Falsul în declaraţii (art.326 NCP). Decizia nr. 1026/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1026/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 27136/211/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1026/A/2015
Ședința publică de la 17 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. G.
JUDECĂTOR – M. R.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost reprezentat prin procuror – V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul N. R. V. împotriva sentinței penale nr.497 din 17.04.2015 a Judecătoriei Cluj-N., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. dat în dosarul de urmărire penală nr. 6777/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art.326 Cod penal, cu aplic. art.5 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. R. V. asistat de avocat ales – O. P. din Baroul Cluj, cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că inculpatul N. R. V. menține apelul formulat împotriva sentinței penale nr.497 din 17.04.2015 a Judecătoriei Cluj-N..
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului formulat în cauză.
Avocatul inculpatului solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr.497 din 17.04.2015 a Judecătoriei Cluj-N., respingerea cererii de soluționare a cauzei conform procedurii simplificate prev. de art. 320 ind. 1 VCPP și, rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. b CPP (fostul art.10 lit. d VCPP).
În speță, inculpatul N. R. V. a fost trimis în judecată și condamnat pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații întrucât în data de 30.10.2012 s-a prezentat la Serviciul Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj, unde a dat o declarație falsă în sensul că și-a pierdut permisul de conducere în condiții necunoscute, în timp ce acesta era reținut de către autoritățile italiene.
Apreciază că trebuie reținută consecința juridică a declarației inculpatului și faptul că în România acesta avea dreptul de a conduce autovehicule atât la momentul la care a dat declarația respectivă, cât și ulterior.
De asemenea, proba esențială a cauzei constă în actul depus la fila 28 din dosarul de urmărire penală, din care rezultă că Direcția Rutieră Română nu a dispus o măsură similară valabilă pe teritoriul României față de persoana în cauză. Prin urmare, nu există nicio consecință juridică a declarației dată de către inculpat în data de 30.10.2012.
În fapt, la data de 19.05.2012 inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere de către autoritățile italiene pentru 90 zile, iar în data de 30.10.2012 acesta s-a prezentat în fața autorităților române pentru că permisul de conducere nu a fost restituit din Italia. După expirarea celor 90 zile, pentru a solicita restituirea permisului de conducere, inculpatul s-a prezentat repetat la Serviciul Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj de unde i s-a comunicat că în baza de date nu figurează că în privința sa s-ar fi dispus sancțiunea suspendării, dar și că, în general, comunicarea cu autoritățile italiene este deficitară.
Mai învederează faptul că inculpatul a așteptat restituirea carnetului de conducere până în data de 30.10.2012, deși îi fusese reținut în data de 19.05.2012. În aceste condiții, funcționarul de la Serviciul Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj i-a sugerat că soluția ar fi eliberarea unui nou permis de conducere având în vedere că inculpatul are dreptul de a conduce autovehicule în România.
Face referire la hotărârea primei instanțe în care se reține că autoritățile italiene au reținut permisul de conducere în data de 19.05.2012 și că suspendarea documentului de abilitare pentru conducere operează pe o perioadă de 6 luni cu începere din 18.11.2012. În ipoteza în care nu este o eroare de traducere, este nefiresc ca permisul de conducere să fie reținut din data de 19.05.2012, iar suspendarea acestuia să opereze din 18.11.2012.
Reiterează faptul că la data de 30.10.2012 când inculpatul a dat declarația în fals la Serviciul Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj avea dreptul de a conduce autovehicule atât în Italia, cât și în România, astfel că sigura soluție corectă ar fi achitarea acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se respinge apelul inculpatului ca fiind nefondat și apreciază că în cauză trebuie lămurit aspectul privind procedura simplificată. Apelul inculpatului se bazează pe o contradicție ca urmare a acestei proceduri între textele de lege aplicate și manifestarea de voință expresă, explicită și neînlăturată până în prezent făcută de către inculpat de a urma procedura simplificată. Pe de altă parte, trebuie efectuată o analiză a materialului probator care este contestat în condițiile în care nu s-a derulat o cercetare judecătorească orală, publică și contradictorie, care să permită analiza apărărilor inculpatului făcute în scopul de a genera o soluție de achitare.
Prima instanță a pus în vedere inculpatului drepturile procesuale și a luat punctul de vedere al acestuia, care a fost de acord să fie judecat potrivit dispozițiilor privind procedura simplificată, astfel că soluția primei instanțe a fost pronunțată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. D. urmare, pentru a se dispune o eventuală achitare a inculpatului în aceste condiții, în prealabil trebuie anulată procedura simplificată care este incompatibilă cu o eventuală achitare din perspectiva urmării procesului în condiții obișnuite. În speță, cadrul procesului penal s-a bazat pe recunoașterea inculpatului, context în care instanța a admis cererea acestuia și a dispus condamnarea sa, astfel că o soluție de achitare întemeiată pe dispozițiile art.16 lit. b CPP, în condițiile nederulării procesului în procedura obișnuită, este inadmisibilă.
În ipoteza invalidării procedurii simplificate, soluțiile posibile ar fi rejudecarea cauzei de către prima instanță sau efectuarea cercetării judecătorești de către instanța de apel. Or, manifestarea de voință făcută în condiții procedurale legale este irevocabilă, condiții în care nu se poate dispune o soluție de achitare. În concluzie, solicită a se respinge cererea inculpatului ca fiind inadmisibilă.
Avocatul inculpatului, în replică, apreciază că nu este nici inadmisibilă, nici controversată achitarea inculpatului într-o astfel de situație, la dosar există practică judiciară în acest sens, iar o astfel de soluție este corectă din punct de vedere principial. În concret, inculpatul nu-și schimbă poziția procesuală, el recunoaște în continuare fapta, însă aceasta nu are nicio consecință juridică. În plus, în dosar nu există probe testimoniale, ci doar înscrisuri administrate în faza de urmărire penală, iar drepturile inculpatului și ale acuzării au fost respectate.
Reiterează poziția procesuală constantă a inculpatului care a recunoscut fapta și apreciază că între această poziție și o soluție de achitare nu există contradicție.
Inculpatul N. R. V., având ultimul cuvânt, arată că a completat un formular la Serviciul Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj pentru obținerea permisului de conducere.
CURTEA
Prin sentința penală nr.497/17.04.2015 a Judecătoriei Cluj-N., în temeiul art. 326 Cod Penal cu aplicarea art. 53 lit.c și art. 61 Cod Penal și art. 5 Cod Penal în condițiile art. 349 alin.2 și art. 396 alin.10 Cod Procedura Penală a fost condamnat inculpatul N. R. V., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4000 lei( contravaloarea a 100 zile amenda, fiecare în suma de 40 lei ) pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
În temeiul art. 63 Cod Penal s-a atras atenția inculpatului cu privire la posibilitatea înlocuirii numărului zilelor-amendă neexecutate cu rea-credință cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
În temeiul art. 274 alin.1 Cod Procedura Penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că organele de cercetare penală din cadrul IPJ Cluj- Serviciul de Investigații Criminale s-au sesizat din oficiu prin procesul-verbal din data de 19.07.2013 cu privire la faptul că numitul N. R. V., în data de 30.10.2012 s-a prezentat la sediul Serviciului Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj și a solicitat eliberarea unui nou permis de conducere, dând o declarație din care rezultă faptul că și-a pierdut în împrejurări necunoscute permisul de conducere eliberat de Poliția Cluj, în realitate acesta fiindu-i reținut la data de 19.05.2012 de către autoritățile italiene(f. 25 dosar UP).
Astfel, în data de 30.10.2012 inculpatul N. R. V. s-a prezentat la sediul Serviciului Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj și a solicitat eliberarea unui nou permis de conducere, dând o declarație din care rezulta faptul că și-a pierdut în împrejurări necunoscute permisul de conducere eliberat de Poliția Cluj, cunoscând dispozițiile penale – art. 293 Cod Penal 1969 privind consecințele juridice ale declarației necorespunzătoare adevărului ( declarație olografa – f. 30 dosar UP, declarații inculpat – f. 7-9, 42, 45 dosar UP, f. 32-33 dosar I ).
În realitate, conform adresei Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București nr._/2013 și adresei IGPR Direcția Rutieră nr._, permisul de conducere C00318869J emis la 30.07.2008 pe numele N. R. V. a fost reținut la data de 19.05.2012 de către autoritățile italiene, fiind remis împreună cu corespondența nr._( f. 26-28, 36-39 dosar UP).
Din declarația numitului N. R. V. dată la data de 09.10.2013 reiese faptul că în data de 19 mai 2012 în timp ce se afla în orașul V., a fost oprit de organele de poliție, cu acest prilej permisul de conducere fiindu-i reținut, primind o suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe termen de 90 de zile, fiind depistat conducând sub influența băuturilor alcoolice.
Cu toate acestea, la data de 30.10.2012 inculpatul s-a prezentat la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Cluj unde a înaintat declarația prin care susținea că și-a pierdut permisul de conducere mai sus menționat în împrejurări necunoscute, deși, în realitate, acesta fusese reținut de autoritățile italiene.
Fată de ansamblul materialului probator administrat pe parcursul procesului penal constând în procesul verbal de sesizare din oficiu încheiat la data de 19.07.2013 de către organele de politie, adresa nr._/03.06.2014 emisă de S.P.C.R.P.C.I.V. Cluj, cu comunicarea autorităților italiene, comunicarea autorităților italiene prin care se dispune suspendarea dreptului de a conduce autoturisme pe termen de 6 luni începând cu data de 18.11.2012, cererea inculpatului N. R. V. din data de 30.10.2012 privind solicitarea de eliberare a unui nou permis de conducere, înscrisuri coroborate cu propriile declarații de recunoaștere date în mod constant de inculpat atât în cursul urmăririi penale cat si in cursul cercetării judecătorești, din perspectiva prevederilor art. 103 și art. 396 alin.2 Cod Procedura Penală instanța a concluzionat ca in cauza exista suficiente probe directe si indirecte, precise, necontestate și complete, probe legal administrate și convingătoare (cauza Telfner c. Austriei ), concordante care toate coroborate converg spre convingerea ca inculpatul se face vinovat de comiterea faptei.
Instanța a constatat, cu prioritate, că odată cu . data de 01.02.2014, a Legii nr.286/2009 privind Codul Penal, devin aplicabile dispozițiile art.5 alin.1 Cod Penal, potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă. În ceea ce privește noțiunea de lege penală mai favorabilă, la stabilirea acesteia în prezenta cauză, instanța a avut în vedere și Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale privind înțelesul constituțional al art.5 alin.1 Cod Penal, publicată în Monitorul Oficial al României pe data de 20.05.2014, conform căreia “Dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.
Astfel, pentru identificarea legii penale mai favorabile, văzând și Decizia Curții Constituționale mai sus menționată, instanța a avut în vedere toate particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpatului - respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, la criteriul sancțiunii principale, la situațiile ce pot constitui circumstanțe atenuante, la individualizarea executării pedepsei.
Analizând activitatea infracționala reținută în sarcina N. R. V. respectiv infracțiunea de fals in declarații prev. și ped. de art. 326 Cod Penal instanța a constatat că aceasta se regăsește și în vechea reglementare, în cuprinsul dispozițiilor art.292 Cod Penal 1969, noua codificare menținând condițiile de tipicitate obiective si subiective dar si regimul sancționator( închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda).
Pornind de la premisa că în privința inculpatului nu este justificata și oportuna reținerea de circumstanțe atenuante judiciare cu caracter personal care sa determine aplicarea unei sancțiuni sub minimul special prevăzut de lege instanța a concluzionat ca legea mai favorabila este Noul Cod Penal.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei și individualizarea judiciară a pedepsei
În drept, fapta inculpatului N. R. V. care în vederea obținerii unui nou permis de conducere, a completat, la data de 30.10.2012, o declarație scrisă în fața Serviciului Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj în care arăta, în mod nereal, că și-a pierdut vechiul permis de conducere în împrejurări necunoscute, în condițiile în care acesta îi fusese reținut de autoritățile italiene la data de 19.05.2012 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals in declarații prev. și ped. de art. 326 Cod Penal.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.326 Cod Penal instanța a reținut că elementul material constă în fapta unei persoane de a face in fata unui funcționar public sau a unei unități in care își desfășoară activitatea o declarație orala sau scrisa necorespunzătoare adevărului in vederea producerii unei consecințe juridice, daca potrivit legii sau împrejurărilor declarația servește pentru producerea acelei consecințe. Așadar, acțiunea inculpatului, care în vederea obținerii unui nou permis de conducere, a completat, la data de 30.10.2012, o declarație scrisă în fața Serviciului Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj în care arăta, în mod necorespunzător adevărului că și-a pierdut vechiul permis de conducere în împrejurări necunoscute, în condițiile în care acesta îi fusese reținut de autoritățile italiene la data de 19.05.2012 realizează elementul material al infracțiunii de fals in declarații, urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale privind încrederea publică in declarațiile date in fata unei instituții publice, ca valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din însăși materialitatea faptei ( ex re) atâta timp cat infracțiunea dedusa judecății este una de pericol.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. a Cod Penal, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
Luând in considerarea întreaga activitate infracționala desfășurata de inculpat instanța a apreciat ca fapta îmbracă forma sa consumata atâta timp cat infracțiunea de fals in declarații se consuma in momentul in care s-a realizat fapta tipica, respectiv depunerea înscrisului ce consemnează declarația falsa, in cazul de fata.
Instanța a apreciat apărarea inculpatului potrivit căreia fapta sa nu constituie infracțiune întrucât nu a produs consecințe juridice atâta timp cat suspendarea dreptului de a conduce a operat doar 6 luni, astfel încât aceasta măsura încetase la data formulării declarației in fata autoritarii romane ca neîntemeiata atâta timp cat din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta indubitabil că autoritățile italiene au ridicat permisul de conducere la data de 19.05.2012( suspendarea documentului de abilitare pentru conducere reținut operand pe o perioada de 6 luni cu începere din data de 18.11.2012 inclusiv-f. 37 dosar UP) iar inculpatul a completat, la data de 30.10.2012, declarația scrisă în fața Serviciului Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj în care arăta, în mod necorespunzător că și-a pierdut vechiul permis de conducere în împrejurări necunoscute, deși știa ca acesta fusese reținut de autoritățile italiene, desigur în vederea obținerii nou permis.
Pentru a stabili în concret pedeapsa, instanța a avut in vedere ca aceasta sancțiune penala reprezintă a măsura de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni ; instanța va tine cont si de faptul ca prin executarea acesteia se urmărește formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de conviețuire sociala, fără insa ca executarea pedepsei sa cauzeze suferințe fizice si nici sa înjosească persoana inculpatului.
Așadar în procesul de individualizare judiciara si dozare a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului pentru infracțiunea comisa instanța s-a raportat la gravitatea infracțiunii săvârșite si periculozitatea inculpatului urmând a avea in vedere in mod plural criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod Penal constând in împrejurările si modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii si scopul urmărit, natura si frecventa infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii si in cursul procesului penal si nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familiala si sociala, raportându-se la limitele speciale de pedeapsa prevăzute de textul incriminator ( închisoarea de la 3 luni la 2 ani alternativ cu amenda cu limite cuprinse, in acest caz, între 120 și 240 zile amendă ) reduse cu 1/3 respectiv ¼ din perspectiva prevederilor art. 396 alin. 10 Cod Procedura Penală.
Referitor la gradul de pericol social al infracțiunii, instanța a apreciat că acesta este unul mediu în contextul in care inculpatul în vederea obținerii unui ( nou) permis de conducere valabil pe teritoriul României a făcut in fata autoritarilor romane o declarație necorespunzătoare adevărului in care a arătat in mod nereal că și-a pierdut vechiul permis de conducere în împrejurări necunoscute, cu toate ca acesta îi fusese reținut de autoritățile italiene la data de 19.05.2012 ca urmare a comiterii unei contravenții la regimul rutier fiind depistat conducând autovehiculul in stare psiho fizica alterata datorata consumului de alcool peste limita legala, inducând astfel in eroare autoritățile romane, valoarea socială lezată fiind încrederea publică in declarațiile date in fata unei instituții publice.
Un alt criteriu care trebuie avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei este cel legat de persoana inculpatului. Instanța apreciază că trebuie analizate atât aspectele care caracterizează persoana inculpatului anterior săvârșirii faptei ce face obiectul cauzei, pentru a se stabili dacă este vorba de o persoană cu predispoziție spre adoptarea unui comportament infracțional, cât și aspectele care rezultă în privința inculpatului din modul de săvârșire al faptei și conduita ulterioară a acestuia, pentru ca atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare să ducă la atingerea scopului sancționator și preventiv al acesteia, la îndeplinirea funcțiilor pedepsei. În acest sens instanța urmează a constata ca inculpatul este o persoana tânăra în vârsta de 34 de ani, ce beneficiază de pregătire școlara fiind absolvent de studii liceale, de ocupație conducător auto, in prezent desfășurându-si activitatea in cadrul . SRL conform contractului individual de munca nr. 5/17.04.2013, loc de munca la care a dovedit corectitudine, seriozitate si responsabilitate, achitându-se conștiincios de sarcinile de serviciu( caracterizare- f. 26 dosar I) . În ce privește conduita anterioară a inculpatului instanța va constata ca nu poseda antecedente penale insa nu se afla prima încălcare a legii penale atata timp cat astfel cum rezulta din cazierul judiciar al acestuia ( f. 14 dosar I) a fost sancționat de către organul de urmăire penala in anul 2012 cu doua amenzi administrative in cuantum de 1000lei respectiv 300 lei pentru comiterea infracțiunilor prev de art. 84 pct.2 și art. 84 pct.3 din Legea nr. 59/1934 respectiv art. 147 din Legea nr. 85/2006. Pe de alta parte atitudinea procesuala a inculpatului a fost in mod constant loiala pe întreaga desfășurare a procesului penal, atâta timp cât inculpatul a recunoscut comiterea faptei in mod total și necondiționat, manifestând regret fata de fapta comisa.
Așadar văzând circumstanțele in care fapta s-a comis si care imprimă acesteia un grad de pericol social mai scăzut dar si aspectele preponderent pozitive ce caracterizează persoana inculpatului, vârsta, regretul manifestat de acesta dar si modalitatea in care acesta a perceput experiența procesului penal care l-a maturizat și l-a determinat sa reflecteze, instanța a apreciat ca amenda penala ca sancțiune aplicabila inculpatului este apta de a satisface scopul preventiv special al pedepsei .
Desigur la stabilirea numărului de zile amenda la care a fost obligat inculpatul instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod Penal mai sus evocate, iar la stabilirea cuantumului unei zile amenda, de criteriul general prevăzut de art. 61 alin.3 teza II Cod Penal, constând in situația materiala a inculpatului și de faptul ca inculpatului nu îi incumbă obligații legale/convenționale de întreținere, astfel încât urmează a stabili un număr de 100 zile amenda, fiecare în suma de 40 lei.
Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, constatând că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune în sensul art.15 Cod Penal îndeplinind condițiile de tipicitate, în temeiul art. 396 alin.2 din Codul de Procedura Penală instanța l-a condamnat pe inculpatul N. R. V. la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 4000 lei ( contravaloarea a 100 zile amenda, fiecare in suma de 40 lei ) pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev și ped de art. 326 Cod Penal cu aplicarea art. 53 lit.c și art. 61 Cod Penal și art. 5 Cod Penal în condițiile art. 349 alin.2 și art. 396 alin.10 Cod Procedura Penală, apreciind că o astfel de pedeapsă constituie un avertisment suficient pentru acesta de a nu mai săvârși fapte cu caracter penal în viitor și care corespunde sub aspectul naturii și cuantumului scopului sanctionator și preventiv(special și general) dar si dublului caracter al pedepsei cel coercitiv si cel corectiv.
De asemenea în temeiul art. 63 Cod Penal s-a atras atenția inculpatului cu privire la posibilitatea înlocuirii numărului zilelor-amendă neexecutate cu rea-credință cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
Văzând și prevederile art. 274 alin.1 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea apelului său, inculpatul a învederat faptul că, se impune respingerea cererii sale de judecată în procedura simplificată, atâta vreme cât fapta comisă de către acesta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, nefiind aptă să producă consecințe juridice. În acest sens, inculpatul a arătat că la data efectuării cererii de eliberare a permisului de conducere, 30.10.2012, acesta avea dreptul să conducă, permisul fiindu-i suspendat în Italia pentru 90 de zile din data de 19.05.2012, sancțiune care însă nu a fost transmisă și autorităților române, care, de altfel, nu au dispus vreo măsură similară. Apoi, este de remarcat faptul că, potrivit traducerii adresei emise de autoritățile italiene, suspendarea permisului ar trebui să înceapă cu data de 18.11.2012, ceea ce este nefiresc având în vedere data reținerii permisului.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării î cursul urmăririi penale, în condiții de legalitate și loialitate a unui probatoriu util, pertinent și concludent, coroborat cu declarația de recunoaștere a comiterii faptei, dată de inculpat în condițiile art.375 C.p.p., instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, constatăm și noi pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care în vederea obținerii unui nou permis de conducere, a completat, la data de 30.10.2012, o declarație scrisă în fața Serviciului Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj în care arăta, în mod nereal, că și-a pierdut vechiul permis de conducere în împrejurări necunoscute, în condițiile în care acesta îi fusese reținut de autoritățile italiene la data de 19.05.2012.
Referitor la primul motiv de apel, acela privind necesitatea respingerii cererii inculpatului formulate potrivit art.374 alin.4 C.p.p., judecarea sa în procedura comună și achitarea sa, apreciem că potrivit noilor prevederi legale art.374 alin.4, 375, 396 alin.10 C.p.p., instanța nu va mai analiza la momentul cererii inculpatului dacă din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, spre deosebire de reglementarea veche a art.320 ind.1 C.p.p., invocată de apărare. Așadar, simpla manifestare de voință a inculpatului de a recurge la procedura simplificată de judecată și declarația formală de recunoaștere a învinuiri nu conduc automat la aplicarea acestei proceduri și a unei pedepse, instanța de judecată fiind cea care, verificând dacă probele administrate în faza de urmărire penală sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, dispune urmarea sau nu a acestei proceduri.
În speța de față, după cum am arătat și mai sus, probele administrate conduc la constatarea vinovăției inculpatului, fapta comisă de către acesta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de fals in declarații prev. și ped. de art. 326 Cod Penal.
Din actele emise de autoritățile italiene (f.39,cu precizarea că într-adevăr traducerea este deficitară) rezultă că inculpatului, la data de 19 mai 2012 i-a fost suspendat în V. permisul de conducere pe o durată de 6 luni și până la data de 18 noiembrie 2012 ( la sospesione del documento di abilitazione alla guida …per il periodo di M. SEI a decorrere dal giorno 19 MAggio 2012. Per quanto sopra disposto il documento di guida rimane sospeso fino al giorno 18 Novembre 2012).
În aceste condiții, la data formulării cererii de eliberare a unui nou permis de conducere, data de 30.10.2012, permisul inculpatului era suspendat, acesta fiind sancționat pentru că a condus sub influența băuturilor alcoolice.
Raportat la cele ce preced, apreciem că fapta inculpatului este în măsură să producă consecințe juridice, atâta vreme cât acesta a solicitat emiterea unui nou permis de conducere în perioada în care vechiul său permis a fost suspendat și i-a fost interzis, totodată să conducă orice fel de vehicul pentru o perioadă de 6 luni.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului apreciem că aceasta s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art.74 C.p., instanța de fond stabilind, în condițiile art.61 C.p., suma de 4000 lei, amendă penală.
Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefundat apelul declarat.
Va obliga inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul N. R. V. (fiul lui V. și R., născut la data de 10.08.1982 în mun. T., jud. Cluj, posesor CI . nr._, CNP_) împotriva sentinței penale nr.497/17.04.2015 a Judecătoriei Cluj-N..
Obligă inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.09.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
V. G. M. R. A. B. H.
Red.MR/SMD
3 ex./21.09.2015
Jud.fond.T. L.Ivascu
| ← Verificare măsuri preventive (art.205 NCPP). Încheierea nr.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1027/2015.... → |
|---|
