Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 119/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 119/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 119/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 119/A

Ședința publică din 27.01.2016

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – A. P. M.

JUDECĂTOR – B. F. V.

GREFIER – O. I. B.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..

Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de inculpatul L. M. A., precum și de părțile civile D. A. S. și D. L. împotriva sentinței penale nr. 586/12.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, în dosarul nr._ .

Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 19.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a stabilit termen de pronunțare asupra soluției, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, la data de 27.01.2016, iar astăzi:

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.586 din 12.11.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 178 alin. (2) Vechiul C.pen rap la art. 396 alin 10 C.proc.pen a fost condamnat inculpatul L. M.-A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 38 alin. (1) și (4) din Legea nr. 319/2006 rap la art. 396 alin 10 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul L. M.-A., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirii infracțiunii de nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă.

În baza art. 34 alin. 1 lit. b) rap. la art. 33 lit.b) Vechiul C.pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului L. M.-A. și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 86¹ alin. (2) rap la art. 86¹ alin. (1) lit. b) și c) din Vechiul Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 86² alin. (1) din Vechiul Cod penal.

În temeiul art. 86³alin. (1) din Vechiul Cod penal, pe durata termenului de încercare, s-a impus condamnatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere pe: să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 din Vechiul Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 19 și 25 C.proc.pen rap. la art. 397 CPP rap. la art. 1349, art. 1357, 1381, 1382, 1385, art. 1391 C.civ a fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă D. L. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL la plata către partea civilă D. L. a sumei de 25.000 de euro, echivalent în lei la data plății și dobânda legală penalizatoare aferentă, de la data de 12.11.2011 până la plata efectivă, cu titlu de despăgubiri morale.

În baza art. 19 și 25 C.proc.pen rap. la art. 397 CPP rap. la art. 1349, art. 1357, 1381, 1382, 1385, art. 1391 C.civ a fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă D. A. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL la plata către partea civilă D. L. a sumei de 25.000 de euro, echivalent în lei la data plății și dobânda legală penalizatoare aferentă, de la data de 12.11.2011 până la plata efectivă, cu titlu de despăgubiri morale.

În baza art. 274 alin 1 și 3 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1500 lei.

Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul numărul_/P/2011 din data de 18.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului L. M.-A., pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 C.p. din 1968 (art. 192 alin. 1 și 2 N.C.p.) și nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 38 alin. 1 și 4 din Legea nr. 319/2006 (art. 350 alin. 1 și 3 N.p.), ambele cu aplic. art. 33 lit. b V.C.p. și art. 5 alin. 1 N.C.p.

Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că la data de 12.11.2011, în timp ce își desfășura activitatea de conducător al locului de muncă (șef de șantier), în cadru . SRL, pe șantierul aflat pe . imobilului nr. 112B, Sector 2, București, inculpatul L. M.-A., pe de-o parte, nu a respectat obligația cu privire la securitatea și sănătatea în muncă stabilită prin decizia administratorului . SRL nr. 112/16.09.2011 lit. d), prevăzută și de art. 22 din Legea nr. 319/2006, respectiv de a urmării lucrătorii din subordine în ceea ce privește aplicarea normelor de lucru precum și respectarea instrucțiunilor și legislației de securitate a muncii pe tot parcursul activităților desfășurate, de a îndepărta de la locul de muncă pe cei care nu au respectat instrucțiunile și legislația din domeniul securității în muncă și de a nu supune lucrătorii din subordine unui pericol de accidentare, respectiv pe numiții D. A. A. și martorul Dragomanu C. care efectuau săpături într-un șanț neasigurat, iar pe de altă parte nu a respectat măsurile de protecție colectivă împotriva surpării malurilor, prev. de punctul 10.1, lit. a, Secțiunea a II-a, Partea B, Anexa 4 din HG nr. 300/2006 care stabilește că în cazul excavațiilor trebuie luate masuri corespunzătoare pentru a preveni riscurile de îngropare prin surparea terenului, cu ajutorul unor sprijine, taluzări sau altor mijloace corespunzătoare, deși avea la dispoziție panouri de sprijinire a malurilor puse la dispoziție de . SRL, fapte ce au dus la decesul victimei D. A. A. ca urmare a surpării unuia din malurile canalului și la crearea unui pericol iminent de producere a unui accident de muncă.

Inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin 4 C.proc.pen.

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a probei cu înscrisuri propusă de inculpatul L. M.-A. și părțile civile D. L. și D. A. S..

Totodată, în privința laturii civile a procesului penal, la termenul de judecată din 29.10.2015, instanța a încuviințat și a administrat proba constând în audierea părților civile D. L. și D. A. S., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală, în raport de declarațiile inculpatului de recunoaștere, instanța de fond a reținut că la data de 12.11.2011, în jurul orei 13:00, inculpatul L. M.-A., angajat al . SRL, aflându-se pe șantierul situat pe . imobilului nr. 112B, sector 2, București, în calitate de conducător al locului de muncă, nu a respectat obligația cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, prevăzută de art. 22 din Legea nr. 319/2006 și stabilită în concret în sarcina acestuia prin decizia administratorului . SRL nr. 112/16.09.2011 lit. d) și f), obligație constând în urmărirea lucrătorilor din subordine în ceea ce privește aplicarea normelor de lucru precum și respectarea instrucțiunilor și legislației de securitate a muncii pe tot parcursul activităților desfășurate, îndepărtarea de la locul de muncă a celor care nu au respectat instrucțiunile și legislația din domeniul securității în muncă și de a nu supune lucrătorii din subordine unui pericol de accidentare, precum și de a nu permite începerea activității dacă nu s-au luat toate măsurile de securitate a muncii, și de a opri lucrul la apariția unui pericol iminent de accidentare.

De asemenea, inculpatul L. M.-A. nu a respectat măsurile de protecție colectivă împotriva surpării malurilor, prev. de punctul 10.1, lit. a, Secțiunea a II-a, Partea B, Anexa 4 din HG nr. 300/2006 care stabilește că în cazul excavațiilor trebuie luate masuri corespunzătoare pentru a preveni riscurile de îngropare prin surparea terenului, cu ajutorul unor sprijine, taluzări sau altor mijloace corespunzătoare. Nerespectarea obligației și măsurilor de sănătate și securitate în muncă a condus la surparea unuia dintre malurile șanțului, surpare care a avut ca urmare decesul victimei D. A.-A. și crearea unui pericol iminent de producere a unui accident de muncă.

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente a reieșit că la data de 12.11.2011, ora 13:15, în timp ce numitul D. A.-A. împreună cu alți 2 colegi: Dragomanu C. C. și Pușcalau C. M. efectuau lucrări la rețeaua de canalizare din șantierul aflat pe . imobilelor nr. 110-112 B sector 2, București, sub supravegherea și îndrumarea șefului punctului de lucru – inculpatul L. M.-A., respectiv lucrau la taluzarea șanțului, s-a produs o alunecare de pământ a unui mal al șanțului, numitul D. A.-A. fiind strivit și îngropat de pământ, iar ulterior s-a constatat decesul acestuia, potrivit certificatului medical constatator al decesului nr. 1530 eliberat de I.N.M.L. din 14.11.2011. Conform concluziilor raportului de necropsie A_ din 14.05.2012, emis de INML, moartea lui D. A.-A. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral și cranio-facial cu fractură complexă comunitivă de viscero și neurocraniu survenit în cadrul unui politraumatism, ce a mai asociat contuzii pulmonare. Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin comprimare între corpuri/planuri dure, posibil neregulate (posibil în context și similar cu datele de anchetă înaintate – prăbușire mal de pământ).

Martorul Dragomanu C. C. a declarat că la data de 12.11.2011, în jurul orei 13:00, după ce inculpatul L. M.-A. le-a solicitat acestuia și numitului D. A.-A. să îndrepte (fixeze) o țeavă ce se afla în interiorul unui șanț în existau infiltrații de apă și, ulterior momentului în care au intrat în șanț, a simțit un val de aer și a observat că al său coleg, D. A.-A. a fost acoperit de pământ. Deși, ajutat fiind de martorul Pușcalau C. M. și de inculpatul L. M.-A., a încercat să îl scoată șanț pe D. A.-A., după venirea echpajelor de urgență s-a constatat decesul acestuia. Totodată, martorul a arătat că la data producerii accidentului nu s-a folosit dispozitivul de protecție a malurilor care se afla în apropiere, deoarece inculpatul L. M.-A. a spus că nu este nevoie întrucât acel șanț urma să fie astupat după terminarea lucrării.

Aspectele relatate de martorul Dragomanu C. C. s-au coroborat cu cele declarate de martorul Pușcalau C. M. conform cărora, la data de 12.11.2011, ora 13:00, se afla pe șantierul de pe . activitatea în funcția de operator utilaje, în concret lucrând pe un bludoexcavator sub coordonarea șefului de șantier, inculpatul L. M.-A.. După ce numiții D. A.-A. și Dragomanu C. C. au coborât în șanț a auzit un strigăt, a coborât din buldoexcavator și a observat că numitul D. A.-A. era acoperit cu pământ, pământ pe care Dragomanu C. C. încerca să îl îndepărteze cu lopata, operațiune dificilă din cauza umidității solului. La solicitarea inculpatului L. M.-A., martorul P. C. M. a pornit buldoexcavatorul și a scos câteva cupe de pământ pentru a-l elibera pe D. A.-A..

Inculpatul L. M.-A. a declarat că la data de 12.11.2011, în jurul orei 13:00, se afla împreună cu numiții D. A.-A., Dragomanu C. C. și P. C. M. pe șantierul de pe . lucrări de canalizare, iar după a intrat cu ce cei doi muncitori în șanțul săpat pentru a fixa o conducta, a ieșit din șanț și i-a lăsat pe aceștia să continue lucrarea îndepărtându-se. Ulterior, după ce a auzit un țipăt, inculpatul L. M.-A. a revenit și constatând că numitul D. A.-A. era acoperit cu pământ, i-a solicitat martorului P. C. M. să sape cu excavatorul lateral pentru a-l putea scoate pe acesta, însă, la momentul sosirii medicilor la fața locului, s-a constatat decesul acestuia.

Cu referire la circumstanțele producerii accidentului, din procesul-verbal întocmit la data de 12.11.2011 și planșele foto nr. 21-24, 35 coroborate cu declarațiile inculpatului L. M.-A. și ale martorilor Dragomanu C. C., Pușcalau C. M., I. C. G., P. Ș. și G. A. și cu procesul verbal de control al Inspectoratului de Stat în Construcții a rezultat că șanțul săpat avea, în dreptul imobilelor cu nr. 110-112B de pe . de 25 de m, 3 m adâncime și 1 m lățime, iar înspre . de 2 m și lățimea de 1,5 m, lucrările de pozare (fixare) conductă PVC efectuându-se în săpătură deschisă, pământul scos din șanț fiind depozitat pe malurile șanțului. Astfel, deși la locul faptei s-a constatat prezența unui dispozitiv de susținere a malurilor, acesta nu a fost folosit la data de 12.11.2011, cu toate că acesta a fost adus la punctul de lucru, cu o lună înainte, tocmai în vederea sprijinirii malurilor șanțului în care se observaseră infiltrații de apă.

Cu referire la umiditatea solului martorul Palarmaciuc G. a declarat că în dimineața zilei 12.11.2011 a pus la dispoziția muncitorilor de pe șantierul de pe . pentru a remedia o avarie care s-a produs la conducta din interiorul șanțului și a observat că în interiorul șanțului de 2,5-3 m s-a adunat o baltă de apă generată de conducta avariată dar și de infiltrațiile existente în interiorul solului. Existența infiltrațiilor de apă era cunoscută și de administratorul . SRL, martorul I. C.-G., care a declarat că firma a pus la dispoziția muncitorilor o motopompă de apă pentru a evacua apa.

Inculpatul L. M.-A., în declarațiile date în cursul urmăririi penale a confirmat faptul că la executarea lucrării nu s-a folosit dispozitivul de fixare a malurilor deși se cunoștea faptul că existau infiltrații în sol, însă a invocat că acest dispozitiv nu încăpea în șanțul săpat cu buldoexcavatorul care avea 0,60 m lățime. Totuși, raportat la documentația avizată, instanța reține că șanțul trebuia să aibă lățimea de 0,80 m tocmai pentru a asigura introducerea dispozitivului de protecție.

Cu referire la obligațiile care îi incumbau inculpatului L. M.-A., instanța de fond a reținut că în calitate de conducător al locului de muncă (șef șantier), conform celor stipulate în decizia de desemnare în funcție nr. 112/16.09.2011, respectiv art. 1 lit d) și f) avea obligațiile de a urmăririi lucrătorii din subordine în ceea ce privește aplicarea normelor de lucru precum și respectarea instrucțiunilor și legislației de securitate a muncii pe tot parcursul activităților desfășurate, de a îndepărta de la locul de muncă pe cei care nu au respectat instrucțiunile și legislația din domeniul securității în muncă, de a nu supune lucrătorii din subordine unui pericol de accidentare, precum și de a nu permite începerea activității dacă nu s-au luat toate măsurile de securitate a muncii și de a opri lucru la apariția unui pericol iminent de accidentare.

Prin nerespectarea măsurilor de protecție privind securitatea în muncă, respectiv prin omisiunea de a utiliza dispozitivul de susținere a malurilor s-a produs o stare de pericol cu privirea la securitatea și sănătatea numiților Dragomanu C. C. și D. A.-A., stare de pericol care s-a concretizat prin decesul numitului D. A.-A..

Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului L. M.-A., angajat al . SRL, care, la data de 12.11.2011, ora 13:00, aflându-se pe șantierul situat pe . imobilului nr. 112B, Sector 2, București, în calitate de conducător al locului de muncă, nu a respectat obligația cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, prevăzută și de art. 22 din Legea nr. 319/2006 și stabilită în concret în sarcina acestuia prin decizia administratorului . SRL nr. 112/16.09.2011 lit. d) și f), obligație constând în urmărirea lucrătorilor din subordine în ceea ce privește aplicarea normelor de lucru precum și respectarea instrucțiunilor și legislației de securitate a muncii pe tot parcursul activităților desfășurate, îndepărtarea de la locul de muncă a celor care nu au respectat instrucțiunile și legislația din domeniul securității în muncă și de a nu supune lucrătorii din subordine unui pericol de accidentare, precum și de a nu permite începerea activității dacă nu s-au luat toate măsurile de securitate a muncii, și oprirea lucrului la apariția unui pericol iminent de accidentare și nu a respectat măsurile de protecție colectivă împotriva surpării malurilor, prev. de punctul 10.1, lit. a, Secțiunea a II-a, Partea B, Anexa 4 din HG nr. 300/2006 care stabilește că în cazul excavațiilor trebuie luate masuri corespunzătoare pentru a preveni riscurile de îngropare prin surparea terenului, cu ajutorul unor sprijine, taluzări sau altor mijloace corespunzătoare, nerespectare care au dus la decesul victimei D. A. A. ca urmare a surpării unuia din malurile canalului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 C.p. din 1968.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 2 C.p. din 1968, instanța reține că elementul material constă în omisiunea de a respecta măsurile necesare pentru securitatea și sănătatea muncitorilor care-și desfășurau activitatea sub coordonarea sa, în concret nerespectarea de către inculpatul L. M.-A. a unor dispoziții care reglementează activitatea pe șantier, în speță, prevederile art. art. 10.1 lit. a Secțiunea a 2-a, partea B, Anexa 4 din Hotărârea de Guvern nr. 300/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru șantierele temporare sau mobile: în cazul excavațiilor, puțurilor, lucrărilor subterane sau tunelurilor, trebuie luate măsuri corespunzătoare: a) pentru a preveni riscurile de îngropare prin surparea terenului, cu ajutorul unor sprijine, taluzări sau altor mijloace corespunzătoare și disp. art. 22 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă conform cărora fiecare lucrător trebuie să își desfășoare activitatea, în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă, omisiune care a condus la decesul numitului D. A. A..

Omisiunea inculpatului L. M.-A., de a respecta dispozițiile legale anterior menționate a avut ca urmare imediată decesul victimei D. A. A., urmarea imediată constând în atingerea adusă vieții persoanei și relațiilor sociale în legătură cu dreptul la viață, valoare socială ocrotită penalmente. Astfel, inculpatul L. M.-A., aflându-se în exercițiul profesii de inginer în construcții și desfășurând activități pe șantierul din . a nerespectării obligațiilor și măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, a cauzat decesul numitului D. A. A..

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din faptul că prin nerespectarea măsurilor de protecție privind securitatea în muncă, respectiv omisiunea de a utiliza dispozitivul de susținere a malurilor, s-a produs surparea unuia dintre acestea peste victima D. A.-A., survenind decesul acestuia legătura de cauzalitate fiind dovedită cu certitudine de raportul medico-legal de necropsie, ale cărui concluzii sunt în sensul că între leziunile traumatice și cauza medicală a decesului există legătură de cauzalitate directă.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul L. M.-A. a acționat cu vinovăție în modalitatea culpei simple, conform dispozițiilor art. 19 alin. (2) lit. b) C. pen. din 1968, întrucât inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă. Astfel, din punct de vedere al obligației de prevedere a rezultatului, instanța reține că inculpatul trebuia să prevadă că, prin nerespectarea măsurilor privind securitatea în domeniul în care își desfășura activitatea, respectiv prin neasigurarea malurilor se putea produce surparea acestora și, în condițiile în care muncitorii lucrau în acel loc, inclusiv producerea de leziuni tanatogeneratoare. În ceea ce privește capacitatea de prevedere, inculpatul L. M.-A. putea să prevadă rezultatul raportat la propria experiență în construcții, de altfel, previzibilitatea decesului victimei este accesibilă orcărei persoane cu o diligență medie.

Fapta inculpatului L. M.-A., angajat al . SRL, care, la data de 12.11.2011, ora 13:00, aflându-se pe șantierul situat pe . imobilului nr. 112B, Sector 2, București, în calitate de conducător al locului de muncă, nu a respectat obligația cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, prevăzută de art. 22 din Legea nr. 319/2006 și stabilită în concret în sarcina acestuia prin decizia administratorului . SRL nr. 112/16.09.2011 lit. d) și f), obligație constând în urmărirea lucrătorilor din subordine în ceea ce privește aplicarea normelor de lucru precum și respectarea instrucțiunilor și legislației de securitate a muncii pe tot parcursul activităților desfășurate, de a îndepărta de la locul de muncă pe cei care nu au respectat instrucțiunile și legislația din domeniul securității în muncă și de a nu supune lucrătorii din subordine unui pericol de accidentare, precum și de a nu permite începerea activității dacă nu s-au luat toate măsurile de securitate a muncii, și oprirea lucrului la apariția unui pericol iminent de accidentare și nu a respectat măsurile de protecție colectivă împotriva surpării malurilor, prev. de punctul 10.1, lit. a, Secțiunea a II-a, Partea B, Anexa 4 din HG nr. 300/2006 care stabilește că în cazul excavațiilor trebuie luate masuri corespunzătoare pentru a preveni riscurile de îngropare prin surparea terenului, cu ajutorul unor sprijine, taluzări sau altor mijloace corespunzătoare, pentru a preveni riscurile de îngropare prin surparea terenului, cu ajutorul unor sprijine, taluzări sau altor mijloace, conducând astfel la crearea unui pericol iminent de producere a unui accident de muncă întrunește elementele constitutive al infracțiunii de nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 38 alin. 1 și 4 din Legea nr. 319/2006.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 38 alin. 1 și 4 din Legea nr. 319/2006, instanța reține că elementul material constă în omisiunea de a respecta măsurile necesare pentru securitatea și sănătatea muncitorilor care își desfășurau activitatea sub coordonarea sa, în concret nerespectarea de către inculpatul L. M.-A. a unor dispoziții care reglementează activitatea pe șantier, în speță, prevederile art. art. 10.1 lit. a Secțiunea a 2-a, partea B, Anexa 4 din Hotărârea de Guvern nr. 300/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru șantierele temporare sau mobile: în cazul excavațiilor, puțurilor, lucrărilor subterane sau tunelurilor, trebuie luate măsuri corespunzătoare: a) pentru a preveni riscurile de îngropare prin surparea terenului, cu ajutorul unor sprijine, taluzări sau altor mijloace corespunzătoare și disp. art. 22 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă conform cărora fiecare lucrător trebuie să își desfășoare activitatea, în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă, omisiune care a condus crearea unui pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă.

Omisiunea inculpatului L. M.-A., de a respecta dispozițiile legale anterior menționate a avut ca urmare imediată starea de pericol iminentă cu privire la producerea unui accident de muncă.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din faptul că prin nerespectarea măsurilor de protecție privind securitatea în muncă, respectiv omisiunea de a utiliza dispozitivul de susținere a malurilor, s-a generat stare de pericol cu referire la securitatea și sănătatea persoanelor.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul L. M.-A. a acționat cu vinovăție în modalitatea culpei simple, conform dispozițiilor art. 19 alin. (2) lit. b) C. pen. din 1968, întrucât inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă. Astfel, din punct de vedere al obligației de prevedere a rezultatului, instanța reține că inculpatul trebuia să prevadă că, prin neluarea măsurilor privind securitatea în domeniul în care își desfășura activitatea, respectiv prin neasigurarea malurilor se generează o stare de pericol raportat la sănătatea și securitatea persoanelor. În ceea ce privește capacitatea de prevedere, inculpatul L. M.-A. putea să prevadă starea de pericol raportat la propria experiență în construcții, de altfel, previzibilitatea existenței acestei stări de pericol este accesibilă oricărei persoane cu o diligență medie.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzelor conform art. 5 alin. 1 C. pen, instanța a constatat că inculpatul a săvârșit cele două fapte în data de 12.11.2011, moment la care era în vigoare Codul penal 1968, iar la data judecării prezentei cauze este în vigoare Legea nr. 289/2009 privind Codul penal (Noul Cod Penal).

Prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de legile succesive, instanța a reținut că limitele de pedeapsă pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 C.p. din 1968 (2-7 ani închisoare) și nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 38 alin. 1 și 4 din Legea nr. 319/2006 (3 luni-1 an închisoare sau amenda), nu au suferit modificări. Totuși, având în vedere faptul că cele două infracțiuni sunt concurente instanța reține că sub aspectul tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni sunt mai favorabile dispozițiile art. 34 Codul penal 1968 conform cărora sporul de până la 5 ani închisoare este facultativ, față de prev. art. 39 N. C. pen conform cărora sporul de 1/3 este obligatoriu.

Raportat la cele două infracțiuni reținute de instanță ca fiind săvârșite de către inculpatul L. M.-A., la data de 12.11.2011 și având în vedere modul de comitere al acestora, respectiv prin aceeași inacțiune, prin nerespectarea obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă pentru desfășurarea unei activități în cadrul unui șantier, sunt aplicabile dispozițiile art.33 lit. b C. pen din 1968, respectiv cele care reglementează concursul ideal de infracțiuni.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 C. pen. de la 1968, respectiv a ținut seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În privința săvârșirii de către inculpatul L. M.-A. a infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 C.p. din 1968, s-a reținut că a recunoscut comiterea faptei și a solicitat judecarea cauzei numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor în circumstanțiere, cerere admisă, astfel că în temeiul art. 396 alin. (10) C. proc. pen, instanța reținând aceeași situație de fapt ca cea descrisă în rechizitoriu, limitele pedepsei închisorii se reduc cu o treime, respectiv de la 2-7 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare – 4 ani și 8 luni închisoare. Prin raportare la persoana inculpatului L. M.-A. și la modul de comitere al faptei, instanța reține că inculpatul are 28 ani, are studii superioare fiind inginer constructor, este bine integrat în societate și nu are antecedente penale iar nerespectarea obligațiilor și măsurilor privind securitatea și sănătatea în muncă, faptă care a condus la decesul persoanei vătămate D. A. A., a avut la bază culpa, generată de lipsa de experiență a inculpatului.

În privința săvârșirii de către inculpatul L. M.-A. a infracțiunii de nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 38 alin. 1 și 4 din Legea nr. 319/2006, instanța a reținut că inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a solicitat judecarea cauzei numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor în circumstanțiere, cerere admisă, astfel că în temeiul art. 396 alin. (10) C. proc. pen, instanța reținând aceeași situație de fapt ca cea descrisă în rechizitoriu, limitele pedepsei închisorii se reduc cu 1/3, respectiv de la 3 luni - 1 an închisoare la 2 luni închisoare – 8 luni închisoare. Prin raportare la persoana inculpatului L. M.-A. instanța reține că acesta are 28 ani, este inginer constructor, bine integrat în societate, fiind la primul contact cu legea penală.

Pe latură civilă, s-a reținut că persoanele vătămate D. L. și D. A. S. s-au constituit, la data de 18.02.2015, parți civile în cauză cu suma de 80.000 de euro și fiecare, reprezentând daune morale, solicitând și acordarea de dobândă legală penalizatoare de la data de 12.11.2011 până la plata efectivă.

În ceea ce privește acțiunile civile exercitate de părțile civile D. L. și D. A. S., instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Totodată, conform art. 1382 C. civ, rap. la 1373 C. civ, comitentul răspunde în solidar cu prepusul său pentru faptele comise de acesta din urmă ori de câte ori faptele săvârșite au legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.

Pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală, potrivit art. 1357 C. civ. este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, vinovăția autorului faptei, existența unui prejudiciu și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.

Cu referire la fapta ilicită, instanța a reținut că aceasta constă în nerespectarea de către inculpatul L. M.-A. a măsurilor privind securitatea și sănătatea în muncă, în speță neasigurarea malurilor contra surpărilor înaintea începerii executării lucrărilor, faptă ilicită care a condus la decesul victimei D. A. A..

În privința existenței prejudiciului, prin raportare la disp. art. 1391 alin. 2 C. civ. acesta constă în suferința morală generată de moartea victimei. Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu a rezultat din faptul că durerea încercată are la bază tocmai decesul victimei produs ca urmare a nerespectării măsurilor privind securitatea și sănătatea în muncă.

În ceea ce privește vinovăția, instanța a reținut că în materie delictuală, conform art. 1357 (2) C. civ., răspunderea este generată chiar de cea mai mică culpă, în speță inculpatul L. M. A. s-a aflat în culpă cu privire la nerespectarea măsurilor de securitate.

Având în vedere că instanța a reținut îndeplinirea condițiilor privind răspunderea pentru fapta proprie în ceea ce îl privește pe inculpatul L. M. A., constatând că acesta are calitatea de prepus al comitentului . SRL, fiind angajat al acestei societăți, fapta fiind comisă în legătură cu atribuțiile încredințate, prin raportare la disp. art. 1373 și 1382 C. civ., instanța reține îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a comitentului pentru fapta prepusului.

Cu referire la sumele solicitate cu titlu de daunele morale, acestea sunt greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe o compensare a pierderii suferite de părțile civile. Totuși, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele, măsura în care părțile civile au fost afectate emoțional și familial.

Prin raportare la criteriile enumerate, instanța a reținut că partea civilă D. L. este mama victimei D. A. A., iar din declarația acesteia dată la 29.10.2015 a reieșit că locuia împreună cu fiul ei, era foarte apropiată de acesta și motivul pentru care D. A. A. s-a angajat a fost acela de a câștiga bani pentru a o ajuta pe mama sa, iar din declarația parții civile D. A. S. a rezultat că aceasta este sora victimei D. A. A., locuia împreună cu acesta și, fiind singurul său frate, era foarte apropiată de acesta.

Totodată, instanța a mai reținut că victima D. A. A. avea la data decesului 20 de ani constituind un sprijin moral dar și financiar pe care se putea baza familia sa, iar în urma decesului acestuia, atât mama cât și sora acestuia au fost puternic afectate atât emoțional cât și familial.

Prin raportare la prev. art. 1530 și art. 1535 C. civ., creditorul are dreptul la daune - interese moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau stabilit de lege, iar conform art. 1523 alin. 2 lit. e) debitorul se află de drept în întârziere în cazul în care obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale.

Având în vedere considerentele de mai sus, reținând culpa comună, în privința producerii decesului, a inculpatului și a persoanei vătămate D. A. A. care, deși fiind instruit cu privire la normele de securitate și sănătate în muncă a coborât în șanțul săpat înaintea instalării dispozitivului de asigurare a malurilor, s-a reținut de instanța de fond că - în baza art. 19 și 25 C.proc.pen rap. la art. 397 CPP rap. la art. 1349, art. 1357, 1381, 1382, 1385, art. 1391 C.civ - se impune admiterea în parte a acțiunilor civile promovate de părțile civile D. L. și D. A. S. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata către părțile civile D. L. și D. A. S. a sumei de 25.000 de euro pentru fiecare parte și a dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data de 12.11.2011 până la plata efectivă, cu titlu de despăgubiri morale.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpatul L. M. A. și părțile civile D. A. S. și D. L., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 03.12.2015 sub nr._ (_ ).

Apelantul inculpat L. M. A. a criticat hotărârea pentru netemeinicie, atât pe latură penală cât și pe latură civilă, solicitând să fie micșorat cuantumul termenului de încercare de 4 ani, dar și reducerea sumei la care a fost obligat inculpatul cu titlu de daune morale către părțile civile.

Apelantele-părți civile D. A. S. și D. L. au solicitat admiterea apelurilor și au criticat sentința atacată cu privire la dispoziția instanței de fond de diminuare a daunelor morale pe care le-au solicitat și că în mod greșit s-a reținut și o culpă victimei, pe motiv că nu ar fi respectat normele de protecție a muncii, invocând și faptul că instructajul în acest sens nu s-a efectuat în mod corespunzător, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză.

În fața instanței de apel, inculpatul a arătat că nu dorește să dea o nouă declarație, dar a precizat că și le menține pe cele date anterior.

Sub aspectul probatoriului nu s-au formulat cereri în fața instanței de apel.

Curtea, analizând apelurile declarate în cauză în raport de criticile formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 C. pr. pen., constată că apelul declarat de inculpatul L. M. A. este fondat, iar apelurile declarate de părțile civile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Reevaluând materialul probator administrat în cauză, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod judicios situația de fapt, constatând în mod corect că inculpatul L. M.-A., angajat al . SRL, se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal din 1968, și a infracțiunii de nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prevăzută de art. 38 alin. 1 și 4 din Legea nr. 319/2006.

Astfel, s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul, la data de 12.11.2011, ora 13:00, aflându-se pe șantierul situat pe . imobilului nr. 112B, Sector 2, București, în calitate de conducător al locului de muncă, nu a respectat obligația cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, prevăzută și de art. 22 din Legea nr. 319/2006 și stabilită în concret în sarcina acestuia prin decizia administratorului . SRL nr. 112/16.09.2011 lit. d) și f), constând în urmărirea lucrătorilor din subordine în ceea ce privește aplicarea normelor de lucru precum și respectarea instrucțiunilor și legislației de securitate a muncii pe tot parcursul activităților desfășurate, îndepărtarea de la locul de muncă a celor care nu au respectat instrucțiunile și legislația din domeniul securității în muncă și de a nu supune lucrătorii din subordine unui pericol de accidentare, precum și de a nu permite începerea activității dacă nu s-au luat toate măsurile de securitate a muncii, și oprirea lucrului la apariția unui pericol iminent de accidentare și nu a respectat măsurile de protecție colectivă împotriva surpării malurilor, prev. de punctul 10.1, lit. a, Secțiunea a II-a, Partea B, Anexa 4 din HG nr. 300/2006 care stabilește că în cazul excavațiilor trebuie luate masuri corespunzătoare pentru a preveni riscurile de îngropare prin surparea terenului, cu ajutorul unor sprijine, taluzări sau altor mijloace corespunzătoare, nerespectare care au dus la decesul victimei D. A. A. ca urmare a surpării unuia din malurile canalului.

Relevante în acest sens sunt probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică (fl. 16-42 d.u.p.), declarație persoană vătămată D. L., proces-verbal de control al Inspectoratului de Stat în Construcții (fl. 53-56 d.u.p), contract prestări servicii nr. 51 din 04.07.2011 (fl. 59-67d.u.p.) și convenția anexă de securitate și sănătate în muncă și situații de urgență (fl. 68-72d.u.p.), decizia nr. 112/16.09.2011 de numire a lui L. M., având funcția de conducător de loc de muncă în cadrul . SRL, ca responsabil cu securitatea și sănătatea în muncă (fl. 73-74 d.u.p.), declarații inculpat L. M.-A. (fl. 222-223, 226-228 d.u.p), declarații reprezentant legal al . SRL-I. C.-G. (fl. 110-111, 113-115 d.u.p), declarațiile martorilor Dragomanu C.-C., P. C.-M., R. V., G. A., Palamarciuc G., P. Ș., concluziile medicului legist conform adresei nr. A_ din 14.05.2012 (fl. 138 d.u.p), proces-verbal de cercetare nr._/24.09.2012 (fl. 145-161 din vol. I d.u.p.) și dosar ITM nr. 669/SSM/_/2012 (vol. II d.u.p).

De altfel, inculpatul nu a contestat situația de fapt, care a reieșit din probele administrate în faza de urmărire penală, pe care inculpatul și le-a însușit în totalitate prin declarația dată în fața primei instanțe (fila 112 dosar fond), solicitând aplicarea dispozițiilor art. 375 C.proc.pen.

De asemenea, în mod corect a stabilit instanța de fond că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1968, având în vedere că limitele de pedeapsă sunt aceleași conform noii reglementări, însă regimul sancționator al concursului de infracțiuni și cel al suspendării executării pedepsei sub supraveghere fiind mai aspre în actuala legislație penală.

Referitor la pedepsele principale stabilite de către instanța de fond, Curtea constată că acestea au fost judicios individualizate, raportat la criteriile impuse de lege prin art. 72 Cod penal din 1968, pedepsele aplicate - orientate spre cuantumul minim - corespunzând scopului preventiv-educativ al pedepsei. Totodată, Curtea - în acord cu instanța de fond - constată că sunt îndeplinite și cerințele art. 86¹ Cod penal din 1968, nefiind necesară executarea pedepsei în regim privativ de libertate, având în vedere că inculpatul este o persoană integrată în comunitate, are studii superioare, un loc de muncă, este la primul conflict cu legea penală, are o vârstă tânără și un domiciliu stabil, a manifestat o atitudine de regret, asumându-și responsabilitatea faptelor comise, astfel încât pronunțarea condamnării, dublată de impunerea unor măsuri de supraveghere și obligații prevăzute de lege, constituie un avertisment suficient pentru ca inculpatul să nu mai itereze conduita ilicită și să se conformeze pe viitor prescripțiilor impuse de legea penală.

De altfel, inculpatul nu a contestat cuantumul pedepselor aplicate, ci termenul de încercare stabilit în cauză. Curtea reține, în acest sens, că potrivit art. 86 ² Cod penal din 1968, termenul de încercare în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp, între 2 și 5 ani. În cauza de față, s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani, adică exact durata minimă care putea fi stabilită: 2 ani – durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat cel mai scurt interval prevăzut de lege, de 2 ani.

Pe cale de consecință, reducerea termenului de încercare ar echivala cu o încălcare a prevederilor legale, astfel încât motivul de apel invocat de inculpat în acest sens este nefondat.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, criticile inculpatului sunt - însă - fondate, astfel cum se va arăta în continuare.

Prima instanță a reținut corect îndeplinirea condițiilor privind răspunderea pentru fapta proprie în ceea ce îl privește pe inculpatul L. M. A. și constatând că acesta are calitatea de prepus al comitentului . SRL, fiind angajat al acestei societăți și fapta fiind comisă în legătură cu atribuțiile încredințate, prin raportare la disp. art. 1373 și 1382 C. civ., a apreciat în mod judicios că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a comitentului pentru fapta prepusului.

Referitor la cuantumul daunelor morale acordate, însă, trebuie să se țină cont și de culpa victimei în producerea accidentului de muncă, iar această culpă a existat, contrar susținerilor părților civile, fiind dovedită de probele administrate în cauză.

Astfel, victima D. A. A. a fost instruită cu privire la normele de securitate și sănătate în muncă, astfel cum rezultă din fișa de instruire individuală pentru securitate și sănătate în muncă de la filele 67-73 vol. II DUP. Afirmațiile părților civile, în sensul că instruirea s-a realizat pur formal, iar victima nu ar fi fost conștientă de riscurile la care se expune sunt nefondate, având în vedere că din declarațiile martorilor audiați în cauză și din conținutul procesului verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente rezultă faptul că șanțul respectiv era de 2,5 metri, depășind statura unei persoane obișnuite și fiind previzibilă îngroparea unei persoane în cazul surpării, mai ales în contextul în care martorii (inclusiv martorul Dragomanu Corbel C., muncitor necalificat, ca și victima) au relatat că pământul era instabil din cauza infiltrațiilor de apă.

În plus, potrivit art. 22 din Legea nr. 319/2006, fiecare lucrător trebuie să își desfășoare activitatea, în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă. Pe cale de consecință, pe lângă culpa conducătorului de șantier, inculpatul L., este justificată și reținerea culpei victimei și în mod evident această culpă nu înlătură vinovăția inculpatului în nerespectarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă, dar nici nu se poate face abstracție de existența ei la momentul stabilirii întinderii răspunderii civile delictuale, respectiv a cuantumului daunelor morale la care au dreptul părțile civile în cauză.

Daunele morale reprezintă o modalitate de acoperire a prejudiciului suferit de victima unei infracțiuni ori delict civil ce nu se obiectivează în realitatea înconjurătoare, în contrast cu daunele materiale, ce antrenează o micșorare a patrimoniului victimei ca urmare a producerii faptei păgubitoare (respectiv distrugeri de bunuri, cheltuieli pentru tratamente medicale, pentru decesul victimei etc.).

Daunele morale, deci, nu reprezintă o micșorare a patrimoniului victimei, ci reprezintă un prejudiciu de natură pur psihică al părții civile, ce poate cuprinde mai multe componente. Astfel, în speță daunele morale le reprezintă suferințele subiective ale apropiaților unei victime decedate, provocate de decesul persoanei.

Din acest motiv, nu există nici un criteriu prevăzut de lege pentru stabilirea cuantumului acestor daune, fiind lăsate la aprecierea instanței, de la caz la caz.

În speță, Curtea constată că părțile civile au suferit un astfel de prejudiciu în urma decesului victimei, având în vedere strânsele legături afective dintre părinți și copii, respectiv dintre frați și surori, dar și împrejurarea că victima avea o vârstă tânără, locuia împreună cu mama și sora sa, existând relații apropiate între părțile civile și victimă, oferind familiei sprijin moral și financiar constant.

Curtea reține că suferințele persoanelor apropiate victimei au un caracter definitiv, în sensul că se produc și se manifestă în întregime la data morții celui în cauză, oricât de puternice ar fi acestea, iar ulterior, în mod obișnuit, se produce un proces de atenuare treptată a acestor suferințe. Prin contrast, suferințele morale în caz de vătămări corporale se prelungesc în timp, dincolo de momentul producerii lor, pe perioadă nedefinită (uneori, pentru tot restul vieții victimei), fiecare zi reprezentând o nouă încercare psihică și fizică pentru victimă, ceea ce justifică în anumite cazuri acordarea unor daune morale mai mari în caz de vătămări corporale față de cele acordate în caz de deces.

Având în vedere toate aceste aspecte, dar și principiul reparației echitabile și proporționale, cât și culpa victimei în producerea accidentului, apreciată ca fiind în proporție de 40%, pentru motivele arătate mai sus, Curtea va reduce cuantumul daunelor morale datorate de către inculpatul L. M. A., în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, către fiecare dintre părțile civile D. A. S. și D. L. de la câte 25.000 euro (echivalentul în lei la data plății și dobânda legală aferentă de la 12.11.2011 până la data plății efective) la câte 15.000 Euro (echivalentul în lei la data plății și dobânda legală aferentă de la 12.11.2011 până la data plății efective) către fiecare parte civilă.

Curtea apreciază că sumele menționate pot acoperi prejudiciul moral încercat de părțile civile (suferința produsă familiei victimei fiind de necontestat), însă cele solicitate de acestea, în cuantum de câte 80.000 Euro, apărând excesive prin raportare la criteriile menționate, iar acordarea de daune morale nu trebuie să se transforme într-o sursă de îmbogățire fără justă cauză, motiv pentru care apelurile părților civile vor fi respinse ca nefondate.

Față de aceste considerente, Curtea - în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. - va respinge ca nefondate apelurile declarate de către părțile civile D. A. S. și D. L..

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul declarat de inculpatul L. M. A. împotriva sentinței penale nr. 586/12.11.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București.

Va desființa în parte sentința penală apelată și va reduce cuantumul daunelor morale datorate de către inculpatul L. M. A., în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, către fiecare dintre părțile civile D. A. S. și D. L. de la câte 25.000 euro (echivalentul în lei la data plății și dobânda legală aferentă de la 12.11.2011 până la data plății efective) la câte 15.000 Euro (echivalentul în lei la data plății și dobânda legală aferentă de la 12.11.2011 până la data plății efective) către fiecare parte civilă.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin. 2,4 C.p.p. vor fi obligate apelantele părți civile D. A. S. și D. L. la plata a câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de către părțile civile D. A. S. și D. L..

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul L. M. A. împotriva sentinței penale nr. 586/12.11.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București.

Desființează în parte sentința penală nr. 586/12.11.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București și rejudecând:

Reduce cuantumul daunelor morale datorate de către inculpatul L. M. A., în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, către fiecare dintre părțile civile D. A. S. și D. L. de la câte 25.000 euro (echivalentul în lei la data plății și dobânda legală aferentă de la 12.11.2011 până la data plății efective) la câte 15.000 Euro (echivalentul în lei la data plății și dobânda legală aferentă de la 12.11.2011 până la data plății efective) către fiecare parte civilă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin. 2,4 C.p.p. obligă apelantele părți civile D. A. S. și D. L. la plata a câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. P. M. B. F. V.

GREFIER,

O. I. B.

red. A.P.M./16.02.2016

dact. A.L. 2 ex.

Jud. Sect. 2 București – jud.: R. F.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 103/2016. Curtea...		Înşelăciunea privind asigurările. Art.245 NCP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 103/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI