Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 134/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 134/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 134/A
Ședința publică din 28.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – T. G.
JUDECĂTOR – G. C. A.
GREFIER – S. V.-V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol se află pronunțarea cu privire la soluționarea cauzei penale având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de inculpatul M. M. și partea civilă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, împotriva sentinței penale nr. 177/30.10.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 14.01.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 28.01.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 177, pronunțată la data de 30.10.2014 în dosarul nr._ al Tribunalului Călărași – Secția Penală, a fost respinsă cererea de achitare conform art.16 lit.a sau 16 lit.b C.p.p., așa cum s-a solicitat de inculpat, prin apărător.
S-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art.5 C.p.
În baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.i/1 C.p.p. anterior s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 C.p.1968.
În baza art.91 C.p. 1968 s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 de lei.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.5 C.p.
În baza art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 C.p. 1968 a fost condamnat inculpatul M. M. la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, litera b și lit.c C.p. 1968.
În baza art.71 C.p. 1968 s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, litera b și lit.c C.p. 1968.
În baza art.81 – 82 și art.71 al.5 C.p. 1968 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celor accesorii pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.p. 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – ANAF – DGRFP Ploiești – AJFP Călărași și a fost obligat inculpat către această parte civilă la plata sumei de_ lei reprezentând TVA și impozit pe profit.
S-a menținut sechestrul asigurator instituit asupra imobilului proprietatea inculpatului M. M., conform Ordonanței nr.32/P/2011 din 20.11.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care cota de 25% reprezentând onorariu apărător oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției (50 lei – avocat M. G.).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:
Prin rechizitoriul nr.32/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, înregistrat la Tribunalul Călărași la data de 29.01.2014 a fost trimis în judecată inculpatul M. M. - pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală (omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate), prevăzută de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., și „reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă", prev. de art.6 din Legea nr.241/ 2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin încheierea din data de 13 martie 2014 judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.32/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași privind pe inculpatul M. M., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 10.0l.20l l, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Călărași, Activitatea de inspecție Fiscală, a depus la P. de pe lângă Tribunalul Călărași, o plângere penală, în care a sesizat faptul că administratorul S.C. „Sylight” S.R.L. Călărași nu a înregistrat în evidența contabilă venituri din vânzarea mărfurilor în sumă de 499.804 lei, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 90.719 lei, din care 10.920 lei - impozit pe profit și 79.799 lei - TVA, precum și faptul că, în perioada aprilie - decembrie 2010, a reținut de la salariații societății și nu a virat, cu intenție, la bugetul general consolidat al statului, în termen de 30 de zile de la scadență, suma totală de 918 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă.
Din acte a rezultat că, din anul 1999 și până în prezent, inculpatul M. M. este unic asociat și administrator al S.C. „ Sylight” S.R.L. Călărași, care are ca principal obiect de activitate "comerț cu amănuntul al echipamentelor audio-video în magazine specializate".
În perioada 12.11._10, organele de specialitate din cadrul ANAF Călărași au efectuat o inspecție fiscală generală la S.C. „Sylight” S.R.L. Călărași, ocazie cu care au constatat, în urma inventarierii patrimoniului că există o lipsă la inventar de 499.804 lei, reprezentând diferența dintre stocul faptic inventariat de 758.935 lei și stocul scriptic în sumă de 1.258.739 lei. Pentru stocul de marfă lipsă, organele de inspecție fiscală au considerat că mărfurile au fost comercializate, iar veniturile realizate nu au fost înregistrate în evidența contabilă. A fost calculat impozitul pe profit suplimentar în sumă de 10.920 lei și TVA în sumă de 79.799 lei.
De asemenea, din verificarea efectuată asupra modului de declarare și achitare a impozitelor și contribuțiilor cu regim de reținere la sursă inspectorii fiscali au stabilit faptul că în perioada aprilie - decembrie 2010 inculpatul a reținut de la salariații societății și nu a virat la bugetul general consolidat al statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă.
În faza de urmărire penală, la solicitarea inculpatului s-a efectuat o expertiză contabilă - expert C. C. din cadrul C.E.C.C.A.R. Călărași, care a concluzionat faptul că organele fiscale au stabilit lipsa la inventar, comparând stocul faptic real din listele de inventar din 21.11.2010 cu un sold scriptic la data de 30.09.2010, altă dată decât cea la care a avut loc inventarierea faptică a mărfurilor, ceea ce contravine prevederilor legale. În aceste împrejurări, a menționat expertul, diferența la inventar nu este reală, deoarece este generată de erori grave în operațiile de stabilire a rezultatelor inventarierii, erori ce au condus, implicit, la denaturarea obligațiilor stabilite de organele de inspecție fiscală privind TVA și impozitul pe profit, afectând însăși validitatea operațiunilor în cauză. A mai stabilit expertul că, în speță expertizată, documentele de inventariere nu corespund cerințelor impuse de reglementările legale și, pe cale de consecință, nu au putut fi înregistrate în evidența contabilă a societății și nu au constituit documente justificative pentru înregistrarea în contabilitatea societății a operațiunilor stabilite de organele fiscale - venituri din vânzarea mărfurilor, TVA, impozitul pe profit aferent, același expert concluzionând că angajatorul a reținut pe statele de plată a salariilor contribuțiile salariaților (CAS, fond șomaj, CASS) și impozitul pe venitul din salarii, în cuantumul stabilit de organele fiscale și că nu le-a virat în termenul legal de 30 de zile de la scadență la bugetul general consolidat al statului.
Expertul contabil C. C. a mai precizat că, deși capacitatea de plată a societății a constituit o cauză obiectivă a neachitării obligațiilor față de stat, totuși disponibilitățile din conturile bancare din lunile iulie-decembrie 2010 ale societății erau suficiente să acopere cu prioritate plata obligațiilor față de stat privind contribuțiile salariale.
Având în vedere că nici organele de urmărire penală, nici cele de inspecție fiscală dar nici inculpatul nu și-au însușit punctul de vedere al expertei contabile C. C., tot în faza de urmărire penală a fost efectuată o nouă expertiză contabilă de către expert A. Vergilia din cadrul C.E.C.C.A.R. Călărași.
Pentru valorificarea inventarierii, expertul contabil A. Vergilia a calculat: soldul de marfă la 30.09.2010, în valoare de_,11 lei; intrările de marfă în luna 10.2010, în valoare de 33.178, 66; intrările de marfă în luna 11.2010, în valoare de 37.685, 88 lei; ieșirile de marfă în luna 10.2010, în valoare de 41.725, 45 lei; ieșirile de marfă în luna 11.2010, în valoare de 44.730,64 lei; sold marfă 24.11.2010, în valoare de 1.243.147,56 lei; stoc inventar marfă 24.10.2010, în valoare de 758.935 lei; diferență minus, în valoare de 484.212,56 lei.
În perioada ianuarie 2005- noiembrie 2010, s-au înregistrat în evidența contabilă a societății vânzări de mărfuri - cont 707, în valoare de 6.130.988,06 lei, astfel: anul 2005 -_,37 lei, anul 2006 -_,36 lei, anul 2007 -_,45 lei, anul 2008 -_,40 lei, anul 2009 -_,48 lei, 01.11.2010 -_ lei, total 3.130.988,06 lei.
La data inventarierii - 24.11.2010, prin compararea soldului scriptic cu cel faptic, a constatat un minus în gestiunea de marfă în valoare de 484.213 lei și nu de 499.804 lei, așa cum au stabilit organele de control.
Ținând cont de faptul că în depoziția sa inculpatul M. M. a declarat că lipsa în gestiune se datorează unei descărcări eronate de gestiune, efectuată de contabili cu care nu a încheiat niciun contract cu societatea, expertul contabil A. Vergilia s-a referit și la acest aspect în cuprinsul Raportului, stabilind că, în perioada ianuarie 2005-noiembrie 2010, gestiunea de mărfuri a fost descărcată cu 64.872,65 lei mai mult - Anexa nr. 2, pag. 7 din Raport. De asemenea, a stabilit că înregistrarea în contabilitate a minusului imputabil de 484.213 lei în gestiunea de mărfuri presupune: TVA în valoare de 77.309 lei; impozit pe profit în valoare de 10.547 lei.
Expertiza a stabilit și că angajatorul S.C. „Sylight” S.R.L. Călărași a reținut pe statele de plată contribuțiile salariaților (CAS, fond șomaj, CASS) și impozitul pe venitul din salarii, în cuantum de 918 lei, pentru perioada aprilie - decembrie 2010, dar că nu le-a virat în termen de 30 de zile de la scadență, deoarece datoriile au fost mult mai mari decât creanțele și disponibilitățile bănești.
Această expertiză efectuată de către expertul contabil A. Vergilia nu a fost contestată de niciuna dintre părți.
Fiind audiat în faza de urmărire penală inculpatul M. M., a declarat că a luat la cunoștință rezultatele inspecției fiscale, nu-și explică diferența dintre stocul faptic și cel scriptic, în condițiile în care a arătat că a făcut în fiecare an inventarul faptic al mărfurilor societății, împreună cu angajații, a depus listele de inventar la contabilitate, dar niciodată nu a verificat concordanța dintre valoarea rezultată la inventar și stocul scriptic din actele contabile. Inculpatul a precizat că în perioada în care societatea a funcționat, contabilitatea a fost întocmită de mai multe persoane, fără a încheia vreun contract în acest sens și a considerat că diferența dintre stocuri ar putea proveni de la descărcări de gestiune calculate în mod eronat la care s-au adăugat și pierderi realizate în relația comercială cu alte firme care nu și-au achitat obligațiile de plată. Cu privire la neplata impozitelor și taxelor cu reținere la sursă, inculpatul a precizat că nu a achitat obligațiile către stat, întrucât nu a avut disponibilități financiare.
Chiar și după ce i s-au adus la cunoștință rezultatele celor două expertize contabile efectuate în cauză, iar pentru ultima nu a avut de formulat obiecțiuni, inculpatul și-a menținut declarațiile fără a da alte explicații.
În fața instanței, deși inițial la primul termen de judecată cu procedură legal îndeplinită din data de 17 aprilie 2014, în prezența apărătorului ales, inculpatul M. M. a învederat că dorește ca judecarea cauzei să se facă în baza art.374 C.p.p. dând declarație în acest sens, recunoscând săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în rechizitoriu, ulterior, la termenul de judecată din data de 8 mai 2014, inculpatul a depus la dosar un memoriu referitor la faptul că apărătorul său l-a sfătuit în mod greșit să spună că recunoaște și regretă faptele, însă acest aspect nu este adevărat și nu le recunoaște întrucât nu le-a comis solicitând un alt termen pentru a-și angaja un alt apărător.
La termenul de judecată din 5 iunie 2014, instanța a procedat la audierea inculpatului având în vedere noua sa poziție de nerecunoaștere.
Acesta a declarat că nu-și mai menține declarația dată la 17 aprilie 2014, nu recunoaște infracțiunile, nu se consideră vinovat, nu este adevărat ceea ce a declarat în faza de urmărire penală și a considerat că diferența dintre stocul faptic și cel scriptic ar putea proveni de la descărcări de gestiune calculate în mod eronat.
De asemenea, inculpatul a precizat că în perioada 2005-2010 a ținut contabilitatea două persoane cu care nu a avut încheiate contracte și diferența între stocul faptic și cel scriptic de aproximativ 1 miliard 500 lei vechi provine din anul 2004, fiindu-i adus la cunoștință de B. R. și Parapiru M..
Această nouă declarație a inculpatului instanța a apreciat-o ca subiectivă și nu s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală în care singur a declarat că niciodată nu a verificat concordanța dintre valoarea rezultată la inventar și stocul scriptic din actele contabile și că în perioada în care societatea a funcționat, contabilitatea a fost întocmită de mai multe persoane, fără a încheia vreun contract în acest sens, considerând că diferența dintre stocuri ar putea proveni de la descărcări de gestiune calculate în mod eronat la care s-au adăugat și pierderi realizate în relația comercială cu alte firme care nu și-au achitat obligațiile de plată. Cu privire la neplata impozitelor și taxelor cu reținere la sursă, inculpatul a precizat că nu a achitat obligațiile către stat, întrucât nu a avut disponibilități financiare.
Aceasta este o apărare de circumstanță, neputând constitui un temei al răspunderii penale prin considerarea că faptele nu le-a săvârșit cu vinovăție, că diferențele dintre stocuri s-au datorat erorilor făcute de către contabili, ori că sunt inexplicabile în opinia sa.
În calitate de administrator al societății, potrivit dispozițiilor legale în materie acesta avea obligația să urmărească dacă actele contabile întocmite de către persoanele cu care a convenit să-l ajute și pe care el le-a semnat, reflectă activitatea reală a societății.
La solicitarea inculpatului au fost audiați martorii B. R., M. A.- N. și Parapiru M.-M., persoane care au ținut contabilitatea S.C. „Sylight” S.R.L. Călărași și care au precizat că descărcarea de gestiune se făcea potrivit documentelor puse la dispoziție de administratorul M. M. și au infirmat faptul că diferențele dintre soldul scriptic și cel faptic s-ar putea datora unor descărcări eronate din gestiune.
Martora B. R. a mai declarat că evidența contabilă era deja introdusă în calculator și nu a făcut o verificare, iar inventarul a fost întocmit de către administrator. De asemenea, în fiecare lună îi erau predate inculpatului toate actele după ce erau terminate de lucrat.
La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2014, inculpatul, prin apărător, a solicitat achitarea sa conform art.16 lit.a și, în subsidiar 16 lit.b C.p.p., considerând că din probele administrate nu a rezultat că faptele există și că se face vinovat de săvârșirea acestora. Nu a rezultat în mod clar prejudiciul, iar înregistrarea în evidențele contabile nu îi aparține, neavând cunoștințe în domeniu și nu a rezultat intenția de a prejudicia bugetul de stat cu vreo sumă de bani.
A mai arătat că pentru fapta prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 a achitat suma de 918 lei, iar faptul că această sumă nu a fost virată la bugetul de stat nu îi poate fi imputată având în vedere că actele de virament erau întocmite de contabilul angajat și care ținea această evidență.
Instanța a respins cererile de achitare având în vedere faptul că din cercetarea judecătorească a rezultat aceeași situație de fapt ca cea reținută prin actul de inculpare și anume aceea că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, acesta, în calitatea sa de administrator având obligația să verifice, să urmărească dacă actele contabile întocmite de către persoanele cu care a convenit să-l ajute, acte pe care le-a semnat reflectau realitatea societății. Mai mult decât atât, inculpatul a încercat să arunce vinovăția pe cei doi contabili cu care de altfel nu a avut încheiat nici un contract de muncă deși potrivit dispozițiilor legale în materie avea obligația să-i verifice.
Deși în cauză au fost întocmite două expertize, prima nu a fost însușită de niciuna dintre părți, iar cea întocmită de expertul A. Vergilia nu a fost contestată, prin aceasta stabilindu-se prejudiciul cauzat, totuși, în faza de cercetare judecătorească inculpatul nu a recunoscut prejudiciul.
Nici pe cameră preliminară probele administrate în faza de urmărire penală nu au fost contestate, de undea rezultat intenția inculpatului de a încerca să-și minimalizeze vinovăția considerându-i vinovați în schimb pe contabili.
Situația de fapt mai sus menționată a fost susținută cu următoarele mijloace de probă: sesizare penală A.N.A.F. Călărași, proces-verbal de control, liste de inventar, extrase cont bănci, balanțe, bilanțuri, situații aferente, verificare Recom, declarație olograf făptuitor, declarație învinuit, declarații martori, adresă-relații Primăria Călărași, adresă-relații O.C.P.I. Călărași, referat cu propunere de instituire a sechestrului asigurator, ordonanță de instituire a sechestrului asigurător, proces-verbal de aplicare a sechestrului asigurător; raport expertiză contabilă expert C. C., raport expertiză contabilă expert A. Vergilia, fișă de cazier judiciar.
Pentru aceste motive, instanța constată că în drept, fapta inculpatului M. M. care, în calitate de administrator al S.C. „Sylight” S.R.L. Călărași, jud. Călărași, în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2005 - 2010, cu intenție nu a înregistrat în evidența contabilă a societății venituri din vânzarea mărfurilor de 484.213 lei, prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 87.856 lei, din care TVA în valoare de 77.309 lei și impozit pe profit în valoare de 10.547 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1, lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p. 1968; fapta inculpatului M. M., care, în calitate de administrator al S.C. „Sylight” S.R.L. Călărași, jud.Călărași, în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale a reținut de la salariați și nu a vărsat, cu intenție, în termen de 30 de zile de la scadență la bugetul general consolidat al statului impozitele și contribuțiile cu regim de reținere la sursă, în cuantum de 918 lei, aferente perioadei aprilie - decembrie 2010, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p. 1968.
Având în vedere că prejudiciul în sumă de 918 lei a fost achitat în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.i/1 C.p.p. 1968 s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 al.2 C.p. 1968.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată pentru cealaltă infracțiune instanța a avut în vedere circumstanțele în care a fost săvârșită, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia (cu intenție nu a înregistrat în evidența contabilă venituri din vânzarea mărfurilor prejudiciind bugetul de stat), circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea oscilantă de recunoaștere/nerecunoaștere a faptelor, prejudiciul însemnat, fără antecedente penale, studii superioare, precum și criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C.p.
Instanța a apreciat că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului pot fi atinse și fără executarea acesteia în regim de detenție, motiv pentru care au fost aplicate în cauză dispozițiile art.81-82 C.p., atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art.83 C.p. privind revocarea.
A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – ANAF – DGRFP Ploiești – AJFP Călărași și obligat inculpatul la plata sumei de_ lei reprezentând TVA și impozit pe profit.
Având în vedere că prejudiciul nu a fost acoperit instanța a menținut sechestrul asigurator instituit asupra imobilului proprietatea inculpatului M. M., conform Ordonanței nr.32/P/2011 din 20.11.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și care este înscris în Cartea Funciară conform încheierii nr._ soluționată la data de 25.11.2013 în dosar nr._ din 21.11.2013 (fila 272 dosar urmărire penală – vol.I).
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, inculpatul M. M. și partea civilă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași.
Partea civilă a arătat că prima instanță a diminuat suma solicitată de la 88.774 lei la 87.856 și de asemenea a omis să se pronunțe pe capătul de cerere prin care ANAF a solicitat obligarea inculpatului la achitarea dobânzilor și penalităților de întârziere, aferente debitului în sumă de 88.774 lei, de la data săvârșirii infracțiunii până la data achitării integrale a sumei.
Inculpatul a arătat că prima instanță l-a condamnat fără a exista probe din care să rezulte, cu certitudine, vinovăția sa. Inculpatul a contestat cel de-al doilea raport de expertiză, raport din care a rezultat existența prejudiciului. Din primul raport de expertiză, aflat la fila nr. 4, au rezultat grave erori ale organelor de control și ale organelor care au efectuat inventarierea, fiind încălcate normele legale în acest sens. Inculpatul a considerat că a fost condamnat numai în baza acestor rapoarte de expertiză, la dosar nemaiexistând alte probe din care să rezultă vinovăția sa. În condițiile în care organele de control și organele de inventariere nu au aplicat, în mod corect, normele legale, trebuie să se aplice în cauză principiul „in dubio pro reo”, solicitând pronunțarea unei hotărâri de achitare, în baza art. 16 lit. d N.C.p.p.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că doar apelul părții civile este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect, pe baza evaluării probelor administrate în cauză, situația de fapt, Curtea însușindu-și în întregime motivarea sentinței atacate, sub acest aspect, pe care nu o va relua, urmând a răspunde punctual motivelor de apel formulate.
Infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.b) din Legea nr. 241/2005, constând în omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, este una de pericol, fiind sancționată doar punerea în pericol a vieții sociale protejate de norma penală, nefiind necesară producerea unui rezultat fizic materializat. Urmarea imediată constă în crearea unei situații de incertitudine în privința obligațiilor datorate, concretizată în neplata ori diminuarea obligației fiscale datorate. Astfel fiind, nu poate fi reținută apărarea inculpatului în sensul că societatea nu a avut resurse financiare pentru plata impozitelor și taxelor datorate, câtă vreme nu i s-a imputat doar neplata taxelor și impozitelor datorate, ci neînregistrarea în contabilitate a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, având ca rezultat diminuarea taxelor și impozitelor.
De asemenea, inculpatul, în calitatea sa de administrator, avea obligația să verifice, să urmărească dacă actele contabile întocmite de către persoanele cu care a convenit să-l ajute, acte pe care le-a semnat, reflectau realitatea. Martorii B. R., M. A. - N. și Parapiru M. - M., audiați la solicitarea inculpatului, persoane care au ținut contabilitatea S.C. „Sylight” S.R.L. Călărași, au precizat că descărcarea de gestiune se făcea potrivit documentelor puse la dispoziție de administratorul M. M. și au infirmat faptul că diferențele dintre soldul scriptic și cel faptic s-ar putea datora unor descărcări eronate din gestiune. Mai mult, martora B. R. a mai declarat că evidența contabilă era deja introdusă în calculator și nu a făcut o verificare, inventarul a fost întocmit de către administrator, iar în fiecare lună îi erau predate inculpatului toate actele, după ce erau terminate.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, în ambele rapoarte de expertiză întocmite în cauză se menționează că deși societatea administrată de inculpat a reținut pe statele de plată contribuțiile salariale (CAS, CASS și șomaj) și impozitul pe venitul din salarii, acestea nu au fost virate la bugetul corespunzător în termen de 30 de zile de la scadență, astfel că nu poate fi reținută nevinovăția inculpatului nici sub acest aspect. Nu poate fi invocată, în această privință, lipsa resurselor necesare; o dată trecute în statele de plată sumele de bani cuvenite salariaților (incluzând impozitele sau contribuțiile cu reținere la sursă), angajatorului îi este interzis să le dea o altă destinație, pentru simplul motiv că juridic acestea au ieșit din patrimoniul său. La art. 161 din Codul muncii chiar se prevede că salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.
Soluția de încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2010 este nelegală, întrucât art. 10 alin. (1) teza finală din aceeași lege (în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 255/2013) nu prevedea posibilitatea aplicării unei amenzi administrative decât „în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală”, infracțiunile de evaziune fiscală fiind cele de la art. 9 din Legea nr. 241/2005, și nu și cele de la art. 3-8 din Lege. Curtea nu poate îndrepta însă sentința apelată sub acest aspect, întrucât ar însemna să îi agraveze situația inculpatului în propriul apel, cu încălcarea art. 418 C.p.p., apelul părții civile nevizând și latura penală a cauzei.
Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de către expert A. Vergilia, necontestat de către părți, valoarea taxelor și impozitelor către stat aferente neînregistrării veniturilor realizate este de 87.856 lei (77.309 lei TVA și 10.547 lei impozit).
În ceea ce privește sumele de bani datorate cu titlu de impozit pe salarii, CAS, sănătate și șomaj salariați, totalizând 918 lei, acestea au fost achitate de inculpat în timpul judecății în primă instanță (motiv pentru care s-a și dispus încetarea procesului penal, pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005).
Partea civilă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză nici în cursul urmăririi penale și nici cu ocazia judecății în primă instanță unde, deși a fost legal citată, nu s-a prezentat, nulitatea relativă a acestui mijloc de probă neputând fi invocată direct în apel, față de termenele prevăzute la art. 282 C. proc. pen.
Astfel fiind, în acord cu prima instanță, Curtea reține drept cuantum al prejudiciului neachitat suma de 87.856 lei, stabilită printr-un raport de expertiză întocmit de un organ independent, și nu printr-un act întocmit de către inspectorii părții civile; în caz contrar, s-ar încălca garanțiile unui proces echitabil, în accepțiunea C.E.D.O.
Referitor la accesoriile fiscale aferente prejudiciului, potrivit dispozițiilor legale incidente în materie, acestea se calculează în raport cu creanța principală în condițiile legii speciale, respectiv art. 119 și urm. C. proc. fisc. (O.G. nr. 92/2003, republicată). Neobligarea la plata accesoriilor debitului ar putea crea o situație de neacceptat, căci inculpatul, condamnat pentru comiterea unei infracțiuni ce a avut drept consecință neplata taxelor și impozitelor datorate statului, ar avea în acest fel o poziție mai favorabilă decât persoanele care nu au săvârșit fapte penale și care sunt ținute să plătească atât debitul inițial, cât și accesoriile acestui debit, constând în dobânzi și penalități de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Prin urmare, apelul părții civile este fondat sub acest aspect.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct.2 lit. a) C. proc. pen.,va admite apelul formulat de partea civilă A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, va desființa în parte sentința penală nr.177 din 30.10.2014 (dosar nr._ ) a Tribunalului Călărași și, rejudecând:
Va obliga pe inculpatul M. M. la plata către partea civilă A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași a sumei de 87.856 lei, cu dobânzi și penalități de întârziere calculate conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 421 pct.1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. M..
În baza art.275 alin. 2 C. proc. pen., va obliga pe inculpat la 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, în apel, onorariul avocatului din oficiu desemnat inculpatului (200 lei) urmând a fi avansat din fondurile Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct.2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul formulat de partea civilă A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, desființează în parte sentința penală nr.177 din 30.10.2014 (dosar nr._ ) a Tribunalului Călărași și, rejudecând:
Obligă pe inculpatul M. M. la plata către partea civilă A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași a sumei de 87.856 lei, cu dobânzi și penalități de întârziere calculate conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 421 pct.1 lit. b) C. proc. pen., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. M..
În baza art.275 alin. 2 C. proc. pen., obligă pe inculpat la 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, în apel, onorariul avocatului din oficiu desemnat inculpatului (200 lei) urmând a fi avansat din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
T. G. G. C. A.
GREFIER,
S. V. V.
Red.G.T. / Dact.EA.-5 ex
T.Călărași –jud.C.M.Ghi.
| ← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
