Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 188/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 188/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 188/2015

Dosar nr._

_

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.188/A

Ședința publică din data de 09 februarie 2015

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: C.-V. G.

JUDECĂTOR: O. R.-N.

GREFIER: D. S.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..

Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul M. R. F. împotriva Sentinței penale nr.1924/F din data de 08 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în Dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul intimat inculpat M. R. F., personal, aflat în stare de libertate și asistat juridic de apărătorul ales, doamna avocat C. B., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014 (atașată la fila 23 din dosar).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat depunerea la dosarul cauzei a informațiilor solicitate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial A. I., însoțite de raportul investigatorului autorizat cu identitate atribuită „S.”, după care:

La solicitarea Curții, reprezentantul Ministerului Public arată că insistă în ascultarea de către instanța de apel a colaboratorului „CIUPANEZU” și a investigatorilor sub acoperire „S.” și „A.”.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat, având cuvântul, arată că se opune reaudierii colaboratorului „CIUPANEZU” și a investigatorilor sub acoperire „S.” și „A.”.

Curtea, după deliberare, respinge cererea de reaudiere a investigatorilor cu nume de cod „S.” și „A.” precum și a colaboratorului cu identitate protejată „CIUPANEZU”, apreciind că o nouă ascultare a acestora nu este utilă în raport cu informațiile furnizate, la cererea instanței de apel, de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial A. I..

Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelurilor cu care a fost sesizată.

Reprezentantul Ministerului Public, susținând apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București, critică hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei achitări a inculpatului în ceea ce privește fapta de trafic de droguri comisă la data de 22.02.2013. Astfel, consideră că, față de materialul probator administrat în cauză, inculpatul este cel care a vândut colaboratorului „Ciupanezu” cantitatea de 2,18 grame cocaină, din cuprinsul procesului-verbal întocmit de acesta rezultând că a stabilit o întâlnire cu inculpatul, aflându-se împreună cu cei doi investigatori sub acoperire „S.” și „A.”, colaboratorul menționând și faptul că a cumpărat de la inculpat pentru suma de 300 de euro trei doze de cocaină și că anterior întâlnirii avute cu inculpatul, i s-a efectuat un control corporal, fără ca asupra sa să fie descoperite substanțe interzise sau sume de bani. De asemenea, arată că din susținerile investigatorului sub acoperire „A.” a rezultat faptul că în restaurant, colaboratorul sub acoperire a discutat cu inculpatul, cei doi au ieșit după 15 minute, apoi în restaurant a revenit colaboratorul care a precizat faptul că inculpatul este cel care i-a vândut cocaina. Totodată, arată că în mod constant, în fața primei instanțe, investigatorii sub acoperire au precizat faptul că anterior întâlnirii dintre colaborator și inculpat, colaboratorul sub acoperire a fost percheziționat corporal (aspect rezultat și din informațiile comunicate instanței de apel) astfel încât, consideră că anterior efectuării tranzacției asupra colaboratorului nu s-au găsit substanțe interzise sau vreo sumă de bani. Deși există contradicții între susținerile investigatorilor cu privire la menționarea în scris a efectuării percheziției corporale asupra colaboratorului, consideră că acestea nu au relevanță cu privire la fondul cauzei, ceea ce are importanță fiind aceea că, atât din susținerile investigatorilor sub acoperire cât și din susținerile colaboratorului, rezultă că anterior efectuării tranzacției, colaboratorul a fost percheziționat și că inculpatul a fost cel care a vândut cocaina acestuia.

În raport de probatoriul administrat, apreciază că vinovăția inculpatului a fost temeinic dovedită, motiv pentru care, solicită condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii și pentru săvârșirea faptei de trafic de droguri de mare risc, urmând să se procedeze la efectuarea concursului de infracțiuni și să i se aplice inculpatului pedeapsa rezultantă, pe care să o execute în regim de detenție.

În situația în care se va menține soluția de achitare a inculpatului dispusă de către instanța de fond și având în vedere că prin hotărâre s-a dispus confiscarea sumei de 300 de euro provenită din tranzacția de droguri pentru care s-a dispus achitarea, solicită înlăturarea măsurii confiscării acestei sume și restituirea ei către inculpat.

În consecință, solicită admiterea apelului Parchetului, desființarea în parte a sentinței primei instanțe și, rejudecând pe fond cauza, pronunțarea unei hotărâri legale în sensul deja precizat.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia, desființarea în parte a sentinței primei instanțe și, rejudecând pe fond cauza, achitarea inculpatului cu privire la fapta în ceea ce îl privește pe M. C.. Solicită a se constata că în ceea ce privește fapta respectivă, în mod eronat s-a dispus condamnarea inculpatului, având în vedere că declarația persoanei anterior menționată prin care a afirmat că a cumpărat droguri de la inculpat, este contrazisă de celelalte declarații ale persoanelor care s-au aflat cu el în autoturism, respectiv, C. G. care a declarat că nu i-au fost arătate droguri și nici nu s-au cumpărat droguri la acea dată și T. A. care a afirmat că nu îl cunoaște și nu l-a văzut niciodată pe inculpat că s-ar ocupa de vânzarea de stupefiante. Mai susține că ceilalți martori care nu au avut nevoie să beneficieze de prevederile legii penale mai favorabile și nici să-și procure beneficii în propriile dosare nu au putut da declarații cu privire la inculpat vizând fapta respectivă, câtă vreme aceasta nu exista.

În ceea ce privește apelul declarat de P., solicită respingerea acestuia ca nefondat, urmând a se constata că instanța de fond în mod corect a dispus achitarea inculpatului, având în vedere și raportul depus la dosarul cauzei de către investigatorului autorizat cu identitate atribuită „S.” care contrazice declarațiile investigatorilor sub acoperire.

Cu privire la motivul subsidiar invocat de P. vizând restituirea sumei de 300 de euro către inculpat, în cazul menținerii soluției de achitare, arată că este de acord cu restituirea sumei respective.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpat, consideră că în ce privește cealaltă infracțiune de trafic de droguri pentru care instanța de fond a dispus condamnarea, vinovăția inculpatului a fost temeinic dovedită în raport de probatoriul administrat, având în vedere susținerile constante ale martorului M. G. C., declarațiile celor doi martori care s-au aflat în autoturism împreună cu acesta precum și convorbirile telefonice dintre martorul M. G. C. și inculpat.

În raport de toate aspectele arătate, consideră că criticile din apel ale inculpatului sunt nefondate și că se impune a fi admis apelul declarat de acesta doar în situația în care se va menține soluția de achitare, pentru a se dispune restituirea sumei de bani. În situația în care se va dispune condamnarea inculpatului și pentru cealaltă infracțiune de trafic de droguri, consideră că se impune a fi respins, ca nefondat, apelul acestuia.

Apelantul intimat inculpat, personal, în ultimul cuvânt, susține că este nevinovat, că este victima unui alt dosar și de asemenea că la efectuarea perchezițiilor domiciliare nu au fost găsite substanțe interzise. Mai solicită a se avea în vedere că are o viață de familie, un copil în întreținere, un loc de muncă stabil și nu este cunoscut cu antecedente penale.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr.1924/F din 08.07.2014, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul București, Secția I, penală a hotărât astfel:

„În baza art. 386 alin. 1 N.C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei pentru care inculpatul M. R. - F. a fost trimis în judecată, din art. 2 alin. 1, 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Vechiul Cod penal în două infracțiuni prev. de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 38 alin.1 N.C.pen., cu reținerea art. 5 N.C.pen. (faptele din data de 22.02.2013 și 01.03.2013).

În baza art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 5 N.C.pen.. condamnă pe inculpatul M. R. F., fiul lui V. și I., născut la data de 30.12.1973 în București, domiciliat în București, . nr. 10, ., CNP_, cetățean român, necunoscut cu antecedente penale, cu loc de muncă, cu un copil minor în întreținere, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc – fapta din data de 01.03.2013.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 66 alin. 1 și art. 67 alin. 2 N.C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b N.C.pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 65 alin. 1 N.C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 396 alin.5 Cod procedură penală cu referire la art. 16 alin.1 lit.c Cod procedură penală achită pe inculpatul M. R.-F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr.143/2000 – faptă din data de 22.02.2013.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a N.C.pr.pen. rap. la art. 72 C.pen. scade din pedeapsa aplicată inculpatului M. R.-F. timpul reținerii și al arestării preventive din prezenta cauză, de la data de 26.04.2013 la data de 03.05.2013.

În baza art. 16 alin.2 Legea nr. 143/2000 rep. cu referire la art. 112 alin.1 lit. e N.C.pen. confiscă de la inculpatul M. R. - F. suma de 500 euro ridicată cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului M. R. F. și depusă la CEC Bank conform recipisei de consemnare_/1/22.05.2013, chitanță nr._/1/22.05.2013.

În baza art. 274 alin. 1 N.C.pr.pen. obliga inculpatul M. R. F. la plata sumei de 6000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 3000 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală.

Cu drept de apel pentru Ministerul Public și pentru inculpatul M. R. F. în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.”

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a constatat că prin rechizitoriul nr. 247 D/P/2013 din data de 19.06.2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților L. N. – G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, faptă prev. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și V. E. – V., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. și prev. art. 4 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b C.p., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În motivarea actului de sesizare a instanței s-a reținut în ceea ce îl privește pe inculpatul L. N. – G. că la data de 25.04.2013 a vândut inculpatului V. E.- V. zis „B.” cu suma de 600 lei cantitatea de 4,58 grame de heroină și 2,08 grame de cocaină, a deținut pentru vânzare 352, 57 grame de Heroină și 31,47 grame de heroină și pentru vânzare și consum 10,94 grame de cocaină și 1,87 grame de cocaină, deținând pentru pregătirea heroinei și o presă metalică.

În ceea ce îl privește pe inculpatul V. E. – V. s-a reținut prin rechizitoriu că la data de 25.04.2013 a deținut pentru vânzare și consum 4,58 grame de Heroină și 2,08 grame de cocaină pe care le-a cumpărat de la inculpatul L. N.- G..

Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M. R. F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

În motivarea actului de sesizare a instanței s-a reținut cu privire la inculpatul M. R. F. că la data de 01.03.2013 a vândut cantitatea de 1,27 grame de C. cu suma de 200 Euro învinuitului M. G. C. iar la data de 22.02.2013, a vândut cu suma de 300 Euro colaboratorului „CIUPANEZU”- nume de cod cantitatea de 2,18 grame de C..

Situația de fapt descrisă prin rechizitoriu a rezultat din următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de constatare, proces-verbal de percheziție domiciliară, declarații martori, rapoarte de constatare tehnico-științifică nr._/05.03.2013 și nr._/18.03.2013.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția I a Penală sub nr._/3/2013.

Cauza a fost disjunsă în ceea ce îl privește pe inculpatul M. R. F. prin încheierea instanței din data de 31.10.2013 în condițiile în care inculpații L. N. G. și V. E. V. au recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată iar judecata în cazul acestora s-a realizat după procedura simplificată prevăzută de lege în cazul recunoașterii vinovăției, cauza cu privire la cei doi inculpați fiind soluționată prin sentința penală nr. 862/F/01.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I a Penală în dosarul nr._/3/2013 (filele 49-53 dosar instanță).

Inculpatul M. R. F. a arătat, după ce instanța i-a adus la cunoștință dispozițiile art. 320 ind.1 Cod procedură penală, că nu recunoaște comiterea faptei pentru care este cercetat și nu solicită judecarea potrivit procedurii prev. de art. 320 ind.1 Cod procedură penală (încheierea instanței din data de 05.09.2013 dată în dosarul nr._/3/2013 – filele 26-30 dosar instanță).

În urma disjungerii cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția I a Penală la data de 12.11.2013 sub nr._ .

La solicitarea instanței a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 20 din dosar).

Inculpatul M. R. F. nu a dat declarații nici în faza urmăririi penale și nici în fața instanței de judecată.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii M. Orlando M., C. G., T. A., N. N. A., M. G. C., T. A. M., L. L., A. M. R. A., N. A. și M. L. M. declarațiile date fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei (filele 31, 32, 40,41, 70, 78, 133, 159, 205 și 218).

Tot în cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea martorilor cu identitate protejată „A.”, „S.” (investigatori sub acoperire din cadrul BCCO A. I.) și „Ciupanezu”, declarațiile date fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei (filele 37, 38,39).

La solicitarea instanței au fost înaintate instanței toate actele din dosarul nr. 10D/P/2013 al DIICOT – Serviciul Teritorial A. I. (filele 83-122 dosar instanță).

Inculpatul M. R. F. a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere – filele 162-180 dosar instanță.

Inculpatul M. R. F. a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, Judecătoria a reținut următoarea situație de fapt:

I. La data de 01.03.2013 inculpatul M. R. F. a vândut cantitatea de 1,27 grame de C. cu suma de 200 Euro învinuitului M. G. C..

La data de 01.03.2013, organele de poliție din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate I. au observat la intersecția străzilor Calea Călărași cu . 2, în apropierea locuinței inculpatului M. R. F., pe M. G. C. care se afla într-un autoturism marca BMW de culoare neagră cu numărul de înmatriculare_ în momentul în care s-a întâlnit cu inculpatul M. R. F. care a venit cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ .

Organele de poliție au procedat la oprirea autoturismului marca BMW cu numărul_ la volanul căruia se afla M. G. C., asupra acestuia fiind găsit, într-un buzunar al gecii de culoare albă cu care era îmbrăcat o punguliță din material plastic de culoare albă ce conținea o substanță pulverulentă, suma de 300 lei și suma de 300 euro, un telefon mobil marca Samsung E2121 cu cartelă S. Cosmote și un telefon mobil marca Blackberry model 9780 cu număr de apel_.

De la învinuitul M. G. C. a fost ridicat doar pachețelul cu substanța ce părea a fi droguri iar prin raportul de constatare tehnico – științifică nr._/05.03.2013 – filele 110-114 vol.1 dosar urmărire penală - s-a stabilit că proba (o substanță pulverulentă de culoare albă, ambalată în folie din material plastic de culoare albă) este constituită din 1,27 grame de C., Benzocaină, Fenacetină, Cafeină și Lidocaină.

C. face parte din Tabelul Anexă II din Legea nr.143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Aspectul reținut mai înainte în sensul că drogurile ridicate de organele de poliție de la învinuitul M. G. C. i-au fost vândute acestuia din urmă de către inculpatul M. R. F. rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, din procesul verbal întocmit de orgenele de cercetare la data de 01.03.2013 rezultă că a fost format un dispozitiv de supraveghere la intersecția străzilor Calea Călărași cu . a fost observat un autoturism marca BMW de culoare neagră cu numărul de înmatriculare_ care a oprit și a rămas în așteptare pe . în spatele său a oprit un autoturism cu numărul de înmatriculare_ . Din autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a coborât o persoană de sex masculin, îmbrăcată într-o geacă de culoare albă, care s-a urcat în autoturismul cu numărul de înmatriculare_ iar după aproximativ un minut a revenit la autoturismul cu care venise. În condițiile în care cele două mașini s-au despărți, a fost urmărit autoturismul cu numărul de înmatriculare_ care a fost ulterior oprit, în interior fiind identificați: N. N. – șoferul autoturismului, pe locul din dreapta șoferului – M. G. C., persoana care coborâse anterior din autoturism și care era îmbrăcat cu geaca albă și T. A. – care se afla pe bancheta din spate a autoturismului.

Din același proces-verbal mai rezultă că în urma percheziției corporale, asupra lui M. G. C., într-un buzunar al gecii de culoare albă cu care era îmbrăcat, a fost găsită o punguliță din material plastic de culoare albă ce conținea o substanță pulverulentă, fiind de asemenea găsite asupra acestuia suma de 300 lei și suma de 300 euro, un telefon mobil marca Samsung E2121 cu cartelă S. Cosmote și un telefon mobil marca Blackberry model 9780 cu număr de apel_.

Despre punguța găsită asupra lui, M. G. C. a arătat că aceasta îi aparține și că a cumpărat-o în urmă cu o zi de la o persoană necunoscută, fiind consumator ocazinal de droguri, aspectele astfel declarate fiind menționate în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante.

Instanța de fond a reținut că în declarația dată inițial de M. G. C. (fila 103 vol.I dosar urmărire penală) acesta a recunoscut că asupra lui au fost găsite de către organele de poliție droguri despre care a susținut că le achiziționase la data de 27.02.2013 de la o persoană necunoscută din zona centrului vechi al capitalei contra sumei de 300 lei.

Ulterior, în declarațiile date la urmărire penală (filele 271-275 vol.I dosar urmărire penală) învinuitul M. G. C. a revenit asupra susținerilor inițiale, arătând că este consumator de cocaină, că în noaptea de 28.02.2013/01.03.2013 s-a întâlnit pe Calea Călărașilor sector 2 cu „R.” și a cumpărat de la acesta cu suma de 1000 lei cantitatea de aproximativ 2 grame de C. în vederea consumului propriu.

Învinuitul M. G. C. a declarat că persoanele cu care se afla în autoturismul BMW numărul VL 1 PTK, respectiv numiții T. A. și N. N. A. nu cunoșteau faptul că este consumator de droguri și că s-a întâlnit cu M. R. F. pentru a cumpăra droguri, urcându-se cu ocazia întâlnirii în autoturismul acestuia din urmă tocmai pentru ca persoanele cu care el venise la această întîlnire să nu asiste la efectuarea tranzacției.

În legătură cu declarațiile făcute inițial învinuitul a arătat că i-a fost teamă să indice persoana de la care achiziționase drogurile și în acest context a susținut că le-a cumpărat de la o persoană necunoscută din Centrul Vechi al capitalei.

Cu privire la demersurile făcute pentru a se întîlni cu inculpatul, învinuitul a arătat că au existat discuții telefonice cu acesta.

Astfel, susținerile învinuitului M. G. C. se coroborează cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză.

În acest sens, instanța reține că la data de 28.02.2013, la ora 22:49:33, inculpatul M. R. F. aflat la postul telefonic_ este contactat telefonic de învinuitul M. G. C. aflat la postul telefonic_, aceștia purtând următoarea discuție (convorbirea a fost interceptată și înregistrată în baza autorizației nr. 30/AI/17.01.2013 a Tribunalului București):

Inculpatul M. R. F.: Da!

Învinuitul M. G. C.: Salut!

Inculpatul: Salut!

Învinuitul: Ne vedem pe la „unșpe” jumătate așa…?

Inculpatul: Sună-mă! Da! Vii în zonă aici unde ne-am văzut atunci, da?

Învinuitul: Tot acolo?

Inculpatul: Da! Vii în spatele blocului unde ne-am văzut, da?

Învinuitul: Te pup!

La data de 28.02.2013, ora 23:46:36, învinuitul M. G. C. este contactat de inculpatul M. R. F. care îl întreabă dacă mai ajunge la întâlnire. Învinuitul confirmă că în 30 minute ajunge „acolo” și îl sună când este „aproape”.

La ora 00:21:46, data de 01.03.2013, învinuitul M. G. C. îl anunță telefonic pe inculpatul M. R. F. că „în două trei minute sunt jos” iar inculpatul îi indică drept loc de întâlnire „spatele blocului unde ne-am mai văzut…”.

Convorbirile arătate mai înainte confirmă susținerile învinuitului M. G. C. din ultimele declarații date în cursul urmăririi penale și datele din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante.

Instanța mai reține că învinuitul M. G. C. l-a recunoscut de pe planșe foto pe inculpatul M. R. F. ca fiind cel de la care a primit la data de 01.03.2013 cantitatea de 1,27 grame de C. (proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere – filele 92-100 vol.I dosar urmărire penală).

În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea în calitate de martor a lui M. G. C. care a menținut susținerea privind achiziționarea drogurilor de la inculpatul M. R. F. pe care l-a recunoscut și în fața insatnței de judecată.

Instanța de fond a reținut că recunoașterea efectuată în cursul urmăririi penale a fost realizată în prezența martorului asistent T. A. M. iar susținerile martorului din declarația dată în cursul cercetării judecătorești prin care nuanțează împrejurările în care a participat la recunoașterea efectuată nu sunt de natură a influența aspectele reținute de instanță câtă vreme martorul M. G. C. l-a recunsocut și în fața instanței de judecată pe inculpat ca fiind cel de la care a achiziționat drogurile găsite ulterior asupra sa de organele de poliție.

Aceeași este și situația declarațiilor date de martorul asistent C. G. care audiat în faza cercetării judecătorești a revenit asupra unor aspecte susținute în cursul urmăririi penale, câtă vreme împrejurările în care a fost oprit în trafic autoturismul în care se afla martorul M. G. C. și aspectele constatate de către organele de poliție cu prilejul percheziției efectuate sunt confirmate atât de martorul M. G. C. cât și de persoanele care se aflau împreună cu acesta în autoturismul supus controlului și care au fost audiate ca martori în cursul urmăririi și în faza cercetării judecătorești – T. A. și N. N. A..

Astfel, martorul T. A. a descris împrejurările în care au fost opriți pentru control de către organele de poliție și a indicat că asupra învinuitului M. G. C. a fost găsită o punguliță tip bilă care conținea o substanță de culoare albă, tip praf. Martorul a mai arătat că pe parcursul deplasării, de la domiciliul lui M. și până la oprirea de către organele de poliție s-au oprit aproximativ 5 minute, interval în care M. a purtat o scurtă discuție cu o persoană.

Aceleași aspecte au fost susținute de martor și în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, martorul precizând că s-au oprit undeva între blocuri, în zona D. și că presupune că M. G. C. s-a întâlnit cu altcineva dar nu a văzut efectiv persoana cu care acesta s-a întîlnit.

Aceleași aspecte au fost susținute și de martorul N. N. A. care a arătat că pe drum M. i-a cerut să se deplaseze pe niște străduțe pentru a evita semafoarele iar apoi i-a cerut să oprească pentru a se întîlni cu o persoană. Martorul a mai susținut că M. a coborât, a stat aproximativ 2 minute după care a revenit la mașină și că el nu a văzut persoana cu care s-a întîlnit M. atunci când el a oprit mașina.

Probele astfel cum au fost descrise mai înainte sunt considerate de prima instanță ca fiind suficiente pentru a se reține că la data de 01.03.2013 inculpatul M. R. F. a vândut cantitatea de 1,27 grame de C. învinuitului M. G. C..

II. Cu privire la fapta din 22.02.2013, prin rechizitoriu s-a arătat că inculpatul M. R. F. a vândut cu suma de 300 Euro colaboratorului „CIUPANEZU”- nume de cod cantitatea de 2,18 grame de C..

S-a reținut în acest sens că prin Rezoluția Direcției de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial A. nr. 10 D/P/2013 din data de 24.04.2013, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe inculpatul M. R. F. în favoarea DIICOT – Serviciul Teritorial București, sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000.

În fapt, s-a reținut că la data de 22.02.2013, după ce l-a contactat telefonic la numărul_ pe inculpatul M. R. F., colaboratorul „CIUPANEZU” s-a deplasat împreună cu investigatorii sub acoperire „S.” și „A.” în București. În aceeași zi, în jurul orei 22.00, colaboratorul „CIUPANEZU” împreună cu investigatorul „A.” s-au întâlnit cu inculpatul M. R.- F. la restaurantul „La C.” din zona Băneasa. Aici, colaboratorul „CIUPANEZU”- nume de cod i-a înmânat inculpatului M. R. F. suma de 300 Euro și a primit de la acesta din urmă 3 doze cu C..

S-a mai arătat că raportul de constatare tehnico – științifică nr._/18.03.2013 a concluzionat că proba nr.1 (o substanță pulverulentă de culoare albă, ambalată în folie din material plastic de culoare albă) este constituită din 1,39 grame de C., Benzocaină, Fenacetină, Cafeină și Lidocaină.

Proba nr. 2 ( 2 fragmente de substanță pulverulentă albă, presată) conține 0,79 grame de C., Benzocaină, Fenacetină, Lidocaină și Cafeină.

Instanța reține după ce a solicitat în întregime dosarul de urmărire penală de la DIICOT – Serviciul Teritorial A., în raport de datele din rechizitoriu, singurele probe indicate în susținerea acuzației aduse inculpatului sunt declarațiile date de investigatorii sub acoperire din cadrul BCCO A. I. cu numele de cod “S.” și “A.” și declarația colaboratorului acestora – “Ciupanezu”.

Din procesul verbal întocmit la data de 13.06.2013 cu prilejul audierii de către procuror a colaboratorului “Ciupanezu” rezultă că stabilise telefonic o întălnire cu inculpatul M. R. în zona Bulevardului Aerogării, la Restaurantul “C.” și a mers la locul de întîlnire cu doi polițiști. Colaboratorul a arătat că i-a dat inculpatului suma de 300 Euro iar el i-a dat 3 doze de cocaină pe care le avea în mână, droguri pe care le-a predat polițiștilor. Colaboratorul a mai arătat că atât înainte de întîlnirea cu inculpatul cât și după i s-a făcut un control corporal fără a se găsi asupra lui bani sau substanțe interzise.

Colaboratorul a mai susținut că îl cunoaște pe inculpat prin intermediul unor prieteni comuni, că știe că acesta vinde cocaină cu suma de 100 euro /gram și că vinde cocaină la doze de 2 grame, adică numere pare, susținând că atunci când dorea să consume droguri îl suna pe inculpat și se întîlnea cu acesta în diverse locuri din București.

În linii mari, aceleași aspecte au fost susținute de colaborator și în declarația dată în fața instanței de judecată, cu precizarea că martorul a arătat că nu își amintește ce sumă a plătit pentru droguri și nici de existența unor discuții speciale avute cu inculpatul legat de cantitatea de droguri pe care el a solicitat-o.

Cu privire la contactarea inculpatului colaboratorul a arătat că el l-a contactat telefonic pe M. R. F. la data de 22.02.2013 fiind pus de investigatori să-l sune pe inculpat, aspect confirmat și de investigatori în raportul întocmit în cauză.

În cauză s-a întocmit la data de 22.02.2013 un raport de către investigatorul acoperit cu nume de cod “A.” și de către investigatorul acoperit cu nume de cod “S.” care au arătat că la data de 22.02.2013 în jurul orelor 18,30 s-au deplasat împreună în Pitești, l-au contactat telefonic pe colaboratorul “Ciupanezu” și s-au întîlnit într-o stație Peco la ieșirea din localitate, ocazie cu care i-au cerut colaboratorului să-l contacteze pe R. la numărul de telefon_, ceea ce acesta a făcut, stabilind astfel o întâlnire cu acesta la un restaurant din București.

Potrivit susținerilor investigatorului acoperit cu nume de cod “A.” după ce au ajuns în București investigatorul “S.” a rămas în zona în care urmau să se întâlnească cu inculpatul pentru a o supraveghea iar el și colaboratorul au intrat în restaurantul “La C.”. După 10 minute a apărut un bărbat care s-a recomandat “R.” și care a purtat cu colaboratorul discuții pe diverse teme. După 15 minute cei doi s-au ridicat de la masă, au ieșit afară din restaurant și au lipsit aproximativ 10 minute după care colaboratorul s-a întors singur, spunând că R. i-a vândut 3 grame de cocaină contra sumei de 1400 lei, pe care i le-a predat. Colaboratorul i-a spus că R. obișnuiește să vândă droguri în cantități reprezentând numere pare, că a fost surprins când i-a cerut trei grame și că auzind că are bani doar pentru trei grame a fost de acord să-i mai dea 1 gram dintr-o bucată pe care o avea în autoturismul cu care a venit la întîlnire, un Mitsubishi Outlander cu numărul de înmatriculare_ .

În declarația dată în fața instanței în calitate de martor de investigatorul acoperit cu nume de cod „A.” acesta a susținut că a participat la o cumpărare de droguri, operațiune în care colaboratorul „Ciupanezu” a achiziționat de la o persoană care s-a prezentat cu numele R. cocaină însă nu știe ce sumă s-a plătit pentru droguri. Martorul a susținut că era vorba de aproximativ 3 grame de droguri care au fost achiziționate de colaborator în afara restaurantului și că el nu a asistat efectiv la momentul la care s-a realizat tranzacția, drogurile fiindu-i prezentate de colaborator după achiziționare.

Martorul a mai arătat că întâlnirea dintre R. și colaborator a durat 3-5 minute și că nu își amintește ce au discutat cei doi câtă vreme s-au aflat în restaurant.

De asemenea martorul a mai susținut că el a rămas în restaurant și că nu știe cu ce mașină s-a deplasat R. la restaurant, autoturismul fiind observat de celălalt investigator acoperit. În legătură cu percheziția efectuată asupra colaboratorului martorul a susținut că a efectuat o astfel de percheziție înainte ca acesta să se întâlnească cu R. și că a întocmit un proces verbal în acest sens.

Instanța de fond a reținut existența unor contradicții între declarația investigatorului acoperit cu nume de cod „A.” și aspectele menționate de acesta în raportul întocmit în cursul urmăririi penale.

Astfel, inițial martorul a indicat marca autoturismului cu care s-ar fi deplasat inculpatul la locul întâlnirii și a menționat numărul de înmatriculare al acestuia iar în declarația dată în fața instanței a arătat el a rămas în restaurant și nu știe cu ce mașină s-a deplasat R.; inițial investigatorul indică suma de 1400 lei cu care ar fi fost achiziționate drogurile, iar ulterior arată că nu cunoaște ce sumă s-a plătit pentru drogurile în cauză, deși în condițiile în care era vorba de o cumpărare autorizată trebuia respectată o anumită procedură privind banii folosiți de colaborator în achiziționarea drogurilor și percheziția efectuată asupra acestuia înainte și după tranzacție, percheziție care deși este menționată de martor nu rezultă că ar fi fost realizată, nefiind întocmit în acest sens un proces verbal, așa cum menționează investigatorul sub acoperire; cu privire la discuțiile purtate între colaborator și R. în restaurant în raportul întocmit sunt descrise în amănunt aceste discuții, iar ulterior în fața instanței martorul a arătat că nu-și amintește cu exactitate ce discuții s-au purtat deși a fost prezent la acestea, stând la aceeași masă cu colaboratorul și persoana care s-a prezentat cu numele „R.”.

În cauză a fost audiat în calitate de martor și investigatorul sub acoperire cu nume de cod „S.” care a arătat că la data de 22.02.2013 a participat împreună cu investigatorul acoperit cu nume de cod „A.” și cu colaboratorul „Ciupanezu” la o operațiune legată de achiziționarea de droguri de la M. R. F., ocazie cu care a fost achiziționată cantitatea de aproximativ 3 grame de cocaină. Martorul a arătat că a stat la o altă masă decât cea la care stăteau celălalt investigator, colaboratorul și R. și nu a auzit ce s-a discutat. Potrivit susținerilor martorului a observat împrejurarea că R. împreună cu colaboratorul intenționau să părăsească localul în care se aflau și a ieșit din restaurant înaintea acestora. După aceea cei doi s-au urcat într-o mașină de teren de culoare gri cu numărul DIO, unde au stat aproximativ 2 minute iar apoi colaboratorul s-a întors în local.

Martorul a arătat că nu-și amintește câți bani s-au dat pentru drogurile respective, susținând că a participat la întocmirea raportului din data de 22 februarie 2013 cu privire la acest eveniment iar colaboratorul a fost percheziționat înainte de achiziționarea drogurilor, nefiind întocmit un proces-verbal separat ci a menționat aceste aspecte în raportul de investigator întocmit în cauză.

Instanța de fond a reținut același caracter neclar al susținerilor martorului care deși participa la o operațiune legată de cumpărarea autorizată de droguri nu poate preciza ce sumă s-a plătit pentru drogurile respective sau în ce măsură în cauză s-ar fi efectuat o percheziție asupra colaboratorului înainte sau după presupusa achiziție de droguri, reținând sub acest ultim aspect că în raportul menționat de investigator nu rezultă aspectele menționate de martor în legătură cu efectuarea acestei percheziții.

Instanța de fond a mai reține că niciunul dintre martori nu a indicat cu claritate suma de bani care ar fi fost plătită pentru droguri, declarațiile fiind de asemenea neclare privind împrejurările în care s-ar fi realizat respectiva operațiune câtă vreme niciunul dintre investigatori nu a observat momentul realizării tranzacției cu inculpatul, colaboratorul nefiind supus percheziției pentru a se observa dacă înainte de tranzacție avea asupra sa substanțe interzise la deținere.

În aceste împrejurări, prima instanță a considerat că nu se poate reține dincolo de orice îndoială rezonabilă comiterea de către inculpat a faptei descrise în actul de sesizare, constând în vânzarea la data de 22.02.2013, cu suma de 300 Euro către colaboratorul „CIUPANEZU”- nume de cod a cantității de 2,18 grame de C..

Încadrarea juridică

Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. R. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal – două acte materiale constând în aceea că la data de 01.03.2013 a vândut cantitatea de 1,27 grame de C. cu suma de 200 Euro învinuitului M. G. C. iar la data de 22.02.2013, a vândut cu suma de 300 Euro colaboratorului „CIUPANEZU”- nume de cod cantitatea de 2,18 grame de C..

Raportat la datele cauzei și împrejurările descrise cu privire la infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite condițiile privind reținerea formei continuate a infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în cauză fiind vorba de două infracțiuni distincte, aflate în concurs real.

În aceste împrejurări, în baza art. 386 alin. 1 N.C.pr.pen. instanța de fond a schimbat încadrarea juridică dată faptei pentru care inculpatul M. R. - F. a fost trimis în judecată, din art. 2 alin. 1, 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Vechiul Cod penal în două infracțiuni prev. de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 38 alin.1 N.C.pen., cu reținerea art. 5 N.C.pen. (faptele din data de 22.02.2013 și 01.03.2013).

În aplicarea dispozițiilor art.5 C.pen. actual, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În privința faptei de trafic ilicit de droguri de mare risc, Tribunalul a constatat, pe de o parte, continuitatea incriminării, fapta fiind, și în prezent, prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2002 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 255/2013, condițiile de incriminare și tragere la răspundere penală nesuferind modificări, pe de altă parte, reducerea limitelor speciale de pedeapsă.

Astfel, art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2002 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 255/2013 prevede pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, pe când, anterior modificării, textul legal sancționa aceeași faptă cu pedeapsa cu închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

În consecință, legea nouă îi este mai favorabilă inculpatului, urmând a retroactiva și, astfel, aplica acestuia în stabilirea pedepsei.

Având în vedere aceste considerente, în drept, Tribunalul a reținut că fapta inculpatului M. R. F. care la data de 01.03.2013 a vândut cantitatea de 1,27 grame de C. cu suma de 200 Euro învinuitului M. G. C. întrunește elementele constitutive al infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prev. de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 5 N.C.pen..

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a vinde la data de 01.03.2013 cocaină învinuitului M. G. C.. Acțiunea a avut ca obiect un drog de mare risc, înscris în Tabelul nr. II anexă a Legii nr. 143/2000, existența sa fiind confirmată și de raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză. Urmarea imediata a faptei constă într-o stare de pericol pentru sănătatea publică și a consumatorilor, generată de săvârșirea activității incriminate, iar legătura de cauzalitate dintre fapta si urmare rezultă ex re fiind vorba de o infracțiune de pericol.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății cu intenție directă în sensul dispozițiilor art.19 pct.1 lit.a C.pen. (1968) (actualmente art. 16 alin. 3 lit.a C.pen.). Astfel, inculpatul a avut reprezentarea faptei, a consecințelor antisociale și a urmărit producerea rezultatului care apare ca inevitabil din momentul săvârșirii elementului material. De asemenea, inculpatul a cunoscut natura substanței la care se referă acțiunea sa, satisfăcând cererea formulată în acest sens de învinuitul M. G. C. care anterior îl contactase telefonic în vederea stabilirii întâlnirii pentru livrarea drogurilor, reținând așa cum rezultă și din declarațiile celorlalți martori audiați în cursul urmăririi penale și reaudiați în faza cercetării judecătorești că inculpatul nu era străin de consumul/traficul de droguri.

Pe cale de consecință, constatând că în cauză, dincolo de orice îndoială rezonabilă, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală actual, în sensul că fapta din data de 01.03.2013 există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, Tribunalul a dispus condamnarea inculpatului M. R. F. la o pedeapsă într-un cuantum care să conducă la atingerea scopurilor prevăzute de lege.

În privința faptei din data de 22.02.2013, față de considerentele arătate mai înainte instanța de fond, în baza art. 396 alin.5 Cod procedură penală cu referire la art. 16 alin.1 lit.c Cod procedură penală, îl va achita pe inculpatul M. R.-F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr.143/2000.

Individualizarea pedepsei și modalitatea de executare:

La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 74 Cod penal actual, Tribunalul s-a raportat la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care este evaluată după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În ceea ce privește limitele de pedeapsă la care se va raporta, așa cum s-a arătat mai înainte, în cazul inculpatului care nu a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, raportarea se face la o pedeapsă cu închisoare cuprinsă între 5 ani și 12 ani închisoare.

Raportat la criteriile deja menționate, Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului M. R. F. pentru care instanța a stabilit vinovăția acestuia prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere implicarea acestuia în activitatea infracțională. Tribunalul a apreciat că fapta de care acesta a fost acuzat nu prezintă caracter izolat, ci, mai degrabă, o îndeletnicire a acestuia, după cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpatul percepând comiterea faptelor legate de traficul de droguri ca o modalitate facilă de obținere a unor importante sume de bani, relevante fiind în acest sens și declarațiile celorlalți martori audiați în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Referitor la conduita inculpatului în cursul procesului penal, Tribunalul a reținut că inculpatul a arătat că nu recunoaște comiterea infarcțiunii pentru care este cercetat, refuzând să dea declarații atât la urmărire penală cât și în fața insatnței de judecată.

În ceea ce privește persoana inculpatului instanța de fond a avut în vedere vârsta tânără a acestuia, împrejurarea că în cauză deși nu este cunoscut cu antecedente penale nu este la primul conflict pe care îl are cu legea penală.

În ceea ce privește preocuparea legată de închirierea unui spațiu invocată de apărare este evident că aceasta nu era aptă să-i asigure mijloacele materiale necesare traiului câtă vreme inculpatul a ales să desfășoare o activitate legată de droguri care îi aducea venituri substanțiale.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 5 ani – la minimul special prevăzut de lege –, pedeapsă care urmează să se execute în regim de detenție, apreciind că în acest cuantum pedeapsa va conduce la îndreptarea inculpatului și la formarea unei atitudini de respectare a normelor legale.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 66 alin. 1 și art. 67 alin. 2 N.C.pen., față de gravitatea faptei avută în vedere de prima instanță la condamnarea inculpatului, i-au fost interzise inculpatului, cu titlul de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b N.C.pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 65 alin. 1 N.C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a N.C.pr.pen. rap. la art. 72 C.pen., față de împrejurarea că inculpatul a fost reținut și apoi arestat preventiv, a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului M. R.-F. timpul reținerii și al arestării preventive din prezenta cauză, de la data de 26.04.2013 la data de 03.05.2013.

În baza art. 16 alin.2 Legea nr. 143/2000 rep. cu referire la art. 112 alin.1 lit. e N.C.pen. a confiscat de la inculpatul M. R. - F. suma de 500 euro ridicată cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului M. R. F. și depusă la CEC Bank conform recipisei de consemnare_/1/22.05.2013, chitanță nr._/1/22.05.2013.

În privința cantității de droguri rămasă în urma analizelor de laborator instanța de fond a reținut că în raport de soluția dată prin rechizitoriu față de învinuitul M. G. C. s-a dispus deja prin actul de sesizare confiscarea cantității respective de droguri astfel încât o astfel de dispoziție a instanței apare ca fiind inutilă.

Împotriva sentinței penale anterior menționate, au declarat apel în termenul legal, la data de 16.07.2014 P. de pe lângă Tribunalul București, iar la data de 21.07.2014 inculpatul M. R.-F..

Cererile de apel au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 25 noiembrie 2014.

Prin motivele de apel depuse la data de 21.11.2014, P. de pe lângă Tribunalul București a criticat sentința penală apelată sub aspectul greșitei achitării a inculpatului cu privire la fapta din data de 22.02.2013.

În dezvoltarea motivelor de apel, procurorul a invocat în esență că prima instanță a interpretat în mod eronat declarațiile martorilor cu identitate protejată, „A.”, „S.” și „Ciupanezu”, considerând că aspectele puse în discuție de prima instanță sunt neesențiale cu privire la dovedirea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

Prin motivele de apel depuse la data de 21.07.2014, inculpatul a criticat sentința penală apelată solicitând în principal achitarea acestuia în temeiul art.17 alin.2 raportat la art.16 lit.c cod proc.pen. pentru infracțiunea care a atras condamnarea în primă instanță.

În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul a invocat că și-a demonstrat pe deplin nevinovăția cu privire la infracțiunea de trafic de droguri, în condițiile în care martorii L. L., Mihăila L., C. G. au declarat fără echivoc că nu au cunoștință nici în mod direct și nici în mod indirect că acesta s-ar ocupa în vreun fel cu procurarea sau vânzarea de stupefiante, din contră una dintre martore, în momentul în care l-a văzut în sala de judecată, a realizat că persoana la care face referire nu este acesta, fiind o confuzie cu privire la numele său. A mai invocat inculpatul că existența la dosarul cauzei a declarațiilor martorilor sub acoperire nu au fost în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție a acestuia, deoarece aceștia au dat aceste declarații pentru a beneficia de prevederile art.16 și art.19 în cadrul dosarelor penale în care aceștia erau cercetați, scopul declarațiilor lor fiind acela de a-și asigura o pedeapsă mai ușoară. Inculpatul consideră că declarațiile martorului M. C. sunt lipsite de coerență și cursivitate, în condițiile în care fiind prins în flagrant, martorul a arătat că drogurile le-ar fi cumpărat de la o persoană necunoscută cu o zi în urmă, iar după ce a fost cercetat pentru infracțiuni la Legea drogurilor, acesta și-a schimbat declarațiile pentru a benefica de o pedeapsă mai favorabilă. Inculpatul a mai arătat că declarațiile martorului M. C. sunt combătute de către martorii care se aflau cu el în autoturism (care au relatat că nu îl cunosc pe inculpat și nu l-au văzut niciodată că s-ar ocupa cu vânzarea de stupefiante), precum și de către martorul asistent C. G. care nu l-a indicat în nici un fel pe inculpat, acesta negând că i-ar fi fost arătate drogurile găsite la acea persoană. În aceste condiții, inculpatul invocă că martorii care nu au nevoie să beneficieze de prevederile legii penale mai favorabile și a obține pentru sine o pedeapsă mai ușoară prin denunțarea unei alte persoane, nu au putut să dea declarații în fața instanței care să fie în măsură să îl incrimineze.

De asemenea, inculpatul a invocat că atât la percheziția corporală, cât și la perchizițiile domiciliare efectuate nu au fost găsite nici un fel de indicii care să ateste că acesta s-ar ocupa în mod frecvent cu traficul de stupefiante, iar suma de bani de 500 euro găsită la domiciliul său nu provine din vânzarea de droguri, ci din beneficiile de tip chirie pe care le percepe pentru un imobil închiriat, situat pe Calea V.. În concluzie, inculpatul consideră că din materialul probator nu reiese că acesta ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, neexistând certitudine asupra vinovăției acestuia, iar în baza principiului fundamental in dubio pro reo, dubiul trebuie interpretat în favoarea inculpatului.

În subsidiar, inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, în condițiile în care inculpatul nu este recidivist, nu a creat probleme niciodată, este cunoscut drept o persoană respectuoasă, civilizată, are o familie organizată, o fetiță de 4 ani, este integrat în mediul social și familial, obține venituri licite.

La termenul de judecată din data de 15.12.2014, inculpatul apelant a consimțit să dea o declarație în fața instanței de judecată (declarația fiind atașată dosarul de apel la filele 70-71).

Cu ocazia judecării apelului, Curtea a încuviințat pentru inculpat administrarea probei cu înscrisuri fiind depuse la dosarul cauzei înscrisuri privind situația minorei M. F., declarații notariale autentificate de SPN Biroul Notarial Legitimius date de C. T., F. S., M. T.-P., state de plată privind veniturile încasate de inculpat de la . în perioada ianuarie 2012 – octombrie 2014

De asemenea, la dosarul cauzei au fost atașate la solicitarea Curții informații din partea D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial A. I., cuprinse în adresa din 09.01.2015 (fila 84) și raportul din 29.01.2015 (fila 94).

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 NCPP, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelurile cu judecarea cărora a fost învestită sunt fondate, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Cu privire la situația de fapt, Curtea va reține, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală precum și în primul ciclu procesual și în fața prezentei instanțe, următoarele:

În mod corespunzător prima instanță a apreciat că inculpatul M. R. F. la data de 01.03.2013 a vândut cantitatea de 1,27 grame de C. cu suma de 200 Euro martorului M. G. C..

În acest sens, Curtea are în vedere cele menționate prin procesul verbal de supraveghere operativă din data de 01.03.2014, întocmit de lucrători din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate București în care în data de 01.03.2013, lucrătorii operativi au observat la intersecția străzilor Calea Călărași cu . 2, în apropierea locuinței inculpatului M. R. F., un autoturism marca BMW de culoare neagră cu număr de înmatriculare_ care a oprit și a rămas în așteptare pe calea Călărașilor, moment în care în spatele acestui autoturism a oprit un alt autoturism cu numărul de înmatriculare_ . În continuare, lucrătorii de poliție au observat cum din autoturismul cu număr de înmatriculare_ a coborât un bărbat care s-a urcat în autoturismul cu număr de înmatriculare_, iar după aproximativ un minut a revenit la autoturismul său. Deoarece cele două autoturisme au pornit în direcții diferite, organele de poliție au procedat la oprirea autoturismului marca BMW cu numărul_ la volanul căruia se afla martorul M. G. C.. În urma percheziției corporale, asupra acestuia a fost găsită într-un buzunar al gecii de culoare albă cu care era îmbrăcat o punguliță din material plastic de culoare albă ce conținea o substanță pulverulentă, suma de 300 lei și suma de 300 euro, un telefon mobil marca Samsung E2121 cu cartelă S. Cosmote și un telefon mobil marca Blackberry model 9780 cu număr de apel_.

Conform raportului de constatare tehnico – științifică nr._/05.03.2013 – filele 110-114 vol.1 dosar urmărire penală - s-a stabilit că proba (o substanță pulverulentă de culoare albă, ambalată în folie din material plastic de culoare albă) este constituită din 1,27 grame de C., Benzocaină, Fenacetină, Cafeină și Lidocaină. C. face parte din Tabelul Anexă II din Legea nr.143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Audiat cu privire la proveniența punguliței din material plastic de culoare albă ce conținea o substanță pulverulentă, inițial învinuitul M. G. C. a arătat că aceasta îi aparține și că a cumpărat-o în urmă cu o zi de la o persoană necunoscută, fiind consumator ocazional de droguri, aspectele astfel declarate fiind menționate în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Ulterior, reaudiat în cursul urmăririi penale, învinuitul M. G. a arătat că este consumator de cocaină, iar în noaptea de 28.02.2013/01.03.2013 s-a întâlnit pe Calea Călărașilor sector 2 cu „R.” și a cumpărat de la acesta cu suma de 1000 lei cantitatea de aproximativ 2 grame de C. în vederea consumului propriu. Învinuitul M. G. C. a declarat că persoanele cu care se afla în autoturismul BMW cu număr de înmatriculare_, respectiv numiții T. A. și N. N. A. nu cunoșteau faptul că este consumator de droguri și că s-a întâlnit cu M. R. F. pentru a cumpăra droguri, urcându-se cu ocazia întâlnirii în autoturismul acestuia din urmă tocmai pentru ca persoanele cu care el venise la această întâlnire să nu asiste la efectuarea tranzacției. În legătură cu declarațiile făcute inițial martorul a arătat că i-a fost teamă să indice persoana de la care achiziționase drogurile și în acest context a susținut că le-a cumpărat de la o persoană necunoscută din Centrul Vechi al capitalei.

Cu privire la demersurile făcute pentru a se întâlni cu inculpatul, învinuitul a arătat că au existat discuții telefonice cu acesta. Învinuitul l-a indicat de pe planșa fotografică pe inculpatul M. R. F. ca fiind persoana de la care a cumpărat la data de 01.03.2013 cantitatea de 1,27 grame de C. cu suma de 200 Euro.

În cursul cercetării judecătorești din fața primei instanțe, învinuitul M. G. C. a fost audiat în calitate de martor, sub prestare de jurământ, ocazie cu care acesta a menținut în esență declarațiile anterioare din cursul urmăririi penale, recunoscând că în data de 28.02.2013 a achiziționat de la inculpatul M. R. F. o substanță halucinogenă contra sumei de 800 sau 900 de lei. Martorul a recunoscut că l-a contactat telefonic pe inculpat pentru procurarea acestor droguri, însă a avut declarații neclare sub aspectul modalității în care inculpatul a ajuns să îl cunoască pe inculpat. Curtea apreciază însă că aceste neclarități nu înlătură faptul că acesta a cumpărat de la inculpatul cantitatea de 1,27 grame de droguri.

Curtea își însușește întrutotul argumentele primei instanțe în sensul că declarațiile martorului asistent T. A. M. din cursul cercetării judecătorești în care acesta și-a nuanțat împrejurările în care a participat la recunoașterea efectuată de către martorul M. G. C. nu sunt de natură a influența aspectele reținute de instanță câtă vreme martorul M. G. C. l-a recunoscut și în fața primei instanțe de judecată pe inculpat ca fiind cel de la care a achiziționat drogurile găsite ulterior asupra sa de organele de poliție.

Neplauzibilă este și declarația martorului C. G. din fața primei instanțe care ar fi negat că ar fi fost de față la momentul verificării autoturismului oprit în trafic de organele de poliție în care se afla martorul M., atât timp cât împrejurările în care a fost oprit în trafic autoturismul în care se afla martorul M. G. C. și aspectele constatate de către organele de poliție cu prilejul percheziției efectuate sunt confirmate atât de martorul M. G. C., cât și de persoanele care se aflau împreună cu acesta în autoturismul supus controlului și care au fost audiate ca martori în cursul urmăririi și în faza cercetării judecătorești – T. A. și N. N. A..

Declarațiile celor doi martori asistenți, T. A. M. și C. G. date în fața primei instanțe nu au relevanță deosebită în cauză, aceștia fiind chemați să ateste efectuarea unei recunoașteri de pe planșa fotografică, în cazul primului martor și stabilirea identității unor persoane oprite în trafic de organele de poliție în cazul celui de-al doilea martor. Totodată aspectele cu privire la care cei doi martori au revenit în cursul cercetării judecătorești sunt infirmate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Faptul că inculpatul M. R. F. urma să se întâlnească în ziua de 01.03.2013 cu martorul M. G. C. este confirmat și prin procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate în cauză de cei doi și redate pe larg prin sentința penală apelată.

Audiat cu privire la această faptă în fața instanței de apel, inculpatul nu a recunoscut că a vândut martorului cantitatea de 1,27 grame de cocaină, recunoscând că în ziua respectivă s-a întâlnit cu acesta deoarece urma să îi intermedieze găsirea unui loc de muncă în Italia la un hotel deținut de un prieten de-al său pe nume Alfredo, scopul întâlnirii fiind acela de a-i înmâna o listă cu actele necesare pe care acesta trebuia să le procure în vederea angajării pe teritoriul Italiei. Aceste declarații ale inculpatului urmează a fi înlăturate de prezenta instanță ca fiind nesincere, în condițiile în care susținerile lui privind scopul întâlnirii cu martorul M. G. C. sunt infirmate pe de o parte de acest martor, iar pe de altă parte nici martorii T. A. și N. N. A. nu au declarat că prietenul lor, M. G. C. urma să se întâlnească în acea seară cu o persoană în vederea perfectării unei oferte de angajare în Italia. Mai mult, inculpatul a invocat că urma să îi înmâneze martorului o listă cu actele necesare pe care acesta trebuie să le procure în vederea angajării în Italia, însă cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate, o astfel de listă nu a fost găsită în posesia inculpatului.

Declarațiile martorilor L. L., A. M.-R.-A., Mihăila L. M. date în cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe nu sunt relevante cu privire la prezenta faptă dedusă judecății, cât timp acestea au relatat aspecte care nu au legătură cu cauză, depozițiilor lor fiind în legătură cu un presupus consum de droguri care a avut loc la o petrecere organizată de inculpat, petrecere la care martorele au participat la invitația acestuia, și unde presupusele droguri ar fi fost puse la dispoziție de inculpat.

Nu prezintă relevanță faptul că martorii T. A. și N. N. A. au declarat în fața primei instanțe că nu îl cunosc pe inculpat, nu l-au văzut niciodată și nu cunosc dacă acesta se ocupă cu vânzarea de droguri deoarece în data de 01.03.2013, probele prezentate anterior au demonstrat că acest inculpat s-a întâlnit pe Calea Călărașilor doar cu martorul M. G. C., care a coborât din autoturismul BMW cu număr de înmatriculare_, în care se aflau martorii T. A. și N. N. A. și a urcat singur în autoturismul inculpatului, părăsindu-l la scurt timp după. Astfel, cei doi martori nu au avut cum să îl observe pe inculpat și procurorul prin actul de inculpare, nu a susținut niciodată că între cei doi martori și inculpat ar fi existat anterior datei de 01.03.2013 vreo relație.

Nu prezintă importanță faptul că martorul M. G. C. ar fi dat declarații în cauză pentru a beneficia de dispozițiile art.16 din legea nr.143/2000 sau ale art.19 din legea nr.682/2002 în condițiile în care codul de procedură penală nu interzice folosirea unor declarații de martor date de persoane care doresc să își amelioreze situația juridică prin denunțarea unor infracțiuni. Mai mult în prezenta cauză, acest martor nu ar fi avut cum să beneficieze de prevederile legale sus-menționate, în condițiile în care acesta a fost prins în flagrant de organele de urmărire penală în timp ce cumpărase droguri de la inculpat, declarațiile date având doar natura de a individualiza eventuala sancțiune care ar fi putut fi aplicată acestuia dacă ar fi fost găsit vinovat de infracțiunea de consum de droguri de mare risc prevăzută de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000.

Față de cele sus-expuse, este și în opinia Curții, dincolo de orice presupunere rezonabilă, că inculpatul M. R. F. la data de 01.03.2013 a vândut cantitatea de 1,27 grame de C. cu suma de 200 Euro martorului M. G. C..

Referitor la acuzația cuprinsă în rechizitoriul nr. 247 D/P/2013 din data de 19.06.2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial București, în sensul că la data de 22.02.2013, inculpatul M. R. F. ar fi vândut cu suma de 300 Euro colaboratorului „CIUPANEZU”- nume de cod cantitatea de 2,18 grame de C., în acord cu prima instanță, Curtea consideră că în cauză nu au fost administrate suficiente mijloace de probă care să dovedească dincolo de orice suspiciune rezonabilă că inculpatul este autorul faptei reținute în sarcina sa.

În acest sens, Curtea are în vedere că potrivit procesului verbal de transcriere a declarațiilor colaboratorului cu identitate protejată „Ciupanezu” din 13.06.2013, la data de 22.02.2013, după ce l-a contactat telefonic pe inculpatul M. R. F., colaboratorul „CIUPANEZU” s-a deplasat împreună doi polițiști (respectiv cu investigatorii sub acoperire „S.” și „A.”) în București, în zona Bulevardului Aerogării, la Restaurantul “C.”. Colaboratorul a arătat că i-a dat inculpatului suma de 300 Euro, iar el i-a dat 3 doze de cocaină pe care le avea în mână, droguri pe care le-a predat polițiștilor. Colaboratorul a mai arătat că atât înainte de întâlnirea cu inculpatul, cât și după i s-a făcut un control corporal fără a se găsi asupra lui bani sau substanțe interzise. Colaboratorul a mai susținut că îl cunoaște pe inculpat prin intermediul unor prieteni comuni, că știe că acesta vinde cocaină cu suma de 100 euro /gram și că vinde cocaină la doze de 2 grame, adică numere pare, susținând că atunci când dorea să consume droguri îl suna pe inculpat și se întâlnea cu acesta în diverse locuri din București.

Declarațiile acestui colaborator au fost menținute în fața primei instanțe, cu ocazia audierii sale sub identitate protejată, cu precizarea că martorul a arătat că nu își amintește ce sumă a plătit pentru droguri și nici de existența unor discuții speciale avute cu inculpatul legat de cantitatea de droguri pe care el a solicitat-o. Cu privire la contactarea inculpatului colaboratorul a arătat că el l-a contactat telefonic pe M. R. F. la data de 22.02.2013 fiind pus de investigatori să-l sune pe inculpat.

Conform concluziilor raportului de constatare tehnico – științifică nr._/18.03.2013 proba nr.1 (o substanță pulverulentă de culoare albă, ambalată în folie din material plastic de culoare albă) ridicată de la colaboratul „Ciupanezu” este constituită din 1,39 grame de C., Benzocaină, Fenacetină, Cafeină și Lidocaină, iar Proba nr. 2 ( 2 fragmente de substanță pulverulentă albă, presată) ridicată cu aceeași ocazie conține 0,79 grame de C., Benzocaină, Fenacetină, Lidocaină și Cafeină.

Curtea, în acord cu prima instanță, consideră că declarațiile acestui martor cu identitate protejată nu se coroborează cu alte mijloace de probă sub aspectele relevante ale cauzei conform art.103 alin.3 cod penal pentru a conferi acestor declarații caracterul suficient pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.

Curtea reține pe de o parte că cei doi investigatori cu identitate protejată audiați în cauză nu au furnizat declarații concordante cu privire la împrejurările comiterii presupusei fapte, iar pe de altă parte că nu se poate stabili cu caracter de certitudine că inculpatul a fost cel care i-a vândut colaboratorului sub acoperire cantitatea de droguri.

În primul rând, în mod judicios prima instanță a constatat existența unor contraziceri între declarațiile date de colaboratorul „Ciupanezu” și investigatorii sub acoperire „A.” și „S.”. Astfel, în cursul urmăririi penale, la data de 22.02.2013 a fost întocmit un raport de către investigatorul acoperit cu nume de cod “A.” și de către investigatorul acoperit cu nume de cod “S.” care au arătat că la data de 22.02.2013 în jurul orelor 18,30 s-au deplasat împreună în Pitești, l-au contactat telefonic pe colaboratorul “Ciupanezu” și s-au întâlnit într-o stație Peco la ieșirea din localitate, ocazie cu care i-au cerut colaboratorului să-l contacteze pe R. la numărul de telefon_, ceea ce acesta a făcut, stabilind astfel o întâlnire cu acesta la un restaurant din București.

Potrivit susținerilor investigatorului acoperit cu nume de cod “A.” după ce au ajuns în București investigatorul “S.” a rămas în zona în care urmau să se întâlnească cu inculpatul pentru a o supraveghea iar el și colaboratorul au intrat în restaurantul “La C.”. După 10 minute a apărut un bărbat care s-a recomandat “R.” și care a purtat cu colaboratorul discuții pe diverse teme. După 15 minute cei doi s-au ridicat de la masă, au ieșit afară din restaurant și au lipsit aproximativ 10 minute după care colaboratorul s-a întors singur, spunând că R. i-a vândut 3 grame de cocaină contra sumei de 1400 lei, pe care i le-a predat. Colaboratorul i-a spus că R. obișnuiește să vândă droguri în cantități reprezentând numere pare, că a fost surprins când i-a cerut trei grame și că auzind că are bani doar pentru trei grame a fost de acord să-i mai dea 1 gram dintr-o bucată pe care o avea în autoturismul cu care a venit la întâlnire, un Mitsubishi Outlander cu numărul de înmatriculare_ .

În declarația dată în fața instanței de fond, în calitate de martor sub identitate protejată de investigatorul acoperit cu nume de cod „A.”, acesta a susținut că a participat la o cumpărare de droguri, operațiune în care colaboratorul „Ciupanezu” a achiziționat de la o persoană care s-a prezentat cu numele R. cocaină însă nu știe ce sumă s-a plătit pentru droguri. Martorul a mai susținut că era vorba de aproximativ 3 grame de droguri care au fost achiziționate de colaborator în afara restaurantului și că el nu a asistat efectiv la momentul la care s-a realizat tranzacția, drogurile fiindu-i prezentate de colaborator după achiziționare.

Martorul a mai arătat că întâlnirea dintre R. și colaborator a durat 3-5 minute și că nu își amintește ce au discutat cei doi câtă vreme s-au aflat în restaurant. De asemenea martorul a mai susținut că el a rămas în restaurant și că nu știe cu ce mașină s-a deplasat R. la restaurant, autoturismul fiind observat de celălalt investigator acoperit. În legătură cu percheziția efectuată asupra colaboratorului, martorul a susținut că a efectuat o astfel de percheziție înainte ca acesta să se întâlnească cu R. și că a întocmit un proces verbal în acest sens.

În cauză, prima instanță a procedat la audierea în calitate de martor cu identitate protejată și a investigatorului sub acoperire cu nume de cod „S.”, care a arătat că la data de 22.02.2013 a participat împreună cu investigatorul acoperit cu nume de cod „A.” și cu colaboratorul „Ciupanezu” la o operațiune legată de achiziționarea de droguri de la inculpatul M. R. F., ocazie cu care a fost achiziționată cantitatea de aproximativ 3 grame de cocaină. Martorul a arătat că a stat la o altă masă decât cea la care stăteau celălalt investigator, colaboratorul și „R.” și nu a auzit ce s-a discutat. Potrivit susținerilor martorului a observat împrejurarea că „R.” împreună cu colaboratorul intenționau să părăsească localul în care se aflau și a ieșit din restaurant înaintea acestora. După aceea cei doi s-au urcat într-o mașină de teren de culoare gri cu numărul DIO, unde au stat aproximativ 2 minute iar apoi colaboratorul s-a întors în local. Martorul a arătat că nu-și amintește câți bani s-au dat pentru drogurile respective, susținând că a participat la întocmirea raportului din data de 22 februarie 2013 cu privire la acest eveniment, iar colaboratorul a fost percheziționat înainte de achiziționarea drogurilor, nefiind întocmit un proces-verbal separat, ci a menționat aceste aspecte în raportul de investigator întocmit în cauză.

Atât cu ocazia întocmirii raportului inițial, cât și cu ocazia audierii lor în fața primei instanțe, nici „A.” și nici „S.” nu au declarat că au fost de față în momentul în care colaboratorul „Ciupanezu” ar fi cumpărat drogurile de la inculpat. De asemenea, în cadrul actelor întocmite în cursul urmăririi penale nu a fost identificat vreun înscris din care să rezulte că înainte de întâlnirea cu acest inculpat, colaboratorul a fost percheziționat prealabil și că i s-a înmânat suma de 1400 de lei pentru a participa la o cumpărare autorizată de substanțe interzise. Simplele declarațiile ale colaboratorului în sensul existenței unui control atât înainte, cât și după tranzacție din partea celor doi investigatori nu constituie un element de probă suficient care să dovedească dincolo de orice dubiu că, pe de o parte acest colaborator nu avea asupra lui substanțe interzise în momentul în care s-a întâlnit cu inculpatul M. R. F., iar pe de altă parte că acesta avea asupra lui suma de 1400 lei pe care i-a înmânat-o acestui inculpat în schimbul drogurilor. Susținerile investigatorului cu nume de cod „A.” că ar fi efectuat o astfel de percheziție înainte ca acesta să se întâlnească cu R. și că ar fi întocmit un proces verbal în acest sens sunt infirmate chiar prin actele depuse la dosarul de urmărire penală deoarece un astfel de proces verbal de percheziție nu a putut fi identificat. De asemenea, susținerile investigatorului cu nume de cod „S.” că ar fi percheziționat colaboratorul înainte de achiziționarea drogurilor, nefiind întocmit un proces-verbal separat ci a menționat aceste aspecte în raportul de investigator întocmit în cauză, sunt infirmate chiar prin mențiunile respectivului raport în care nu se face nicio mențiune expresă privind realizarea unui control corporal asupra colaboratorului cu nume de cod „Ciupanezu”.

În al doilea rând, faptul că pe toată durata pregătirii și executării acestei cumpărări de droguri supravegheate nu au fost întocmite acte din care să rezulte că asupra colaboratorului nu a fost realizat un control corporal și al bagajelor rezultă și din raportul din 29.01.2015 depus de investigatorul cu nume de cod „S.” la solicitarea prezentei instanțe.

În al treilea rând, în mod corespunzător prima instanță a reținut existența unor contradicții între declarația investigatorului acoperit cu nume de cod „A.” și aspectele menționate de acesta în raportul întocmit în cursul urmăririi penale. Astfel, inițial martorul a indicat marca autoturismului cu care s-ar fi deplasat inculpatul la locul întâlnirii și a menționat numărul de înmatriculare al acestuia, iar în declarația dată în fața primei instanței a arătat că el a rămas în restaurant și nu știe cu ce mașină s-a deplasat R.; inițial investigatorul a indicat suma de 1400 lei cu care ar fi fost achiziționate drogurile, iar ulterior arată că nu cunoaște ce sumă s-a plătit pentru drogurile în cauză, deși în condițiile în care era vorba de o cumpărare autorizată trebuia respectată o anumită procedură privind banii folosiți de colaborator în achiziționarea drogurilor și percheziția efectuată asupra acestuia înainte și după tranzacție.

De asemenea, în mod judicios, instanța de fond a reținut același caracter neclar al susținerilor martorului care deși participa la o operațiune legată de cumpărarea autorizată de droguri nu poate preciza ce sumă s-a plătit pentru drogurile respective sau în ce măsură în cauză s-ar fi efectuat o percheziție asupra colaboratorului înainte sau după presupusa achiziție de droguri, reținând sub acest ultim aspect că în raportul menționat de investigator nu rezultă aspectele menționate de martor în legătură cu efectuarea acestei percheziții.

Or, având în vedere că această cumpărare autorizată a fost inițiată de organele de urmărire penală, acestea trebuiau să întreprindă un minim de pregătire pentru a conferi caracter de legalitate și temeinicie a activității pe care urmau să o întreprindă. Organele de urmărire penală ar fi trebuit în primul rând să procedeze la realizarea unui control corporal și al bagajelor colaboratorului cu nume de cod „Ciupanezu”, atât înainte cât și după realizarea tranzacției, control care trebuia să fie materializat într-un proces verbal întocmit în acest sens. De asemenea, aceleași organe de urmărire penală trebuiau să procedeze la întocmirea unui proces verbal în care să menționeze în mod expres atât operațiunea la care urmau să îl folosească pe colaborator, cât și cantitatea de droguri care urma să fie achiziționată, precum și suma de bani pe care urmau a o folosi pentru realizarea acestei tranzacții. Este greu de acceptat în opinia prezentei instanțe de apel, că organele de urmărire penală au folosit suma de 1400 lei pentru cumpărarea a trei grame de cocaină, fără ca această sumă să apară în vreo evidență oficială, fiind la fel de greu de acceptat că în prezenta cauză colaboratorul a acceptat să cumpere cu proprii bani circa 3 grame de cocaină, pentru ca ulterior acest drog să nu fie consumat de colaborator, ci predat organelor de urmărire penală în vederea realizării unei analize de laborator.

În absența acestor procese verbale, considerate de Curte drept obligatorii în orice cauză în care se realizează o cumpărare autorizată de droguri și în absența altor mijloace de probă care să susțină declarațiile colaboratului cu nume de cod „Ciupanezu” în sensul că acesta ar fi cumpărat circa 3 grame de cocaină de la inculpat, în cauză devin aplicabile dispozițiile art.100 alin.3 cod proc.pen.. astfel încât declarațiile acestui martor nu pot fi avute în vedere în mod determinat de prezenta Curte pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.

În atare situație, în mod judicios prima instanță a considerat că nu se poate reține dincolo de orice îndoială rezonabilă comiterea de către inculpat a faptei descrise în actul de sesizare, constând în vânzarea la data de 22.02.2013, cu suma de 300 Euro către colaboratorul „CIUPANEZU”- nume de cod a cantității de 2,18 grame de C., astfel încât soluția de achitare întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art.16 alin.1 lit.c cod proc.pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, faptă din data de 22.03.2013 apare ca fiind legală și temeinică, urmând a fi menținută prezenta Curte, apelul parchetului sub acest aspect urmând a fi respins ca neîntemeiat.

Cu privire încadrarea juridică a faptei, în mod corect prima instanță a apreciat că legea penală mai favorabilă incidentă în cauză cu privire la fapta de trafic de droguri de mare risc săvârșită de inculpat la data de 01.03.2013 este Legea nr.143/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.187/2012, începând cu data de 01.02.2014, în raport de limitele mult mai reduse de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, în condițiile în care infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din legea nr.143/2000 era pedepsită în reglementarea anterioară cu o pedeapsă de la 10 la 20 de ani închisoare, în timp ce în actuala reglementare aceeași infracțiune este pedepsită cu închisoare de la 5 la 12 ani.

Astfel, Curtea apreciază de asemenea, că fapta inculpatului M. R. F. care la data de 01.03.2013 a vândut cantitatea de 1,27 grame de C. cu suma de 200 Euro învinuitului M. G. C. întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive al infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prev. de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 5 cod penal.

La individualizarea pedepsei principale (având limitele speciale cuprinse între 5 ani și respectiv 12 ani închisoare), Curtea apreciază că prima instanță a aplicat în mod corespunzător inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare. La stabilirea pedepsei, Curtea va avea în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art.74 alin.1 NCP, gravitatea infracțiunii (printr-o contribuție de autor a inculpatului apelant), împrejurările și modalitățile de comitere (traficarea unui drog de mare risc, drog cunoscut pentru prețul relativ ridicat de comercializare, modul organizat și codificat în care a înțeles să comercializeze acest produs), consecințele produse (punerea în circulație a unui drog care este cunoscut cu grave probleme de adicție din partea celor care îl consumă), antecedența penală a inculpatului apelant (care, deși nu este recidivist, a fost sancționat în trei rânduri la pedepse cu închisoarea și amendă de către instanțele italiene, pentru săvârșirea unor infracțiuni de fraudă informatică, fiind o dată sancționat administrativ și de organele de urmărire penală din România pentru o infracțiune de lovire sau alte violențe), conduita procesuală (caracterizată prin nerecunoașterea săvârșirii faptei reținute în sarcina sa), precum și datele personale (inculpatul apelant este absolvent de studii liceale, un copil minor în întreținere).

Curtea apreciază că în cauză nu se impun a fi reținute circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art.75 alin.2 lit.b cod penal, întrucât, în speță, nu se identifică împrejurări legate de infracțiunea comisă, care să diminueze gravitatea acesteia sau periculozitatea autorului său, ci, dimpotrivă, aspectele deja evidențiate relevă că infracțiunea respectivă a fost suficient de gravă, iar împrejurările și modalitatea de săvârșire, coroborate cu antecedența penală, probează, din partea sa, o mare îndrăzneală infracțională și un potențial criminogen ridicat. Nu vor fi reținute nici circumstanțele atenuante judiciare prevăzute art.75 alin.2 lit.a cod penal în condițiile în care în raport de această faptă dedusă judecății nu au fost identificate eforturi depuse de inculpat pentru a conștientiza consecințele infracțiuni, acesta neasumându-și în nici un fel săvârșirea faptei.

Faptul că inculpatul are o sursă de venituri conform statelor de plată privind veniturile încasate de inculpat de la . în perioada ianuarie 2012 – octombrie 2014 și se ocupă îndeaproape de creșterea și educarea fetiței sale minore M. F. și absența unei căi de atac adecvate din partea Ministerului Public sunt motivele care au determinat prezenta Curte să mențină pedeapsa aplicată de instanța de fond, având în vedere că această pedeapsă este aplicată în cuantumul minimului special stabilit de norma de incriminare, deși restul circumstanțelor legate de cauză, de poziția de nerecunoaștere și de antecedența penală a inculpatului ar fi impus aplicarea unei pedepse orientate spre mediu.

Pe cale de consecință, apelul formulat de inculpat cu privire la soluția de condamnare a primei instanțe și la modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate urmează a fi respins ca nefondat.

Apelurile formulate în cauză de către P. de pe lângă Tribunalul București și inculpatul M. R. F. urmează a fi admise doar sub aspectul modalității în care prima instanță s-a pronunțat asupra măsurilor de siguranță.

Astfel, în condițiile în care instanța a pronunțat o soluție de condamnare a inculpatului pentru fapta acestuia care la data de 01.03.2013 a vândut cantitatea de 1,27 grame de C. cu suma de 200 Euro martorului M. G. C. și o soluție de achitare pentru fapta inculpatului care la data de 22.02.2013, ar fi vândut cu suma de 300 Euro colaboratorului „CIUPANEZU”- nume de cod cantitatea de 2,18 grame de C., în cauză se impunea doar confiscarea sumei de 200 de euro dobândită de inculpat prin săvârșirea faptei din 01.03.2013, ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din legea nr.143/2000 cu aplicarea art.5 cod penal, impunându-se restituirea din suma de 500 de euro ridicată de la acesta cu ocazia percheziției domiciliare a sumei de 300 de euro pentru care nu există dovada că provine din săvârșirea unei infracțiuni.

Față de toate considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a cod proc.pen., va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și inculpatul M. R. F. împotriva sentinței penale nr.1924/F din 08.07.2014 a Tribunalului București – Secția I, penală.

Se va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:

În baza art. 16 alin.2 Legea nr. 143/2000 rep. cu referire la art. 112 alin.1 lit. e C.pen. va confisca de la inculpatul M. R. - F. suma de 200 euro ridicată cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului M. R. F. și depusă la CEC Bank conform recipisei de consemnare_/1/22.05.2013, chitanță nr._/1/22.05.2013.

În temeiul art.404 alin.1 lit.f raportat la art.255 cod proc.pen. va dispune restituirea către inculpatul M. R. F. a sumei de 300 de euro ridicată cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului M. R. F. și depusă la CEC Bank conform recipisei de consemnare_/1/22.05.2013, chitanță nr._/1/22.05.2013.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu au fost criticate și în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de desființare.

În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea căii de atac admise vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit.a cod proc.pen. admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și inculpatul M. R. F. împotriva sentinței penale nr.1924/F din 08.07.2014 a Tribunalului București – Secția I, penală.

Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:

În baza art. 16 alin.2 Legea nr. 143/2000 rep. cu referire la art. 112 alin.1 lit. e C.pen. confiscă de la inculpatul M. R. - F. suma de 200 euro ridicată cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului M. R. F. și depusă la CEC Bank conform recipisei de consemnare_/1/22.05.2013, chitanță nr._/1/22.05.2013.

În temeiul art.404 alin.1 lit.f raportat la art.255 cod proc.pen. dispune restituirea către inculpatul M. R. F. a sumei de 300 de euro ridicată cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului M. R. F. și depusă la CEC Bank conform recipisei de consemnare_/1/22.05.2013, chitanță nr._/1/22.05.2013.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin.3 cod proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. V. GĂINĂRICHIȚEANU – N. O.

GREFIER,

D. S.

Red. jud.R.N.O.

Ex.2 / 12 martie 2015

N. L. – T.B S I.pen..

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 74/2015....		Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 138/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 134/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 65/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 73/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI