telefonul mobil marca Samsung, de culoare neagră, cu ._, cu cartela S. cu nr._.

În vederea identificării autorilor faptei și a bunurilor sustrase, persoana vătămată a pus la dispoziția organelor de cercetare penală . a telefonului sustras.

În baza încheierii emise de Judecătoria Sectorului 2 București din data de 22.01.2014, s-a procedat la identificarea tuturor cartelelor S. introduse în terminalul IMEI_, precum și a listingului convorbirilor efectuate/primite de pe cartelele S. identificate, în perioada 11.12._14.

S-a constatat astfel că telefonul mobil cu ._ a fost utilizat cu cartela S. cu numărul de apel 0727_ în intervalul 11.12._13 și cu cartela S. cu numărul de apel_ în intervalul 13.12._14, titular M. C. C..

În urma cercetărilor a fost audiat martorul N. V.-Ș., care a declarat că telefonul mobil marca Samsung, de culoare neagră, cu ._, sustras prin violență persoanei vătămate i-a fost vândut la data de 13.12.2013 de către inculpatul P. A. cu suma de 20 lei, vânzarea având loc în prezența martorului M. C. A.. Martorul N. V.-Ș. a mai declarat că a vândut telefonul martorului D. M. Iani, vecinul său, cu suma de 15 lei.

Astfel, s-a constatat că telefonul marca Samsung, cu ._ a fost folosit cu cartela S. nr._ de martorul D. M. Iani, abonamentul telefonic fiind pe numele numitei M. C. C..

Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, martorul M. C. A. a declarat că, în cursul lunii decembrie 2013, în timp ce se deplasa pe . observat pe P. A., cunoscut sub porecla de „Endi", când a intrat într-o curte pe . timp ce el și-a continuat deplasarea, pe . . ajuns din urmă de către inculpatul P. A. care era agitat, după care au mers unul lângă celălalt până pe ., sector 2 București, unde s-au întâlnit cu N. V.-Ș., zis „P.”. în acel moment, P. A. a scos de sub geaca o borsetă din fâș, din care a scos un telefon mobil marca Samsung, mai multe bancnote, taloane de pensie și acte de identitate, din bani cumpărându-și droguri. După ce a stat de vorbă un timp cu N. V.-Ș., P. A. a chemat un taxi și a plecat împreună cu M. C. A., însă acesta a coborât din mașină la intersecția străzilor Icoanei - V. L..

Conform procesului verbal încheiat cu ocazia efectuării recunoașterii de pe planșe foto, martorul M. C. A. l-a recunoscut la poziția cu numărul 1 pe P. A. zis „E." ca fiind persoana care, în cursul lunii decembrie 2013, avea asupra lui o borsetă cu acte, bani și un telefon Samsung.

Fiind audiat de către instanță martorul M. C. A. și-a schimbat declarațiile date inițial, susținând că declarațiile date în fața organelor de poliție, prin care a arătat că l-a văzut pe inculpat având asupra sa o borsetă, în care se găseau un telefon mobil marca Samsung, mai multe bancnote, taloane de pensie, acte de identitate, i-ar fi fost dictate de către organele de polițe. A mai arătat martorul că în cursul lunii decembrie 2013, în timp ce se afla pe .-a întâlnit cu inculpatul, care era agitat, iar împreună cu acesta și-au cumpărat droguri. Martorul a negat că l-ar fi văzut pe inculpat intrând într-o curte și că ar fi avut asupra sa o borsetă și telefonul mobil marca SAMSUNG.

Susținerile martorului M. C. A. prin care a arătat că declarațiile date în faza de urmărire penală i-au fost dictate de către organele de poliție nu sunt verosimile, având în vedere că acesta a citit și a semnat personal declarația, cu mențiunea că a citit cuprinsul acesteia, respectiv că nu s-a făcut dovada că sar fi exercitat presiuni sau acte de influență asupra sa.

Totodată, analizând declarațiile date pe parcursul cercetării judecătorești de către martorul M. C. A., prin care au retractat declarațiile date anterior, instanța de fond a constatat că acestea sunt vădit nesincere și contrare declarațiilor martorului N. V.-Ș. care îl indică pe inculpatul P. A. ca fiind cel ce s-a aflat în posesia borsetei, banilor și telefonului mobil sustrase persoanei vătămate, la scurt timp după momentul faptei.

Pentru motivele arătate anterior, constatând că declarațiile date pe parcursul cercetării judecătorești de către martorul M. C. A. sunt contrare adevărului instanța de fond le-a înlăturat din ansamblul materialului probator, urmând a avea în vedere doar declarațiile date de către acesta pe parcursul urmăririi penale întrucât se coroborează cu declarațiile martorului N. V.-Ș., după cum se va arăta ulterior.

Astfel, martorul N. V.-Ș., zis „P." a declarat că în cursul lunii decembrie 2013, în jurul orelor serii, se afla pe . imobilului nr. 111, sector 2, unde locuiește fără forme legale, iar din direcția .. Dogarilor a observat venind către el P. A. zis „E." și M. C. A., ambii fiind consumatori de droguri. Ajuns în dreptul lui, a observat că P. A. avea în mână o borsetă din fâș de culoare albastră și gri, acesta adresându-i-se cu expresia „Băi ce facem, că tocmai am tras asta de la o babă (montoloagă) ". Din borsetă inculpatul P. A. a scos mai multe bancnote, în valoare totală de circa 600 lei, banii fiind numărați în prezența sa, mai multe taloane de pensie, un buletin de identitate și un telefon marca Samsung, după care P. A. și M. C. A. au plecat cu un taxi.

După câteva zile, la cererea sa, inculpatul P. A. i-a vândut telefonul mobil marca SAMSUMG cu suma de 20 lei, fără ca în interior să fie cartela S., iar ulterior, dorind să folosească telefonul cu o cartelă S. Cosmote, a constatat că telefonul era codat pentru rețeaua de telefonie VODAFONE, astfel că l-a vândut vecinului său D. M. Iani, cu suma de 15 lei.

Conform procesului verbal încheiat cu ocazia efectuării recunoașterii de pe planșe foto, martorul N. V.-Ș. l-a recunoscut pe P. A. zis „E." ca fiind persoana care, în cursul lunii decembrie 2013, avea asupra lui o borsetă cu acte, bani și i-a vândut un telefon mobil Samsung.

Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, martorul D. M. Iani a declarat că în cursul lunii decembrie 2013, fiind acasă, a fost vizitat de vecinul său N. V.-Ș., zis „P.”, care i-a oferit spre vânzare un telefon mobil marca Samsung, înțelegându-se la suma de 15 lei. Martorul D. M. Iani a mai declarat că a folosit telefonul persoanei vătămate, cu cartela S. cu nr._, aparținând abonatei M. C. C., mama concubinei sale.

D. M. Iani a remis telefonul Samsung cu ._ organelor de urmărire penală, acesta fiind ulterior restituit persoanei vătămate.

De asemenea, martorului P. P.-Ș. confirmat că telefonul persoanei vătămate s-a aflat în posesia persoanei vătămate, declarând că în cursul lunii decembrie 2013, în timp ce se deplasa pe .-a întâlnit pe P. A., zis „E.”, având asupra sa un telefon de culoare neagră, acesta din urmă întrebându-l dacă nu are o cartelă Vodafone, deoarece are un telefon codat în această rețea. Întrucât avea asupra sa mai multe cartele S., i-a dat cartela cu nr._, numărul fiind folosit de mai multe ori de inculpatul P. A..

Conform procesului verbal încheiat cu ocazia efectuării recunoașterii de pe planșe foto, martorul P. P.-Ș. l-a recunoscut la poziția cu numărul 4 pe P. A. zis „E." ca fiind persoana care, în cursul lunii decembrie 2013, avea asupra lui o borsetă cu acte, bani și i-a vândut un telefon mobil Samsung.

Inculpatul P. A., atât pe parcursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, a refuzat să dea declarații în cauză.

În ceea ce privește analiza, în drept, a faptei reținute în sarcina inculpatului Judecătoria a reținut următoarele:

Astfel, inculpatul a comis fapta dedusă judecății la data de 11.12.2013 când era în vigoare Codul penal din 1969, fapta sa întrunind potrivit acestor prevederi elementele constitutive ale infr. de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b și alin. 2¹ lit. a VCP.

În prezent, după . noului Cod penal, aceeași faptă, prin raportare la conținutul constitutiv al infracțiunii, întrunește, după cum s-a reținut prin rechizitoriu, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. de art. 233 - 234 alin. 1 lit. d NCP, cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen.

În această împrejurare, instanța de fond a reținut că în cauză operează o succesiune de legi penale, fiind astfel incidente prev. art. 5 NCP, privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, urmând astfel a se aplica legea mai favorabilă.

În cazul de față, analizând comparativ sancțiunile prev. de cele două legi penale ce intră în această succesiune, antecedentele penale ale inculpatului, dar mai cu seamă prevederile privind tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni incidente în speță, după cum se va arăta ulterior, în raport de prev. art. 5 NCP și considerentele Deciziei nr. 265/2014 a CCR privind aplicarea globală a legii penale mai favorabile, instanța de fond a constatat că sub aspect sancționator Noul Cod penal este mai favorabil inculpatului, urmând ca instanța să se raporteze la aceste prevederi cu ocazia încadrării juridice a faptei și tratamentul sancționator al acesteia.

În drept, Judecătoria a apreciat că fapta reținută în sarcina inculpatului P. A. constând în aceea că, la data de 11.12.2013, în jurul orei 18.30, împreună cu o altă persoană neidentificată, au lovit cu pumnul în zona feței pe persoana vătămată I. M. și i-au smuls geanta personală care conținea buletinul de identitate, suma de 610 lei și un telefon mobil marca SAMSUNG, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - 234 alin. (1) lit d) Cod penal.

De asemenea, tot în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța de fond a reținut incidența în cauză a prev. art. 41 alin. 1 C.p. privind recidiva postcondamnatorie, având în vedere că fapta dedusă judecății a fost comisă în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P. A. prin sentința penală nr. 419/21.05.2013, pronunțată în dosarul penal nr._/300/2013 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin nerecurare la data de 05.06.2013.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru fapta de tâlhărie reținută în sarcina sa (persoană vătămată I. M.) instanța de fond a avut avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCP, scopurile pedepsei, reținând în acest sens gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, modalitatea de comitere a acesteia – prin acte de violență fizică, exercitate asupra unei persoane în vârstă, aflată în imposibilitate de a se apăra, de către două persoane, în mod premeditat -, scopul infracțiunii – procurare de sume de bani în vederea achiziționării de substanțe stupefiante -, starea de recidivă, cât și atitudinea nesinceră manifestată de de către inculpat pe tot parcursul procesului penal.

În raport de aceste considerente, în baza art. 233 - 234 alin. 1 lit. d NCP, cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p. și a art. 5 NCP. l-a condamnăt pe inculpatul P. A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată în stare de recidivă postcondamnatorie (faptă din 11.12.2013).

Întrucât infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate anterior inculpatului, în baza art. 15 alin. 2 și a art. 16 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind noul Cod penal precum și a art. 864 rap. la art. 83 VCP a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P. A. prin sentința penală nr. 419/21.05.2013, pronunțată în dosarul penal nr._/300/2013 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin nerecurare la data de 05.06.2013, pe care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită prin prezenta sentință pentru fapta de tâlhărie dedusă judecății, urmând ca, în final, inculpatul P. A. să execute în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, instanța de fond apreciind acest cuantum ca fiind adecvat unei bune împliniri a scopurilor pedepsei, respectiv de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

În temeiul art. 67 alin. 2 raportat la art. 233 din Codul penal și cu referire la art. 66 alin. 1 lit. a, b din Codul penal a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 5 (cinci) ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b din Codul penal a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Astfel, instanța de fond a apreciat că natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și împrejurările cauzei și persoana inculpatului, aspecte deja analizate, conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de a fi ales în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, interzicerea acestor drepturi fiind proporțională cu gravitatea și urmările produse de fapta săvârșită de către inculpat.

În baza art. 399 alin. 1 C.p.p. a menținut măsura arestului preventiv dispusă față de inculpat, constatând că subzistă deplin motivele ce au impus luarea măsurii preventive.

În temeiul art. 72 alin. 1 C.p. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P. A. perioada reținerii și a arestării preventive dispuse în cauză de la data de 25.01.2015 la zi, precum și perioada executată anterior în baza sentinței penale nr. 419/21.05.2013 a Judecătoriei sector 2 București, de la 28.02.2013 la 21.05.2013.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a luat act că persoanele vătămate P. I. și I. M. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 112 lit. e C.p. a confiscat de la inculpat suma totală de 630 lei, obținută din sustragerea banilor ( 610 lei) și a telefonului mobil al persoanei vătămate I. M. (20 lei).

A menținut măsurile de siguranță dispuse față de inculpatul P. A. prin sentința penală nr. 419/21.05.2013 a Judecătoriei sector 2 București, de confiscare, în temeiul art. 118 lit. e C.p. a sumei de 50 lei, și în temeiul art. 118 lit. b C.p. a unei bâtă din lemn, confecționată artizanal, în lungime de 83 cm, depusă la Camera de corpuri delicte a Poliției sector 2, conform dovezii ., nr._/14.03.2013.

În baza art. 7 din Lg nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpatul P. A. de probe biologice, în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În ceea ce privește fapta din data de 24/25.01.2015 (parte vătămată P. I.), având în vedere manifestarea de voință a părților, în sensul împăcării, instanța de fond în baza art. 396 alin. 1 rap. la art. 17 alin. 2, art. 16. alin. 1 lit. g NCPP și a art. 159 NCP, a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului P. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b NCP cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p. (faptă din 24/25.01.2015).

În temeiul 398 raportat la art. 274 alin. 1 C.p.p. și a art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C.p.p., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1300 de lei, cheltuieli judiciare către stat, iar pe persoana vătămată P. I. la plata sumei de 5 lei, ca urmare a împăcării părților (faptă din 24/25.01.2015), reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal, la data de 04 decembrie 2015, când aceasta a fost comunicată, inculpatul P. A. (printr-o cerere formulată personal, nemotivată, depusă la administrația locului în care este deținut în altă cauză, Penitenciarul Jilava și transmisă apoi primei instanțe).

Cererea de apel a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 11 ianuarie 2016.

La termenul de judecată de astăzi, inculpatul apelant, fiind în mod expres întrebat, a precizat că dorește să dea o declarație în cauză, aceasta fiind atașată la dosarul cauzei.

Cu ocazia judecării apelului, inculpatul prin apărătorul din oficiu a solicita reaudierea de către instanța de apel a martorilor N. V.-Ș. (acesta nefiind audiat în fața instanței de fond), D. M. și P. P.-Ș., pentru a se stabili dacă aceștia își mențin declarațiile date în cauză, iar pe de altă parte, audierea martorei I. R.-C. (în prezent deținută la Penitenciarul Târgșor), despre care inculpatul a făcut referire cu ocazia audierii sale la acest termen de judecată.

Curtea a respins cererile de audiere a martorilor indicați de apărătorul din oficiu al inculpatului.

În dezbaterile desfășurate la acest termen de judecată (consemnate în practicaua prezentei decizii), inculpatul apelant, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și, în rejudecarea pe fond a cauzei, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în baza art.16 lit.c din Codul de procedură penală, întrucât la dosar nu există probe care să ateste că inculpatul este cel care a săvârșit infracțiunea respectivă.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 cod proc.pen., sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul declarat de inculpat cu judecarea căruia a fost învestită este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Cu privire la situația de fapt, Curtea constată, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe că la data de 11.12.2013, în jurul orei 18.30, în curtea comună a imobilului din ., sector 2, inculpatul P. A. și o altă persoană neidentificată au lovit cu pumnul în zona feței pe persoana vătămată I. M. și i-au smuls geanta personală care conținea buletinul de identitate, suma de 610 lei și un telefon mobil marca Samsung, pe care ulterior inculpatul l-a înstrăinat pentru suma de 20 lei.

Pentru reținerea acestei situații de fapt, Curtea va avea în vedere aceleași mijloace de probă expuse pe larg prin sentința penală apelată.

Inculpatul, cu ocazia audierii sale în fața instanței de apel, nu a recunoscut săvârșirea faptei. Despre modalitatea în care a ajuns în posesia telefonului mobil marca Samsung sustras persoanei vătămate, inculpatul a arătat că l-ar fi cumpărat de la un băiat pe nume N. care lucra la momentul respectiv la o florărie de la Calea Moșilor, în schimbul sumei de 20 de lei. Cu toate acestea, inculpatul nu a putut oferi alte date care să conducă la identificarea persoanei respective. Cu privire la acest telefon mobil, inculpatul a arătat că l-a vândut la aproximativ două săptămâni unei persoane cunoscute cu porecla „P.” contra sumei de 20 de lei. În ziua presupusei fapte, 11 decembrie 2013, inculpatul a invocat că se afla la domiciliu împreună cu prietena sa de la acel moment, I. R. C., unde au consumat droguri, pe care le achiziționase în aceeași zi, împreună cu martorul M. C. A. de la o locație din .> Declarațiile inculpatului sunt nesincere, fiind infirmate de restul mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, este fără nici un dubiu că la data de 11.12.2013, în jurul orei 18.30, în curtea comună a imobilului din ., sector 2, două persoane au lovit-o cu pumnul în zona feței pe persoana vătămată I. M. și i-au smuls geanta personală care conținea buletinul de identitate, suma de 610 lei și un telefon mobil marca Samsung.

În ceea ce privește identitatea uneia dintre persoanele care au atacat-o pe persoana vătămată I. M., aceasta este fără nici un dubiu stabilită în persoana inculpatului P. A..

În acest sens, Curtea va avea în vedere în principal declarațiile martorului N. V.-Ș., zis „P.", care a declarat că în cursul lunii decembrie 2013, în jurul orelor serii, se afla pe . imobilului nr. 111, sector 2, unde locuiește fără forme legale, iar din direcția .. Dogarilor a observat venind către el pe inculpatul P. A. zis „E." și M. C. A., ambii fiind consumatori de droguri. Ajuns în dreptul lui, a observat că P. A. avea în mână o borsetă din fâș de culoare albastră și gri, acesta adresându-i-se cu expresia „Băi ce facem, că tocmai am tras asta de la o babă (montoloagă) ". Din borsetă inculpatul P. A. a scos mai multe bancnote, în valoare totală de circa 600 lei, banii fiind numărați în prezența sa, mai multe taloane de pensie, un buletin de identitate și un telefon marca Samsung, după care P. A. și M. C. A. au plecat cu un taxi.

Martorul a mai relatat că după câteva zile, la cererea sa, inculpatul P. A. i-a vândut telefonul mobil marca SAMSUMG cu suma de 20 lei, fără ca în interior să fie cartela S., iar ulterior, dorind să folosească telefonul cu o cartelă S. Cosmote, a constatat că telefonul era codat pentru rețeaua de telefonie VODAFONE, astfel că l-a vândut vecinului său D. M. Iani, cu suma de 15 lei.

Conform procesului verbal încheiat cu ocazia efectuării recunoașterii de pe planșe foto, martorul N. V.-Ș. l-a recunoscut pe inculpatul P. A. zis „E." ca fiind persoana care, în cursul lunii decembrie 2013, avea asupra lui o borsetă cu acte, bani și care i-a vândut un telefon mobil Samsung.

Acest martor, a observat în posesia inculpatului P. A., atât borseta sustrasă de la persoana vătămată I. M., cât și o sumă de bani în cuantum de aproximativ 600 de lei, sumă de bani având o valoare aproximativ egală cu cea reclamată a fi fost sustrasă de persoana vătămată anterior menționată. De asemenea, martorul a observat în posesia inculpatului telefonul mobil marca Samsung sustras persoanei vătămate în aceeași împrejurare, telefon mobil pe care acest martor, necunoscându-i proveniența, l-a cumpărat ulterior cu suma de 20 de lei.

Declarațiile acestui martor sunt confirmate și prin declarațiile din cursul urmăririi penale date de martorul M. C. A. care a declarat că în cursul lunii decembrie 2013, în timp ce se deplasa pe . observat pe inculpatul P. A., cunoscut sub porecla de „Endi", când a intrat într-o curte pe . timp ce el și-a continuat deplasarea, pe . . ajuns din urmă de către inculpatul P. A. care era agitat, după care au mers unul lângă celălalt până pe ., sector 2 București, unde s-au întâlnit cu martorul N. V.-Ș., zis „P.”. Martorul a mai relatat că în acel moment inculpatul P. A. a scos de sub geaca o borsetă din fâș, din care a scos un telefon mobil marca Samsung, mai multe bancnote, taloane de pensie și acte de identitate, din bani cumpărându-și droguri. După ce a stat de vorbă un timp cu martorul N. V.-Ș., P. A. a chemat un taxi și a plecat împreună cu M. C. A., însă acesta a coborât din mașină la intersecția străzilor Icoanei - V. L..

Conform procesului verbal încheiat cu ocazia efectuării recunoașterii de pe planșe foto, martorul M. C. A. l-a recunoscut la poziția cu numărul 1 pe inculpatul P. A. zis „E." ca fiind persoana care, în cursul lunii decembrie 2013, avea asupra lui o borsetă cu acte, bani și un telefon Samsung.

În mod judicios, instanța de fond a înlăturat ca nesincere declarațiile martorului M. C. A. date în cursul cercetării judecătorești în care acesta a susținut că declarațiile date în fața organelor de poliție, prin care a arătat că l-a văzut pe inculpat având asupra sa o borsetă, în care se găseau un telefon mobil marca Samsung, mai multe bancnote, taloane de pensie, acte de identitate, i-ar fi fost dictate de către organele de polițe. Martorul a negat că l-ar fi văzut pe inculpat intrând într-o curte și că ar fi avut asupra sa o borsetă și telefonul mobil marca SAMSUNG. Astfel, aceste susțineri sunt făcute în favoarea inculpatului și cu o evidentă rea-credință, cât timp acesta a citit și a semnat personal declarația de martor dată în fața organelor de urmărire penală. De altfel, martorul nu a făcut în vreun fel dovada că organele judiciare au efectuat presiuni sau chiar acte de influență asupra sa pentru a da respectiva declarație.

Ambii martori anterior menționați l-au observat pe inculpat în posesia bunurilor sustrase persoanei vătămate I. M., inculpatul nedorind să dea în cursul urmăririi penale sau în cursul cercetării judecătorești din fața primei instanțe vreo declarație.

Declarațiile date în fața instanței de apel sunt infirmate de întreg materialul probator administrat în cauză. Astfel, inculpatul nu a putut da indicații cu privire la datele de identificare suplimentare ale persoanei de la care a cumpărat telefonul mobil Samsung, un anume „N.”. De asemenea, susținerile inculpatului că în ziua respectivă se deplasase cu martorul M. C. A. la o locație de pe . cumpăra droguri nu au fost confirmate de acest martor cu ocazia audierii sale în cursul procesului penal. Nu în ultimul rând, inculpatul, la aproximativ 2 ani de la data faptei, a putut preciza cu exactitate ce a făcut în ziua de 11 decembrie 2013, respectiv că a cumpărat droguri, pe care le-a consumat acasă împreună cu prietena lui de la acel moment, I. R. C., deși pe parcursul procesului penal a refuzat să de-a orice declarații. Este evident că singurele declarații ale acestui inculpat, date la aproximativ 2 ani de la data săvârșirii faptei sunt pro causa, urmând a fi înlăturate de prezenta instanță.

Cu privire încadrarea juridică a faptei, Curtea apreciază că fapta sus-descrisă întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art.233 alin.1, art.234 alin.1 lit.d și lit.f cod penal.

Se impunea a fi reținut elementul circumstanțial agravant prevăzut de art.234 alin.1 lit.d cod penal deoarece fapta a fost săvârșită în data de 18.12.2013, în jurul orelor 18.30, când noaptea fusese instalată complet. Se impunea a fi reținut de asemenea elementul circumstanțial agravant prevăzut de art.234 alin.1 lit.f cod penal, deoarece fapta a fost săvârșită prin violare de domiciliu, inculpatul urmărind împreună cu o altă persoană pe persoana vătămată și pătrunzând fără drept după aceasta în curtea comună a imobilului din ., sector 2, București, unde au deposedat-o prin violență de geanta personală care conținea buletinul de identitate, suma de 610 lei și un telefon mobil marca Samsung. Curtea constată că acest element circumstanțial agravant nu a fost reținut de către instanța de fond în încadrarea juridică dată faptelor. Cu toate acestea, instanța de apel nu va putea reforma sentința penală apelată cu privire la încadrarea juridică a faptei, prin reținerea și a dispozițiilor art.234 alin.1 lit.f cod penal, deoarece în cauză este învestită doar cu calea de atac formulată de inculpat, astfel că schimbarea încadrării juridice și reținerea unui nou element circumstanțial agravant în sarcina inculpatului ar conduce la încălcarea principiului „non reformatio in pejus”, ceea ce nu poate fi primit.

În mod judicios prima instanță a observat că fapta din prezenta se află în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind săvârșită în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 419/21.05.2013, pronunțată în dosarul penal nr._/300/2013 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin nerecurare la data de 05.06.2013 pentru pedeapsa de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.

La individualizarea pedepsei principale, Curtea apreciază că prima instanță a stabilit corespunzător pedeapsa de 6 ani închisoare în sarcina inculpatului, având în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art.74 alin.1 cod penal, gravitatea infracțiunii (printr-o contribuție de autor a inculpatului apelant), împrejurările și modalitățile de comitere (în mod premeditat, împreună cu o altă persoană, prin urmărirea unei victime în vârstă, de sex feminin și atacarea ei în timpul nopții, chiar în fața domiciliului său, exercitând violențe fizice în scopul de a-și însuși bunurile acesteia, profitând de imposibilitatea obiectivă a acestei victime de a opune o rezistență reală), consecințele produse (producerea unor prejudicii materiale nereparate și a unor atingeri grave ale integrității fizice și psihice a persoanei supuse la un astfel de comportament antisocial), conduita procesuală (caracterizată prin neasumarea faptei săvârșite, prin refuzul de a coopera cu organele judiciare în vederea identificării celei de-a doua persoane implicate în cauză), scopul săvârșirii infracțiunii (asigurarea mijloacelor necesare pentru procurarea de substanțe interzise), precum și datele personale (inculpatul apelant este absolvent a 11 clase și fără vreo pregătire profesională, recidivist postcondamnatoriu, condamnat anterior tot pentru săvârșirea unor infracțiuni intenționate contra patrimoniului).

Un element ce impune menținerea pedepsei deja aplicate inculpatul îl constituie în opinia prezentei Curți perseverența infracțională a acestuia. Conform fișei de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 419/21.05.2013, pronunțată în dosarul penal nr._/300/2013 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin nerecurare la data de 05.06.2013, a cărei executare fusese suspendată sub supraveghere..

Cunoscând că a beneficiat anterior de o clemență deosebită din partea autorităților judiciare pentru săvârșirea unor infracțiuni similare, inculpatul a ales să săvârșească noi fapte penale de aceeași natură, fapt ce denotă un grad sporit de indiferență față de normele legale și o relativă lipsă de grijă față de repercusiunile pe care ar putea să le suporte. Curtea apreciază că la acest moment, inculpatul nu pare a înțelege gravitatea faptei săvârșite, fapt ce duce la concluzia că, prin micșorarea pedepsei aplicate de instanța de fond, scopul educativ și punitiv nu ar putea fi în totalitate atins, cât timp anterior a fost sancționat penal tot pentru săvârșirea unor astfel de infracțiuni, avertismente neluate în serios de acesta.

Curtea apreciază că nu se impune reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.75 alin.2 lit.a cod penal în condițiile în care nu au fost identificate eforturi depuse de inculpat pentru a înlătura urmele infracțiunilor comise. De asemenea, nu sunt îndeplinite și condițiile impuse de art.75 alin.2 lit.b cod penal întrucât, în speță, nu se identifică împrejurări legate de infracțiunea comisă, care să diminueze gravitatea acesteia sau periculozitatea autorului său, ci, dimpotrivă, aspectele deja evidențiate relevă că infracțiunea respectivă a fost suficient de gravă, iar împrejurările și modalitatea de săvârșire, coroborate cu antecedența penală, probează, din partea sa, o mare îndrăzneală infracțională și un potențial criminogen ridicat.

Cu privire la modalitatea în care prima instanță a stabilit în concret regimul sancționator al recidivei postcondamnatorii, Curtea apreciază că prima instanță a dat eficiență în mod corespunzător dispozițiilor art.43 alin.1 cod penal, art.15 alin.2 și art.16 alin.1 din Legea nr.187/2012.

Conform art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal regimul suspendării condiționate inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de codul penal de la 1969.

De asemenea, conform art.16 din Legea nr.187/2012 măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza codului penal de la 1969 se menține și după . noului cod penal, până la împlinirea termenului de încercare.

Prin urmare, în raport de aceste dispoziții se legale se impunea conform art.86³ raportat la art.83 alin.1 cod penal de la 1969 revocarea suspendării sub supraveghere cu privire la pedeapsa de 3 ani luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 419/21.05.2013, pronunțată în dosarul penal nr._/300/2013 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin nerecurare la data de 05.06.2013 și cumularea aritmetică a acestei pedepse integrale cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată în cauză, dându-se spre executare pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.

Față de cele sus-expuse, în temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. A. împotriva Sentinței penale nr.631 din data de 02 decembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în Dosarul nr._ .

În temeiul art.424 alin.3 din Codul de procedură penală, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală apelată perioada executată, de la data de 28 februarie 2013 până la data de 21 mai 2013, precum și durata reținerii și arestării preventive, de la data de 25 ianuarie 2015 până la zi.

În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, va obliga pe apelantul inculpat la plata sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru apelantul inculpat, în cuantum de 390 de lei, se va acoperi din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. A. împotriva Sentinței penale nr.631 din data de 02 decembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în Dosarul nr._ .

În temeiul art.424 alin.3 din Codul de procedură penală, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală apelată perioada executată, de la data de 28 februarie 2013 până la data de 21 mai 2013, precum și durata reținerii și arestării preventive, de la data de 25 ianuarie 2015 până la zi.

În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru apelantul inculpat, în cuantum de 390 de lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 februarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. V. G. R. – N. O.

GREFIER,

D. S.

Red. jud.R.N.O.

Ex.2 / 19 februarie 2016

C. T. F. - J.S.2.B.

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 154/2016. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță