Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 145/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 145/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 145/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR.145/A

Ședința publică din data de 21 februarie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: S. M.

JUDECĂTOR: F. D.

GREFIER: DANAPĂUNESCU

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. C..

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpata H. P. M., împotriva sentinței penale nr.917 din data de 14.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a penală,în dosar nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14 februarie 2014 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 19 februarie 2014 și 21 februarie 2014, când a decis;

CURTEA,

Asupra apelului penal de față.

Prin sentința penală nr.917 din data de 14.11.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr._ s-a dispus în baza art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și 75 lit. c C.p. condamnarea inculpatei H. P. M. (fiica lui N. si E., nascut la data de 13.05.1982 in Adunatii Copaceni, jud. G., cetatean roman, fara studii, fara ocupatie, necasatorita, dom. in Bucuresti ., sector 2, necunoscuta cu antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e C.p. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 20 C.p. rap. la art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001 a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 3 ani închisoare și s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e C.p. pe 10 ani.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e C.p. pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 – 64 lit. a, b, d, e C.p.

În baza art. 350 al. 1 C.p.p. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatei.

În baza art. 88 C.p. s-a dedus prevenția de la 27.05.2013 la zi.

În baza art. 19 al. 1 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 lit. e C.p. s-a confiscat de la inculpată suma de 283.900 lei.

În baza art. 19 al. 2 din Legea nr. 678/2001 a fost confiscat imobilul situat în București, sector 2, ..

În baza art. 346 al. 1 C.p.p. a fost obligată inculpata la plata către părțile civile B. C. și E. R. a câte 50.000 euro echivalent în lei la data plății cu titlul de daune morale, și către părțile civile N. F. M. și L. A. F. a câte 100.000 euro echivalent în lei la data plății cu titlul de daune morale.

A fost obligată inculpata la plata către partea civilă P. A. M. a sumei de 5.000 lei daune morale.

În baza art. 163 C.p.p. s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător în vederea confiscării speciale asupra imobilului situat în București, sector 2, ., și asupra oricăror altor bunuri mobile și imobile ale inculpatei în vederea achitării despăgubirilor materiale, până la concurența sumei de 300.000 euro plus 5.000 lei.

Onorariile apărătorilor din oficiu în cuantum de către 150 lei pentru fiecare parte vătămată au fost avansate din fondurile MJ.

A fost obligată inculpata la plata sumei de 20.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București nr.419D/P/2013 din data de 02.08.2013, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei H. P. M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, (patru acte materiale) in forma continuata, prevăzută de art. 13 alin 1, 2 si 3 din Legea 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea 678/2001 cu aplic. 41 alin 2 din Codul Penal, cu aplic art. 75 lit. c din Codul Penal si tentativa la infracțiunea de trafic de persoane prev de art. 20 rap. la art. 12 alin 1 din Legea 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea 678/2001, ambele cu aplic. art. 33 lit. a din Codul Penal.

Instanța de fond a reținut că in perioada 2012-2013, in baza aceleiași rezoluții infracționale, le-a recrutat, prin înșelăciune, pe părțile vătămate B. C. D., minora in vârsta de 16 ani, E. E. R., minora in vârsta de 16 ani, N. F. M., minora in vârsta de 13 ani si L. A. F., minora in vârsta de 15 ani pe care, ulterior, le-a cazat in locuința sa din ., sector 2, unde, prin exercitarea autoritarii asupra acestora precum si prin alte forme de constrângere, le-a exploatat sexual, împreuna cu alti membrii ai familiei sale, printre care si învinuitul H. F. Alberto, minor in vârsta de 16 ani, in beneficiul sau si a familiei sale, iar, in vara anului 2012 a încercat sa o recruteze, prin amenințare si violenta pe partea vătămata majora P. A. P. in același scop.

În cursul cercetării judecătorești inculpata a solicitat aplicarea art. 320 ind. 1 C.p.p. În urma audierii, a fost respinsă cererea inculpatei, întrucât prin modalitatea de expunere a faptelor aceasta a negat nu numai existența circumstanței agravante a săvârșirii faptei cu un minor, respectiv fiul său, H. Alberto, (circumstanță ce se reflectă de altfel și în conținutul agravant al infracțiunii de trafic de minori, constând în săvârșirea faptei împreună cu mai multe persoane), dar și acuzațiile privind fapta de trafic de persoane în sine, deoarece conform versiunii inculpatei aceasta nu a comis nici un fel de act de violență sau presiune asupra victimelor minore, conform tezei susținute în apărare acestea venind de buna voie în domiciliul său și având libertate de mișcare nelimitată, opțiunea lor de a da inculpatei toate sumele de bani rezultate în urma practicării prostituției fiind rezultatul voinței lor neconstrânse ca urmare a dorinței de a o sprijini material pe inculpata ce se confruntă cu problemele medicale ale fiului său minor M.. În ce privește fapta de tentativă la trafic de persoane asupra victimei majore, această faptă a fost negată în totalitate de inculpată. În aceste condiții poziția procesuală a inculpatei nu ea fost conformă cerințelor art. 320 ind. 1 C.p.p., dimpotrivă inculpata ridicând apărări de fond ce au impus readministrarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale.

În cursul cercetării judecătorești a fost audiată inculpata și a fost administrată proba testimonială constând în audierea martorilor Carusone A., M. V. C., P. I., S. R., N. D., și C. C. M..

S-a făcut aplicarea art. 327 al. 3 C.p.p. cu privire la martorii E. X. C., D. G. D. și G. I. F. care nu au putut fi găsiți la nici unul din domiciliile cunoscute.

Partea vătămată N. F. M. nu a putut fi audiată întrucât nu mai locuiește la nici una din adresele cunoscute, astfel cum a rezultat din procesele verbale întocmite de organele de poliție (f. 72, 73), aceeași împrejurare fiind incidentă și în privința părții vătămate P. A. M., astfel cum a rezultat din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare.

Părțile vătămate L. A. F. și E. E. R. au comunicat în scris că nu doresc să fie audiate, partea vătămată L. A. F. menționând că se teme de posibilele consecințe ale audierii sale în faza de judecată. ( f. 116).

A fost audiată partea vătămată B. C. D. în condițiile art. 77 ind. 1 C.p.p.

A fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze procesuale Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

În ceea ce privește activitatea de exploatare a părții vătămate B. C. D.:

Partea vătămată B. C. D., în vârstă de 16 ani la data faptelor, a cunoscut-o pe inculpata H. P. M. în cursul lunii iunie 2012 prin intermediul părții vătămate E. E. R., în următoarele împrejurări:

Cele două părți vătămate s-au cunoscut la începutul lunii iunie 2012 în București, după care partea vătămată B. C. D. s-a reîntors în Slobozia unde domiciliază. La un interval de două săptămâni, partea vătămată B. C. D. a fost sunată de partea vătămată E. E. R. care i-a propus să vină la București pentru a practica prostituția împreună cu ea, urmând să locuiască la o persoană pe care partea vătămată E. E. R. a prezentat-o ca fiind "mama" ei, aceasta fiind inculpata H. P. M..

Conform declarațiilor părții vătămate E. E. R., aceasta practicase prostituția pentru mai mulți ani în folosul părinților inculpatei H. P. M., până în momentul în care aceștia au fost arestați preventiv, și după o perioadă a revenit în locuința inculpatei H. P. M., fiica acestora.

Pentru a o convinge pe partea vătămată B. C. D. să vină la București, partea vătămată E. E. R. i-a spus acesteia că îi va plăti ea drumul până la București și a așteptat-o în stația de maxi-taxi împreună cu inculpata H. P. M..

Inculpata H. P. M. a convins-o pe partea vătămată B. C. D. să practice prostituția în folosul său, asigurând-o că îi va asigura haine, mâncare, distracție. Inculpata i l-a prezentat părții vătămate B. C. pe fiul său Alberto propunându-i să devină prietena acestuia, ceea ce partea vătămată a refuzat, întrucât nu l-a plăcut. Pentru următoarele două săptămâni partea vătămată a practicat prostituția în locuința inculpatei împreună cu partea vătămată E. E. R.. Întrucât ambele erau minore, acestea erau ținute în permanență în casă de inculpata H., care era și cea care racola clienții. Inculpata H. P. a cunoscut vârsta reală a părții vătămate B. E. R., fapt precizat expres de aceasta în declarații și recunoscut și de inculpată.

Sumele de bani rezultate din activitatea desfășurată de partea vătămată B. C. au fost luate în totalitate de inculpata H. P., care a folosit drept pretext starea gravă de sănătate a unuia din copii săi minori, M., pentru a le convinge pe părțile vătămate, inclusiv partea vătămată B. C., să fie de acord să îi remită toate sumele de bani, promițându-le că este ceva temporar, ulterior însă folosind același argument pentru a refuza în mod expres cererea părții vătămate care o rugase să îi remită cel puțin o parte din banii rezultați din activitatea de prostituție pentru a-și cumpăra dulciuri.

Partea vătămată a relatat că în momentul în care i-a cerut bani aceasta i-a spus că mai întâi trebuie să ajungă la o anumită sumă și apoi îi va cumpăra hainele și alte lucruri pe care i le promisese inițial.

Clienții erau aduși de inculpata H. P. care primea direct sumele de bani de la aceștia. Conform declarațiilor părții vătămate, în această perioadă de 2 săptămâni a practicat prostituția "la cameră", cu un număr în medie de 10 clienți pe zi, pentru sume cuprinse între 40-60 de lei.

Din declarațiile acestei părți vătămate, a rezultat că clienții se prezentau singuri la imobilul inculpatei întrucât știau că aici există un bordel, la venirea acestora inculpata scoțând din camera pe partea vătămată și pe celelalte fete ce se mai aflau în casă pentru ca clientul să "aleagă" dintre ele.

Această activitate era desfășurată de inculpată împreună cu fiul său minor Alberto, conform declarațiilor părții vătămate clienții vorbind cu inculpata sau cu acesta din urmă când inculpata nu era prezentă, iar banii erau luați și de minorul H. Alberto în absența mamei sale.

Inculpata H. P. lua constant măsuri de precauție pentru ca minorele să nu fie identificate de organele de poliție, ceea ce a reieșit din regimul diferit pe care îl aveau față de alte persoane de sex feminin majore care practicau prostituția în folosul inculpatei. Conform declarațiilor părții vătămate B. C., persoana de sex feminin care se mai afla în imobil racola clienți pe stradă, spre deosebire de fetele minore care erau ținute numai în imobil. Mai mult, în situațiile în care inculpata bănuia că organe de poliție se află în zonă, le ducea pe victimele minore la imobilului numitei C. Nuța, prietenă cu inculpata, unde părțile vătămate minore rămâneau de dimineața până seara. Conform declarațiilor părții vătămate B. C., în acest interval de două săptămâni ea și partea vătămată E. R. au fost duse de inculpată la domiciliul numitei C. Nuța de două sau trei ori, pentru a evita depistarea lor de organele de poliție.

După aproximativ două săptămâni, partea vătămată a părăsit imobilul din . pentru că un alt fiu al inculpatei, A., dorea să aibă relații sexuale cu ea, lucru pe care partea vătămată nu și-l dorea, condiții în care s-a temut că acesta va deveni violent.

După aproximativ două sau trei săptămâni, întrucât avea mare nevoie de bani, partea vătămată a revenit la adresa din . aici se mai afla încă și partea vătămată E. E. R.. A insistat ca inculpata să îi remită jumătate din sumele rezultate din activitatea de prostituție, lucru cu care inculpata a fost de acord, partea vătămată rămânând în imobil însă numai două zile, după care a plecat întrucât nu cunoștea nici o altă fata și nici nu avea nici un prieten în București.

Tribunalul a reținut că în privința minorei B. C. N. inculpata a realizat o activitate de exploatare sexuală prin constrângere, faptă comisă împreună cu fiul său minor Alberto H..

Scopul exploatării sexuale a reieșit în opinia instanței în mod evident din modalitatea de racolare, prin intermediul unei alte părți vătămate minore căreia deja inculpata îi crease o stare de dependență inclusiv psihică și modalitatea de convingere, constând în aceea că a promis părții vătămate B. C. că îi va asigura o situație materială convenabilă dar și o viață socială activă. Situația medicală precară a fiului său minor a fost un argument pe care inculpata l-a folosit în mod convenabil ca pretext pentru a o determina mult mai ușor pe victimă să fie de acord ca sumele de bani să revină în totalitate inculpatei. Mai mult, inculpata a încercat să îi creeze acestei părți vătămate inclusiv o dependență sentimentală de fiul său minor, oferindu-i-l practic ca pe un potențial iubit dacă aceasta ar fi acceptat, toate aceste modalități reprezentând practic manopere dolosive prin care inculpata a indus în eroare pe victima minoră cu privire la condițiile în care ar fi urmat să practice prostituția în folosul său. Victima, care datorită insuficientei supravegheri a părinților naturali și a influenței anturajului, căpătase deja convingerea că practicarea prostituției poate fi o modalitate de a obține facil și rapid mijloace bănești, a putut fi ușor convinsă de inculpată că dacă va practica această activitate în folosul său va beneficia de sume de bani, de haine, atenție, modalități de distracție, argumente extrem de seducătoare pentru o persoană de vârsta și condițiile de viață ale părții vătămate.

Deosebit de relevant a fost că inculpata a refuzat explicit să dea pății vătămate chiar sume modice de bani (pe care aceasta le cerea pentru a-și cumpăra dulciuri), motivând că aceasta trebuie să câștige mai întâi o suma de bani pe care inculpata o va fi considera suficientă și numai ulterior urma să primească cele promise inițial de inculpată.

Exercitarea unor acte reale de violență fizică devenea inutilă din perspectiva inculpatei în condițiile în care deja avea la îndemână și folosea eficient aceste mijloace de convingere. Luând direct toate sumele de bani remise de clienți pentru serviciile sexuale și supraveghind îndeaproape deplasările acesteia, inculpata a creat o stare de dependență financiară și psihică acesteia, metode de altfel specifice activității infracționale de trafic de persoane și considerate deja constant de practica judiciară a instanței supreme ca având valența unor mijloace de constrângere în sensul art. 13 al. 2 din Legea nr. 678/2001.

Inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea reținută mai sus și expusă de altfel și în actul de sesizare, declarațiile acesteia fiind înlăturate ca nesincere și lipsite de suport logic. Inculpata a susținut că partea vătămată a venit la domiciliul său la sugestia părții vătămate E. E., care i-a și plătit transportul, aspect vădit nereal, această minoră neavând, așa cum s-a arătat resursele materiale necesare, la rândul său aflându-se într-o stare totală de dependență materială față de inculpată.

Și susținerea inculpatei că nu ar fi dus pe partea vătămată B. C. la domiciliul lui C. Nuța a fost nesinceră, fiind infirmată atât de partea vătămată B. C. cât și de partea vătămată E. E. R. .

În mod egal, susținerile inculpatei în sensul că partea vătămată B. C. avea libertate deplină de mișcare, sunt nereale, în mod repetat partea vătămată a menționat expres în declarațiile succesive date atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești că în diverse situații inculpata a refuzat să o lase să plece din casă atunci când i-a cerut, sub diverse pretexte, modalitate eficientă în condițiile în care partea vătămată era lipsită de orice resurse materiale proprii. A fost necesar ca partea vătămată să aibă temerea unor violențe fizice împotriva sa pentru ca aceasta să ia decizia să părăsească locuința inculpatei. La această decizie a contribuit și realizarea faptului că este exploatată de către inculpată, care își însușea toate sumele de bani din practicarea unei activități pentru care partea vătămată a optat evident dintr-o acută necesitate, și în contra unor instincte naturale de respect față de sine.

Împrejurarea că partea vătămată a revenit după un interval de trei săptămâni din proprie inițiativă nu modifică cu nimic concluziile deja reținute mai sus, fiind ușor de înțeles această alegere a părții vătămate care după un interval de timp, în care sentimentele de nemulțumire și temere acumulate în locuința inculpatei s-au atenuat, a resimțit mai acut nevoia de bani acesta fiind și motivul pentru care a revenit la locuința inculpatei. Faptul că partea vătămată a perceput real starea de constrângere a fost confirmată și de faptul că de această dată a cerut inculpatei ferm să îi remită jumătate din sumele de bani. De altfel, starea depravată, asumarea cu dezinvoltură a unor riscuri evidente la adresa siguranței și sănătății sale au fost factori ce de altfel au guvernat în această perioadă întreg comportamentul părții vătămate, acești factori explicând și opțiunea de a reveni în locuința inculpatei.

În ceea ce privește activitatea de exploatare a părții vătămate E. E. R., s-au reținut următoarele:

Această parte vătămată, în vârstă de 16 ani la data faptelor, practicase anterior prostituția în folosul părinților inculpatei H., până la momentul arestării lor. Partea vătămată era și este internată în centru de plasament, de unde în perioada faptelor a fugit de mai multe ori, ca urmare a acestui fapt fiind dată în urmărire națională.

În vara anului 2012, partea vătămată E. E. R. a venit la domiciliul inculpatei H. P., care i-a propus să rămână să practice prostituția pentru ea, în același timp reproșându-i că din vina sa părinții săi se află la închisoare, această parte vătămată minoră având calitatea de martor în dosarul în care aceștia au fost cercetați penal.

Partea vătămată E. E. R. a fost folosită de inculpată pentru a o racola pe partea vătămată B. C. D. în modalitatea expusă mai sus.

Similar părții vătămate B. C. D., și partea vătămată E. E. R. a relatat că în timpul cât s-a aflat în imobilul inculpatei H., a practicat prostituția numai în interiorul imobilului, împreună cu partea vătămată minoră B. C., sumele de bani fiind date de clienți direct inculpatei H.. Partea vătămată nu și-a amintit cu câți clienți practica prostituția pe zi, dar sumele date de aceștia inculpatei erau de aproximativ 60 de lei. Partea vătămată a relatat la rândul său că de câteva ori, pentru a evita să fie depistate de organele de poliție, inculpata le-a dus peste zi la domiciliul numitei C. Nuța. Partea vătămată a precizat că a plecat din imobilul inculpatei H. la puțin timp după plecarea părții vătămate B. C..

Și în cazul acestei părți vătămate, inculpata H. P. a folosit aceleași mijloace de constrângere în vederea exploatării, creând părții vătămate o stare totală de dependență prin reținerea tuturor sumelor de bani, în același timp inducându-i părții vătămate un sentiment constant de vinovăție față de starea părinților săi, condamnați într-o cauză în care această parte vătămată a fost martor. Relevant a fost că partea vătămată a relatat și că au fost situații în care inculpata i-a interzis să iasă din casă, în general îi era frică să le rețină cu forța în casă deoarece îi era frică să nu ajungă în situația părinților săi.

Inculpata H. P. a creat foarte ușor o stare de dependență totală a părții vătămate, care, astfel cum a rezultat din declarațiile părții vătămate B. C., îi spunea chiar "mamă", în condițiile în care partea vătămată se afla deja de o perioadă mare de timp într-o stare de extremă nesiguranță, dezechilibru psihic, perioada lungă în care partea vătămată practicase prostituția creându-i o stare extrem de sensibilă din punct de vedere psihic. Această concluzie a rezultat de altfel și din raportul de evaluare psihologică întocmit cu privire la această parte vătămată în cursul urmăririi penale, evaluare ce a atestat că partea vătămată a fost profund afectată de abandonul familial, că se percepe pe sine însuși ca pe un obiect pe care alții îl folosesc pentru a obține foloase materiale, se simte izolată și lipsită de afecțiune, toate aceste caracteristici fiind de altfel comune victimelor infracțiunii de trafic de persoane ce prezintă un risc major de re-victimizare, ceea ce de altfel este și cazul în speță. Aspectele consemnate în raportul de evaluare conduc la concluzia că la momentul faptelor din prezenta cauză psihicul părții vătămate era deja profund afectat, acțiuni de constrângere anterioare lipsind pe aceasta de instinctele naturale de conservare și reacție, exploatarea sexuală în cazul acestei victime minore necesitând minime acțiuni de constrângere din partea inculpatei.

În ceea ce privește activitatea de exploatare a părții vătămate N. F. M., Tribunalul a reținut următoarele:

În toamna anului 2012 partea vătămată N. F. M. a cunoscut pe inculpata H. care venise la centrul de plasament R. Hood, pentru a vorbi cu o altă parte vătămată L. A., recrutată și ea la rândul său de inculpată în vederea practicării prostituției.

Inculpata i-a propus părții vătămate să meargă în vizită la ea, iar partea vătămată a acceptat invitația inculpatei, instanța reținând că decizia a fost probabil luată mai ușor de victimă pentru că inculpata era însoțită de două tinere de vârste apropiate părții vătămate, S. R. și respectiv G. N..

Ajungând în imobilul din . i l-a prezentat victimei minore pe fiul său Alberto H. cu care i-a propus să se căsătorească, această metodă fiind folosită de inculpată și cu celelalte părți vătămate minore. Partea vătămată l-a simpatizat imediat pe fiul inculpatei, motiv pentru care a acceptat să rămână în casa inculpatei ca și concubină a fiului acesteia, în foarte scurt timp dezvoltând un sentiment de reală afecțiune față de acesta, fapt confirmat și de declarațiile martorului C. C., un apropiat al familiei părții vătămate, care a relatat că, după o perioadă în care dispăruse de la centrul de plasament, partea vătămată i-a dat telefon și i-a spus că s-a căsătorit cu un băiat pe care îl iubește foarte mult.

Inculpata a creat deliberat această legătură de afecțiune a părții vătămate față de fiul său în scopul de a o determina ulterior să practice prostituția în folosul său. Caracterul voit, deliberat, al acțiunii inculpatei a reieși din aceea că aceasta a încercat să se folosească de aspectul fiului său și în cazul părților vătămate B. C. și L. A., iar scopul în care a creat această legătură de dependență afectivă a constat în exploatarea sexuală a părții vătămate, aspect reliefat de acțiunile ulterioare ale inculpatei. Această metodă a fost folosită atât pentru racolarea părții vătămate cât și, ulterior, în scop de constrângere în vederea practicării prostituției, și în cazul acestei victime minore a reprezentat o metodă foarte eficientă, întrucât minora în vârstă de 12 ani și lipsită de afecțiunea și ocrotirea unei familii a perceput această relație de concubinaj cel mai apropiat model de familie la care avea acces în condițiile date.

Fiul inculpatei, H. A., a avut și de această dată o implicare activă, partea vătămată a relatat că acesta la rândul său a convins-o că dorește să îi fie concubină pentru că este foarte frumoasă, și că vârsta sa nu este nici o problemă din acest punct de vedere. Activitatea de convingere desfășurată de inculpată împreună cu fiul său a fost astfel una destul de elaborată, partea vătămată fiind prezentată și altor membri de familie ca fiind concubina fiului inculpatei.

Astfel după un interval de aproximativ două săptămâni în care partea vătămată N. M. a rămas în casa inculpatei crezând că are o relație reală de concubinaj cu fiul său, inculpata a determinat-o să înceapă să practice prostituția, folosind și de această dată pretextul cheltuielilor mari necesitate de îngrijirile medicale ale fiului său minor M. ce suferă de o boală rară de inimă.

Relevant a fost faptul că partea vătămată nu practicase anterior prostituția, și a luat această decizie convinsă fiind de inculpată că situația nu va dura decât puțină vreme, că aceasta avea nevoie acută de bani pentru operația fiului său M., inculpata exploatând sentimentul firesc de milă încercat de partea vătămată pentru a o determina să accepte să se prostitueze în folosul său.

Mijloacele de constrângere exercitate asupra acestei părți vătămate au fost mai accentuate, minora fiind supravegheată în permanență atât de inculpata H. cât și de fiul său Alberto, și împiedicată să părăsească imobilul, partea vătămată relatând că într-o împrejurare în care a vrut să plece din imobil a fost bătută de H. Alberto.

Conform declarațiilor părții vătămate, au fost situații în care numitul H. Alberto a împiedicat-o să vorbească la telefon cu mama sa, convingând-o că mama părții vătămate vrea să le strice relația, iar convorbirile telefonice pe care partea vătămată le purta totuși erau și acelea supravegheate de inculpată sau de fiul său.

Exercitarea acestor constrângeri fizice a fost confirmată și de relatările martorului C. C., care a declarat atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței că la începutul lunii martie 2013, perioada 1-8 martie, partea vătămată a venit speriată la domiciliul său, purtând în picioare doar papuci de plastic, după ce anterior îl sunase și îl rugase să îi plătească taxiul cu care va veni. Aceste relatări s-au coroborat și cu declarațiile părții vătămate care a arătat că a fugit din imobilul inculpatei pentru că nu mai suporta situația în care se afla și violențele fiului acesteia, Alberto.

Același martor a confirmat relatările părții vătămate în sensul că era supravegheată în permanență, acesta relatând că în alte ocazii în care partea vătămată i-a dat telefon, tonul acesteia era al unei persoane foarte supărate însă aceasta era pe de altă parte foarte reținută și nu dorea să vorbească despre situația în care se află.

Împrejurarea că partea vătămată era sechestrată și supravegheată permanent a fost confirmată și de declarațiile martorei E. X. C., mama părții vătămate, care a relatat în cursul urmăririi penale că la un moment dat în toamna anului 2012 a dispărut din centrul de plasament unde se afla iar ulterior aceasta i-a dat telefon în mai multe rânduri, fiind foarte reținută la telefon și refuzând să îi spună unde este și ce face, de pe un număr privat, iar după ce în cele din urmă partea vătămată a fugit din locuința inculpatei și a revenit acasă i-a spus martorei doar că era bătută în locul unde se aflase, refuzând să îi dea alte detalii.

Relevant a fost de asemenea și faptul că după fuga părții vătămate inculpata a încercat să o convingă să se întoarcă, partea vătămată revenind la imobilul inculpatei doar ca urmare a insistențelor inculpatei care a folosit aceleași pârghii emoționale, și îndeosebi situația gravă a fiului său bolnav M., însă de această dată a rămas doar câteva zile, plecând după ce a fost din nou agresată fizic de numitul H. Alberto.

Tribunalul a reținut că unul dintre motivele pentru care partea vătămată s-a temut să mai rămână în imobilul inculpatei a fost acela că asistase la convorbiri din care a dedus că inculpata H. intenționa să plece în străinătate și să o ia și pe ea, pentru a o determina să practice prostituția în alte țări.

Conform declarațiilor părții vătămate, numărul clienților – aduși de inculpată care încasa direct toate sumele de bani – era de 20 pe zi, în medie, cu tarife între 60 – 120 de lei.

Inculpata a negat exercitarea oricăror acte de constrângere asupra părții vătămate, susținând că aceasta a luat decizia de a se prostitua din proprie inițiativă, fără vreo legătură cu afecțiunea purtată fiului său Alberto, pentru a o ajuta să strângă banii necesari pentru operația fiului său. Declarațiile inculpatei au fost nesincere și au fost infirmate de altfel de materialul probator, atât posibilele sau realele relații de afecțiune dezvoltate de victimele minore față de fiul său cât și argumentul cheltuielilor necesare pentru îngrijirea fiului său M. făcând în realitate parte dintr-un tipar deja bine stabilit în scopul exploatării părților vătămate.

De altfel au fost relevante și relatările părții vătămate N. M. care a asistat la o discuție telefonică între inculpată și mama sa, aflată în stare de detenție, cele două discutând despre recrutarea unei persoane ce urma să se libereze din detenție, de data aceasta prin intermediul numitului N. D. care s-ar fi prezentat ca fratele inculpatei H. și ar fi început o relație de concubinaj cu persoana în cauză, cu scopul de a o convinge ca ulterior să practice prostituția. Numitul N. D., audiat ca martor în cauză, fusese de altfel concubinul inculpatei H. P. și a avut o implicare concretă și în activitatea de exploatare sexuală realizată de inculpată asupra părții vătămate N. M..

Manoperele de recrutare și ulterior constrângere psihică și fizică exercitate asupra părții vătămate N. M. au fost facilitate de carențele de educație și lipsa acută de afecțiune resimțită ca urmare a abandonului familial, aspecte constatate și cu ocazia evaluării psihologice efectuate în cursul urmăririi penale, raportul întocmit cu această ocazie menționând că partea vătămată a fost tratată și anterior pentru tulburări de comportament, cauzate de carențele educaționale dar și modelului parental agresiv, ce au determinat și un comportament fluctuant, neatașat vreunei scări de valori, impulsiv. Or, astfel de trăsături comportamentale au determinat partea vătămată să își asume sau să ignore riscurile implicării sale în relația cu numitul Alberto și cu inculpata H., cât și să accepte să revină în imobilul inculpatei a doua oară.

În ceea ce privește activitatea de exploatare a minorei L. A., Tribunalul a reținut următoarele:

Această parte vătămată a fost recrutată în luna octombrie 2012, într-o modalitate similară, inculpata propunându-i să aibă o relație de concubinaj cu fiul său, Alberto, pe care i l-a prezentat părții vătămate, acesteia plăcându-i de fiul inculpatei și acceptând să rămână în imobil în acest scop.

Centrul de plasament R. Hood, unde se afla și partea vătămată N. M., a constituit pentru inculpată o zonă – țintă în vederea recrutării de minore în scopul exploatării, o a doua zonă favorită după penitenciarul unde era deținută mama sa, și unde activitatea de recrutare era sprijinită de aceasta din urmă.

În săptămâna următoare fiul inculpatei a fost destul de rezervat, spunându-i însă părții vătămate că "îi place de ea", și menținând astfel interesul victimei în a rămâne în imobil.

Partea vătămată a observat în acest interval că în imobil se află o persoană de sex feminin care întreține relații sexuale cu bărbați care veneau în imobil, iar în următoarele zile inculpata H. i-a condiționat părții vătămate rămânerea în imobil cu acceptul de a practica prostituția în folosul inculpatei.

Folosirea minorului Alberto în scopul convingerii victimelor minore a avut în acest caz un caracter mai subtil, partea vătămată asociind rămânerea în imobil cu posibilitatea de a avea o relație afectivă cu fiul inculpatei, Alberto, de care, conform propriilor declarații, se îndrăgostise, reacție firească la o persoană de vârsta minorei (15 ani), care a perceput atențiile fiului inculpatei ca manifestări de afecțiune, cu un impact emoțional cu atât mai mare cu cât partea vătămată era lipsită de un mediu familial și de relațiile firești de afecțiune dintre membrii unei familii normale. Inculpata a convins pe partea vătămată că practicarea prostituției nu este un lucru rău, spunându-i acesteia că și ea la rândul său a practicat această activitate în străinătate.

Inculpata H. s-a folosit atât de relația de afecțiune dezvoltată de minoră cât și de mijloace concrete de constrângere constând în supravegherea permanentă, amenințări în sensul că dacă partea vătămată va spune cuiva ce se întâmplă în imobilul inculpatei i se vor întâmpla lucruri rele, condiții de constrângere în care partea vătămată a practicat prostituția în folosul inculpatei timp de aproximativ 2 luni, pentru sume cuprinse între 50-150 lei, toți banii fiind luați de inculpata H. sau de fiul său Alberto, în lipsa mamei sale.

Partea vătămată a fugit din imobilul inculpatei prefăcându-se că duce gunoiul în curte, însă după o perioadă a fost convinsă de inculpată să revină, aceasta dându-i-l la telefon pe fiul său Albertor care a rugat-o pe partea vătămată să se întoarcă pentru că o iubește foarte mult. De această dată partea vătămată a rămas o lună în imobilul inculpatei, interval în care a cunoscut mai multe persoane de sex feminin care practicau prostituția pentru inculpată și pentru diverși bărbați. Partea vătămată a fugit a doua oară din imobilul inculpatei, și de această dată inculpata luând legătura cu ea pentru a o convinge să se întoarcă, folosindu-se și de această dată de pretinsa afecțiune purtată de fiul său părții vătămate, victima refuzând însă să revină iar în imobilul inculpatei.

La data faptelor, partea vătămată L. A. avea vârsta de 15 ani, aspect cunoscut de inculpată care a recrutat-o direct din centrul de plasament ce era destinat numai persoanelor minore.

Situația de fapt referitoare la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori asupra celor patru părți vătămate menționate a rezultat din declarațiile coroborate ale acestora, confirmate și de declarațiile martorilor C. Cezat și X. E. C., probe ce au infirmat în mod evident susținerile inculpatei. Teza prezentată de aceasta, și care a constat practic în aceea că fiecare din cele patru părți vătămate a venit din proprie inițiativă în imobilul său, au practicat prostituția din proprie inițiativă și tot astfel au decis să cedeze toate sumele rezultate inculpatei în scopul de a o ajuta cu îngrijirea minorului bolnav au fost nesincere și infirmate de materialul probator administrat.

Cele patru victime minore, deși nu s-au aflat la același moment în imobilul inculpatei, au prezentat situații de fapt ce s-au coroborat în mod pertinent și convingător cu privire la tiparul folosit de inculpată în vederea recrutării minorelor și exploatării lor ulterioare. Implicarea minorului H. Alberto a fost de asemenea una activă, toate victimele făcând referire la faptul că acesta le era prezentat ca un posibil iubit pentru a le convinge în primul rând să rămân în imobil, ulterior această relație putând fi folosită pentru a le determina să accepte practicarea prostituției. În măsura în care această metodă nu avea efect, ca în cazul părților vătămate B. C. și E. R., inculpata a folosit alte mijloace pentru a pune părțile vătămate într-o stare totală de dependență materială și emoțională față de ea. Faptul că aceste din urmă două părți vătămate au reușit mai ușor să plece de sub supravegherea inculpatei s-a datorat faptului că acestea au practicat și anterior prostituția și dobândiseră un anumit tip de instinct de conservare în acest tip de activitate. Pe de altă parte, experiența condamnării părinților săi la pedepse privative de libertate a făcut-o pe inculpată să fie mult mai reținută în exercitarea unor acte de violență fățișă împotriva părților vătămate.

De altfel din declarațiile convergente ale părților vătămate a reieșit cu claritate că potențialii clienți luau legătura cu inculpata și remiteau sumele de bani acesteia, în mod direct. Aspectele relatate de părțile vătămate minore cu privire la modalitatea de recrutare, prin intermediul numitului Alberto, au fost confirmate și de declarațiile părții vătămate majore P. A. M..

În ceea ce privește încercarea de recrutare prin violență a părții vătămate P. A. M., Tribunalul a reținut în fapt următoarele:

Aceste acte materiale au avut loc în vara anului 2012, partea vătămată practicând prostituția în zona Calea Văcărești.

Partea vătămată a fost abordată în câteva rânduri de inculpata H. P. N., pe care o cunoștea cu numele de "N.". Conform declarațiilor părții vătămate, mai întâi a fost abordată de inculpata care a coborât dintr-un taxi și i-a reproșat că practică prostituția într-o zonă care este rezervată "fetelor ei", și dacă vrea să practice în continuare prostituția în această zonă trebuie să o facă în folosul ei, în acest context inculpata amenințând-o pe partea vătămată că "o va tăia și o va face franjuri" dacă nu "se întoarce la ea".

Cu o a doua ocazie inculpata a abordat-o încă o dată pe partea vătămată, de această dată încercând să o convingă, fără a o amenința, se practice prostituția în folosul său pentru că are mare nevoie de bani.

A treia oară inculpata a venit în aceeași zonă unde partea vătămată practica prostituția și a încercat să o împingă cu forța într-un taxi fără a reuși pentru că în zonă se aflau și alte persoane, însă a amenințat-o pe partea vătămată că va trimite pe altcineva să o răpească.

Conform relatărilor părții vătămate, aceasta a sesizat organele de poliție cu privire la amenințările inculpatei și după câteva zile inculpata a sunat-o pentru a-i spune că nu este speriată de plângerea făcută și nu va păți nimic pentru că "are relații".

Partea vătămată a relatat că în aceeași seară a fost bătută și tâlhărită de o persoană și a perceput acest fapt ca fiind rezultatul acțiunii inculpatei, datorită intervalului scurt de timp între telefonul de amenințare primit și fapta de tâlhărie.

Ca urmare a acestui fapt partea vătămată s-a deplasat la domiciliul inculpatei pentru a-i cere să o lase în pace, inculpata întrebând-o dacă nu s-a răzgândit în legătură cu cererea de a se "întoarce" la ea.

Acest contact cu inculpata, în ciuda amenințărilor anterioare, a fost explicabil având în vedere contextul în care partea vătămată a cunoscut pe inculpată. Partea vătămată a relatat că în perioada 2006 – 2009 a fost racolată și exploatată prin amenințări și violențe de părinții inculpatei, în acest context victima relatând că încă din perioada 2006-2009 inculpata exploata un număr de fete, independent de părinții săi.

Partea vătămată a relatat că în prezent cunoaște că modalitatea preferată de inculpată este de ai folosi pe doi dintre fii săi, Alberto și A. pentru a le convinge pe fete să rămână, ca și concubine ale acestora, în imobil, pentru a practica prostituția.

Cu privire la această din urmă faptă, inculpata a recunoscut că a luat legătura cu partea vătămată și i-a propus să vină să practice prostituția pentru ea, sumele urmând să le împartă pe jumătate, spunându-i că o va bate dacă refuză, negând însă celelalte aspecte relatate de partea vătămată. Inculpata a susținut că în iarna anului 2012 din proprie inițiativă partea vătămată a venit și a practicat prostituția pentru ea, timp de o săptămână.

Tribunalul a apreciat poziția inculpatei ca nesinceră, versiunea susținută reprezentând doar o prezentare evazivă a faptelor cu scopul diminuării în măsura posibilului a gravității faptelor, conștientizând faptul că o negare completă a oricărui contact cu partea vătămată ar fi neconvigătoare și va fi infirmată ușor. Tribunalul a reținut ca sinceră versiunea părții vătămate, care este confirmată tocmai de această poziție și recunoaștere evazivă a inculpatei, ce a admis parțial că a adresat amenințări părții vătămate. Aspectele relatate de partea vătămată au fost detaliate și prezentate într-o manieră logică, fără contradicții, ceea ce exclude posibilitatea ca declarația victimei să fie exclusiv rodul fanteziei acesteia.

S-a reținut de asemenea ca relevante sub aspectul contextului mult mai larg al activității infracționale interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpată cu mama sa, la momentul respectiv aflată în executarea unei pedepse privative de libertate, convorbiri din care a reieșit că cele două discutau despre modalități de exploatare sexuală care să excludă violența explicită, astfel încât atragerea răspunderii penale să fie mai dificilă, iar vinovăția inculpatei, mai puțin vizibilă. Din aceleași convorbiri telefonice a reieșit că la indicația mamei inculpatei aceasta se pregătea să racoleze inclusiv o persoană de sex feminin ce urma să se libereze din penitenciar.

Din convorbirile telefonice purtate cu alte persoane, potențiali clienți, a reieșit că activitatea inculpatei de exploatare sexuală era una asiduă, aspect confirmat de altfel de declarațiile martorilor și victimelor, care au relatat că imobilul locuit de inculpată era cunoscut în zonă ca loc unde cu siguranță persoanele doritoare pot beneficia de servicii sexuale contra cost.

1.Faptele inculpatei H. P. M., care, în perioada iunie 2012 – martie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-a recrutat, prin înșelăciune, pe părțile vătămate B. C. D., minoră în vârstă de 16 ani, E. E. R., minoră în vârstă de 16 ani, N. F. M., minora în vârstă de 13 ani și L. A. F., minoră în vârstă de 15 ani pe care, ulterior, le-a cazat in locuința sa din ., sector 2, unde, prin exercitarea autorității asupra acestora, precum si prin alte forme de constrângere morală și fizică, le-a exploatat sexual, împreuna cu alți membrii ai familiei sale, printre care si numitul H. F. Alberto, minor in vârsta de 16 ani, in beneficiul sau si a familiei sale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori in forma continuata, prevăzută de art. 13 alin 1, 2 si 3 teza ultimă din Legea 678/2001 cu aplic. 41 alin 2 din Codul Penal, și cu aplic. art. 75 lit. c din Codul Penal

2. Fapta inculpatei care in perioada iunie-august 2012 a încercat să o recruteze, prin amenințare si violența pe partea vătămata majora P. A. P. in același scop al exploatării sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativa la infracțiunea de trafic de persoane, prev de art. 20 C.p. rap. la art. 12 alin 1 din Legea 678/2001.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei pentru aceste infracțiuni, Tribunalul a avut în vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C.p., modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, în condițiile în care probele existente relevă indicii în sensul că activitatea de trafic de persoane desfășurată de inculpată a fost una mult mai îndelungată, nu s-a rezumat la a continua activitatea de exploatare sexuală după arestarea părinților săi ci o practica și anterior, iar actele materiale ce fac concret obiectul cauzei nu au fost în nici un caz izolate ci se încadrează într-o activitate infracțională mult mai amplă, victimele și martorii audiați în cauză confirmând faptul că în imobilul inculpatei se aflau în permanență persoane de sex feminin ce practicau prostituția.

Poziția procesuală a inculpatei a fost una vădit nesinceră, iar invocarea ca argument sub aspectul individualizării măsurilor preventive și a pedepsei a stării de sănătate a fiului său minor M. nu poate fi percepută decât ca fiind expresia unei optici cinice și desprinse de minime repere morale, fiind evident că inculpata folosește această împrejurare nefericită ca argument în funcție de interesul de moment, condiții în care instanța nu a putut reține această împrejurare în beneficiul inculpatei sub aspectul individuzării.

Sub aspectul pedepselor complementare, s-a interzis, în raport de ambele infracțiuni și pe perioada maximă, atât dreptul de vot cât și drepturile părintești și asimilate. Interzicerea dreptului de vot ca pedeapsă complementară se impune în optica instanței având în vedere gravitatea concretă a infracțiunilor comise, natura lor, și maniera concretă de săvârșire, aspecte ce pun în evidență o evidentă lipsă de spirit civic, și lipsa unor minime repere de responsabilitate socială, condiții în care este justificată înlăturarea dreptului inculpatei de a participa la procesul electoral din perspectiva unui votant.

În raport de natura faptei – trafic de minori – și atitudinea de totală indiferență față de orice reguli morale referitoare la educarea minori, manifestată inclusiv față de proprii copii, s-a impus interzicerea, pe perioada maximă, și a drepturilor părintești și asimilate.

Sub aspectul laturii civile, părțile vătămate prin apărători desemnați din oficiu și/sau personal s-au constituit părți civile în cauză după cum urmează:

Fiecare dintre părțile vătămate s-au constituit prin apărători din oficiu, la termenul de judecată din 28.08.2013 părți civile cu câte 5.000 lei daune morale.

Partea vătămată E. E. R. s-a constituit și în scris parte civilă cu suma de 20.000 euro daune morale.

Partea vătămată L. A. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale parte civilă cu suma de 5.000 lei daune morale.

S-a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în privința tuturor părților vătămate, inclusiv în cazul infracțiunii de tentativă la trafic de persoane, și în acest din urmă caz conduita inculpatei fiind de natură a cauza părții vătămate traume psihice ca urmare a amenințărilor adresate cu scopul de a o determina pe aceasta să accepte să se supună exploatării sexuale în beneficiul inculpatei.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale ce s-au acordat, instanța a reținut cu titlu prealabil, în privința părților vătămate minore, că în conformitate cu disp. art. 17 c.p.p. nu este ținută de cuantumul solicitat de apărătorii din oficiu, de 5.000 de lei, care este de altfel mult prea redus în raport de gravitatea urmărilor produse asupra părților vătămate minore.

S-a constatat că exploatarea sexuală a părților vătămate minore realizată în maniera descrisă mai sus a fost de natură a vătămata părțile vătămate fizic și psihic, traumele de natură psihice produse afectând profund personalitatea victimelor ce se află în proces de formare, condiții în care a fost evident că urmărire acestei perioade se vor reflecta în sens negativ asupra întregii lor evoluții ulterioare. Aceste concluzii au fost confirmate de altfel de rapoartele de evaluare efectuate în privința minorelor E. E., L. A. și N. F., toate trei manifestând puternice dezechilibre emoționale.

A fost evaluat cuantumul despăgubirilor morale în funcție de aceste criterii dar și de durata perioadelor în care victimele au fost exploatate sexual, de două – trei săptămâni în cazul minorelor B. C. și E. R. și de cel puțin 2 luni în cazul celorlalte victime minore.

S-a acordat ca atare cu titlul de daune morale câte 50.000 euro în favoarea fiecăreia din părțile vătămate B. C. și E. R. și câte 100.000 euro în favoarea părților vătămate N. M. și L. A., sume ce vor fi achitate în echivalent lei la data plății efective.

În privința părții vătămate majore, s-a apreciat că este ținută de cuantumul pretențiilor civile astfel cum au fost precizate de apărătorul din oficiu, motiv pentru care s-a acordat acestei părți vătămate daune morale în cuantumul de 5.000 de lei astfel cum a fost solicitat.

S-au confiscat sumele obținute pe nedrept de inculpată din exploatarea părților vătămate care au fost evaluate în funcție de perioadele în care acestea au fost exploatate, numărul mediu de clienți pe zi astfel cum a rezultat din declarațiile părților vătămate și sumele medii menționate de acestea ca fiind achitate de aceste persoane.

În privința părții vătămate B. C., s-au reținut aceste elemente astfel - partea vătămată a menționat că a rămas în prima fază în imobilul inculpatei timp între o săptămână și două săptămâni, (declarațiile din instanță), și ca atare s-a apreciat această primă perioadă la 10 zile, răstimp în care conform declarațiilor victimei a fost constrânsă să întrețină raporturi sexuale cu un număr de 10 clienți în medie pentru o sumă în medie de 50 de lei, sume ce au fost luate în totalitate de inculpată. Ca atare suma obținută de inculpată în această perioadă din exploatarea acestei victime s-a ridicat la 5.000 lei.

Ulterior partea vătămată a revenit în locuința inculpatei pentru o perioadă de 2 zile, timp în care jumătate din sume au fost reținute de inculpată, astfel încât, folosind aceleași criterii, a conchis că în această perioadă inculpata a obținut un folos ilicit de 500 lei.

În total, din exploatarea acestei victime inculpata a obținut un folos ilicit de 5.500 lei.

În privința părții vătămate E. E. R., s-a reținut că conform declarațiilor acesteia că în perioada menționată în actul de sesizare s-a aflat în imobilul inculpatei timp de 2 săptămâni – 14 zile, perioadă în care a fost obligată să întrețină relații sexuale cu un număr de 10 clienți în medie pe zi pentru sume de 60 lei (calculate în medie). Ca atare a rezultat o sumă de 8.400 lei reprezentând suma obținută ilicit de inculpată, având în vedere că toate sumele au fost însușite în totalitate de inculpată.

Partea vătămată N. F. s-a aflat în imobilul inculpatei pentru o perioadă de 3 luni, perioadă în care conform propriilor declarații a fost obligată să întrețină relații sexuale cu un număr de 20 de clienți în medie pe zi, pentru sume calculate în medie la 100 lei, sume reținute în totalitate de inculpată, rezultând astfel că inculpata a obținut un folos ilicit de 180.000 lei.

În privința părții vătămate L. A., s-a reținut că aceasta s-a aflat în aceeași situație de exploatare pentru o perioadă de 3 luni, fiind obligată să întrețină relații sexuale cu un număr de 10 persoane în medie pe zi, pentru sume medii de 100 lei. A rezultat că inculpata a obținut un beneficiu ilicit de 90.000 lei, toate sumele fiind însușite de aceasta.

S-a confiscat ca atare de la inculpată suma totală de 283.900 lei reprezentând folos ilicit rezultat în urma activității infracționale ce face obiectul cauzei.

În temeiul art. 19 al. 2 din Legea nr. 678/2001 s-a confiscat imobilul unde au fost exploatate părțile vătămate, din ., București, imobil ce aparține inculpatei conform propriilor declarații.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpata H. P. M. pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul dispozițiilor N C.pen, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, după cum urmează: din infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art.13 alin.1,2 și 3 din Legea 678/2001 (abrogat) în aceeași infracțiune prevăzută de art.211 alin.1 din N.Cp; din tentativă la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art.20 C.pen raportat la art.12 alin.1 din Legea 678/2001 (abrogat), în aceeași infracțiune prevăzută de art.210 alin.1 N C.pen.

De asemenea apelanta-inculpată a solicitat aplicarea dispozițiilor art.320¹ C.pr.pen. (vechi) deoarece a recunoscut faptele astfel cum au fost descrise în Rechizitoriu și pe cale de consecință să fie reduse limitele de pedeapsă cu 1/3, potrivit art.336 alin.10 N C.pr.pen.

La individualizarea pedepselor a învederat că sunt aplicabile circumstanțele atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit.b N C.pr.pen. în sensul că inculpata nu a constrâns persoanele vătămate și nu a avut un comportament agresiv pentru a le determina să se prostitueze, împrejurării care ar diminua periculozitatea faptelor sale.

Curtea examinează hotărârea atacată, în baza temeiurilor invocate și a cererilor formulate de apelantă și din oficiu întreaga cauză sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art.417 alin.2 N C.pr.pen.

Apelul este fondat.

În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului în raport de care s-au reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatei și încadrarea juridică.

În fapt a rezultat din probe că, în perioada 2012-2013, în baza aceleași rezoluții infracționale, le-a recrutat prin înșelăciune, pe părțile vătămate B. C. D. ( minoră în vârstă de 16 ani), E. E. R. (minoră în vârstă de 16 ani),N. F. M. (minoră în vârstă de 13 ani) și L. A. F. (minoră în vârstă de 15 ani), pe care ulterior le-a cazat în locuința sa din ., Sector 2, unde, prin exercitarea autorității asupra acestor minore și prin alte forme de constrângere, le-a exploatat sexual, împreună cu alți membrii ai familiei sale (printre care și fiul său H. F. – minor în vârstă de 16 ani) în beneficiul său și al familiei sale, iar în vara anului 2012 a încercat să o recruteze, prin amenințare și violență pe partea vătămată P. A. P. (majoră) în același scop.

Audiată la urmărirea penală, inculpata a avut o atitudine oscilantă, inițial negând faptele iar ulterior a recunoscut săvârșirea acestor fapte, dar a precizat că le-a comis de una singură, fără să fie ajutată de altcineva din familia sa. În cadrul cercetării judecătorești a recunoscut faptele în totalitate, însă a negat implicarea altor membrii din familia sa, motiv pentru care, în mod just, prima instanța a respins cererea de aplicare a dispozițiilor art.320¹ C.pr.pen.

La judecarea apelului inculpata a declarat că regretă, faptele comise.

Actele sale au fost judicios încadrate juridic, într-o infracțiune de trafic de minori (patru acte materiale), în formă continuată, prevăzută de art.13 alin.1,2 și 3 din Legea 678/2001, cu referire la art.2 pct.2 din Legea 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen și art.75 lit.c C.pen și o tentativă la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzute de art.20 raportat la art.12 alin.1 din Legea 678/2001 cu referire la art.2 pct.2 lit.c din Legea 678/2011, ambele cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.

Individualizarea pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune (de 15 ani închisoare și respectiv 10 ani închisoare(, precum și a pedepsei rezultante de 15 ani închisoare s-a făcut în conformitate cu prevederile art.72 C.pen (vechi), ținându-se seama de gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni, de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, de perioada de timp în care s-au comis infracțiunile și de circumstanțele personale ale inculpatei.

Curtea reține că prin art.94 din Legea 187/2012, articolele 12,13,14¹ și 15-19 din Legea 678/2001, au fost abrogate la data de 01.02.2014, iar prin N C.pen, infracțiunile reținute în sarcina inculpatei au fost recalificate ,prin art.211 alin.2 N C.pen (traficul de minori - cu limite de pedeapsă între 5-12 ani închisoare) și respectiv prin art.210 N C.pen (trafic de persoane – cu limite cuprinse între 3 și 10 ani închisoare).

Prin declarația dată la judecarea apelului, inculpata a recunoscut faptele astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, așa cum a declarat și la prima instanță și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În consecință Curtea va face aplicarea art.396 alin.10 N C.pr.pen.

Pentru aceste motive, Curtea va recalifica faptele și va aplica pedepse de 7 ani închisoare și respectiv 2 ani închisoare și va face aplicarea art.39 N C.pen, faptele fiind concurente.

Aceste pedepse sunt proporționale, eficiente și descurajante, în planul prevenției generale și individuale.

Pentru aceste considerente, Curtea va admite apelul declarat de inculpata H. P. M. (fiica lui N. și E., ns.13.05.1982 în Adunații C., jud.G., CNP:_.

Va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond, face aplicarea art.5 N C.pen.

În baza art.386 alin.1 N C.pr.pen., va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art.13 alin.1,2 și 3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen și art.75 lit.c C.pen în infracțiunea prevăzută. de art.211 alin.2 N C.pen cu aplicarea art.35-36 N C.pen și art.77 lit.d N C.pen, cu referire la art.396 alin.10 N C.pr.pen. și o va condamna pe inculpata H. P. M. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art.38 alin.1 N C.pen.

Va interzice inculpatei drepturile prev. de art.66 alin.1 lit.a, b N C.pen, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art.65 alin.1 N C.pen va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a-b N C.pen, ca pedeapsă accesorie.

În baza art.386 alin.1 N C.pr.pen., va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art.20 C.pen raportat la art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, în infracțiunea prevăzută. de art.32-33 C C.pen raportat la art.210 alin.2 N C.pen, cu aplicarea art.396 alin.10 N C.pen, și o va condamna pe inculpata H. P. M. la 2 ani închisoare, cu aplicarea art.38 alin.1 N C.pen și va interzice drepturilor prev. de art.66 lit.a-b N C.pen, ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani.

În baza art.65 alin.1 N C.pen, va interzice inculpatei drepturile prev. de art.66 alin.1 lit.a-b N C.pen, ca pedeapsă accesorie.

În baza art.39 alin.1 lit.b N C.pen inculpata va executa pedeapsa rezultantă de 7 ani și 8 luni închisoare.

În baza art.45 N C.pen, inculpata va avea interzise drepturile prev. de art.66 alin.1 lit.a-b N C.pen pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară și în baza art.65 alin.1 N C.pen, inculpata va avea interzise drepturile prev. de art.66 alin.1 lit.a-b N C.pen ca pedeapsă accesorie.

Va deduce prevenția de la 27.05.2013 la zi.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite apelul declarat de inculpata H. P. M. (fiica lui N. și E., ns.13.05.1982 în Adunații C., jud.G., CNP:_.

Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond, face aplicarea art.5 N C.pen.

În baza art.386 alin.1 N C.pr.pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art.13 alin.1,2 și 3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen și art.75 lit.c C.pen în infracțiunea prevăzută. de art.211 alin.2 N C.pen cu aplicarea art.35-36 N C.pen și art.77 lit.d N C.pen, cu referire la art.396 alin.10 N C.pr.pen. și o condamnă pe inculpata H. P. M. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art.38 alin.1 N C.pen.

Interzice inculpatei drepturile prev. de art.66 alin.1 lit.a, b N C.pen, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art.65 alin.1 N C.pen interzice inculpatei drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a-b N C.pen, ca pedeapsă accesorie.

În baza art.386 alin.1 N C.pr.pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art.20 C.pen raportat la art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, în infracțiunea prevăzută. de art.32-33 C C.pen raportat la art.210 alin.2 N C.pen, cu aplicarea art.396 alin.10 N C.pen, și o condamnă pe inculpata H. P. M. la 2 ani închisoare, cu aplicarea art.38 alin.1 N C.pen și interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a-b N C.pen, ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani.

În baza art.65 alin.1 N C.pen, interzice inculpatei drepturile prev. de art.66 alin.1 lit.a-b N C.pen, ca pedeapsă accesorie.

În baza art.39 alin.1 lit.b N C.pen inculpata va executa pedeapsa rezultantă de 7 ani și 8 luni închisoare.

Deduce prevenția de la 27.05.2013 la zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.02.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

S. M. F. D.

GREFIER,

D. P.

Red.S.M.

Dact.EA-5 ex/28.03.2014

T.B.S.I.P: jud.T.A.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 15/2016....		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 33/2016.... →

Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 145/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 145/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI