Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 530/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 530/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 1684/328/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 530/A/2015
Ședința publică din 09 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. L.-AGHINIȚĂ, judecător
JUDECĂTOR: S. S.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelul declarat de către P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA T. împotriva sentinței penale nr. 332 din data de 03 noiembrie 2014 a Judecătoriei T., pronunțată în dosar nr._, în care inculpatul B. I.-A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și i din vechiul Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b din vechiul Cod penal și inculpatul L. C.-M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și i din vechiul Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal, ambii prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria T., dat în dosar nr. 79/P/2012.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că nu se prezintă niciuna dintre părți.
Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 02 aprilie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în dezbaterea apelului declarat, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se la acest termen de judecată, din lipsă de timp pentru deliberare.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 332 din data de 03 noiembrie 2014 a Judecătoriei T., în temeiul art. 396, alin. 2, din Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul B. I.-A., fiul lui A. și A., născut la data de 27.10.1976 în mun. T., jud. Cluj, domiciliat în mun. T., ., jud. Cluj, C.N.P._, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. a și i cu aplicarea art. 41, alin. 2, art. 37, lit. b din vechiul Cod penal totul cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
În temeiul art. 71 din vechiul Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;
S-a constatat inculpatul a fost liberat condiționat la data de 17.07.2009 din executarea pedepsei de 4 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 146/2006, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul penal nr. 5997/2005, cu un rest de pedeapsă de 535 de zile, iar fapta din prezenta cauză a fost săvârșită înainte de împlinirea duratei acestei pedepse.
În temeiul art. 61 din vechiul Cod penal s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 146/2006, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul penal nr. 5997/2005 și s-a contopit restul de 535 de zile cu pedeapsa stabilită mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa accesorie conform art. 71 raportat la art. 64 lit. a teza a II-a din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;
S-a constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani și interzicerea drepturilor conform art. 71 raportat la art. 64 lit. a teza a II-a din vechiul Cod penal, prin Sentința penală nr. 376/2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul penal nr._ .
În temeiul art. 36 alin. 1 și alin. 2 raportat la art. 34, alin. 1, lit. b din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal s-a descontopit și s-a repus în individualitatea lor pedepsele stabilite prin Sentința penală nr. 376/2013 după cum urmează:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;
-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;
și s-a contopit pedeapsă stabilită prin prezenta sentință - rezultată în urma revocării liberării condiționate(3 ani închisoare) - cu pedepsele susmenționate și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care a sporit-o cu 3 luni în final inculpatul urmând să execute 3 ani și 3 luni închisoare.
În temeiul art. 71 din vechiul Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;
S-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată, respectiv perioada în care inculpatul a fost arestat(în vederea extrădării), începând cu data de 23.02.2014 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 456/2013 emis în baza Sentinței penale nr. 376/2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul penal nr._ .
În temeiul art. 396, alin. 5 din Codul de procedură penală raportat la art. 16, alin. 1, lit. c din Codul penal a fost achitat inculpatul L. C.-M., fiul lui G. și E., născut la data de 25.08.1990, în mun. T., jud. Cluj, domiciliat în mun. T., ., jud. Cluj, C.N.P._ în privința infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. a și i, cu aplicarea art. 41, alin. 2 din vechiul Cod penal.
În temeiul art. 397, alin. 1 din Codul de procedură penală s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul B. I.-A. la plata în favoarea părții civile M. E.-A. domiciliată în mun. Cluj-N., .. 165, ., a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 274, alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul B. I.-A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 400 de lei (75 lei - în cursul urmăririi penale și 325 - în cursul judecății).
În temeiul art. 275, alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 400 de lei(referitoare la inculpatul L. C.-M.) au rămas în sarcina statului.
Încuviințează onorariul avocaților din oficiu M. R. și K. L. în cuantum de 300 de lei pentru fiecare, sume ce vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Instanța a reținut, în parte, starea de fapt prezentată prin rechizitoriu.
Astfel, în privința inculpatului B. I.-A. instanța a reținut că acesta, în cursul lunii septembrie 2010, prin efracție, împreună cu o altă persoană, a sustras în mod repetat bunuri, din curtea și din două clădiri aparținând părții civile M. E.-A., respectiv: presă cu aburi, ușa metalica, calorifere, sobă, mașină de cusut, vase inox, instalația de încălzire, un flex, două covoare persane, farfurii de porțelan, pahare și alte bunuri.
Valoarea prejudiciului astfel cauzat a fost de 10.000 lei.
Această stare de fapt a rezultat din plângerea și declarația părții civile, din declarația martorului S. I., din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente și din declarațiile inculpatului prin care acesta recunoaște, în parte, săvârșirea faptei.
În declarația sa(filele 8, 9, 27 dosar U.P., fila 114) partea civilă E.-A. arată bunurile sustrase, a precizat valoarea acestora și arată perioada în care acestea au fost sustrase respectiv 07.09.2010 – 20.09.2010.
Martorul S. I.(fila 53, dosar U.P., filele 35, 152 dosar instanță) a arătat că l-a surprins pe inculpatul B. I.-A. în imobilul părții civile în data de 30.09.2010, numele acestuia aflându-l ulterior de la organele de poliție.
Inculpatul B. I.-A. a recunoscut (fila 133 dosar instanță) că a sustras din imobil unele obiecte din fier însă arată a intrat în imobilul respectiv o singură dată în cursul lunii septembrie 2010.
Instanța a constatat însă că inculpatul a fost surprins la data de 30.09.2014 în imobil de către martorul S. I. iar la o dată anterioară, conform propriei declarații, acesta a sustras din acel loc o sobă din fontă, mai multe țevi și o ușă, bunuri pe care le-a valorificat un centru de colectare a fierului vechi.
În condițiile în care în imobil s-au aflat mult mai multe bunuri, unele chiar de o valoarea mai mare sau mai ușor de transportat(vase inox, un flex, covoare persane, farfurii de porțelan, pahare etc.) este neverosimil faptul că inculpatul a intrat doar o dată (sau de două ori) în imobil și că s-a limitat doar la sustragerea bunurilor arătate de acesta.
În privința valorii bunurilor sustrase instanța a reținut următoarele:
Partea civilă, așa cum s-a arătat mai sus, o enumerat bunurile sustrase din imobil respectiv presă cu aburi, ușa metalica, calorifere, sobă, mașină de cusut, vase inox, instalația de încălzire, un flex, două covoare persane, farfurii de porțelan, pahare și alte bunuri, fără însă să propună administrarea unor probe în susținerea pretențiilor civile.
Furtul unora dintre bunurile enumerate(țevi de căldură, sobă, mașină de cusut, etc.) rezultă și din procesul-verbal de cercetare la fața locului și din planșele foto eferente(filele 10-24 dosar U.P.).
În mod normal, nici o persoană nu-și preconstituie probe referitoare la valoarea tuturor obiectelor pe care le deține pentru eventualitatea în care ar fi, în viitor, victima unei infracțiuni de furt. Astfel, instanța a apreciat că este excesiv să se pretindă părții civile să dovedească cu înscrisuri(cu exactitate) valoarea bunurilor sustrase în condițiile în care acestea au fost vechi și de diferite categorii.
Nu s-a impus nici administrarea probei testimoniale cu privire la valoarea bunurilor sustrase, având în vedere natura acestora(vechi și foarte diversificate) și faptul că, în mod firesc, proprietarul bunurilor este cel mai în măsură să cunoască valoarea lor.
Pentru aceste considerente, ținând cont de natura, numărul și felul bunurilor sustrase, instanța a apreciat că evaluarea efectuată de partea civilă este corectă și va aprecia ca fiind dovedite pretențiile civile.
În privința inculpatului L. C.-M., analizând ansamblu probelor administrate în cursul urmăririi penale și totodată a celor administrate în cursul cercetării judecătorești, instanța nu poate reține, dincolo de orice dubiu rezonabil, existenta faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată, respectiv participarea acestuia la fapta săvârșită de inculpatul B. I.-A..
Sub aspectul probațiunii, reținerea săvârșirii faptei în sarcina inculpatului L. C.-M. s-a întemeiat în principal pe declarația inculpatului B.I.-A., pe raportul de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat(filele 45-50 dosar U.P.), pe procesul-verbal din data de 31.10.2012(fila 41 dosar U.P.) și nu în ultimul rând pe procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere(filele 54-61 dosar U.P.).
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei nici în cursul urmăririi penale și nici în fața instanței.
Instanța a înlăturat probele(mijloacele de probă) constând în procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere și pe procesul-verbal din data de 31.10.2012, pentru considerentele ce urmează:
Fiind audiat în fața instanței, de două ori, la două date diferite (filele 35, 152 dosar instanță), martorul S. I. a arătat același lucru și anume că a văzut persoana care a fugit doar din spate, astfel că nu i-a recunoscut fotografia, aceasta fiindu-i indicată de polițist.
Declarația din data de 22.05.2014:”Am indicat o anume persoană din planșa foto pentru că mi-a fost indicată de polițist ca fiind autorul”.
Declarația din data de 10.09.2014:”Eu nu am recunoscut persoana întrucât am văzut-o doar din spate, dar polițiștii mi-au indicat persoana despre care ei credeau că este făptuitorul”.
Unul dintre martorii(fila 65 dosar instanță) care au asistat la activitatea de prezentare pentru recunoaștere arată că martorul(S. I.) a efectuat recunoașterea în mod liber fără a fi influențat în vreun fel, însă cel de-al doilea martor(fila 49 dosar instanță.) arată că nu poate preciza dacă a fost sau nu influențat de polițist pentru că atunci când a intrat în încăpere ”cei 2 discutaseră deja”.
Față de cele arătate mai sus instanța își exprimă convingerea că martorul S. I. nu a efectuat în mod liber recunoașterea după planșa foto.
Este inacceptabil și extrem de periculos ca martorii să fie „ajutați” în activitatea de recunoaștere a fotografiei unei persoane suspecte de săvârșirea unei infracțiuni. Dacă procedeul probatoriu este viciat în acest mod, proba obținută va reflecta convingerea organului de cercetare penală și nu informația furnizată de martor.
Instanța a procedat la audierea martorului R. G.(fila 113 dosar instanță) în fața căruia inculpatul L. C.-M. ar fi mărturisit săvârșirea faptei, așa cum rezultă din procesul-verbal din data de 31.10.2012. Acesta confirmă că s-a întâlnit cu o persoană pe holul poliției însă a arătă că nu-i cunoaște numele și nu își aduce aminte detalii legate de discuția cu acesta(despre acea mărturisire).
Având în vedere aspectele declarate de R. G. și modul în care organele de poliție au procedat în cazul prezentării pentru recunoaștere după planșa foto, instanța a apreciat că nu-și poate întemeia soluția ținând cont de aspectele consemnate în cuprinsul acelui proces-verbal.
Instanța a identificat și audiat pe martora R. M.(fila 175 dosar instanță), persoana care a lucrat la punctul de colectare a fierului vechi unde au fost predate bunurile sustrase. Aceasta a declarat că-l cunoaște pe inculpatul B. I.-A. și confirmă că acesta „în urmă cu mai mult timp a predat fier vechi la punctul de colectare fier vechi .”.
Martora a declarat că nu cunoaște vreo persoană cu numele L. C.-M. și fiindu-i prezentată o fotografie a acestui inculpat martora a arătat că nu cunoaște acea persoană.
Instanța a reținut că regula „in dubio pro reo”, complement al prezumției de nevinovăție, reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat de art. 5 din Codul de procedură penală, se regăsește în materia probațiunii.
Conform acestei reguli atunci când probele administrate într-o anumită cauză nu creează certitudinea(dincolo de orice dubiu rezonabil) ci doar posibilitatea sau probabilitatea vinovăției unei persoane, orice îndoială operează în favoarea acesteia și este în același timp echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție.
Totodată, pentru pronunțarea unei condamnări, instanța a apreciat că trebuie să-și întemeieze convingerea legată de vinovăția inculpatului pe baza unor probe sigure, certe și legal obținute.
În concluzie, în condițiile în care cele două probe susmenționate au fost înlăturate iar inculpatul L. C.-M. nu recunoaște săvârșirea faptei, instanța apreciază că declarația inculpatului B. I.-A. și raportul de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat nu constituie probe suficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție a inculpatului.
În drept, faptele inculpatului B. I.-A., așa cum au fost reținute de instanță, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. a și i cu aplicarea art. 41, alin. 2, art. 37, lit. b din vechiul Cod penal totul cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
Instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal ținând cont de dispozițiile privind sancționarea pluralității de infracțiuni.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului B. I.-A. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. la 72 din vechiul Cod penal și limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.
Fată de cele arătate mai sus, în temeiul art. 396, alin. 2, din Codul de procedură penală instanta a condamnat pe inculpatul B. I.-A., fiul lui A. și A., născut la data de 27.10.1976 în mun. T., jud. Cluj, domiciliat în mun. T., ., jud. Cluj, C.N.P._, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. a și i cu aplicarea art. 41, alin. 2, art. 37, lit. b din vechiul Cod penal totul cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
În temeiul art. 71 din vechiul Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;
Instanța a constatat inculpatul a fost liberat condiționat la data de 17.07.2009 din executarea pedepsei de 4 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 146/2006, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul penal nr. 5997/2005, cu un rest de pedeapsă de 535 de zile iar fapta din prezenta cauză a fost săvârșită înainte de împlinirea duratei acestei pedepse.
În temeiul art. 61 din vechiul Cod penal instanta a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 146/2006, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul penal nr. 5997/2005 și contopește restul de 535 de zile cu pedeapsa stabilită mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa accesorie conform art. 71 raportat la art. 64 lit. a teza a II-a din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;
Instanța a constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani și interzicerea drepturilor conform art. 71 raportat la art. 64 lit. a teza a II-a din vechiul Cod penal, prin Sentința penală nr. 376/2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul penal nr._ .
În temeiul art. 36 alin. 1 și alin. 2 raportat la art. 34, alin. 1, lit. b din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal s-a descontopit și s-a repus în individualitatea lor pedepsele stabilite prin Sentința penală nr. 376/2013 după cum urmează:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;
și s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta sentință - rezultată în urma revocării liberării condiționate(3 ani închisoare) - cu pedepsele susmenționate și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care o va spori cu 3 luni în final inculpatul urmând să execute 3 ani și 3 luni închisoare.
În temeiul art. 71 din vechiul Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;
Instanța va deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată, respectiv perioada în care inculpatul a fost arestat(în vederea extrădării), începând cu data de 23.02.2014 la zi.
Instanța a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 456/2013 emis în baza Sentinței penale nr. 376/2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul penal nr._ .
În temeiul art. 396, alin. 5 din Codul de procedură penală raportat la art. 16, alin. 1, lit. c din Codul penal instanta va achita pe inculpatul L. C.-M., fiul lui G. și E., născut la data de 25.08.1990, în mun. T., jud. Cluj, domiciliat în mun. T., ., jud. Cluj, C.N.P._ în privința infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. a și i, cu aplicarea art. 41, alin. 2 din vechiul Cod penal.
În temeiul art. 397, alin. 1 din Codul de procedură penală s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul B. I.-A. la plata în favoarea părții civile M. E.-A. domiciliată în mun. Cluj-N., .. 165, ., a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 274, alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul B. I.-A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 400 de lei (75 lei - în cursul urmăririi penale și 325 - în cursul judecății).
În temeiul art. 275, alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 400 de lei(referitoare la inculpatul L. C.-M.) vor rămâne în sarcina statului.
A fost încuviințat onorariul avocaților din oficiu M. R. și K. L. în cuantum de 300 de lei pentru fiecare, sume ce vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri P. de pe lângă Judecătoria T. a declarat apel în ceea ce îl privește pe inculpatul L. C. M., hotărârea instanței de judecată fiind criticată pentru nelegalitate.
S-a susținut că în baza actelor de cercetare penală s-a reținut că ambii inculpați, respectiv B. I. A. și L. C. M., au pătruns, fără drept, în imobilul părții vătămate și, prin efracție, au sustras diferite bunuri. Totodată, s-a susținut că s-a dovedit faptul că inculpații au intrat de mai multe ori în imobilul din T., ., motiv pentru care a fost reținută forma continuată, conform art. 41 alin. 2 din Codul penal, cu precizarea că partea vătămată nu locuia în imobilul respectiv și a aflat ulterior că din imobil au fost sustrase diferite bunuri.
Totodată, s-a precizat faptul că inculpatul L. C. M. nu a recunoscut comiterea faptei și, mai exact, nu a recunoscut participarea la sustragere, ci doar faptul că știa acel imobil și că a mai fost în interiorul lui, conform declarației de la fila nr. 133. S-a apreciat ca fiind neverosimilă susținerea inculpatului în sensul că nu a participat la comiterea faptei, prima instanță dispunând în mod greșit achitarea lui, iar în ceea ce privește condamnarea și încadrarea juridică, s-a opinat că, în cazul inculpatului L. C. M., se impune reținerea dispozițiilor din Noul Cod penal, ca fiind mai favorabile, conform art. 5 din Noul Cod penal.
Față de motivele de apel ale Parchetului în fața instanței de control judiciar s-a procedat la reaudierea coinculpatului B. I. A. (f. 19) și a martorului S. I. (f.30), audierea inculpatului L. C. M. nefiind posibilă, acesta fiind plecat din țară.
Analizând apelul declarat în cauză, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acesta este nefondat, soluția dată de către Judecătoria T. fiind una legală și temeinică.
Prima instanță a efectuat o analiză riguroasă a întregului material probator administrat în cauză, fiind înlăturate, în mod corect, ca și mijloace de probă, procesul-verbal de recunoaștere, precum și procesul-verbal din data de 31.10.2012.
În ceea ce privește declarația martorului S. I. cu privire la așa-zisa identificare a inculpatului L. C. M., Curtea va constata că aceasta a fost constantă. Astfel, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața Judecătoriei T. și a instanței de apel, acesta a declarat faptul că nu a putut să-l identifice pe inculpatul L. C. M. din față, ci doar a relatat că i s-a părut că are aceeași talie și înălțime cu cea de-a doua persoană participantă la furt. Practic, acesta nu l-a recunoscut niciodată pe inculpatul L. C. M., arătând clar că identitatea acestui inculpat i-a fost sugerată de către coinculpatul B. I..
Mai mult, în ceea ce privește declarația martorului R. G., audiat în fața Judecătoriei T., din cuprinsul acesteia reiese faptul că nu l-a recunoscut pe inculpatul L. C., precizând că a discutat cu o persoană pe holul poliției, însă nu știe despre ce anume și nici nu o cunoaște pe aceasta.
Referitor la martora R. M., angajată a centrului de colectare a fierului vechi, aceasta a relatat faptul că nu îl cunoaște pe inculpatul L. C. M. și că nu l-a văzut niciodată, însă la termenul anterior coinculpatul B. I. a declarat faptul că s-a prezentat împreună cu coinculpatul L. C. la centrul de colectare. Astfel, în mod evident există o contradicție serioasă între declarația coinculpatului și cea a martorei.
În consecință, la momentul achitării coinculpatului L. C. M., Judecătoria T. a pronunțat o soluție legală și temeinică, făcând aplicarea principiului in dubio pro reo, conform căruia orice dubiu profită inculpatului. O soluție de condamnare nu se poate baza doar pe declarația coinculpatului B. I. și pe raportul de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat, motiv pentru care în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria T. împotriva sentinței penale nr. 332 din 3.11.2014 a Judecătoriei T..
Se va stabili în favoarea Baroului Cluj, suma de 300 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu - avocat C. A..
Cheltuielile în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria T. împotriva sentinței penale nr. 332 din 3.11.2014 a Judecătoriei T..
Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 300 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu - avocat C. A..
Cheltuielile în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A. D. L.-AGHINIȚĂ S. S. L. A. S.
Red.A.D.L.A./A.C.
4 ex. – 10.06.2015
jud.fond.V.-A. L.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 204/2015.... | Verificare măsuri preventive (art.205 NCPP). Încheierea nr.... → |
|---|
