Mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.). Decizia nr. 442/2015. Curtea de Apel CLUJ

Comentarii

0

Decizia nr. 442/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 29449/211/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.442/A/2015

Ședința publică din data de 23 martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. C. - judecător

JUDECĂTOR: M. Ș.

GREFIER: M. B.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentant prin PROCUROR: V. T.

S-a luat spre examinare apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj N. împotriva sentinței penale nr.1305 din 17.11.2014 a Judecătoriei Cluj N., pronunțată în dosarul nr._, privind pe inculpatul R. A. V. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.de art.260 al.1 C.pen., cu aplic.art.37 lit.a și b C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. A. V., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.L. C. G. din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, având în vedere împrejurarea că în cauză nu s-a pronunțat o soluție de condamnare față de inculpatul R. A. V. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, instanța aduce la cunoștință inculpatului împrejurarea că există posibilitatea modificării soluției dată de instanța de fond în calea de atac apelului. La întrebarea instanței, inculpatul arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, își menține declarația dată în primă instanță și nu are de făcut completări sau precizări la aceasta, respectiv își menține poziția de recunoaștere a faptei așa cum a fost descrisă în rechizitoriu.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.

Reprezentantul Ministerului Public susține apelul așa cum a fost formulat în scris la dosar, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, a se dispune condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, reținând dispozițiile referitoare la valoarea declarațiilor de recunoaștere făcute de inculpat înainte de cercetarea judecătorească și aplicând disp.art.326 al.10 teza II-a C.pr.pen. a se aplica acestuia o sancțiune penală constând în închisoare cu executare.

Fără a mai reitera toate circumstanțele legate de modalitatea de interpretare a stării de fapt care nu este contestată și pe care inculpatul a recunoscut-o ca atare, arată că singura problemă în discuție referitoare la această premisă se referă la îndeplinirea sau nu a condițiilor prevăzute de art.118 C.pr.pen. Precizează că aceste condiții sunt îndeplinite stricto senso datorită faptului că s-a făcut o analiză și aplicare a acestui text de lege printr-o interpretare prin analogie, respectiv s-a apreciat că declarațiile date de către inculpat, în calitate de martor, pentru care s-a și dispus trimiterea în judecată, precum și declarațiile date de acesta ulterior în calitate de inculpat, sunt similare din perspectiva consecințelor juridice și au relevanță sub aspectul dreptului de a nu se încrimina, chiar dacă au fost date în cauze diferite.

Apreciază că interpretarea făcută de instanță excede textului de lege care se referă la o ipoteză clară, simplă și unică, aceea referitoare la darea acestor declarații în cadrul aceleași cauze, din perspectiva dreptului martorului consacrat de dispozițiile Codului de procedură penală, printr-o motivație pe care nu consideră că trebuie detaliată.

Premisele avute în vedere de instanță la darea soluției s-a bazat pe un considerent de etică în ceea ce privește această aplicare a textului de lege, pornindu-se de la premisa nedovedită și care excede cadrului procesual că organul de urmărire penală ar fi avut posibilitatea și ar fi trebuit să instrumenteze toate dosarele care-l priveau pe inculpat.

Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile acestui text de lege prin simpla aplicare iar, pe de altă parte, fiind vădit că inculpatul la momentul la care a dat declarații în calitate de martor s-a aflat sub imperiul dispozițiilor referitoare la obligativitatea de a arăta adevărul, cu consecințele juridice pe care instanța le reține în cuprinsul sentinței, respectiv de a avea o importanță determinantă la darea unei soluții privitoare la o persoană terță acuzată, condițiile legale pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă sunt îndeplinite, neexistând cauza de nepedepsire pe care instanța a ales-o.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. A. V. solicită respingerea apelului declarat de parchet ca fiind nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

În susținerea poziției procesuale arată că în speță există o cauză de nepedepsire, respectiv cea prevăzută de art.118 C.pr.pen.

În subsidiar, solicită a se dispune aplicarea unei pedepse îndreptată spre minimul special prevăzut de lege, ținând seama de faptul că inculpatul a recunoscut fapta comisă.

Inculpatul R. A. V. având ultimul cuvânt arată că lasă soluția la aprecierea instanței. La întrebarea instanței, arată că are patru mandate de executare și dorește ca hotărârea să rămână definitivă pentru a solicita contopirea pedepselor.

CURTEA:

Prin sentința penală nr. 1305 din 17 noiembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Cluj-N., în temeiul art. 396 alin. 6 Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. h din Codul de procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal derulat față de inculpatul R. A. V., fiul lui S. și M.-E., născut la data de 02.03.1973, domiciliat in Cluj-N., . nr. 9, ., recidivist, CNP_ cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a și b din Codul penal 1969 pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 10.12.2013 în dosarul nr. 5888/P/2012 de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N..

În temeiul art. 275 alin. 2 lit. a Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. B. M. R., în sumă de 200 lei, se avansează din FMJ.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 5888/P/2012 din data de 10.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., înregistrat pe rolul acestei instanței la data de 16.12.2013, sub nr. dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de detenție, a inculpatului R. A. V., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. 1 din C.p. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a și b din C.p.

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, în esență, că inculpatul R. A. V. a dat declarații contradictorii în calitate de martor în procesul penal care a făcut obiectul dosarului 8043/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și al dosarului_/211/2011 al Judecătoriei Cluj-N., care s-a finalizat cu condamnarea inculpatului Ș. R. I. pentru infracțiunea de tăinuire în formă continuată, prevăzută de art. 221 alin. 1 din C.p. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.

Întrucât declarațiile date în cursul urmăririi penale, prin care inculpatul R. A. V. a recunoscut colaborarea existentă între el și numitul Ș. R. I., au fost modificate în fața instanței de judecată în sensul infirmării faptului că inculpatul l-ar cunoaște pe Ș. R. I., prin actul de sesizare s-a arătat că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului R. A. V. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu al procurorului de ședință din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. (f. 5); fotocopiile declarațiilor de martor a învinuitului R. A. V. din dosarul_/211/2011 al Judecătoriei Cluj-N. (f. 6, 60); fotocopiile declarațiilor de martor date de învinuitul R. A. V. din dosarul 8043/P/2009 (f. 7, declarație mai lizibilă la fila 43, 9, 11); fotocopia declarației de învinuit a numitului R. A. V. din dosarul 8043/P/2009 (f. 46); declarațiile învinuitului R. A. V. din prezentul dosar penal (f. 14 – 18); fotocopia declarației date de numitul Ș. R. I. în dosarul 8043/P/2009 (f. 48); fotocopia Rechizitoriului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. din dosarul 8043/P/2009 (f. 50); fotocopia declarației de inculpat a numitului Ș. R. I. din dosarul_/211/2011 al Judecătoriei Cluj-N. (f. 59); fotocopia Concluziilor scrise depuse de numitul Ș. R. I. în dosarul_/211/2011 al Judecătoriei Cluj-N. (f. 61); fotocopia Minutei Sentinței Penale din dosarul_/211/2011 al Judecătoriei Cluj-N. (f. 64).

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 22.04.2014, rămasă definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La termenul din data de 03.11.2014, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc în baza dispozițiilor art. 320¹ din VCPP, arătând că dorește ca dosarul să fie finalizat cu celeritate. Instanța, verificând condițiile prevăzute în NCPP, potrivit cărora trebuie să existe o asumare a vinovăției și nu doar dorința de a beneficia de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă, a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art. 374 alin. 4 NCPP și a respins cererea inculpatului de aplicare a prevederilor referitoare la procedura simplificată.

În faza de judecată, instanța a formulat declarație de abținere care, prin încheierea penală din data de 18.02.2014 (f. 34), a fost respinsă.

La termenul din data de 03.11.2014 instanța a procedat la audierea inculpatului, declarațiile acestuia fiind depuse la dosar la filele 51 și 52. La dosar au fost depuse și fișa de cazier judiciar al inculpatului (filele 8-20), memorii ale inculpatului (filele 22, 48), copie după sentința penală nr. 364/2013 a Judecătoriei Cluj-N. (filele 24-31).

Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul nr. 8043/P/2009 din data de06.04.2011, înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 21.04.2011, în dosarul cu nr._/211/2011, numitul Ș. R. I. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat, în formă continuată, cu consecințe deosebit de grave, 8 acte materiale, prev. de art. 26 C.p. din 1969, rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, e, i, alin, 4 C.p, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.p. (f. 50-58 din dosarul de urmărire penală).

În fapt s-a reținut că numitul Ș. R. I., în perioada decembrie 2008-octombrie 2009, a primit în mod repetat de la autorii actelor de sustragere un număr însemnat de bunuri, cunoscând faptul că bunurile provin din comiterea de infracțiuni de furt calificat, prin efracție, din imobilele aparținând unui număr de 8 părți vătămate, acordând ajutor participanților, în sensul primirii în posesia sa la scurt timp după comiterea numeroaselor acte de sustragere, în scopul comercializării ulterioare și participând la cauzarea unui prejudiciu total de 237.368 lei.

Pe parcursul urmăririi penale în dosarul nr. 8043/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., R. A. V. a fost audiat în calitate de martor în mai multe ocazii.

Astfel, prin declarația din data de 10.10.2009 inculpatul R. A. V. a arătat în fața organelor de urmărire penală că îl cunoaște pe numitul Ș. R. I., că acesta locuiește în cartierul „Între Lacuri”, iar în perioada decembrie 2008-octombrie 2009, ori de câte ori inculpatul sustrăgea bunuri îl contacta pe numitul Ș. R. I. pentru a-i vinde respectivele bunuri. În cuprinsul acelorași declarații, s-a arătat că numitul Ș. R. I. era cel care indica locațiile de unde pot fi sustrase diverse bunuri spre a-i fi vândute ulterior. În acest context, potrivit relatărilor inculpatului, între acesta și numitul Ș. R. I. au avut loc mai multe întâlniri, cu ocazia cărora inculpatul i-a remis mai multe bunuri sustrase, printre care centrale termice de apartament, motoare de barcă, aparate de sudură etc, iar în schimbul acestora numitul Ș. R. I. îi remitea inculpatului diferite sume de bani (f. 11-12 din dosarul de urmărire penală).

Fiind audiat din nou în calitate de martor la data de 28.10.2009, inculpatul R. A. V. a reiterat aspectele precizate mai sus, conform cărora îl cunoaște pe numitul Ș. R. I. și că îi vindea în mod frecvent acestuia bunuri sustrase din imobile de către el și partenerii săi din anturajul infracțional (f. 9 din dosarul de urmărire penală).

În același dosar de urmărire penală, inculpatul R. A. V. a dat o nouă declarație în calitate de martor, la data de 02.08.2010, ocazie cu care a arătat că îl cunoaște de mai multă vreme pe numitul Ș. R. I. și că în mod frecvent îi vindea acestuia bunurile pe care le sustrăgea din locuințe.

În dosarul de urmărire penală nr. 8043/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., a fost audiat și numitul Ș. R. I. cu privire la proveniența bunurilor descoperite cu ocazia efectuării unor percheziții la imobilul situat pe .. 4 din Cluj-N., aflat în folosința acestuia. În cuprinsul acestei declarații, numitul Ș. R. I. a recunoscut că îl cunoaște pe R. A. V. și că multe dintre bunurile găsite la adresa menționată au fost dobândite de la acesta (fila 48 din dosarul de urmărire penală).

După trimiterea în judecată a numitului Ș. R. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat, în formă continuată, cu consecințe deosebit de grave, atât acesta, cât și R. A. V. și-au schimbat declarațiile (rezumate anterior), date în cursul urmăririi penale în dosarul nr. 8043/P/2009.

Astfel, prin declarațiile de martor din data de 07.05.2011 (fila 6 din dosarul de urmărire penală nr. 5888/P/2012), inculpatul R. A. V. a arătat că nu îl cunoaște pe numitul Ș. R. I. și că nu i-a vândut acestuia în perioada decembrie 2008-octombrie 2009 niciunul dintre bunurile sustrase de el. Aceleași relatări au fost reiterate de inculpat și cu ocazia audierii în fața instanței, din data de 11.03.2013 (fila 60 din dosarul de urmărire penală nr. 5888/P/2012).

Fiind audiat în calitate de inculpat în dosarul nr._/211/2011 al Judecătoriei Cluj-N., numitul Ș. R. I. a arătat la rândul său că nu-l cunoaște pe R. A. V. și că în perioada decembrie 2008-octombrie 2009 nu a primit de la acesta bunuri care provenea din furturi din imobile (fila 59 din dosarul de urmărire penală nr. 5888/P/2012).

Prin sentința penală nr. 364/2013 Judecătoria Cluj-N. a dispus schimbarea încadrării juridice complicitate la furt calificat prev de art. 26 C.p. din 1969, rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, e, i, alin, 4 C.p, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.p., în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. 1 C.p., cu aplicare art. 41 alin. 2 C.p. și a dispus condamnarea numitului Ș. R. I. la pedeapsa închisorii de 3 ani (filele 24-31 din dosarul instanței), apreciind că în respectiva cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru existența complicității sub forma tăinuirii în mod repetat de către Ș. R. I. a bunurilor sustrase de către R. A. V..

Pentru a ajunge la o atare concluzie, s-a reținut că, deși inițial R. A. V. a dat mai multe declarații ca martor în cursul urmăririi penale conform cărora ar fi colaborat cu numitul Ș. R. I. în sensul că acesta din urmă ar fi cumpărat de mai multe ori bunuri de la el cunoscând că provin din săvârșirea unor infracțiuni, aceste declarații nu au fost susținute/verificate prin alte mijloace de probă administrate în cauză (ex. confruntări între martor și inculpat, recunoașteri din grup sau după planșe fotografice, audierea altor persoane – presupuși autori ai faptelor de furt, etc). În aceste condiții, în momentul în care în faza de judecată R. A. V. a revenit asupra poziției adoptate în cursul urmăririi penale, declarațiile lui anterioare nu au putut fi coroborate cu alte mijloace de probă – nici măcar cu declarațiile martorilor Ț. D. (fila 485 dosarul penal nr._/211/2011), Ghemant R. A. (205-206 dosarul de urmărire penală nr. 8043/P/2009), Zsiga S. M. (fila 208 dosarul de urmărire penală nr. 8043/P/2009), iar actele procesuale depuse la filele 439 și 487-488 la dosarul penal nr._/211/2011 au întărit și mai mult concluzia instanței cu privire la lipsa laturii subiective a infracțiunii de complicitate la furt calificat prin tăinuirea în mod repetat a unor bunuri.

Astfel, din înscrisul depus la filele 487-488 la dosarul penal nr._/211/2011 rezultă că au mai fost derulate cercetări cu privire la sesizarea de către R. A. V. a unor fapte asemănătoare - aspecte care nu au putut fi probate, situație în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Ș. R. I. și alții pentru săvârșirea faptelor de instigare la furt calificat (raportat la art. 10 lit. a din Codul de procedură penală 1968) și de tăinuire (raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală 1968).

În plus, prin rechizitoriul prin care Ș. R. I. a fost trimis în judecată s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de autorii infracțiunilor de furt, însă din adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. din data de 12.11.2012 din dosarul penal nr. 3998/P/2011 (fila 439 dosarul penal nr._/211/2011) rezultă că în acel dosar nu s-a început urmărirea penală și continuă și în prezent cercetarea penală față de AN. În consecință, s-a apreciat a fi imposibil de verificat îndeplinirea în respectiva cauză a condiției privind contribuția lui Ș. R. I. în activitatea de sprijinire a săvârșirii faptei de furt calificat, respectiv modul în care Ș. R. I. i-a ajutat în mod repetat pe făptuitori în condițiile în care aceștia nici măcar nu au fost identificați.

Sentința penală nr. 364/2013 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul penal nr._/211/2011 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 32/2014 a Curții de Apel Cluj.

La data de 15.10.2009, R. A. V. a fost audiat în calitate de învinuit în dosarul de urmărire penală nr. 9567/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g și i din C.p. din 1969. În cuprinsul acestei declarații, inculpat a relatat că în cursul lunii noiembrie 2008 a sustras 12 centrale termice, pe care le-a vândut ulterior numitului Ș. R. I. pentru suma de 700 euro (fila 46 din dosarul de urmărire penală).

Prin sentința penală nr. 338/19.03.2013 a Judecătoriei Cluj-N., definitivă prin nerecurare, R. A. V. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat având ca obiect cele 12 centrale termice, în considerentele sentinței reținându-se că în perioada 02.11._08, i-ar fi ajutat pe numiții G. P. și Szoke R. L. să sustragă prin efracție 12 centrale termice din interiorul a 12 apartamente aflate în imobilul din Cluj-N., . corp C3, ulterior înstrăinând aceste bunuri martorului Ș. R. I..

Analizând derularea în timp a evenimentelor și a proceselor penale în care a fost implicat inculpatul R. A. V., instanța a constatat că dosarele nr. 8043/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub numărul de dosar_/211/2011 și nr. 9567/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub numărul_/211/2011 au fost instrumentate și judecate în paralel, R. A. V. având calitatea de martor în prima cauză și cea de inculpat în cea de-a doua cauză.

Într-adevăr, dispozițiile art. 222 din Codul de procedură 1968 (aplicabil la momentul audierii inculpatului R. A. V. în calitate de martor în dosarul penal nr._/211/2011 al Judecătoriei Cluj-N.) prevăd obligativitatea acestuia de a declara tot ceea ce știe cu privire la ceea ce este întrebat și conform adevărului, însă, nu mai puțin adevărat este faptul că martorul are dreptul să nu contribuie cu nimic la propria incriminare – exigență elementară a unui proces echitabil. La momentul săvârșirii faptei de către inculpatul R. A. V. (07.05.2011 și 11.03.2013) acest drept nu era prevăzut în mod expres de către dispozițiile Codului de procedură penală 1968, însă era consacrat prin jurisprudența CEDO și circumscris materiei penale în sensul Convenției.

Curtea Europeană a decis că, deși dreptul de a nu te autoincrimina și de a nu contribui cu nimic la propria acuzare (nemo tennetur se ipsum accusare) nu sunt reglementate în mod expres în dispozițiile art. 6 paragraf 2 din Convenția EDO, acestea reprezintă reguli internaționale general recunoscute, care sunt de esența noțiunii de proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO.

Având în vedere aceste reguli în condițiile în care art. 20 din Constituția României prevede că „(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”, apreciem că declarațiile date de inculpatul R. A. V. în calitate de martor în dosarul penal nr._/211/2011 al Judecătoriei Cluj-N. trebuie analizate din prisma dispozițiilor art. 6 CEDO, potrivit căruia „Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa”, acesta având dreptul de a nu se auto-incrimina.

Într-adevăr poziția procesuală a inculpatului R. A. V. a avut un anumit rol în schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina numitului Ș. R. I. în dosarul penal nr._/211/2011 al Judecătoriei Cluj-N., însă nu unul covârșitor, noua încadrare juridică fiind determinată de lipsa probelor care să susțină dincolo de orice îndoială existența unei legături subiective/înțelegeri între R. A. V. și Ș. R. I. cu privire la săvârșirea unor infracțiuni și la primirea bunurilor rezultate din acestea. Soluția instanței în respectivul dosar penal s-a bazat și pe soluțiile/demersurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. cu privire la identificarea și tragerea la răspundere penală a autorilor infracțiunilor patrimoniale, mai corect spus pe lipsa oricăror indicii cu privire la aceștia.

Pentru toate aceste motive s-a apreciat că sunt în prezența unei cauze de nepedepsire, așa cum în prezent aceasta este reglementată în mod expres prin dispozițiile art. 118 Codul de procedură penală, potrivit cărora „Declarația de martor dată de o persoană care, în aceeași cauză, anterior declarației a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori de inculpat nu poate fi folosită împotriva sa”, în condițiile în care R. A. V. a fost inculpat în dosarul penal nr._/211/2011 al Judecătoriei Cluj-N. pentru săvârșirea unei infracțiuni în legătură strânsă cu cea pentru care a fost audiat în calitate de martor în dosarul penal nr._/211/2011 al Judecătoriei Cluj-N..

Astfel, în temeiul art. 396 alin. 6 Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. h din Codul de procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal derulat față de inculpatul R. A. V. cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a și b din Codul penal 1969 pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 10.12.2013 în dosarul nr. 5888/P/2012 de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N..

În temeiul art. 275 alin. 2 lit. a Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. B. M. R., în sumă de 200 lei, se avansează din FMJ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-N. solicitând instanței de control judiciar, admiterea căii de atac promovate, desființarea în întregime a hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să dispună condamnarea inculpatului R. A. V., pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev de art 260 alin.1 VCP, cu aplicarea art. 37 lit a și b din VCP deoarece instanța fondului în mod nelegal a apreciat că se impune o soluție de achitare a acestui inculpat, fiind incidentă o cauză de nepedepsire.

S-a apreciat că, în prezenta cauză, nu se impunea reținerea incidenței dispozițiilor art.118 C.pr.pen., întrucât, în primul rând, inculpatul R. A. V. nu a avut anterior sau ulterior declarațiilor de martor presupus mincinoase calitatea de suspect (învinuit) sau inculpat în aceeași cauză. Astfel, inculpatul R. A. V. a fost audiat în calitate de martor la datele de 10.10.2009, 28.10.2009 și 02.08.2010 în dosarul penal nr.8043/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. cu privire la faptele de complicitate la furt calificat în formă continuată cu consecințe deosebit de grave comise de inculpatul Ș. Râul I. în perioada decembrie 2008 - octombrie 2009, constând în acea că inculpatul R. îi vindea frecvent inculpatului Ș. diverse bunuri sustrase din imobile de către el și alte persoane din anturajul său infracțional. Cu privire la aspectele esențiale referitoare la activitatea infracțională a inculpatului Ș. desfășurată în perioada anterior menționată, inculpatul R. a dat declarații în fata instanței învestită cu soluționarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr.l_ al Judecătoriei Cluj-N. la datele de 07.05.2011. respectiv 11.03.2013. în cuprinsul acestor declarații prezentând o stare de fapt privind activitatea infracțională a inculpatului Ș. diametral opusă față de cea care rezulta din declarațiile date în faza de urmărire penală, rară a oferi explicații pertinente sau cel puțin verificabile cu privire la motivele retractării declarațiilor anterioare. în dosarul penal nr.8043/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., inculpatul R. A. V. nu a avut anterior declarațiilor de martor și nu a dobândit ulterior acestora calitatea de suspect (învinuit) sau inculpat.

Inculpatul R. A. V. a avut calitatea de învinuit, respectiv inculpat în dosarul penal nr.9567/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. (înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._/211/2011), împotriva sa efectuându-se cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat săvârșită în perioada 21.11._08. fiind acuzat că, pe timp de noapte, fiind însoțit de alte persoane, a sustras prin efracție un număr de 12 centrale termice din interiorul a 12 apartamente aflate într-un imobil de pe . fiind audiat în calitate de învinuit la data de 15.10.2009, în cuprinsul acelei declarații (aflată la fila 46 d.u.p.) arătând că într-o singură noapte în cursul lunii noiembrie 2008. împreună cu numiții G. P. si Szoke R. L. au sustras cele 12 centrale termice de apartament, pe care le-au înstrăinat numitului Ș. Râul I. în aceeași noapte. în dosarul penal nr.9567/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Cluj-N., R. A. V. a avut doar calitatea de învinuit, respectiv cea de inculpat, doar în aceste calități dând declarații.

Față de cele expuse anterior, se apreciază că, deși R. A. V. a avut calitatea de inculpat în dosarul penal nr.9567/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și ulterior în dosarul penal nr._/211/2011 al Judecătoriei Cluj-N. fiind cercetat, respectiv judecat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat săvârșită în perioada 21.11._08, iar prin modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv de valorificare a bunurilor sustrase, s-a putut stabili o conexiune între fapta săvârșită de inculpat și fapta pentru care s-au efectuat cercetări față de numitul Ș. Râul I., respectiv cea de complicitate la furt calificat în formă continuată cu consecințe deosebit de grave, în dosarul penal nr. 8043/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și ulterior în dosarul penal nr.l_ al Judecătoriei Cluj-N., nu se poate aprecia că în ceea ce privește declarațiile date de inculpat în calitate de martor în dosarul nr.l_ sunt incidente dispozițiile art.l 18 C.pr.pen., întrucât declarațiile date în calități diferite de aceeași persoană (învinuit, inculpat, respectiv martor) nu au fost date în aceeași cauză, ele privind cel puțin perioade infracționale diferite (noiembrie 2008 în ceea ce privește infracțiunea reținută în sarcina inculpatului R., respectiv decembrie 2008-octombrie 2009 în ceea ce privește infracțiunea reținută în sarcina inculpatului Ș.), deși apropiate ca durată. Mai mult, chiar din declarația dată în calitate de învinuit de R. A. V. în dosarul nr.9567/P/2008 la data de 15.10.2009 rezultă că bunurile sustrase în luna noiembrie 2008 au fost înstrăinate numitului Ș. în aceeași noapte în care au fost sustrase, astfel încât se poate lesne observa că actul material de complicitate la infracțiunea de furt calificat sau de tăinuire (uneia dintre aceste două infracțiuni circumscriindu-se activitatea infracțională desfășurată de numitul Ș.) săvârșit în luna noiembrie 2008 nu a făcut obiectul dosarului penal nr.l_ al Judecătoriei Cluj-N. (în care a fost cercetată activitatea infracțională a inculpatului Ș. dintr-o perioadă imediat ulterioară, respectiv decembrie 2008 - octombrie 2009), dosar în care inculpatul R. a avut calitatea de martor. Raportat la această împrejurare, apreciem că numitul R. A. V. nu a avut calitatea de martor, respectiv cea de suspect (învinuit) sau inculpat, desigur la momente procesuale diferite, în aceeași cauză, astfel încât prin declarațiile date în calitate de martor în dosarul penal nr.l_ al Judecătoriei Cluj-N. să fi existat riscul de a se autoincrimina cu privire la săvârșirea unei eventuale infracțiuni de furt calificat. Chiar dacă inculpatul R. ar fi reiterat întrutotul aspectele menționate în cuprinsul declarațiilor de martor din faza de urmărire penală, iar din cuprinsul acestora ar fi rezultat o formă de participație a inculpatului la săvârșirea infracțiunilor de furt din care proveneau bunurile valorificate către numitul Ș., iar organele judiciare ar fi apreciat necesară desfășurarea de cercetări împotriva numitului R. A. V. pentru elucidarea implicării sau neimplicării acestuia în săvârșirea actelor de sustragere a acelor bunuri, declarațiile date în calitate de martor în fața instanței de judecată învestită cu soluționarea dosarului penal nr.l_ nu ar fi putut fi folosite în fundamentarea unei acuzații împotriva numitului R. dacă acesta ar fi dobândit calitatea de suspect sau inculpat cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de furt în perioada decembrie 2008 - octombrie 2009.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, și a dispozițiilor art. 417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Criticile formulate de către Ministerul Public împotriva sentinței penale nr.1305 din 17 noiembrie 2014 a Judecătoria Cluj-N. sunt fondate, judecătorul fondului prin hotărârea atacată, în esență, adăugând la lege cauze de nepedepsire.

Astfel, nu poate fi primită argumentația instanței fondului potrivit căreia în concret și succint, o persoană care a dat declarații în calitate de martor în dosarul nr 8043/P/2009 al Parchetului de pe L. Judecătoria Cluj-N. înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._/211/2011 ar beneficia de o cauză de nepedepsire datorită faptului că într-un dosar penal nr. 9567/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., înregistrat sub nr._/211/2011 a avut calitatea de inculpat.

Cele două dosare anterior menționate se află în strânsă legătură unul cu altul, în primul dosar dispunându-se prin sentința penală nr. 364/2013 condamnarea numitului Ș. R. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tăinuire prev de art. 221 alin 1 CP cu aplicarea art. 41 alin 2 CP, reținându-se că acest inculpat ar fi tăinuit bunuri sustrase de către numitul R. A. V..

În acest dosar, numitul R. A. V. a dat declarații de martor în cursul urmăririi penale, respectiv în 10 octombrie 2009 în care acesta a relatat că îl cunoaște pe numitul Ș. R. I. și că în perioada decembrie 2008-octombrie 2009 de câte ori comitea un act de sustragere de bunuri îl suna pe numitul Ș. pentru a-i vinde acestuia bunurile sustrase.

În această declarație a numitului R. A. V. acesta a dat mai multe informații cu privire la modalitatea de colaborare cu Ș. R. I..

În data de 28 octombrie 2009 numitul R. A. V. a dat o declarație similară reiterând aspectele anterior menționate.

O declarație similară a mai dat și în data de 2 august 2010 arătând din nou că îl cunoaște pe numitul Ș. R. I. care este un cumpărător de bunuri sustrase, cunoscând proveniența ilicită a acestora.

În fața instanței însă, la termenul de judecată din 7 mai 2011, R. A. V. audiat în calitate de martor, în condiții de oralitate și contradictorialitate a revenit asupra poziției sale procesuale declarând că nu îl cunoaște pe inculpatul Ș. R. I. și că nu i-a vândut niciodată acestuia bunuri sustrase.

O declarație similară a dat-o în fața instanței R. A. V. și la termenul de judecată din 11 martie 2013.

În paralel, s-a procedat la judecata în fond a dos_/211/2011 a Judecătoriei Cluj-N. care prin sentința penală nr. 338 din 19 martie 2013 a dispus condamnarea inculpatului R. A. V. sub aspectul comiterii complicității la infracțiunea infracțiunii de furt calificat, fiindu-i aplicată o pedeapsă de 3 ani închisoare, reținându-se în fapt în sarcina acestuia, că în perioada 2 noiembrie 2008-24 noiembrie 2008, pe timp de noapte, împreună cu numiții G. P. și Szoke R. L., au pătruns în interiorul imobilului C3 de pe . și ajutorul unor chei potrivite, care le-au folosit fără drept au pătruns în 12 apartamente, de unde au sustras prin demontare 12 centrale termice, pe care le-au înstrăinat apoi martorului Ș. R. I..

Argumentația instanței fondului pentru a dispune încetarea procesului penal față de inculpatul R. A. V. cercetat în prezentul dosar sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă s-a bazat pe dispozițiile art. 118 din CPP potrivit cărora declarația de martor, dată de o persoană care în aceeași cauză anterior declarației a avut sau ulterior a dobândit calitate de suspect ori de inculpat, nu poate fi folosită împotriva sa, susținându-se că aceste dispoziții legale trebuie completate cu prev art 6 par 2 din CEDO, care garantează dreptul persoanelor de a nu se autoincrimina și de a nu contribui cu nimic la propria acuzare, garantându-se astfel dreptul la un proces echitabil.

Deși seducătoare, argumentația instanței fondului este vădit nelegală.

În primul rând, datorită faptului că dispozițiile art. 118 CPP, nu sunt aplicabile în prezenta cauză deoarece, numitul R. A. V. a avut calitatea de martor în dosarul nr. 8043/P/2009 al Parchetului de pe L. Judecătoria Cluj-N. ce s-a continuat apoi cu dos_/211/2011 a Judecătoriei Cluj-N., și calitatea de inculpat în dosarul nr. 9567/P/2008 al aceluiași parchet, înregistrat la Judecătoria Cluj-N. sub nr._/211/2011.

Este evident astfel că nu ne aflăm în prezența aceleiași cauze, ci a două cauze diferite, în legătură strânsă una cu cealaltă.

Sancțiunea în cazul constatării incidenței dispozițiilor art. 118 CPP, nu este înlăturarea răspunderii penale sau exonerarea de răspundere penală a unei persoane acuzate de comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă ci excluderea declarației inițiale de martor a unei persoane care apoi a dobândit calitatea de suspect sau inculpatul în același dosar, din materialul probator administrat în susținerea acuzațiilor formulate împotriva acelei persoane.

Pe de altă parte, cauzele de nepedepsire sunt expres și limitativ prevăzute de lege, de regulă în partea specială a Codului penal, or, în cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă, legiuitorul român a prevăzut că este exonerat de răspundere penală acela care în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunțat o hotărârii sau de a se fi dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase martorul își retrage mărturia (art 260- alin 2 VCP).

Pentru toate aceste considerente, având în vedere materialul probator administrat în cauză având ca obiect infracțiunea de mărturie mincinoasă comisă de către inculpatul R. A. V. respectiv declarațiile acestuia, din fața organelor de urmărire penală, și apoi din fața instanței de judecată în dosarul nr_/211/2011 coroborată cu declarația inculpatului dată în prezentul dosar, când a arătat că recunoaște săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă reținută în sarcina sa, Curtea va constata că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă constând în aceea că la datele de 7 mai 2011 și 11 martie 2013 cu ocazia audierii sale în calitate de martor, în dosarul nr._/211/2011 al Judecătoriei Cluj-N. a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale soluționării cauzei penale.

Constatând poziția procesuală neechivocă exprimată de inculpatul R. A. V. care, în ședință publică, în condiții de oralitate, contradictorialitate și în prezența unui apărătorului desemnat din oficiu, a declarat că recunoaște fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, fila 51 dosar fond, constatând că acesta nu a contestat probele administrate și nu a solicitat probe noi, vom face aplicarea art 396 alin 10 CPP.

Raportat la gravitatea acuzațiilor formulate față de inculpat, la împrejurările în care a fost comisă fapta dedusă judecății, la persoana inculpatului care are un cazier impresionant, la faptul că declarațiile sale mincinoase din fața instanței au fost analizate și apreciate de către instanța fondului la acel moment, ca fiind nesincere, la poziția procesuală de recunoaștere a acuzațiilor formulate împotriva sa, Curtea apreciază că o pedeapsă de 1 an închisoare este suficientă pentru a contribui la reeducarea inculpatului și formarea unei atitudini corespunzătoare față de valorile ocrotite de legea penală.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța de apel a avut în vedere și împrejurarea că fapta din prezentul dosar a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie și postcondamnatorie raportat la condamnările anterioare, suferite de către inculpat, ceea ce dovedește perseverența infracțională și o totală lipsă de eficiență a pedepselor aplicate anterior sub aspectul reeducării inculpatului.

Instanța de apel nu a efectuat operațiunile de contopire aferente reținerii în sarcina inculpatului a recidivei postcondamnatorii și postexecutorii, deoarece aceste operațiuni nu au fost efectuate de instanța fondului, raportat la soluția de încetare a procesului penal, pentru a nu-l priva de acesta de un dublu grad de jurisdicție.

Pentru toate aceste considerente, va fi admis apelul declarat de Ministerul Public, și constatându-se nelegalitatea hotărârii instanței fondului, aceasta va fi desființată în întregime, și pronunțându-se o nouă hotărâre va fi condamnat inculpatul R. A. V. pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev de art. 260 alin 1 din VCP identificat ca lege penală mai favorabilă, la pedeapsa de 1 an închisoare conform dispozitivului.

Instanța de apel a apreciat că în ansamblu legea penală veche este mai favorabilă inculpatului chiar dacă prevede limite de pedeapsă mai mari, având însă în vedere regimul sancționator al recidivei postexecutorii și postcondamnatorii reținută în sarcina acestui inculpat.

Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată, ori la restul rămas neexecutat din aceasta, spre deosebire de dispozițiile art. 39 alin 1 VCP care prevedea că acestea se contopesc conform dispozițiilor art. 34 și 35 .

De asemenea, potrivit art 43 alin 5 NCP dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale prevăzute de lege se majorează cu jumătate, în mod obligatoriu în timp ce potrivit alin 4 art 37 alin 1 VCP, în cazul recidivei postexecutorii se poate aplica o pedeapsă până la maximul special.

Toate aceste argumente converg spre concluzia că dispozițiile vechiului Cod penal, în ansamblul lor, sunt mai favorabile decât prevederile noului Cod penal.

Pentru toate aceste considerente va fi admis apelul conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. - împotriva sentinței penale nr.1305/17.11.2014 a Judecătoriei Cluj-N. pronunțată în dosar nr._, pe care o desființează în întregime și, pronunțând o nouă hotărâre:

În baza art.260 alin.1 C.pen.1969 (în prezent art.273 alin.1 C.pen.) cu aplic. art.37 lit.a,b C.pen.1969, art.5 C.pen., art.396 alin.10 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul R. A. V. - fiul lui S. și Mgdalena-E., născut la 02.03.1973, în Cluj-N., CNP_, domiciliat în Cluj-N., . nr.9, ., deținut în P. G., CNP_, la pedeapsa de:

- 1( un ) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Face aplicarea dispoz. art.71 C.pen.1969 rap. la art. 64 alin.1 lit.a teza II, lit.b C.pen.1969, cu aplic. art.5 C.pen.

În baza art.274 alin.1 C.pr.pen. obligă inculpatul R. A. V. să plătească 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, la fond.

În baza art.272 alin.1 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu - av. L. C. G., sumă ce se va avansa din FMJ.

În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 23 martie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A. COVRIGMONICA Ș.

GREFIER

M. B.

Red. M.Ș./M.N.

4 ex./9.04.2015

Jud.fond.- T. I.

← Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr....		Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 441/2015. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 441/2015. Curtea de Apel CLUJ