Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 238/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 3765/337/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.238/A/2015
Ședința publică din 13 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTOR: I. C. M.
GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: C. O. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul P. C. G. împotriva sentinței penale nr.256 din data de 22.10.2014 a Judecătoriei Z., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. din data de 24.06.2014 din dosar nr. 2024/P/2013, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. C. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a procedat la identificarea inculpatului, acesta legitimându-se cu C.I. . nr._ eliberat de SPCLEP Z. la 08.10.2012, având CNP_ și dom.în . jud.S..
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Inculpatul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că nu are antecedente penale. De asemenea, arată că este de acord cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, dar pe un termen de încercare mai scurt.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Având în vedere circumstanțele concrete în care s-a comis fapta, alcoolemia mare a inculpatului și persoana acestuia, pedeapsa aplicată a fost just individualizată, iar modalitatea de executare corect aleasă.
CURTEA
Deliberând reține că,
Prin sentința penală nr.256 din 22.10.2014 a Judecătoriei Z., în baza 386 alin.1 Cod procedură penală și a art. 5 Cod penal, reținând legea penală mai favorabilă inculpatului P. C. G., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal, în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată.
În baza art. 87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată cu aplicarea art. 5 Cod penal și a prevederilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul P. C.-G., fiul lui G. și R., născut la data de 15.10.1988, în mun. Z., jud. S., CNP_, cetățean român, necăsătorit, studii medii, ocupație muncitor, loc de muncă . antecedente penale, domiciliat în ., jud. S., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art.71 alin.1 Cod penal 1969, raportat la art.12 din Legea 187/2012, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.861 Cod penal 1969 s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, termen stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal 1969.
S-a încredințat Serviciului de Probațiune S. supravegherea inculpatului pe durata termenului de încercare.
În baza art.863 alin.1 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune S.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Datele prevăzute la art. 863 alin.1 lit. b, c și d Cod penal s-au comunicat Serviciului de Probațiune S..
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal 1969.
În baza art. 404 alin.2 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere, în cursul termenului de încercare.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul P. C. G. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. din data de 24.06.2014 din dosar nr. 2024/P/2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P. C.-G. pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 26.06.2014 sub nr._ .
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență, că în data de 01.09.2013 învinuitul P. C.-G., după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și a condus pe drum public – . mun. Z. - având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, respectiv 2.05 g/l alcool pur în sânge .
În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului, în actul de sesizare a instanței s-au indicat următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f. 6), declarațiile inculpatului (f.8,11,12,13), declarația martorului P. D. (f. 15, 16), proces-verbal de prelevare (f.20), buletin de examinare clinică (f.18), rezultat alcotest(f. 17), buletin de analiză toxicologică – alcoolemie (f.22), fișă cazier judiciar (f.9).
Prin încheierea din data de 08.08.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
La termenul de judecată din 22.10.2014, inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii prev. de art.375 C.p.p. declarând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți ( f. 37). Cererea inculpatului a fost admisă de către instanță, iar cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art. 375Cod procedură penală, inculpatul arătând că nu dorește să depună înscrisuri la dosar.
Inculpatul P. C. - G. este posesor al permisului de conducere ., valabil pentru categoria B și în data de 01.09.2013, în jurul orelor 0110, inculpatul a condus autoturismul marca Volkswagen Polo, cu numărul de înmatriculare_, pe . zona Casei Armatei din mun. Z., împrejurare în care inculpatul a fost oprit pentru control de către un echipaj al poliției rutiere care efectua controlul și supravegherea traficului rutier.
Întrucât emana halenă alcoolică, în prezența martorului P. D., care erau pasager în autoturism, inculpatul a fost testat cu aparatul alcotest marca Drager ARRJ-0176, iar potrivit testului cu nr._, efectuat la orele 0110, inculpatul a avut o îmbibație alcoolică în aerul expirat de 1,00 mg/l alcool (f.17).
Conform prev. art. 193 alin.1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Z., unde i s-a recoltat doar o singură probă biologică de sânge, întrucât inculpatul a refuzat recoltarea celei de-a doua probe (f.8, 20).
Potrivit buletinului de examinare clinică, inculpatul a declarat că din data 31.08.2013, orele 16, până în data de 01.09.2013, orele 0130, a consumat 3 litri de bere (f.18).
În urma efectuării analizei toxicologică alcoolemie s-a stabilit că la proba recoltată la orele 0135, inculpatul a avut o alcoolemie de 2,05 g/l alcool pur în sânge (f. 22)
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a declarat că din data de 31.08.2013, orele 15, până în data de 01.09.2013, orele 0030, a consumat în localitatea Crișeni aproximativ 7,5 litri bere cu alcool, fără aport alimentar, după care a condus autoturismul prin mun. Z., ocazie cu care a fost oprit pentru control de către organele de poliție (f.8, 11, 12, 13)
Pe parcursul urmăririi penale, cu ocazia audierii sale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și nu a contestat valoarea alcoolemiei rezultată din buletinul de analiză toxicologică. De asemenea, în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut cele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, însușindu-și probatoriul administrat în faza de urmărire penală.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, respectiv cu declarația martorului asistent și cu rezultatele buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie.
În drept, fapta inculpatului P. C.-G., care la data de 01.09.2013 a condus autoturismului cu nr. de înmatriculare SJ 04 KJTpe drum public –. mun. Z., jud. S., având o îmbibație alcoolică în sânge de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 2,05 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, în vigoare la data săvârșirii faptei, (pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani). Constată că de la momentul săvârșiri faptei și până la data pronunțării prezentei hotărâri, a intervenit o succesiune de legi penale în timp, iar infracțiunea săvârșită de inculpat este incriminată și de noua lege, fiind prevăzută de art. 336 alin.1 Noul Cod penal și pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amenda.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii s-a realizat prin activitatea inculpatului de a conduce autoturismul pe un drum public deși consumase băuturi alcoolice și avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, și constă în starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o alcoolemie peste limitele legale este o infracțiune de pericol, starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei „conduceri” pe drumurile publice a acestuia, în acel moment are loc și consumarea infracțiunii.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului a rezultat din împrejurarea că, deși știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, întrucât consumase în prealabil cantități însemnate de alcool, a decis totuși să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă pe drumuri publice. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, știind că a consumat băuturi alcoolice, a prevăzut pericolul pentru siguranța traficului rutier reprezentat de acțiunea s-a de a conduce sub influența alcoolului și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea unui asemenea rezultat.
Comparând cele două legi succesive în timp, de la data săvârșiri faptei și până la judecare acesteia, în temeiul art. 5 Cod penal, instanța a reținut ca lege penală mai favorabilă inculpatului legea veche atât prin prisma regimului sancționator cât și a modalităților de executare. Astfel, față de gravitatea sporită a faptei, instanța apreciază că se impune aplicarea pedepsei închisorii (cu aceleași limite în ambele legi penale), iar față de circumstanțele personale ale inculpatului apreciază că nu se impune executarea în detenție a pedepsei, în aceste condiții, modalitățile de executare a pedepsei închisorii cu suspendare, atât prin prisma condițiilor și a obligațiilor impuse, cât și a consecințelor împlinirii termenului de încercare, sunt mai favorabile inculpatului cele prev. de Codul penal 1969.
Ca urmare, reținând lege penală mai favorabilă inculpatului legea veche, în baza 386 alin.1 Cod procedură penală și a art. 5 Cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal, în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată.
Reținând vinovăția inculpatului și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin.2 Cod procedură penală, instanța a dispus condamnarea inculpatului P. C.-G. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicare art. 5 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal 1969, respectiv criteriile stabilite pentru aprecierea gravității infracțiunii și a periculozității infractorului,.
Având în vedere că infracțiunea prev. de art.87 alin.1 C.p.1969 este o infracțiune de pericol, pericolul social al faptei este apreciat de legiuitor ca fiind unul ridicat prin încadrarea acestei fapte ca infracțiune și prin limitele de pedeapsă stabilite, starea de pericol pentru siguranța traficului rutier se produce dacă se constată întrunite celelalte elemente constitutive ale infracțiunii, indiferent de producerea în concret a unei consecințe. Instanța a reținut că starea de pericol creată este cu atât mai mare cu cât nivelul alcoolemiei inculpatului este unul foarte ridicat, care în mod cert i-a afectat capacitatea de reacție, că acesta a condus pe artere rutiere importante intens circulate la orice oră din zi, pe o distanță mare ( din loc. Crișeni până în mun. Z. și ulterior pe mai mute străzi din municipiu), în condițiile în care avea în autoturism și un pasager. Raportat la aceste împrejurări de fapt instanța a reținut că gravitatea în concret a infracțiunii săvârșite este una ridicată.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului care este în vârstă de 26 de ani, are studii medii, este necăsătorit, are un loc de muncă, potrivit fișei de cazier judiciar (f. 9) nu are antecedente penale și a avut o atitudine constantă de recunoaștere a săvârșirii faptei, colaborând cu organele judiciare. Raportat la toate aceste circumstanțe personale ale inculpatului se apreciază că periculozitatea persoanei inculpatului nu este una ridicată.
La stabilirea pedepsei instanța a dat eficiență și prevederilor art.396 alin.10 C.p.p. prin reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege.
Față de circumstanțele reale și personale ale cauzei având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 și prev. art.396 alin.10 Cod procedură penală instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare va fi de natură a conduce la atingerea scopului pedepsei, fiind un mijloc suficient pentru prevenirea comiterii de noi infracțiuni și pentru îndreptarea comportamentului inculpatului, prin formare a unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială .
Atâta timp cât instanța a reținut ca lege penală mai favorabilă legea veche, în temeiul art. 12 din Legea 187/2012, pedepsele complementare și accesorii se aplică și acestea tot potrivit legii vechi.
Având în vedere prevederile art. 65 alin.1 C.p. 1969, aplicând o pedeapsă principală mai mică de 2 ani închisoarea, nu este posibilă aplicarea unei pedepse complementare. Chiar dacă potrivit noului cod penal aplicarea pedepsei accesorii este condiționată de aplicarea pedepsei complementare, în speță aplicarea pedepsei accesorii în lipsa aplicării unei pedepse complementare, corespunde exigențelor art. 2 Cod penal privind legalitatea sancțiunii, acest mod de aplicare a pedepselor fiind prevăzut de lege la data comiterii faptei de către inculpat.
Astfel, în baza art.71 Cod penal 1969, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal 1969, pe durata executării pedepsei închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta, apreciind că acesta este nedemn a ocupa funcții ce implică încrederea publică și exercițiul autorității de stat. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal 1969. Instanța a avut în vedere la stabilirea pedepselor accesorii decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza I-lit. c) C.p. nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal 1969.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere vârsta inculpatului, nivelul de educație, situația profesională a inculpatului, conduita bună anterioară și ulterioară comiterii faptei, instanța apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție. Reținând gravitatea ridicată a faptei și grava nesocotire a normelor legale privind siguranța circulației pe drumurile publice, pentru ca inculpatul să conștientizeze gravitatea faptei sale și importanța respectării normelor legale, precum și pentru evitarea riscului de recidivă, apreciază că este necesară, o perioadă determinată de timp, ca inculpatul să fie supravegheat și consiliat de către personal specializat din cadrul serviciului de probațiune.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.861 alin. l Cod penal 1969, în consecință a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.
Pentru supravegherea inculpatului pe durata termenului de încercare s-a desemnat Serviciul de Probațiune S. .
În baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune S.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Datele prevăzute la art. 863 alin.1 lit. b, c și d Cod penal se vor comunica Serviciului de Probațiune S..
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal 1969.
În baza art. 404 alin.2 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere, în cursul termenului de încercare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P. C. G. solicitând reducerea pedepsei aplicate și stabilirea unui termen de încercare a suspendării sub supraveghere mai scurt.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a recunoașterii făcute de inculpat, care s-a prevalat de disp.art.375 C.pr.pen.
Cu privire la individualizarea pedepsei, în raport de gradul de pericol social concret al faptei și a făptuitorului și având în vedere că legea penală mai favorabilă a fost stabilită în mod corespunzător ca fiind OUG 195/2002 și C.pen.din 1969, instanța de fond s-a orientat spre o pedeapsă just individualizată de 1 an și 6 luni închisoare ce nu se impune a fi redusă.
Ținând cont de condițiile concrete în care fapta s-a săvârșit, gradul ridicat de alcoolemie pe care inculpatul l-a avut la data depistării sale de către organele de poliție, se apreciază că aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere pe termenul stabilit de instanța de fond, este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului, dar și la prevenirea săvârșirii acestui gen de infracțiuni de către alte persoane, care se impune prin prisma creșterii fenomenului infracțional în acest domeniu.
Chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale și a avut o conduită sinceră în cursul procesului, fapta sa prezintă un grad ridicat de pericol social, expunând ceilalți participanți la trafic la riscuri majore, inclusiv cu posibilitatea producerii de vătămări corporale sau alte daune.
În consecință, apelul declarat în cauză este nefondat și va fi respins în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Văzând și disp.art.275 alin.2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. C. G. (fiul lui G. și R., născut la data de 15.10.1988, în mun. Z., jud. S., CNP_, cetățean român, necăsătorit, studii medii, ocupație muncitor, loc de muncă . antecedente penale, domiciliat în com. Crișeni, ., jud. S.), împotriva sentintei penale nr. 256 din 22 octombrie 2014 a Judecătoriei Zalau.
Obligă pe apelant sa plăteasca în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 13 februarie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, GREFIER
C. ILIEȘIOANA C. M. D. S.
red.C.I./A.C.
5 ex. – 17.02.2015
jud.fond.M. D. E.,
| ← Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... | Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr.... → |
|---|
