Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 232/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 232/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 1898/242/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 232/A/2015

Ședința publică din 12 februarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. L.-AGHINIȚĂ, judecător

JUDECĂTOR: S. S.

GREFIER: L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

S-au luat spre examinare apelurile declarate de către inculpatul S. I., de către partea civilă K. A. și de către S.C. G. ROMANIA A. – REASIGURARE împotriva sentinței penale nr. 133 din data de 03 septembrie 2014 a Judecătoriei Huedin, pronunțată în dosar nr._, în care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin, dat în dosar nr. 620/P/2008, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul S. I. personal și asistat de apărător ales, avocat I. C.-V., din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 12, 16 verso, 23 ), pentru partea civilă K. A. apărător ales, avocat C.-D. P., din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială nr. 8/15.10.2014 la dosar ( f. 55 ), lipsă fiind părțile civile K. A., S. C. Județean de Urgență Cluj și S. C. de Urgență „Prof. O. F.” Cluj, precum și asigurătorul B. A. de Autovehicule din România și S.C. G. A. Reasigurare S.A.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătorul ales al inculpatului S. I. arată că nu își menține cererea în probațiune privind efectuarea unei expertize medico-legale care să lămurească împrejurarea dacă leziunile suferite de partea vătămată ar fi avut nevoie de un număr mai mic de zile de îngrijiri medicale în cazul în care aceasta purta centura de siguranță.

De asemenea, depune la dosar practică judiciară evocată în motivele de apel.

Nefiind cereri de formulat, se apreciază apelurile în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbaterea lor.

Apărătorul ales al inculpatului S. I., având cuvântul, solicită admiterea apelului și desființarea hotărârii apelate. Rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de vătămare corporală din culpă. Consideră că este incident cazul de imputabilitate, respectiv cazul fortuit, prevăzut de art. 31 din Codul penal raportat la faptul că vătămarea corporală a părții vătămate s-a cauzat datorită evenimentului imprevizibil și anume depresurizarea bruscă a pneului din partea stângă spate, dovedită cu proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului, prima expertiză tehnico-judiciară, declarațiile martorilor M. G., dar și a martorilor S. L. G., Alb I. și A. G., din care rezultă că anterior pătrunderii pe contrasens, s-a auzit o pocnitură, urmată de un nor de praf, derapare și impact.

Raportat la cele două expertize judiciare contradictorii arată că prima expertiză tehnico-judiciară concluzionează că depresurizarea bruscă este cauza producerii accidentului, iar cea de-a doua expertiză criminalistică conține concluzii aparent contrare, interpretate ca fiind de imposibilitate, respectiv că nu există elemente care să dovedească depresurizarea.

Consideră că prima instanță a făcut o interpretare greșită a expertizelor și a probelor, dând crezare ultimei expertize. Astfel, apreciază că se impune a fi reținută prima expertiză, deoarece aceasta se coroborează cu declarațiile martorilor evocați și cu declarațiile inculpatului, ultima expertiză necoroborându-se sub aspect procedural cu acestea. Mai mult, ultima expertiză criminalistică aduce atingere prezumției de nevinovăție, deoarece o lipsă a elementelor pe care e chemat să se pronunțe expertul nu poate fi interpretată în defavoarea inculpatului, respectiv lipsa cauciucului, a mașinii, a fotografiilor judiciare exprimă un dubiu care trebuie interpretat în favoarea inculpatului. De asemenea, expertiza este contradictorie în trei aspecte esențiale, respectiv susținerea că urma de derapare este anterioară coliziunii, iar ulterior se susține contrariul și anume că depresurizarea nu putea să fie anterioară impactului, pentru că lipsesc urmele de bitum pe jante, însă și că depresurizarea ulterioară a fost ca urmare a impactului, dar conform procesului-verbal de cercetare la fața locului autoturismul și-a continuat deplasarea, astfel că acele urme ar fi trebuit să existe și în această situație.

Cu privire la cele două găuri pe cauciuc constând dintr-o tăietură și o gaură cu împrejmuiri neregulate arată că acestea nu puteau fi efectuate simultan. Astfel, în cazul în care tăietura ar fi fost prima, cea de-a doua urmă nu mai putea avea loc, conform fotografiei 1-3 anexată raportului de expertiză. În mod logic și evident tăietura a fost ulterioară, aspect confirmat de către declarațiile martorului ocular.

În temeiul art. 388 alin. 3 Cod procedură penală, având în vedere că s-au depus motivele de apel, care sunt foarte detaliate, președintele completului limitează cuvântul la o durată de 5 minute.

În continuare, apărătorul ales al inculpatului S. I., precizează că nu s-au lămurit aspecte esențiale, respectiv locul de impact, motivul pentru care există doar o urmă de derapare, cunoscându-se că un autovehicul derapează pe două roți și nici aspectele cu privire la defectul de fabricație sau de design al pneului, având în vedere și hotărârea evocată, conform căreia o depresurizare nu poate avea loc decât în aceste condiții în cazul în care nu există urme de uzură evidente. Astfel, expertul nu putea să își exprime opinia, neavând la dispoziție acel pneu, iar expertiza nu se coroborează cu declarația martorului M. G..

În consecință, apreciază că, sub toate aspectele, atât procedural cât și tehnic, opinia expertului nu poate fi luată în considerare.

Raportat la cele două expertize contradictorii și practica conform căreia se dispune efectuarea unei alte expertize arată că nu a mai insistat în solicitarea formulată, pentru că prima expertiză se coroborează cu declarația martorului care a auzit pocnitura și a văzut deraparea anterior impactului, motiv pentru care se poate opta pentru una dintre expertize, nefiind necesară o a treia.

Ca urmare a concluziilor de achitare, solicită și respingerea pretențiilor civile ale părții civile.

De asemenea, pentru considerentele anterior expuse solicită și respingerea în totalitate a apelului părții civile și lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al apelului declarat de către asigurător.

Apărătorul ales al părții civile K. A., având cuvântul, susține apelul așa cum a fost motivat și solicită modificarea hotărârii primei instanței doar în ceea ce privește daunele materiale și beneficiul nerealizat. În acest sens, a depus la dosar, în fața instanței de fond, o adeverință conform căreia partea civilă avea un venit de 1400 de euro anterior accidentului, iar ca urmare a accidentului aceasta și-a pierdut capacitatea de muncă pentru 21 de luni. Prin urmare, efectuând un calcul reiese un beneficiu nerealizat de 29 400 de euro și nu 21 840 de euro, conform calculului instanței de fond.

În ceea ce privește daunele morale consideră că suma de 20 000 acordată nu este în măsură să acopere suferințele fizice și psihice ale părții civile, care a suferit traumatisme care au necesitat peste 120 de zile de îngrijiri medicale și numeroase intervenții chirurgicale o perioadă de un an și jumătate. De asemenea, conform actelor dosarului, partea civilă și-a pierdut definitiv simțul olfactiv, are un picior mai scurt și resimte și în prezent durere.

Pentru motivele expuse, solicită modificarea cuantumului daunelor morale.

De asemenea, solicită respingerea apelului inculpatului având în vedere că din expertizele efectuate în cauză și din declarațiile martorilor a reieșit că inculpatul a rulat cu viteză excesivă, pe care nu a adaptat-o condițiilor de drum și, prin urmare, nu a putut efectua orice manevre în condiții de siguranță.

Totodată, solicită respingerea apelului asigurătorului, având în vedere că există o poliță de asigurare valabilă și asigurătorul răspunde în solidar cu inculpatul.

Apărătorul ales al inculpatului S. I., având cuvântul în replică, în ceea ce privește viteza arată că prima expertiză tehnică a stabilit că nu s-a depășit viteza legală, iar a doua expertiză a fost în imposibilitate de a o stabili, iar alegațiile primei instanțe în sensul că viteza ar fi fost peste limita legală nu sunt susținute nici de practica judiciară, conform căreia viteza nu se dovedește cu martori.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, opinează că nu sunt îndeplinite condițiile cazului fortuit, conform susținerilor expuse în apelul inculpatului, care solicită achitarea.

Mai arată că inculpatul a interpretat trunchiat declarațiile martorilor amintiți în apărare, pentru că martorul M. G. se afla pe terasa hanului „Izvorul Crișului”, astfel că prioritare sunt declarațiile persoanelor care au fost în trafic și care chiar au fost depășite de către inculpat. Mai mult, toți martorii audiați în cauză au arătat faptul că inculpatul a intrat într-o curbă deosebit de periculoasă, cu o viteză foarte mare, iar deraparea nu a fost văzută înainte, motiv pentru care expertizele evocate trebuie coroborate cu declarațiile acestora. Prin urmare, accidentul a fost cauzat de către viteza mare cu care inculpatul a intrat într-o curbă deosebit de periculoasă, motiv pentru care a pierdut controlul și a intrat pe contrasens. Având în vedere că accidentul a dus la vătămarea corporală gravă a victimei, a fost reținută în mod corect vinovăția inculpatului și, în consecință, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de către acesta.

De asemenea, solicită respingerea apelului părții civile și al asigurătorului, pentru că daunele materiale au fost calculate raportat la înscrisurile existente, iar daunele morale se înscriu și în jurisprudența Curții de Apel Cluj.

Apărătorul ales al inculpatului S. I., având cuvântul în replică, opinează că o persoană în aer liber aude mai bine un zgomot produs de acea roată, decât una din mașină, respectiv aflată în habitaclu.

Inculpatul S. I., având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră vinovat și că i-a explodat cauciucul.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 133 din 3 septembrie 2014 a Judecătoriei Huedin, pronunțată în dosarul nr._, prin recalificare din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.2 și 3 NCP, art.5 NCP, a fost condamnat inculpatul S. I., fiul lui Ș. și I., născut la data de 29.06.1977 în Huedin, jud.Cluj, CNP_, fără antecedente penale, domiciliat în ..293 jud.Cluj, la o pedeapsă de: 1 an închisoare.

În baza art. 71 C.P.. 1968, cu aplicarea art. 5 N-CP, s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II– a C.P..

În baza art. 81 și art.71 alin. final C.P.. 1968, cu aplicarea art. 5 NCP, s-a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.P..

În baza art. 359 C.Pr.P.. 1968 s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 și 84 C.P.. 1968 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

A fost admisă în parte acțiunea civila formulata de partea civilă Institutul Regional de Gastroenterologie Hepatologie Prof. O F. din Cluj-N., continuatorului drepturilor Spitalului C. de urgență Cluj și în temeiul art.19 C.p.p. rap. la art. 397 C.p.p. combinat cu art.1357 alin 1 C civil și art 1349 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata pretențiilor civile în suma de 2.863,87 lei, 1.746,31 lei și 7.560,37 lei reprezentând contravaloarea asistenței medicale a lui K. A. la care se adaugă dobânda calculată începând cu prima zi următoare externărilor părții civile.

A fost respinsă solicitarea de acordare a cheltuielilor de spitalizare privind pe S. I. E..

A fost admisă în parte acțiunea civila formulata de partea civilă K. A. și a fost obligat inculpatul să plătească acestuia sumele de 2.225 lei reprezentând cheltuieli materiale, 21.840 Euro sau contravaloarea acesteia în moneda națională reprezentând pierderea materială suferită în perioada incapacității de muncă a părții civile de 21 luni, 20.000 Euro sau contravaloarea acestei sume de bani în moneda națională cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 55 din Legea nr.136/1995 modificată, cu referire la Decizia pronunțată în RIL nr. I/2005 a ICCJ s-a constatat calitatea de asigurător a lui G. Providencia Bistoșito ZRt din Ungaria, corespondentul din țară fiind asigurat de . SA cu domiciliul procesual ales la avocat D. C. R. din București ..8, etaj 2, ., urmând ca aceasta să răspundă în limitele și condițiile legii și ale contractului (poliței) de asigurare de răspundere civilă auto H/09/2008/02 –_,_

În baza art. 274 alin. 1 NCPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin 1 C. proc. Penala a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civila în suma de 7.590,7 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.620/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin s-a dispus trimiterea în judecata în stare de libertate a inculpatului S. I., fiul lui Ș. și I., născut la data de 29.06.1977 în Huedin, jud. Cluj, CNP_, fără antecedente penale, domiciliat în ..293 jud.Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal.

În esența în sarcina inculpatului s-a reținut faptul ca acesta la data de 30.07.2008, în timp ce circula cu autoturismul marca Opel Zafira cu nr. HDV-201, pe DN 1 – E 60, din . direcția Huedin – Cluj-N., la km. 515+600 m, într-o curbă deosebit de periculoasă la dreapta, datorită vitezei mari cu care circula, a pierdut controlul direcției de mers și a trecut pe contrasens, unde a intrat în impact cu autospeciala marca IM Mârșa, cu nr._, accidentul soldându-se cu vătămarea corporală gravă a persoanei vătămate K. A., care a suferit leziuni corporale ce au necesitat 110 – 120 zile îngrijiri medicale.

Partea vătămata K. A. s-a constituit parte civila față de inculpat cu sumele de 25.000 euro reprezentând daunele materiale și 20.000 euro daune morale, iar spitalul, parte civila, Institutul Regional de Gastroenterologie Hepatologie Prof. O F. din Cluj-N., continuatorului drepturilor Spitalului C. de urgență a pretins obligarea inculpatului la plata sumelor de 2.863,87 lei, 1.746,31 lei și 7.560,37 lei reprezentând contravaloarea asistenței medicale a lui K. A. la care se adaugă dobânda calculată începând cu prima zi următoare externărilor părții civile.

Inculpatul S. I. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecata, considerând ca accidentul de circulație nu s-a datorat culpei sale ci unei împrejurări care nu putea fi prevăzută, respectiv explozia unui pneu de la roata din spate a autoturismului condus de el, împrejurare ce împiedica punerea în mișcare a acțiunii penale sau judecarea cauzei pentru vătămare corporala din culpa, conform prevederilor art.16 din Codul pr. penala.

Acesta nu a dorit sa dea declarație în fata instanței, menținând declarațiile date în faza de urmărire penala, prelevându-se de dreptul la tăcere.

Acesta a criticat concluziile expertizelor efectuate în cauza, care au concluzionat eronat ca depresurizarea rotii a avut loc în urma impactului cu celalalt autovehicul și nu anterior impactului, împrejurare care a condus la impactul dintre cele doua vehicule.

În cauza a fost administrat un vast probatoriu, respectiv audierea părții vătămate K. A., a martorilor B. G. D., Alb I. C., K. M., K. Aniko E., P. A., K. M. I., Mandel G., Bondi A. Edvard E., K. A., Astilean G., S. L. G., A. A..

Instanța a respins solicitarea inculpatului de efectuare a unei expertize tehnice judiciare auto cu obiectivele și justificarea enunțate în înscrisul de la f.232 și f.234-236, inculpatul susținând ca în dosar s-au efectuat doua expertize ce au concluzii contradictorii în ceea ce privește stabilirea locului și cauzei impactului, cauza depresurizării anvelopei, daca acesta depresurizare a avut loc anterior impactului sau în urma impactului, vitezei cu care a circulat, daca deraparea autovehiculului condus de inculpat a avut loc anterior impactului sau în urma impactului, nefiind clarificat daca accidentul a avut loc ca urmare a exploziei pneului din spate așa cum concluzionează expertul S. S. sau ca urmare a pierderii controlului volanului, așa cum concluzionează expertul Bobos B..

Totodată nu s-a clarificat împrejurarea, daca partea civila a purtat centura de siguranța și daca nu care este efectul acestui lucru în vătămarea sa.

Calitatea de asigurător a lui G. Providencia Bistoșito ZRt din Ungaria, asigurătorul mașinii conduse de inculpat, a fost asigurat în fața instanței de corespondentul din țară, respectiv de . SA cu domiciliul procesual ales la avocat D. C. R. din București ..8, etaj 2, ., urmând ca aceasta să răspundă în limitele și condițiile legii și ale contractului (poliței) de asigurare de răspundere civilă auto H/09/2008/02 –_,_

Instanța în baza probatoriului administrat a constatat următoarele:

În data de 30.07.2008, orele 14,15 organele de poliție, au fost sesizate despre faptul că pe DN 1 – E 60, în apropierea Terasei Izvorul Crișului, s-a produs un accident rutier grav, iar în urma cercetărilor s-a stabilit că accidentul a avut loc pe DN 1 E 60, la Km 515 + 600 m, fiind produs de către inculpatul S. I., care în timp ce conducea autoturismul marca Opel Zafira cu nr. de înmatriculare HDV – 201, din direcția Huedin – Cluj-N., pe un sector de drum în rampă, într-o curbă deosebit de periculoasă la dreapta, a pierdut controlul asupra direcției de mers, a pătruns pe contrasens întrând în coliziune cu autospecializata marca IM Mârșa cu nr. de înmatriculare_ care era condusă regulamentar din sens opus de către P. A..

În urma accidentului a rezultat rănirea inculpatului, și a celor două persoane care îl însoțeau în autoturism, respectiv, S. I.-Erszebet, pasageră pe scaunul din dreapta față și a pasagerului de pe bancheta din spate, Kolscar A., toți aceștia fiind transportați de urgență în unități medicale din Cluj-N. pentru îngrijiri de specialitate.

Partea vătămata, K. A. a suferit leziuni corporale grave, fiind internat în cadrul Clinicii Neurochirurgie din Cluj-N. în perioada 30.07 – 11.08.2008 cu dgs.”politraumatism prin accident rutier, TCC mediu, fractură dilacerare F bilaterală, HSA posttraumatică, pneumocefalie F bilaterală, edem cerebral difuz, fracturi multiple etajul anterior și mijlociu al bazei craniului, fractură 1.3 medie femur stg, fracturi costale VI-IX”, apoi partea vătămată a fost internată în cadrul Clinicii Ortopedie din Cluj-N. în perioada 11.08 – 18.08.2008, iar în perioada 17.09 – 29.09.2008 a mai fost internat în cadrul Clinicii Neurochirurgie I din Cluj-N., conform FO nr._.29.09.2008, iar după externare, partea vătămată K. A. a fost supus unui control medico-legal, iar din raportul de constatare medico-legală cu nr. 7802/ II / b / 291 din 05.11.2008, întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj, rezultă că leziunile suferite necesită 110 – 120 de zile de îngrijiri medicale.

După producerea accidentului, conducătorului autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, martorul P. A. și inculpatului S. I. le-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, iar din buletinele de analiză toxicologică alcoolemie cu nr. 1650 din 06.08.2008 și 1678 din 07.08.2008 reiese că nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice, alcoolemiile fiind 0.

Inculpatul în declarațiile date a susținut ca producerea accidentului de circulație s-a datorat exploziei . rotii stânga spate, fapt care a determinat aruncarea autovehiculului condus de el pe partea opusa sensului de mers și acroșarea autospecialei

Din declarațiile martorilor P. A. și S. L.-G., care se afla în autospeciala condusă de martorul P., rezultă că inculpatul care urca panta, circula cu viteză mare, acesta fiind motivul pentru care a pierdut controlul asupra direcției de mers în curbă și a derapat și a trecut pe contrasens.

Cei doi martori nu au auzit nici un fel de pocnitură a pneului, anterior impactului.

Din declarațiile martorilor B. G. D., care în momentul producerii evenimentului, conducea auto marca KIA SORENTO, cu nr. B-_, și A. G., care era în autoturismul condus de martorul B., rezultă că ei circulau pe banda întâi, iar inculpatul a trecut pe lângă ei pe banda a doua, având viteză mare, acesta fiind motivul pentru care a derapat și a trecut pe contrasens.

Martorul B. G. D. nu a auzit alt zgomot decât cel al impactului.

Din declarațiile martorului Mandel G., rezultă că acesta se afla pe terasa situată în fața Hanului Izvorul Crișului, fiind cu fața înspre DN 1 E 60, iar la un moment dat a auzit o pocnitură de roată, o bubuitură puternică, a văzut autoturismul cu nr. de înmatriculare HDV – 201 care a intrat în derapaj, apoi a văzut că a intrat pe contrasens lovindu-se de autospeciala care circula din sens opus.

Acest martor apreciază că derapajul și impactul autoturismului condus de inculpat s-a datorat vitezei mari cu care acesta circula pe acel sector de drum în pantă și în curbă.

Martora K. M. I., care se găsea un autoturismului condus de inculpat nu a putut preciza dacă anterior impactului a auzit vreo pocnitură de roată.

Martorul Alb I. a confirmat faptul că a văzut ulterior accidentului roata vehiculului condus de inculpat a fi spartă, dar nu știe în ce condiții a avut loc acea spargere.

Din declarația inculpatului S. I. data în faza de urmărire penală, rezultă faptul că, în momentul în care a ajuns la mijlocul acelei curbe la dreapta, au auzit o bubuitură la roata stânga spate a autoturismului, constatând că a intrat în derapaj fără însă a putea să mai controleze direcția de mers și a pătruns pe sensul opus de mers intrând în coliziune cu autospeciala marca IM Mârșa cu nr. de înmatriculare_ .

Martorii K. M. și K. Aniko E. au relatat aspecte legate de leziunile suferite de partea civilă, de tratamentul medical și perioadele de internare avute de acesta, precum și de starea fizică și psihică a părții civile anterior și după accident.

Pentru lămurirea cauzelor și a împrejurărilor în care s-a produs accidentul, în cauză s-a dispus în faza de urmărire penală, efectuarea unei expertize tehnice auto, iar în raportul de expertiză tehnică auto întocmit de către prof.dr.ing. S. S. din cadrul Biroului de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile s-a concluzionat că viteza de deplasare a autoturismului cu nr. de înmatriculare HDV – 201 a fost de cca 54,3 km/h, iar accidentul s-a produs datorită exploziei anvelopei de la roata stânga spate, acest lucru nefiind previzibil pentru conducătorul acestui autoturism.

La data de 19.03.2010, în cauză a fost dispusă efectuarea unei noi expertize tehnice auto, expertiză ce a fost efectuată de către expertul M. I., care la data de 26.05.2011 a convocat la locul comiterii accidentului părțile implicate, participând partea vătămată K. A., conducătorul autospecialei marca IM Mârșa cu nr. de înmatriculare_, martorul P. A. și avocatul I. C. V., în calitate de apărător al inculpatului S. I., ocazie în care apărătorul inculpatului a solicitat amânarea efectuării expertizei în vederea angajării unui expert asistent, solicitare care a fost admisă de organele de poliție, în persoana expertului Tișler Coriolan din cadrul Biroului de Expertize Judiciare A.-I..

Expertul asistent a luat la cunoștință de dosarul cauzei și de obiectivele stabilite pentru efectuarea expertizei la data de 17.06.2011, urmând ca să-și spună punctul de vedere, însă întrucât acest lucru nu s-a întâmplat, expertul desemnat M. I. a întocmit expertiza solicitată,, iar din conținutul raportului de expertiză tehnică auto întocmit de către expertul M. I., rezultă că autoturismul condus de inculpatul S. I. avea o viteză mai mare de 87,89 km/h, accidentul producându-se datorită pătrunderii pe contrasens a autoturismului marca Opel Zafira condus de inculpat.

Expertul mai reține că roata stânga spate a autoturismului marca Opel Zafira condus de inculpat nu a explodat înainte de impact, iar deraparea nu s-a produs datorită exploziei, deraparea producându-se datorită faptului că autoturismul a avut o viteză necorespunzătoare circulației într-o curbă deosebit de periculoasă.

Inculpatul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică-judiciară, invocând că expertul M. I. a efectuat expertiza în lipsa expertului parte ing. Tisler Coriolan, încălcându-i astfel dreptul la apărare, procurorul apreciind că, întrucât cele două expertize efectuate conțineau concluzii contradictorii, privind cauza producerii accidentului, precum și faptul că expertul parte ing. Tișler Coriolan nu fusese convocat la examinarea locului accidentului, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj.

Acest raport de expertiză criminalistică nr. 207/31.10.2012, concluzionează faptul că, în planul transversal al drumului, impactul a avut loc pe sensul de mers Cluj-N. – Oradea, autoturismul Opel, depășind marcajul longitudinal dublu continuu, care separă cele două sensuri de mers, iar numitul P. A. nu putea evita în condițiile date, producerea accidentului, iar inculpatul S. I. putea preveni producerea accidentului dacă în curba periculoasă existentă pe acel segment de drum, nu ar fi pierdut controlul asupra direcției de deplasare a autoturismului

Expertul reține că, accidentul s-a produs din cauza pătrunderii pe contrasens a autoturismului Opel Zafira, condus de către inculpat, ca urmare a pierderii de către acesta a controlului asupra direcției de deplasare, neexistând elemente care să conducă la constatarea că anterior impactului a survenit depresurizarea roții autoturismului Opel Zafira, expertul argumentând această susținere.

Instanța în baza probatoriului existent, a constatat că, apărările formulate de inculpat referitoare la explozia pneului, este înlăturată, raportat la explicațiile oferite de expertul criminalist dr. B. B. și martorii P., S., B. și A., care au susținut constant că nu au auzit vreo explozie înainte de producerea impactului dintre autovehicule.

Instanța nu a reținut ca pertinente concluziile din expertiza tehnică efectuată de expertul S. S., acesta fiind singurul care a susținut în afara altor probe că accidentul s-a datorat în mod exclusiv depresurizării intempestive a roții autoturismului condus de inculpat neluând în considerare restul probatoriului, respectiv depozițiile de martori care au arătat în mod constant că inculpatul circula cu viteză excesivă, că a derapat datorită acelei viteze, că nu au auzit nicio explozie a roții, expertul neanalizând efectele impactului asupra autovehiculelor implicate în accident, respectiv că deteriorările avute de acestea nu putea surveni la o viteză a autoturismului condus de inculpat de numai 54,3 km.

Totodată, expertul nu a analizat chiar în ipoteza enunțată de acesta de explozie a roții anterior impactului, că acea depresurizare forțată a fost favorizată de viteza mere și de luarea curbei cu acea viteză, situație ce putea pune o presiune în plus pe roțile vehiculului în acel moment.

Instanța nu a încuvințat efectuarea celei de a patra expertize tehnice, în condițiile în care cele solicitate de inculpat au fost clarificate în expertizele tehnice efectuate anterior, cauza accidentului fiind conturată atât în constatările experților, concluziile experților fiind confirmate de probele testimoniale administrate, nefiind vorba de expertize cu conținut contrar, ci doar de expertize cu analize diferite a probelor, noua expertiză solicitată neputând aduce elemente noi care eventual să infirme restul probelor.

Instanța a reținut în totalitate în sarcina inculpatului responsabilitatea producerii accidentului, inculpatul circulând cu o viteză excesivă pe un sector de drum în pantă și în curbă, încălcând în mod grav dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice.

Astfel, conform prevederilor art. 35 alin,1 din OUG 195/2002: „Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii publice private”, iar, conform art. 41 alin.1 din OUG 195/2002: „vehiculele și animalele atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației rutiere și a regulilor de circulație”.

A fost încălcată și dispoziția art.48 din OUG 195/2002 care prevede: „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță” precum și prevederile Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, cuprinse la art. 123 lit. b.

Legat de aspectul dacă partea civilă a purtat sau nu centura de siguranța, instanța a reținut că din declarația acestuia rezultă că nu a purtat centura, aspect care îi este imputabil și inculpatului care în calitate de conducător auto avea obligația să solicite pasagerului să poarte o asemenea centură de siguranță, iar în caz de refuz să îi solicite să coboare din vehicul.

În baza probatoriului administrat, instanța a reținut că, fapta inculpatului S. I., care la data de 30.07.2008, în timp ce circula cu autoturismul marca Opel Zafira cu nr. HDV-201, pe DN 1 – E 60, din . direcția Huedin – Cluj-N., la km. 515+600 m, într-o curbă deosebit de periculoasă la dreapta, datorită vitezei mari cu care circula, a pierdut controlul direcției de mers și a trecut pe contrasens, unde a intrat în impact cu autospeciala marca IM Mârșa, cu nr. Cj-03-CXH, accidentul soldându-se cu vătămarea corporală gravă a persoanei vătămate K. A., care a suferit leziuni corporale ce au necesitat 110 – 120 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal la data săvârșirii infracțiunii, încadrare juridică cu care a fost trimis în judecată, pedepsită cu închisoarea de la 6 la 3 ani.

Instanța a constatat că, din momentul săvârșirii faptei, precum și la data trimiterii în judecată, fapta inculpatului, cu încadrarea menționată mai sus, a suferit o modificare de încadrare juridică întrucât la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009, respectiv Noul Cod Penal (NCP), iar legiuitorul a incriminat fapta în cuprinsul art. 336 alin. 1, pedeapsa fiind închisoarea de la 6 la 3 ani sau amenda penală.

Deși în noua reglementare, spre deosebire de vechea reglementare, pedeapsa închisorii este alternativă cu pedeapsa amenzii penale, sub aspectul modalității de executare a pedepsei noul cod penal este mai restrictiv nefiind reglementata instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, iar procedura amânării aplicării pedepsei, incumba în sarcina inculpatului a . obligații, aspect ce nu se regăsește în veche reglementare.

În aceste condiții instanța a făcut aplicarea vechii încadrări juridice dar a indicat noua încadrare ca și corespondent al art.196 alin.2 și 3 NCP și a făcut și aplicarea prev.art.5 NCP.

Având în vedere succesiunea în timp a celor două acte normative penale, respectiv că vechea încadrare juridică a faptei este mai favorabilă, urmează ca prin indicarea corespondentului încadrării juridice din moul Cod penal, prin recalificare din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.2 și 3 NCP, art.5 NCP, l-a condamnat pe inculpatul S. I., fiul lui Ș. și I., născut la data de 29.06.1977 în Huedin, jud.Cluj, CNP_, fără antecedente penale, domiciliat în ..293 jud.Cluj, la o pedeapsă de 1 an închisoare

În baza art. 71 C.P.. 1968, cu aplicarea art. 5 N-CP, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II– a C.P..

Instanța a considerat că inculpatul poate fi reeducat și fără privarea lui de libertate, că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei va fi în măsură să conducă la reeducarea inculpatului

Astfel, în baza art. 81 și art.71 alin. final C.P.. 1968, cu aplicarea art. 5 NCP, a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.P..

În baza art. 359 C.Pr.P.. 1968, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 și 84 C.P.. 1968 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

Față de constituirile de parte civilă ale spitalelor, instanța a considerat că acestea sunt justificate numai cu privire la îngrijirile medicale acordate părții vătămate K. A. prin documentele depuse, nefiind justificate în prezenta cauză cererea de despăgubire pentru îngrijirea persoanei vătămate S. I. E., în condițiile în care în prezentul dosar inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru vătămarea corporală a acesteia.

În consecință, instanța a admis în parte acțiunea civila formulata de partea civilă Institutul Regional de Gastroenterologie Hepatologie Prof. O F. din Cluj-N., continuatorului drepturilor Spitalului C. de urgență Cluj și în temeiul art.19 C.p.p. rap. la art. 397 C.p.p. combinat cu art.1357 alin 1 C civil și art 1349 Cod civil, a obligat inculpatul la plata pretențiilor civile în suma de 2.863,87 lei, 1.746,31 lei și 7.560,37 lei reprezentând contravaloarea asistenței medicale a lui K. A. la care se adaugă dobânda calculată începând cu prima zi următoare externărilor părții civile.

A fost respinsă solicitarea de acordare a cheltuielilor de spitalizare privind pe S. I. E..

În baza probatoriului administrat a documentelor depuse de partea civilă, despăgubiri ce au fost dovedite doar parțial daunele materiale prin documentele depuse, fiind dovedită pierderea materială pentru perioada incapacității de muncă pe o perioadă de 21 luni.

Referitor la daunele morale, instanța a considerat că a sumă mai redusă a acestora decât cea pretinsă de partea civilă la nivelul sumei de 20.000 euro va fi în măsură să acopere suferințele fizice și psihice avute de partea civilă, aspect dovedit prin multitudinea leziunilor avute, perioadele de spitalizare, traumatismul fizic și psihic suferit, aspecte reliefate de documentele medicale depuse și depozițiile de martori.

Pentru motivele arătate, instanța a admis în parte acțiunea civila formulata de partea civilă K. A. și a obligat inculpatul să plătească acestuia sumele de 2.225 lei reprezentând cheltuieli materiale, dovedite prin documentele atașate, 21.840 Euro sau contravaloarea acesteia în moneda națională reprezentând pierderea materială suferită în perioada incapacității de muncă a părții civile de 21 luni și 20.000 Euro sau contravaloarea acestei sume de bani în moneda națională cu titlu de daune morale.

În baza art. 274 alin. 1 NCPP, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin 1 C. proc. Penala a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civila în suma de 7.590,7 lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul S. I., partea civila K. A. și S.C. G. ROMANIA-A.-REASIGURARE.

Prin apelul declarat de . SA s-a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a soluției apelate și rejudecând, pronunțarea unei hotărâri de acordare a daunelor morale mult diminuate sub aspectul valorilor, având în vedere practica națională și jurisprudența Curții Europene.

În motivare s-a arătat că instanța de fond, în primul rând nu a motivat în mod clar în lumina căror criterii obiective a acordat plata daunelor morale în cuantumul menționat.

S-a mai susținut că deși obligația asigurătorului de a plăti indemnizația de asigurare la producerea cazului asigurat este prin natura ei o obligație de garanție iar aceasta nu implică solidaritatea părților.

Potrivit art. 1041 C. civ. obligația solidara nu se prezuma, trebuie stipulata expres, iar în contractul de asigurare nu exista o asemenea clauza.

S-a mai arătat că instanța de fond nu a reținut faptul că între partea vătămata, reclamanta în prezenta cauza și asigurător nu exista nici un act sau fapt juridic generator de drepturi și obligații care sa permită atragerea răspunderii civilă delictuala a acesteia.

Prin urmare, cele doua răspunderi au temei și natura juridica diferita, răspunderea asigurătorului fiind autonoma, indirecta, obiectiva și doar în limita contractului de asigurare încheiat cu asiguratul său, fapt ce exclude solidaritatea delictuala.

S-a mai susținut că instanța de fond a acordat daunele materiale solicitate în lipsa actelor justificative, prejudiciul suferit trebuind sa fie cert, actual și nerecuperat și s-a solicitat să se aibă în vedere doar cheltuielile reale și dovedite prin înscrisuri emise potrivit prevederilor legale și care fac dovada certa a întinderii prejudiciului suferit.

Cu privire la despăgubirile morale, s-a arătat că acestea sunt consecința prejudiciului cauzat unei persoane și constau în suferințe de ordin psihic și că în cuprinsul sentinței penale instanța de fond pe baza probatoriului administrat, cu privire la daunele morale, a considerat ca suma de 20.000 euro va fi în măsura sa acopere suferințele fizice și psihice avute de partea civila.

S-a susținut că deși se cunoaște dificultatea de apreciere a „pretium doloris” daunele morale solicitate, în favoarea pârtilor civile, sunt exagerate și în contradicție totala cu jurisprudența din România și Statele Europene, dat fiind faptul ca nu rezulta din cererea de chemare în judecata criteriile clare și modalitățile de evaluare a cuantumului acestor sume.

S-a mai arătat că în privința suferințelor fizice ale părții vătămate, în prezenta cauza nu s-au produs probe și nu exista dovezi ale sumelor pretinse . de mare.

Nu în ultimul rând, s-a arătat că partea vătămata nu purta centura de siguranța deși autoturismul era prevăzut cu aceasta măsura de siguranța, fapt ce a dus la creșterea riscului în caz de accident asumat practic de și evident a dus la leziuni mult mai mari.

Prin apelul declarat de inculpatul S. I. s-a solicitat admiterea acestuia, desființarea în întregime a sentinței penale și, pronunțând o nouă hotărâre, sub aspectul laturii penale să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (3) din C.pen., iar sub aspectul laturii civile să se respingă pretențiile civile ca fiind neîntemeiate.

În motivare s-a arătat că a fost condamnat la pedeapsa închisorii, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal - cazul fortuit.

Potrivit prevederilor art. 31 din C.pen. „Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penată al cărei rezultat e consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută". Printre sursele împrejurărilor fortuite se află și tehnicizarea activităților umane, cum ar fi defectarea unui mecanism (V. Dongoroz, Tratat, voi. I, p. 384-385).

Împrejurarea care a intervenit brusc și imprevizibil s-a susținut că o reprezintă explozia pneului din partea stângă spate a autovehiculului în care se afla victima, conform raportului de expertiză judiciară tehnică auto întocmit în cauză.

S-a arătat că în ceea ce privește interpretarea materialului probator, dovada existenței cazului fortuit rezultă din următoarele mijloace de probă: prima expertiză judiciară tehnică auto, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile subsemnatului, ale martorilor Alb I., Mandel G., S. L. G. și A. G. și de fotografiile anvelopei. Din aceste probe rezultă în mod evident ca anterior impactului pneul s-a depresurizat brusc, creându-se un nor de praf, iar ulterior autovehiculul a derapat, intrând pe contrasens în coliziune cu un alt autovehicul care circula regulamentar, fără a exista mai mult de un contact cu acest autovehicul.

Așa cum a arătat și expertul parte ce a participat la expertiza judiciară criminalistică auto, din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului rezultă cu certitudine că a existat o urmă provenită de la o singură roată pe care organele de poliție au interpretat-o ca fiind de derapare, contrar declarațiilor subiective ale martorului P. A..

În speța, nu s-a mai putut emite de către experți nicio opinie cu privire la cauza producerii accidentului, singura opinie care mai poate fi luată în considerare fiind cea a expertului judiciar tehnic auto care a examinat fizic și în mod direct, prin propriile simțuri, anvelopa.

La o astfel de concluzie se ajunge în speță din cauza lipsei fizice a pneului avariat, cauze neimputabile inculpatului și din cauza lipsei fotografiilor judiciare de la fața locului.

În aceste condiții, s-a arătat că trebuie luată în considerare prima expertiză care a stabilit cu certitudine că explozia pneului din partea stângă spate este cauza accidentului, în această expertiză expertul a examinat vizual roata. Această expertiză se coroborează cu toate celelalte probe de la dosarul cauzei, inclusiv cu declarația martorului Mandel G..

Prin apelul declarat de partea civila K. A., s-a solicitat admiterea apelului, iar pe cale de consecința modificarea în parte a sentinței primei instanțe - în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate și a beneficiului nerealizat, cu cheltuieli de judecata.

În motivare s-a arătat că în momentul producerii accidentului rutier, partea civilă era angajat ca și conducător auto la S.C. CONNECTIONS HOLDING S.R.L.. având un salariu de încadrare de 528 lei (140 Euro)- salar la care se adaugă diurna aferenta a doua curse regulate pe luna pe relația Romaniu-Anglia 900 Euro, rezultând venituri totale lunare de 1.400 euro, așa cum rezulta din adeverită eliberata de S.C. CONNECTIONS HOLDING S.R.L., în care se menționează ca în lunile ianuarie-iulie 2008 (anterioare accidentului) au fost realizate venituri în sumă de 7.280 Euro. După producerea accidentului rutier, partea civilă a fost incapabil de munca pana în anul 2010, luna aprilie, astfel ca pentru perioada în care și-a pierdut capacitatea de munca nu a putut realiza venituri proprii.

Astfel, s-a susținut că în urma accidentului, partea civilă și-a pierdut capacitatea de munca, așa cum rezultă în mod cert din toate actele medicale anexate la dosarul cauzei și nu a mai putut realiza venituri proprii din activități salariate timp de 21 luni de zile, de aceea s-a solicitat obligarea inculpatului la plata beneficiului nerealizat în sumă totală de 20.400 Euro, reprezentând cuantumul total al salariilor pe care acesta le-ar fi încasat în mod cert, până în prezent.

În ceea ce privește daunele morale acordate, s-a arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinica raportat la cuantumul daunelor morale, cuantum considerat ca fiind mult inferior și care nu este în măsura sa acopere suferințele fizice și psihice ale părții civile.

Conform Raportului de constatare medico-legala nr.7802/II/b/291 și a Suplimentului la acest raport, leziunile traumatice suferite au necesitat pentru vindecare 110-120 de zile de îngrijiri medicale, iar ca urmare a leziunilor suferite, partea civilă și-a pierdut unul dintre simțuri.

Mai mult, așa cum rezultă și din actele medicale, respectiv din F. O. nr._ a Clinicii de Ortopedie Cluj-N., postoperator, starea neurologicală s-a agravat, pacientul a devenit agitat psihomotor, a fost imobilizat la pat - în ciuda indicațiilor medicului - și s-a propus sa fie transferat la Clinica de Psihiatrie, insa familia a refuzat acest transfer și a fost externat la cererea familiei.

În final, după aproximativ 1 an și jumătate de internări și operații, de dureri, traumatisme și chin, partea civilă și-a pierdut definitiv simțul olfactiv iar piciorul stâng este mai scurt cu 1 cm fata de cel drept.

În aceste condiții, s-a arătat că suma de 200.000 euro este pe deplin justificată, ținând cont de faptul ca urmare a impactului deosebit de grav, partea civilă a suferit foarte multe intervenții chirurgicale, aproximativ 1 an și jumătate de internări și operații, de dureri, traumatisme și chin, a avut 4 coaste rupte și a stat aproximativ 1 luna și 15 zile inconștient, fiind sedat cu morfina din cauza durerilor extraordinare pe care le avea, și-a pierdut definitiv simțul olfactiv, a rămas cu o cicatrice la burta și de la sold la genunchi, iar piciorul stâng este mai scurt cu 1 cm fata de cel drept, astfel ca prin acest accident, viata sa a urmat un alt curs.

A mai fost invocat și prejudiciul estetic prin care se înțelege acea varietate a prejudiciilor corporale ce cuprinde suma vătămărilor și leziunilor prin care se aduce atingere unuia dintre atributele cele mai importante ale persoanei umane, și anume armoniei sale fizice sau înfățișării sale.

Suportarea tratamentului medical, conștiința de a fi bolnav, durerile fizice și psihice, suferința de a fi privat de o viata normala corespunzătoare vârstei (28 de ani), suferințele cauzate în urma mutilării, impactul psihic puternic, implică suferințe psihice ce presupun o compensație, sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat care, în cuantumul susmenționat, este justificat, având în vedere cele mai sus evidențiate.

Analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate.

Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, pe care l-a coroborat în mod riguros, din această interpretare reieșind dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Fără a mai relua argumentația pe larg expusă în conținutul hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește în întregime, raportat strict la motivele de apel pe latura penală a cauzei va reține că nu sunt îndeplinite în speță condițiile cazului fortuit, conform susținerilor expuse în apelul inculpatului, care a solicitat achitarea.

Instanța de fond a argumentat pe larg motivele pentru care și-a însușit concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 207/31.10.2012, care a arătat că, în planul transversal al drumului, impactul a avut loc pe sensul de mers Cluj-N. – Oradea, autoturismul Opel depășind marcajul longitudinal dublu continuu, care separă cele două sensuri de mers, iar numitul P. A. nu putea evita în condițiile date, producerea accidentului, în timp ce inculpatul S. I. putea preveni producerea accidentului dacă în curba periculoasă existentă pe acel segment de drum, nu ar fi pierdut controlul asupra direcției de deplasare a autoturismului din cauza vitezei mari de deplasare.

Expertul a reținut că accidentul s-a produs din cauza pătrunderii pe contrasens a autoturismului Opel Zafira, condus de către inculpat, ca urmare a pierderii de către acesta a controlului asupra direcției de deplasare, neexistând elemente care să conducă la constatarea că anterior impactului a survenit depresurizarea roții autoturismului Opel Zafira, expertul argumentând această susținere.

Instanța de fond a mai stabilit în baza probatoriului existent, că apărările formulate de inculpat referitoare la explozia pneului, sunt înlăturate, raportat și la explicațiile oferite de expertul criminalist dr. B. B. și martorii P., S., B. și A., care au susținut constant că nu au auzit vreo explozie înainte de producerea impactului dintre autovehicule.

Inculpatul a încercat să interpreteze trunchiat declarațiile martorilor propuși în apărare, pentru că martorul M. G. se afla pe terasa hanului „Izvorul Crișului”, astfel că prioritare sunt declarațiile persoanelor care au fost în trafic și care chiar au fost depășite de autoturismul condus de către inculpat. Mai mult, toți martorii audiați în cauză au arătat faptul că inculpatul a intrat într-o curbă deosebit de periculoasă, cu o viteză foarte mare, iar deraparea nu a fost văzută înainte, motiv pentru care expertizele trebuie coroborate cu declarațiile acestor martori.

Prin urmare, se va reține că accidentul a fost cauzat de viteza mare cu care inculpatul a intrat într-o curbă deosebit de periculoasă, motiv pentru care a pierdut controlul și a intrat pe contrasens.

Instanța de fond în mod corect nu a reținut ca pertinente concluziile din expertiza tehnică efectuată de expertul S. S., acesta fiind singurul care a susținut în afara altor probe că accidentul s-a datorat în mod exclusiv depresurizării intempestive a roții autoturismului condus de inculpat, neluând în considerare restul probatoriului, respectiv depozițiile de martori care au arătat în mod constant că inculpatul circula cu viteză excesivă, că a derapat datorită acelei viteze, că nu au auzit nicio explozie a roții. Mai mult, acest expert nu a analizat efectele impactului asupra autovehiculelor implicate în accident, respectiv că deteriorările suferite de acestea nu puteau surveni la o viteză a autoturismului condus de inculpat de numai 54,3 km.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, se va reține de către instanța de control judiciar că criticile aduse de către partea civilă și de către asigurător hotărârii primei instanțe sunt nefondate, și sub acest aspect sentința apelată fiind legală și temeinică.

În ceea ce privește daunele materiale acordate, prima instanță a argumentat că a acordat suma de 21.840 Euro sau contravaloarea acesteia în moneda națională cu acest titlu, sumă reprezentând pierderea materială suferită în perioada incapacității de muncă a părții civile de 21 luni în baza documentelor justificative depuse de partea civilă, despăgubirile materiale fiind dovedite doar parțial.

Referitor la daunele morale, Curtea reține că în mod incontestabil partea civilă a suferit un prejudiciu atât fizic, cât și moral, suferințele acestuia și traumele fiind de domeniul evidenței, raportat atât la numărul mare de îngrijiri medicale necesare vindecării, cât și la consecințele pe plan fizic produse părții civile în urma accidentului.

Cu toate acestea, suma de 200.000 de euro solicitată cu acest titlu de către partea civilă este exorbitantă, prima instanță apreciind în mod corect că suma de 20.000 Euro este în măsură să compenseze prejudiciul fizic și moral resimțit. Pentru eventuale daune ulterioare, constând în potențialul cost al unei operații estetice (prejudiciu viitor) partea civilă se va putea adresa cu o acțiune civilă separată instanței civile.

Mutatis mutandis, argumentele de mai sus pledează și în sensul respingerii apelului declarat de S.C. G. ROMANIA-A.-REASIGURARE, nefiind motive pentru care să se dispună diminuarea daunelor acordate părții civile.

Din considerentele anterior expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.penală Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul S. I., partea civila K. A. și S.C. G. ROMANIA-A.-REASIGURARE împotriva sentinței penale nr. 133 din 3 septembrie 2014 a Judecătoriei Huedin.

Va obliga pe apelanții S. I., K. A. și S.C. G. să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. I., partea civila K. A. și S.C. G. ROMANIA-A.-REASIGURARE împotriva sentinței penale nr. 133 din 3 septembrie 2014 a Judecătoriei Huedin.

Obligă pe apelanții S. I., K. A. și S.C. G. să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.

Definitiva.

Pronunțata în ședința publică, azi, 12 februarie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. D. L. AGHINIȚĂ S. S.

GREFIER,

L. A. S.

Dact.A.D.L.A./Dact.S.M

4 ex./11.07.2015

Jud.fond. G. V.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP)....		Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... →

Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 232/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 232/2015. Curtea de Apel CLUJ