Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 150/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Încheierea nr. 150/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 440/84/2015/a1

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.150/2015

Ședința Camerei de Consiliu din 30 septembrie 2015

JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ: E. B.

GREFIER: D. S.

P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj – reprezentat prin PROCUROR – V. T.

S-a luat spre examinare contestația formulată de inculpatul C. R. H., împotriva încheierii din data de 12.06.2015, pronunțată în dosar nr._ 15 al Tribunalului S., prin care s-a dispus începerea judecății față de inculpat, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul S., pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.9 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.35 alin.1 C.penal și art.5 C.penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărători aleși, av.Anatol P. și M. C., din Baroul Cluj.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea contestației.

Apărătorul inculpatului, av.M. solicită în temeiul art.425 rap.la art.347 C.pr.pen. admiterea contestației, desființarea încheierii atacate, și judecând, să se dispună excluderea și acelor acte de urmărire penale și acte procesuale care nu au fost excluse de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul S..

Urmare a admiterii în parte a excepțiilor, la instanța de fond, ar fi trebuit ca în baza acelui efect derivat prev. de art.280 C.pr.pen. în sensul că actele derivate sunt și ele la rândul lor lovite de nulitate, ar trebui ca în toate actele ulterioare să fie excluse acele declarații, acele trimiteri la declarațiile de martori care nu au fost obținute în mod legal. Urmare a constatării nulității ordonanței de extindere și de schimbare a încadrării faptei, din 3 martie 2014 ar fi trebuit să se facă mențiunile corespunzătoare vizavi de prejudiciu și de încadrarea juridică în sensul nereținerii alin.2 al art.9, întrucât acea ordonanță a fost desființată în totalitate, iar a treia problemă vizează aceste înscrisuri despre care instanța de fond constată că au fost obținute în cursul anului 2014 fără a exista o încheiere din partea unui judecător de drepturi și libertăți, este vorba de o măsură de supraveghere tehnică, care ar fi impus acordul unui magistrat. Aceste înscrisuri se află la vol.1 f.254 și urm. și în vol.4 f.91-232, practic toate acele operațiuni care vizează istoricul operațiunilor efectuate cu anumite carduri, documente care au stat la baza ridicării unor sume de bani, etc. nu se regăsesc pe acel CD comunicat în cursul anului 2012 de BRD, iar în 2014 au fost obținute extrase de cont de la alte unități bancare, Raiffeisen, Unicredit Ț., BCR etc. În condițiile în care instanța de fond constată că trebuia să existe o încheiere din partea unui magistrat și aceasta nu se regăsește la dosar, toate aceste documente sunt lovite de nulitate, nu au cum să fie acoperite în nici un mod în această fază procesuală și se impune excluderea lor de la dosarul cauzei.

A invocat nulitatea rezolutiei de începere a urmăririi penale, apreciind că descrierea făcută nu este în conformitate cu exigențele dreptului procesual penal. Între rezoluția de începere a urmăririi penale și procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii există diferențe, în sensul că în procesul verbal organul judiciar nu i-a adus la cunoștință învinuitului de la acea dată, societățile comerciale vizavi de care i se impută săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, numărul de facturi fiscale nu este menționat, care sunt presupus a fi fictive, cu toate că în rezoluția de la dosar, de care acesta nu avea cunoștință, pentru că nu exista posibilitatea de a studia dosarul la acel moment, erau menționate. S-a spus că în perioada 2010 – 2011 a înregistrat facturi fictive, fără să se precizeze din partea căror societăți comerciale, câte anume etc, este vorba de o acuzație descrisă în mod general, abstract, care făcea imposibilă determinarea cu precizie a acuzației care se aduce.

Ca urmare a actelor derulate, se impune excluderea declarației date de către inculpatul C. și alte persoane în calitate de suspecți și a proceselor verbale de aducere la cunoștință a calității de suspect, în condițiile în care acestea au avut loc în data de 10 martie 2014, cu toate că în data de 4 martie 2014 se pusese deja în mișcare acțiunea penală. Practic la momentul la care organul de urmărire penală l-a înștiințat și l-a chemat pentru a-i aduce la cunoștință calitatea de suspect și i-a dat posibilitatea de a da declarații în calitate de suspect, acțiunea penală era deja pusă în mișcare în dosar, fapt ce rezultă din înscrisul existent la dosar, iar în aceste condiții singura variantă ce exista la acel moment era o declarație în calitate de inculpat. Suspectul a fost lipsit, în aceste condiții, de dreptul de a da o declarație în această calitate și de a beneficia de garanțiile prevăzute de legiuitor în ce privește apărările pe care le poate face un suspect, în condițiile în care i s-a adus la cunoștință direct calitatea de inculpat.

In ceea ce privește competența Parchetului de pe lângă Tribunalul S., arată că la dosar există o adresă din partea Gărzii Financiare Iași din cursul anului 2010 în care se arată că în ce privește societatea . a constatat că aceasta nu a depus declarații fiscale, informări pentru organele ANAF si s-a sesizat P. de pe lângă Tribunalul Iași, vizavi de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev.de art.9 lit.b, care sancționează neînregistrarea în contabilitate a unor operațiuni comerciale efectuate sau a unor venituri realizate. Relația dintre . Dinarom era cercetată încă din anul 2010 la P. de pe lângă Tribunalul Iași, existau la dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul S. informații vizavi de acest dosar, de care trebuia să se țină cont și nu trebuia ca în cursul anului 2011 aceeași relație comercială să fie cercetată de către P. de pe lângă Tribunalul S., în condițiile în care în urmă cu un an, o altă unitate de parchet a fost sesizată în prealabil cu privire la acea societat5e. Există un principiu potrivit căruia nicio persoană nu poate fi cercetată de două ori pentru aceeași faptă. Toate cercetările efectuate vizavi de . cu Rom Dinarom s-au efectuat cu încălcarea normelor legale și se impune excluderea acestora.

Apărătorul inculpatului, av. Anatol P. solicită a se face o raportare la prevederile art.97 C.pr.pen. Trebuie să vorbim de probe, adică de acele elemente de fapt care trebuie să fie materializate în ceva. Există un act care nu poate să fie considerat probă și ar trebui să fie exclusă. Este vorba de raportul întocmit de către inspectorii antifraudă / vol.4 dos.u.p., acest mijloc de probă nu poate fi inclus în materialul probator. Este vorba de momentul în care a fost întocmit acest raport, 2014, în condițiile în care la câteva zile a fost întocmit rechizitoriul. Când se întocmește un asemenea raport, este imposibil să se efectueze un raport de expertiză, pentru că ne raportăm la anumite condiții. Urgența în asemenea dosar nu s-a putut justifica. Pe de altă parte vorbim de o comunicare timp de 2 ani de zile între organele de cercetare și organele de urmărire penală. Solicitările s-au făcut în 2012 de P. cu privire la efectuarea unor verificări și doar în 2014, la sfârșit, s-au întocmit aceste rapoarte. Inculpatul nu a avut posibilitatea să participe în cadrul acestei proceduri, încălcându-se dreptul la apărare și dreptul la egalitatea armelor, iar în momentul în care s-a întocmit, i s-a adus la cunoștință conținutul acestui raport de specialitate. Vorbim de părerea exprimată de reprezentantul părții civile, pentru că organele fiscale sunt în subordinea Ministerului Finanțelor, care sunt parte vătămată în dosar. Vorbim de un subaltern, persoană care se supune din punct de vedere al contractului de muncă, nu se poate vorbi de părerea unui specialist în aceste condiții. Acest raport nu putea fi întocmit decât cu încălcarea prevederilor legale, pentru că nu i s-a dat dreptul inculpatului să participe să-și spună un punct de vedere, să se apere, pentru că rolul procurorului este de a strânge probe atât în favoarea, cât și în defavoarea inculpatului. În speță, procurorul a urmărit doar să-l trimită în judecată pe inculpat, respingând toate cererile în probațiune formulate pe parcursul urmăririi penale. Aceste acte trebuie să fie excluse din cuprinsul materialului probator, conform art.61 alin.5, art.97 alin.2 și art.198 alin.2 C.pr.pen.

Reprezentanta Parchetului consideră că motivarea dată de prima instanță punctual fiecăreia dintre solicitările și cererile formulate de către inculpat în memoriile depuse în fața instanței, care sunt identice cu cele formulate astăzi, corespunde tuturor textelor de lege pe care instanța s-a bazat, pe dispozițiile codului de procedură, atât cele în vigoare, raportat la instituțiile care se aplică începând cu 1 februarie 2014, cât și din perspectiva art.4 din legea care reglementează dispozițiile tranzitorii, respectiv o analiză a actelor de procedură raportat la principiul consfințit de legiuitor, conform căruia efectuarea actului este verificată și verificabilă după legea în vigoare la momentul efectuării actului respectiv. Nu există nici un temei pentru a dispune ca acest act de sesizare și întreaga cauză să fie restituită la procuror, date fiind și disp.art.346 alin.3 C.pr.pen., care prevede doar trei situații în care se poate dispune o astfel de soluție. Se face o ușoară confuzie, cu siguranță intenționată, între soluțiile actualmente posibil de dispus în materia cenzurării actelor procurorului în faza de urmărire penală, pe care legiuitorul le-a avut în vedere în concepția noului cod de procedură penală și vechea concepție, care prevedea posibilitatea mai largă a judecătorului de a impune sau dispune procurorului efectuarea anumitor acte de procedură. În prezent, principiul nu mai este același, pentru că atât timp cât actul de sesizare îndeplinește condițiile formale legate de existența elementelor obligatorii dispuse prin lege, se poate determina generic limitele judecății, în ce privește conținutul acțiunii penale pe care judecătorul urmează să o soluționeze, nu s-au înlăturat toate probele din faza de urmărire penală sau procurorul nu solicită expres a i se trimite cauza spre refacere, instanța nu poate principial să dispună soluția dorită de avocați, în condițiile în care se dorește de fapt să se completeze urmărirea penală sau să se refacă unele dintre mijloacele de probă, după dorința inculpatului.

S-a dorit accelerarea procedurilor și în final, instanța are posibilitatea să verifice materialul probator din perspectiva fondului, respectiv a consistenței probatoriului în faza de cercetare judecătorească, iar celelalte discuții legate de refacerea unora dintre procedurile pretins neurmate legal, este o discuție bazată pe un fals silogism, întrucât în materia solicitării unei supravegheri tehnice sub forma accesului la un sistem informatic, o poate cere instanța în faza de judecată. De aceea procurorul, când i s-a cerut părerea, a apreciat că nu este relevantă refacerea solicitării de percheziție în sistem informatic sau supravegherea tehnică, pentru că instanța o poate dispune în faza de judecată.

Instanța a verificat cadrul legal al urmăririi penale, constatând că legiuitorul român nu a impus procurorului ca în actele de începere a urmăririi penale, punere în mișcare a acțiunii penale, aducere la cunoștință a învinuirii, să menționeze în cuprinsul acestor acte de dispoziție, altceva decât elementele legate de faptă, prin prisma conținutului normei de incriminare și dispoziția expresă de punere sub învinuire. În caz contrar ar fi trebuit să se analizeze și probele. Inculpatul dorește de fapt ca în actul de începere a urmăririi penale și în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale să se menționeze fapta și probele. Nu există o astfel de dispoziție legală. Inculpatul a fost prezent, i s-a adus la cunoștință învinuirea din perspectiva incriminării legale și stării de fapt deduse urmăririi penale. Nu a dorit să facă declarații invocând dreptul la tăcere. Nu a avut nici un comentariu legat de aceste acte și nu a formulat plângerile legale în termenul legal împotriva actelor procurorului ceea ce face cererile în acest moment ca fiind tardive. Nu există nulitatea absolută, iar nulitățile relative au un alt regim. Dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună credință, în sensul că inculpatul trebuie să-și facă permanent o apărare activă, cereri, plângeri. Nu a fost urmată o astfel de conduită, textele de lege fiind corect respectate inclusiv din perspectiva art.6 CEDO.

Au fost înlăturate acele declarații de martori care nu au fost date în condiții procedurale, aspect față de care nu s-a declarat cale de atac de procuror, considerând că o parte din probe se pot reface în fața instanței, pentru că aceasta este spiritul legiuitorului. Probațiunea neconsiderată necesară de procuror în faza de urmărire penală poate fi oricând readministrată în fața instanței de judecată.

Instanța corect a făcut o diferențiere între ceea ce se putea obține în modalitatea supravegherii tehnice. Sunt opinii conform cărora simpla solicitare a unui extras de cont nu echivalează cu o supraveghere decât din perspectiva unui acces la un sistem informatic. Instanța a apreciat corect că acele documente care nu au fost obținute în condițiile codului nou de procedură, au fost înlăturate, iar restul care au fost menținute sunt înscrisuri care nu necesitau acces la un sistem informatic, deci nu erau extrase de cont și au fost obținute prin procedura simplă a ridicării de documente, conform art.170 C.pr.pen., pentru care nu trebuie autorizarea judecătorului. În faza de judecată, dacă procurorul va considera necesar și dacă instanța va considera pertinent, se va solicita o autorizare de acces informatic si se vor obține acele extrase de cont, care oricum sunt publice pe internet dacă se deține o parolă. Corect s-a făcut diferențierea între textul art.170 C.pr.pen. și textul articolului legat de supravegherea tehnică. Nu se impune anularea celorlalte înscrisuri și acte care s-au făcut corect în baza dispozițiilor legale de la momentul facerii actelor.

Cu privire la competență, solicită a se reține că noul cod de procedură penală a consfințit regula competenței materiale și teritoriale, pe baza principiului primul organ sesizat este competent. Atât timp cât primul organ sesizat a făcut cercetări cu privire la o activitate infracțională complexă, chiar dacă privește sfera teritorială a mai multor județe sau aspecte diferite, nu implică nulități care să determine o soluție de cameră preliminară bazată pe art.346 alin.3 C.pr.pen. Aspectele legate de excepția autorității de lucru judecat privind un aspect de verificare pe fond a acuzațiilor, nu fac obiectul camerei preliminare. Această excepție poate fi ridicată în fața instanței de judecată.

Restul problemelor legate de administrarea probelor au fost considerate ca fiind corect rezolvate de instanță. Există toate premisele pentru a dispune începerea judecății în cursul căreia inculpatul să și facă apărările necesare pentru dovedirea nevinovăției.

Apărătorul inculpatului, av.M. C. arată că primul organ sesizat a fost P. de pe lângă Tribunalul Iași, este organul competent să efectueze urmărirea penală. Acest parchet a fost sesizat în cursul anului 2010, în privința societății comerciale Starmet în colaborare cu Rom Dinarom. A invocat excepția necompetenței Parchetului de pe lângă Tribunalul S., este admisibilă analiza unei asemenea chestiuni în faza de cameră preliminară. Modul în care inculpatul putea să cunoască acuzația. Nici în procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, nici în procesul verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect, nici în procesul verbal de aducere la cunoștință a calității de inculpat nu se precizează care sunt acele societăți comerciale de la care ar fi obținut facturi presupus a fi fictive, pe care le-ar fi înregistrat în contabilitate. Chiar dacă nu trebuia să se limiteze ca număr și . fiscală, trebuia să se spună cât este prejudiciul, de unde provine. Inculpatul nu și-a putut face apărarea, pentru că nu i s-a permis să vadă ordonanța de începere a urmăririi penale, de punere în mișcare a acțiunii penale, ci doar cu o zi înainte de emiterea rechizitoriului, cererea de studiere a dosarului a fost aprobată. A făcut deplasarea de la Cluj la Z., atunci i se pune la dispoziție raportul inspectorului antifraudă, pentru că a doua zi dimineață să vadă că dosarul e înregistrat deja la parchet. Rechizitoriul era deja întocmit și verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim procuror la data la care i s-a aprobat cererea de studiere a dosarului. Până la acel moment nu i s-a adus la cunoștință inculpatului din partea căror societăți comerciale ar fi vorba de acele facturi fictive și este trimis în judecată. Această manieră de lucru nu este în concordanță cu acele garanții stabilite de codul de procedură penală și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului vizavi de cunoașterea naturii și a acuzațiilor aduse.

Reprezentanta Parchetului, legat de acel raport al inspectorilor antifraudă, acesta este un raport de constatare. El are o legitimare probatorie, pentru că legea specială legată de funcționarea și existența acestor specialiști, care sunt numiți prin lege specialiști, care funcționează în cadrul parchetelor, le acordă această valoare. S-a pus problema nulității acestor documente folosite ca mijloace de probă. Textul de lege referitor la situația dispunerii unui raport de constatare nu cere a se respecta principiul de la expertiză, legat de contradictorialitate. Dimpotrivă se arată în cuprinsul art.172 alin.9 C.pr.pen. că în cazuri de urgență se poate dispune o constatare. Lipsa contradictorialității a fost justificată de acest caracter de urgență și are o sancțiune care este benefică inculpaților, care face ca discuția legată de anularea probei să nu aibă nici ea un fundament substanțial. Se precizează în art.172 alin.10 și 11, că în cazul în care se contestă un raport de constatare, soluția este facerea unei expertize. Din considerente de celeritate, s-a apreciat că dacă este o situație de urgență, se poate dispune o constatare în condiții de urgență, fără contradictorialitate, urmând ca dacă nu se contestă acel raport, rămâne o probă validă, iar dacă se contestă proba, să se efectueze un raport de expertiză. Lipsa contradictorialității a fost generată de lege, din considerente de urgență. Prin urmare nu se impune anularea raportului.

Apărătorul inculpatului, av.Anatol P. arată că acest raport nu trebuia să se întocmească, pentru că nu exista nicio urgență. Această urgență nu se justifică cu nimic, nici în 2014, nici în 2015. Trebuia efectuată expertiza, cererea fiind formulată dar respinsă. Se poate observa că este o identitate perfectă între acel raport și rechizitoriu.

Apărătorul inculpatului, av.M. C. arată că este vorba de un dosar din 2011, care s-a finalizat în 2015.

Reprezentanta Parchetului în replică, arată că expertizele costă foarte mulți bani. Dacă în faza de judecată, inculpatul plătește expertiza, pentru a dovedi că nu există un prejudiciu în faza de urmărire penală, P. trebuie să gestioneze fonduri acordate de statul român, așa încât să obțină aceleași efecte pe care le-ar obține fără folosirea acestor fonduri, pentru că inspectorii antifraudă sunt la dispoziția parchetelor în mod gratuit, în sensul că prestează o activitate legală în cadrul parchetelor. Din această perspectivă trebuie privită urgența.

Apărătorul inculpatului, av.M. C. este de acord cu reprezentanta Parchetului că în măsura în care concluziile acestui raport erau contestate, procurorul trebuia să dispună o expertiză. În condițiile în care de acest raport de constatare tehnico-științifică a luat la cunoștință după momentul la care dosarul a fost înregistrat la instanță, fără să i se aducă la cunoștință că a fost întocmit, care sunt concluziile acestuia, că are dreptul să formuleze obiecțiuni, că urmează să se efectueze un asemenea act, apreciază că inculpatul a fost pus în imposibilitatea contestării raportului inspectorului antifraudă, cu atât mai mult cât este obligat procurorul, ca în situația în care este contestat, să se întocmească un raport de expertiză, indiferent pe banii cui. Persoana acuzată trebuie să aibă posibilitatea de a contesta o asemenea probă și să ceară efectuarea expertizei. Când a dorit să facă o plângere raportat la acest raport, i s-a spus că nu mai este de competența procurorului și că dosarul a fost înregistrat deja la instanță. Este vorba de posibilitatea persoanei acuzate de a contesta anumite păreri și opinii.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că ar fi dorit să se efectueze o expertiză în faza de urmărire penală. După ce s-a dat decizia de impunere, totul a mers repede, s-a trezit cu rechizitoriul. Achiesează concluziilor formulate de apărătorii aleși.

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,

Asupra contestației de față,

Prin încheierea penală din 6 mai 2015 pronunțată în dosarul nr._ 15 a Tribunalului S., s-au admis în parte excepțiile invocate de inc C. R. și în baza art. 345 alin. 2 C.p.p. s-a constatat nulitatea relativă a ordonanței din data de 3.02.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul S. în privința extinderii urmăririi penale față de suspectul C. R..

S-a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. 2 C.p.p. înlăturarea probelor obținute de la BRD – Sucursala Iași privind situația conturilor SV_ deținut de ., SV_ deținut de . SRL și SV_ deținut de . SRL, existente la dosar fila 257-339 vol. I și a declarațiilor martorilor G. C. din data de 5.09.2013 fila 17 vol. II UP, F. G. din data de 21.08.2013 fila 77 vol. II UP, D. V. din data de 26.06.2013 fila 141 vol. II UP.

S-a dispus comunicarea prezentei încheieri procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S., urmând ca acesta să comunice în termen de 5 zile judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată sau solicită restituirea cauzei.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul S. au fost trimisi in judecata inculpatii C. R. H., administrator al . Z., pentru fapta de a evidenția în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în contabilitatea acestei societăți, operațiuni fictive privind achiziții de produse de la . Stâna, . H., . SRL H., . H., . H., în perioada 2008-2010, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, fapta având drept consecință producerea unui prejudiciu pentru bugetul de stat în cuantum de 498.521 lei din care 227.895 lei reprezintă impozit pe profit și 270.626 lei reprezintă TVA, care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art.9 alin.1 lit. c și alin. 2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 C.pen. și art. 5 alin. 1 Cod pen si inculpatul M. V., administrator de fapt al . Stâna, care in aceasta calitate a emis către . Z., în cursul anului 2008, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, un număr de 102 facturi fiscale fictive cu scopul ca beneficiarul facturilor să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale, fapta având drept consecință producerea unui prejudiciu pentru bugetul de stat în cuantum 140.751 lei din care 64.343 lei reprezintă impozit pe profit iar 76.408 lei reprezintă TVA, si care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 C.pen. și art. 5 alin. 1 Cod pen.

S-a reținut ca prin denunțul formulat la data de 10.02.2011, Garda Financiară – Secția S. a sesizat P. de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei cu privire la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, în legătură cu activitatea derulată în perioada 2008-2010 de . Z.. Sesizarea a fost înaintată pe cale administrativă Parchetului de pe lângă Tribunalul S., competent a supraveghea efectuarea urmăririi penale, în urma modificărilor survenite prin . Legii nr. 202/2010.

Potrivit actului de sesizare, în urma corespondenței purtate cu secțiile Gărzii Financiare având sediile în alte județe și în urma consultării bazei de date a Ministerului Finanțelor Publice a rezultat faptul că o parte dintre operațiunile economice de aprovizionare desfășurate cu societăți comerciale furnizoare precum . H., . S., jud. Satu M., . H., jud. Iași, . H. și . SRL H. nu ar fi reale, societățile înscrise în facturi la rubrica “furnizor” având un comportament specific firmelor de tip “fantomă” . Această constatare preliminară a organelor de control se baza pe faptul că respectivele societăți nu funcționau la sediul declarat, că nu au depus declarațiile de impozite și taxe la organele fiscale din momentul la care au fost înființate, unele fiind declarate inactive prin ordin al președintelui ANAF, filele 109-113, vol. I.

Anexat sesizării a fost înaintat organelor de urmărire penală și procesul verbal nr. 48/01.02.2011 întocmit de organele de control din cadrul Gărzii Financiare – Secția S., în cuprinsul căruia au fost detaliate constatările privind fictivitatea operțiunilor înregistrate în contabilitatea . Z., reprezentând achiziții de la . H., . S., jud. Satu M., . H., jud. Iași, . H. și .. SRL H.. Din conținutul acestui proces verbal rezultă și consecințele fiscale ale înregistrării în contabilitatea . a facturilor fiscale emise de reprezentanții societăților menționate, aceste consecințe constând în sustragerea de la plata impozitului pe profit în cuantum de 227.895 lei și a TVA în cuantum de 173.321 lei, filele 114-122, vol. I.

La data de 13.03.2013, prin rezoluția organelor de cercetare penală ale poliției judiciare a fost dispusă începerea urmăririi penale, față de C. R. H. cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din anul 1969 reținându-se că în sarcina acestuia faptul că în calitate de administrator la . Z., în perioada 2008-2010, a dispus înregistrarea unor facturi fiscale emise în numele . Iași, . S., jud. Satu M., . H., jud. Iași, . Iași și . SRL Iași, care nu reflectau operațiuni comerciale reale, fapta având drept consecință diminuarea impozitelor și taxelor datorate statului, cu suma de 401.216 lei, fila 7, vol. I.La data de 03.02.2014 s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la alte acte materiale care au condus la cauzarea un prejudiciul total de 496.548 lei și schimbarea încadrării juridice a faptei comise de către C. R. H., în infracțiunea prev. de art. . 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod.pen,iar la data de 04.03.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații C. R. H. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 C.pen., respectiv față de inculpații M. V., S. F. și S. L., pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art.48 C.pen. raportat la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen., filele 1-2, vol. I. Ulterior, la data de 06.01.2015, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii prevederilor art. 5 alin. 1 Cod pen. privind legea penală mai favorabilă.

In cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe declarația martor S. M., fila nr.64-70

- Extrase Recom Rom Dinarom SRL, Sidermet Plast SRL, Starmet Impex SRL, Comferdi SRL, D. Sistem Art SRL, Ape Trans SRL, fila nr.77-107;

- Act de sesizare, constatări și anexe întocmite de Garda Financiară, fila nr.109-214;

- Act de sesizare, constatări și anexe întocmite de Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., fila nr.216-253;

- Extrase cont BRD pentru Ape Trans SRL, D. Sistem Art SRL și Starmet Impex SRL, fila nr.258-350 (Volumul I: - 350 file);

- Declarație martor Bahica G. și p.v. ridicare probe de semnături, fila 1-7;

- Declarație martor M. V., fila nr.8;

- C. procură specială înscris sub semnătură privată încheiat între Bahica G. și M. V., fila nr.11-12;

- Declarație martor Tîrcavu I. M., auto_, fila 16-21;

- Declarații martori C. B. I., U. F., auto_ și_, fila nr. 28-29;

- Declarație martor V. I., auto_, fila 40;

- Declarație martor C. T., auto_, fila 58;

- Declarație martor F. G. – referitor la preluarea Starmet Impex SRL, fila nr.77;

- Acte de căutare în vederea ascultării, pentru C. M. L., C. F., fila nr.78-80;

- Declarație martor S. F. – referitor la preluarea Comferdi SRL, fila nr.89-92;

- Declarație martor S. C. - Starmet Impex SRL, fila nr.97-100;

- Acte cesiune Starmet Impex SRL, fila nr. 100-124;

- Acte medicale S. D., fila nr.125-127, 163-202;

- Declarație martor M. G., auto_, fila 132;

Ordonanță de instituire a sechestrului asigurător și acte de aducere la îndeplinire a măsurii, fila nr.231-241( Volumul II – 257 file);

- Verificări privind neconcordanțe în declarațiile 394, fila nr.2-41;

- Proces verbal de percheziție domiciliară la locuința inc. M. V., fila nr.43-55;

- Situația conturilor deschise la BRD de către Starmet Impex SRL, D. Sistem Art SRL, Ape Trans SRL, Sidermet Plast SRL, cu disc optic atașat, marca Verbatim, fila nr.57-58;

- Situația societăților din țară care au declarat în 394 tranzacții cu Sidermet Plast, fila nr.59-62;

- Raport de constatare tehnico-științifică grafică pentru stabilirea scriptorului facturilor emise de către Starmet Impex SRL, D. Sistem Art SRL, Ape Trans SRL, Sidermet Plast SRL, Comferdi SRL;

- CD și adresă de comunicare de către UTAI a datelor prelucrate;

- Situația facturilor fictive emise de către Starmet Impex SRL, D. Sistem Art SRL, Ape Trans SRL, Sidermet Plast SRL, Comferdi SRL și înregistrate în evidențele Rom Dinarom SRL, fila nr.87-90;

- facturile emise de către Starmet Impex SRL, D. Sistem Art SRL, Ape Trans SRL, Sidermet Plast SRL, Comferdi SRL, fila nr.91-215;

- procese verbale de prelevare a probelor de semnătură, fila nr. 216-228, 238-242, 249;

- declarații olografe (consemnate de către organul de c.p.) ale lui S. M., S. C., S. F., S. lăcrimioara, fila nr.229-237;

- declarație olografă C. R. H., fila nr.243;

- declarație olografă S. F. (preluare Comferdi SRL), fila nr.245;

- declarație olografă M. V., fila nr.247;

- extrase cont Rom Dinarom SRL 304-332;

- comenzi Rom Dinarom SRL către Sidermet Plast SRL, fila nr. 356- (Volumul III – 380 file);

- Raport de constatare din 25.11.2014 întocmit de către inspectorul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S., fila nr;

- Anexele 1-12 la Raportul de constatare din 25.11.2014, fila nr;

- Răspunsul Almond Company SRL referitor la inexistența relațiilor comerciale cu D. Sistem Art SRL;

- Acte de comunicare către părți a concluziilor Raportului de constatare din 25.11.2014 întocmit de către inspectorul antifraudă;

-Extrase cont C. R. (Volumul IV – 238 file);

- Verificări privind furnizorii care au livrat bunuri către Sidermet Plast SRL, fila 1-83;

- Verificări privind furnizorii care au livrat bunuri către D. Sistem Art SRL, fila 84-158;

- Verificări privind furnizorii care au livrat bunuri către Ape Trans SRL, fila 159-294( Volumul V – 294 file);

- Copii jurnale pentru cumpărări și deconturi TVA Rom Dinarom SRL 2008-2010, fila nr.1-173 (Volumul VI – 173 file);

- declarație inculpat Majru V. – filele 11-13;

- declarații martor C. D., filele 14-16;

- proces verbal de verificare a pretinselor relații dintre . ., filele 22-29;

- ordine de plată și alte înscrisuri care atestă plata parțială a prejudiciului (Volumul VII).

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul S. la data de 6.03.2015, la data de10.03.2015, respectiv 12.03.2015 fiindu-le comunicate inculpatilor copii de pe rechizitoriu, si aducându-li-se la cunostinta obiectul procedurii in camera preliminara, dreptul de a-si angaja un apărător si termenul de formulare a cererilor si excepțiilor.

La data de 2.04.2015 inculpatul C. R. H. a depus la dosarul cauzei cereri si excepții privind legalitatea sesizării instanței, a modului in care au fost administrate probele in faza de urmărire penala si a actelor efectuate .

1.Referitor la nulitatea rezolutiei de inceperea urmăririi penale din data de 13.03.2013 si a procesului verbal de aducere la cunostinta a invinuirii s-a arătat ca nu i s-a adus la cunostință acuzatia, fiindu-i incalcat dreptul la apărare . In cuprinsul rezolutiei de incepere a urmăririi penale si in procesul verbal de aducere la cunostința a invinuirii, se mentioneaza ca ,,numitul C. R. in calitate de administrator la . Zalau, in perioada 2008-2010 a inregistrat in contabilitatea societătii mai multe facturi fictive de achiziții de diverse produse folosite in domeniul metalurgic, facturi pe care la rubrica ,,Furnizor ,,apare . S., . Iasi, . H., . Iasi și . Iasi, prejudiciul cauzat la bugetul de stat fiind de_ lei,,

In conformitate cu jurisprudența CEDO se impunea ca organele de ancheta sa prezinte acuzația de o maniera neechivoca, toate aceste garanții fiind prevazute expres in art.6 din vechiul cod de procedura penala. S-a facut referire la cauza A. C. contra Romaniei, in care Curtea a arătat necesitatea acordării unei atentii deosebite acuzatiei aduse persoanei. Din cuprinsul rezoluției nu rezulta care facturi sunt fictive, de ce sunt neconforme cu realitatea si de cate acte materiale se vorbeste, fiind astfel in imposibilitate de a-si face apărarea.

Astfel,in acest mod i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturata decât prin constatarea nulitatii actului si excluderea acestuia.

2.In privinta nulitatii ordonantei din data de 3.02.2014 de extindere a urmaririi penale si schimbare a încadrarii juridice, s-a reținut ca extinderea urmăririi penale s-a facut pentru actele matariele prin care s-a cauzat un prejudiciu de 496.548 lei, iar prin schimbarea de încadrare juridica s-au reținut prevederile alin 2 a art.9 din legea 241/2005 cu aplicarea art.35 cp. In cuprinsul ordonanței nu se menționează nicăieri care sunt faptele noi pentru care s-a dispus extinderea, desi procurorul avea aceasta obligatie. Prin urmare, dispozitia de extindere este lovita de nulitate, iar dispozitia de schimbare de încadrare este si ea lovita de nulitate întrucât nu se precizează care ar fi probele din care ar rezulta cuantumul prejudiciului majorat.

3.In privinta nulitatii ordonantei din data de 4.03.2014 de punere in miscare a actiunii penale si a aducerii la cunostiinta a calitatii de suspect si de inculpat, s-a aratat ca, imediat dupa . noului cod penal, la data de 1.02.2014 procurorul trebuia sa-i aduca la cunostiinta calitatea de suspect si drepturile pe care le are, si ca aceasta nu se putea întampla dupa punerea in miscare a actiunii penale, motiv pentru care se impune constatarea nulitatii procesului verbal de aducere la cunostiinta a calitatii de suspect. De asemenea, faptele pentru care s-a pus in miscare acțiunea penala nu sunt descrise in cuprinsul ordonanței, astfel încât se impune desființarea acesteia.

4.In privinta nulitatii rechizitoriului s-a mentionat ca prin acesta se retin in sarcina sa fapte pentru care nu a fost pusa in mișcare actiunea penala, impunându-se trimiterea lui la parchet in vederea completării.

5. In privinta declaratiilor date in calitate de suspecti de catre numitii S. L. si S. F., se impune constatarea nulității acestor declaratii, întrucât au fost date după ce acestia au dobandit calitatea de inculpati.

6.In privinta solicitarii de excludere a probelor obtinute nelegal constand in declaratiile martorilor G. C., F. G., D. V., S. L. si S. F. s-a aratat ca acestea au fost luate fără prezenta aparatorului ales al inculpatului, încălcându-se dreptul la apărare al inculpatului.

7.In privinta nulitatii datelor obtinute de la institutiile bancare BRD, Unicredit aceste sunt lovite de nulitate fiind obținute fara autorizatia judecatorului de drepturi si libertati de la Tribunalul S..

8.In privinta nulitatii rezolutiei din data de 21.02.2013 de efectuare a expertizei grafoscopice s-a arătat ca aceasta a fost administrata in afara unui proces penal in curs. Astfel, in faza actelor premergătoare nu se poate administra o astfel de proba, întrucât faza actelor premergătoare vizează doar strângerea probelor necesare începerii urmăririi penale. Astfel, in condițiile constatării nulitatii rezolutiei din data de 21.02.2013 se impune si constatarea nulitătii raportului de constatare tehnico-stiintifică grafologica incheiat in baza acestei rezolutii.

9.De asemenea s-a mai invocat ca actele incheiate de catre organele fiscale nu constituie mijloace de proba, impunându-se excluderea lor.

10.In privinta raportului de constatare din data de 25.11.2014 întocmit de către inspectorul antifraudă s-a solicitat înlăturarea acestuia intrucat in dosar nu s-a facut dovada doamna inspector este specialist in domeniul financiar-contabil. De asemenea, expertiza a fost efectuata cu incalcarea dispozitiilor art.172 alin 9 cpp, intrucât in cauza nu exista riscul de dispariție a unor mijloace de proba sau de schimbare a unei stări de fapt asa cum impune articolul amintit. La efectuarea constatării nu au fost luate in calcul toate actele din dosarul de urmărire penala, nu s-au avut in vedere comenzile efectuate de ., jurnalele de cumpărări si deconturi de TVA, înscrisuri care atesta plata sumelor prin banca .

Asupra exceptiilor invocate de catre inculpat, judecatorul de camera preliminara de la fond a reținut urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art.342 cpp obiectul procedurii camerei preliminare il constituie verificarea, dupa trimiterea in judecata, a competentei instantei, a legalitatii sesizarii instantei precum si verificarea administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala. Potrivit dispozitiilor art.102 alin 2 cpp probele obtinute in mod nelegal nu pot fi folosite in procesul penal, ca urmare ele urmeaza a fi excuse.

Potrivit dispozitiilor art.280 alin 1 cpp incalcarea dispozitiilor legale care reglementeza desfasurarea procesului penal atrag nulitatea actului in conditiile prevazute expres de prezentul cod.

Articolul 282 cpp reglementeaza regimul nulitatilor relative, prevăzându-se in aliniatul 1 ca ,,incalcarea oricaror dispozitii legale in afara celor prevazute la art.281 cpp determina nulitatea actului atunci cand prin nerespectarea cerintelor legale s-a adus o vatamare drepturilor partilor ori altor subiecti procesuali principali care nu poate fi inlaturata decat prin desfiintarea actului,,. Deci, chiar daca actul sau proba au fost obtinute cu incalcarea prevederilor legale, pentru a obtine desfiintarea acestuia este imperios necesar dovedirea vatamarii aduse subiectului procesual. In cazul de fata, examinind punctual exceptiile invocate s-a retinut ca vătămarea adusa inculpatului prin actele si probe administrate nelegal au constat in incalcarea dreptului la aparare al acestuia.

Reglementarea dreptului la apărare atât in legislatia interna, art.10 cpp cat si în tratatele internaționale specializate în materia drepturilor omului este de natură să pună în evidență importanța deosebită pe care o are acesta în cadrul unui proces echitabil, specific oricărei societăți democratice. Analiza documentelor internaționale menționate permite punerea în evidență a faptului că realizarea acestui drept comportă exercitarea mai multor garanții specifice unei persoane acuzate de săvârșirea unei fapte penale având în vedere că, într-o accepție largă, dreptul la apărare cuprinde totalitatea drepturilor și regulilor procedurale care oferă posibilitatea persoanei de a se apăra împotriva acuzațiilor ce i se aduc, să conteste învinuirile, să scoată la iveală nevinovăția sa.

Sintetizând prevederile tratatelor internaționale se poate aprecia că în conținutul dreptului de apărare intră: dreptul de a fi informat cu privire la natura și cauzele acuzației, dreptul de a beneficia de asistența gratuită a unui interpret, dreptul acuzatului de a se apăra singur sau de a fi apărat prin intermediul unui avocat ales sau din oficiu, dreptul de a fi aparat intermediul unui avocat ales sau din oficiu, acordarea de timp și mijloace adecvate pentru pregătirea apărării, dreptul acuzatului de a interoga martorii din proces.

In privinta dreptul de a fi informat cu privire la natura și cauzele acuzației, CEDO considera că, în materie penală, o informare precisă și completă cu privire la faptele ce se reproșează acuzatului și a calificării lor juridice reprezintă o condiția esențială a unui proces echitabil, iar, pe de altă parte, acest drept al acuzatului de a fi informat trebuie privit în lumina dreptului recunoscut acuzatului de a-și pregăti apărarea. Informarea trebuie făcută într-o limbă pe care cel interesat o înțelege, limbaj inteligibil pentru o persoană cu capacitate intelectuală normală, care sa permita acuzatului sa îsi pregatescă apărarea, fără a se mentiona in mod necesar si probele pe care se bazeaza aceste acuzatii (cauza Luigi Sacramati c/a Italiei).Realizarea garanției cere o informare detaliată, fără a impune o formă specifică a modului în care acuzatul are să fie informat (chiar forma verbală este compatibilă cu dispozițiile internaționale). Această garanție se aplică și în cazul modificării acuzației sau în caz de schimbare a încadrării juridice a faptelor.

Examinând actele de urmărire penala efecuate s-a constatat ca o parte din aceste acte au fost efectuate înainte de . noului cod penal, iar o alta dupa . codului penal si de procedura penala .

Potrivit dispozitiilor art.4 din Legea nr.255/2013 privind punerea in aplicare a codului de procedura penala, in art.1 se prevede ca ,,actele de procedura îndeplinite înainte de . codului de procedura penala, cu respectarea dispozitiilor legale, rămân valabile. Nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări efectuate înainte de . codului, poate fi invocata numai in conditiile Codului de procedura penala.

In privinta nulității rezolutiei de începerea urmaririi penale din data de 13.03.2013 si a procesului verbal de aducere la cunostiinta a invinuirii, a nulitatii ordonantei din data de 4.03.2014 de punere in miscare a actiunii penale si a aducerii la cunostiinta a calitatii de suspect si de inculpat, s-a reținut ca atât in cuprinsul rezolutiei de incepere a urmaririi penale cat și de punere in miscare a actiunii penale, fila 7, respectiv 1 se arata ca inculpatul C. Romea H. in calitate de adminstrator la . Zalau, in perioada anilor 2008-2010 a înregistrat mai multe facturi fictive, de achizitii produse folosite in metalurgie, facturi care la rubrica furnizor apare . Stâna, . H., . SRL H., . H., . Iasi, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 401.216 lei.

Cu ocazia aducerii la cunostiinta a încadrarii juridice, a faptei comise, a drepturilor si obligatiilor pe care C. R. a declarat ca isi rezerva dreptul de a nu face nici o declaratie, fiind asistat de un aparator ales, fara a preciza ca are nelamuriri in legatura cu descrierea faptei comise.

In fapt, la data de 31.01.2011 Garda Financiara a incheiat un proces verbal ca urmare a controlului efectuat la societatea . Zalau, al carui administrator este inculpatul, in legatura cu inregistrarea in contabilitate a unor facturi fictive emise de către societatile apare . Stâna, . H., . SRL H., . H., . Iasi. Procesul verbal incheiat cuprinde si o anexa privind achizitiile efectuate de . Zalau considerate a fi false,fiind vorba despre 125 de facturi fila 123 si de un prejudiciu de 401.216 lei. Aceasta anexa impreuna cu procesul verbal i-au fost aduse la cunostiinta inculpatului, care a semnat procesul verbal cu obiectiuni.

Deci, încă de la acel moment inculpatul a stiut care sunt facturile fiscale considerate false, societatile care le-au emis si prejudiciul cauzat, astfel incat nu se poate retine ca prin neindicarea in rezolutia de incepere a urmaririi penale si ulterior, prin ordonanta de punere in miscare a actiunii penale a numarului de facturi considerate false, i-a fost incalcat dreptul la aparare. Mai mult, inca de la acel moment procesual inculpatul C. Romea a fost asistat de un aparator ales, avand posibilitatea de a formula plangere impotriva actelor procurorului impotriva actelor incheiate de procuror si a modului de aducere la cunostiinta a invinuirilor. Pentru aceste considerente, se va respinge cererea de constatare a nulitatii rezolutiei de inceperea urmaririi penale din data de 13.03.2013 si a procesului verbal de aducere la cunostiinta a invinuirii, a nulitatii ordonantei din data de 4.03.2014 de punere in miscare a actiunii penale si a aducerii la cunostiinta a calitatii de suspect si de inculpat.

In privinta nulitatii ordonantei din data de 3.02.2014 de extindere a urmaririi penale s-a reținut ca potrivit prevederilor art.311 alin 1 cpp ,,in cazul in care dupa inceperea urmaririi penale organul de urmarire penala constata fapte noi …dispune extinderea urmaririi penale,, In cazul de fata prin ordonanta din data de 3.02.2014 a procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul S. s-a dispus extinderea urmaririi penale pentru acte materiale prin care s-a cauzat un prejudiciu de 496.548 lei. Insa, dupa inceperea urmaririi penale s-a efectuat de catre Directia Generala a Finantelor Publice S. un control privind activitatea agentului econimic . Zalau pentru perioada 01.01._10,constatandu-se ca societatea a inregistrat in contabilitate cheltuieli de achizitii materii prime, insa aceste operatiuni nu au avut loc, fiind vorba despre 125 de facturi si un prejudiciu de 496.548 lei (fila 217 vol.1). Deci, asa cum rezulta din cele doua rapoarte de inspectie, cel intocmit de catre Garda Financiara si cel intocmit de catre Directia Generala a Finantelor Publice S., este vorba despre despre aceleasi facturi fiscale, calculul prejudiciul fiind insa diferit. In aceste conditii, nefiind vorba de acte materiale noi, nu se justifica extinderea urmăririi penale pentru alte acte materiale, ori, daca s-au avut in vedere si alte acte materiale acestea trebuiau descrise in ordonanta de incepere a urmaririi penale, ceea ce nu s-a intamplat, cauzandu-i-se inculpatului o vătămare care nu poate fi indreptata decat prin anularea actului.

In privinta solicitarii de excludere a probelor obtinute nelegal constand in declaratiile martorilor G. C., F. G., D. V., S. L. si S. F. se retine ca martorii G. C., F. G.,D. V. au fost audiati prin comisie rogatorie de catre organele de urmarire penala Iasi si cu toate ca s-a mentionat expres in rezolutia de dispunere a efectuarii comisiei rogatorii fila 25 vol II ca inculpatul este reprezentat de un avocat ales, indicand numele si adresa de contact a acestuia, precum si solicitarea de a fi informat in timp util despre audieri, audierea martorilor s-a facut in lipsa aparatorului ales, fara incunostiintarea prealabila a acestuia. Procedandu-se la audierea martorilor in aceasta maniera,inculpatului i s-a incalcat dreptul la aparare, respectiv a fost privat de posibilitatea de a asista la luarea depozitiilor martorilor si de a pune intrabari acestora, probele fiind obtinute nelegal, cu incalcarea dispozitiilor art.102 alin 2 cpp.

In privinta depozitiilor martorilor S. L. si S. F. se retine ca audierea acestora in calitate de martori a avut loc in data de 26.01.2015,insa la dosar exista dovada instiintarii prealabile pentru aceasta data fila 3 volum VII.De asemenea,imprejurarea ca aparatorul inculpatului cunostea despre audieri rezulta si din cererea de amanare formulata la aceeasi data si trimisa prin fax la orele 9,30,in conditiile in care cei doi martori veneau din Iasi.Este evident ca in conditiile in care aparatorul ales al inculpatului nu se putea prezenta in persoana la audierile programate,trebuia sa-si asigure substituirea.Mai mult potrivit prevederilor art.93 alin 3 cpp lipsa avocatului nu impiedica efectuarea actului de urmarire daca la dosar exista dovada ca acesta a fost incunostiintat in conditiile alin 2.In aceasta situatie se va retine ca audierea numitilor S. L. si S. F. a fost efectuata cu respectarea dispozitiilor legale,astfel incat nu se impune înlaturarea acestor declaratii.

In ceea ce priveste nulitatea declaratiilor date de S. L. si S. F. in calitate de suspecti s-a reținut ca potrivit dispozitiilor art.282 alin 1 cpp, nulitatea relativa poate fi invocata atunci cand exista un interes procesual propriu in respectarea dispozitiilor legale incaltate, interesul procesual propriu putind fi invocat doar de catre numitii S. L. si S. F..

In privinta nulitatii datelor obtinute de la institutiile financiare, respectiv de la BRD s-a reținut ca la data de 4.02.2014 s-a solicitat de catre procurorul de la P. de pe ranga Tribunalul S. ,in temeiul art.170 cpp extrase ce cont privind situatia financiara a unor societati,desi incepand cu data de 1.02.2014 au intrat in vigoare dispoztiile noului cod de procedura penala, aceasta solicitare fiind in fapt supravegherea tehnica prevazuta de art.138 lit.f cpp, fiind necesar mandatul de supraveghere emis de judecatorul de drepturi si libertati.In aceste conditii s-a reținut ca proba a fost obtinuta cu incalcarea dispozitiilor legale, prin aceasta proba incalcandu-i-se dreptul la aparare al inculpatului.

In privinta nulitatii rezolutiei de efectuare a constatarii tehnico-stiintifice grafoscopice se retine ca aceasta a fost efecuata in etapa actelor premergatoare potrivit dispozitiilor procesual penale in vigoare la acea data,in lipsa unor dispozitiii imperative care sa prevada momentul procesual in care aceasta proba poate fi administrata,apreciem ca administrarea acesteia înainte de începerea urmaririi penale nu contravine legii.

Referitor la excluderea actelor efectuate de organele de control întrucat nu reprezinta mijloace de proba, se retine ca acestea au fost administrate înainte de . noului cod de procedura penala,iar potrivit dispozitiilor art.214 alin 5 cpp ,,procesele verbale întocmite de către organele de control constituie mijloace de proba,,.

Referitor la nulitatea rechizitoriului, întrucât inculpatul a fost trimis in judecata pentru ace materiale pentru care nu s-a pus in miscare actiunea penala, se retine ca prin ordonanta din data de 3.04.2014 s-a constatat ca s-a inceput urmarirea penala impotriva inculpatului C. R.-H. pentru infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art.9 alin lit.c din Legea 41/2005 constand in aceea ca in calitate de adsministrator la . a dispus inregistrarea unor cheltuieli fictive in contabilitatea societatii ,fapt ce a avut ca urmare diminuarea impozitelor si taxelor datarate statului cu suma de 401.216 lei, iar prin ordonanta din data de 3.02.2014 s-a extins si s-a schimbat încadrarea juridica pentru actele materiale prin care s-a cauzat un prejudiciu in valoare de 496.548 lei. Coroborand aceste acte procedurale emise de către organul de urmarire penala se constata ca in fapt este vorba de cele 5 societati care au fost mentionate în rezolutia de incepere a urmaririi penale, si nicidecum doar de 3 societati cum se sustine in motivele formulate de inculpat. Cele 3 societati la care s-a facut referire se referă la inculpatii M. V., S. L. si S. F., fiind societatile administrate de catre acestia.

Sintagma „legalitatea sesizării instanței” desemnează acele condiții de formă și fond de a căror respectare depinde legala sesizare a instanței, respectiv care fac ca un anumit act să aibă aptitudinea de a investi în mod valabil instanța competentă să soluționeze procesul penal.

În acest sens se reține că verificând legalitatea actului de sesizare instanța trebuie să cerceteze aspecte cum ar fi: natura actului de sesizare (rechizitoriu, plângere prealabilă); îndeplinirea legală a autorului actului de a-l emite (competența procurorului, calitatea de persoană vătămată a autorului plângerii); întrunirea condițiilor de fond și de formă ale actului de sesizarea a instanței (semnarea rechizitoriului de către procurorul care a efectuat urmărirea penală, descrierea tuturor faptelor pentru care este sesizată instanța, conformitatea rechizitoriului în cazul în care legea prevede această condiție).

Judecătorul de camera preliminara a constatat că actul de sesizare a instanței întrunește condițiile de fond și de formă, instanța de judecată fiind legal sesizată, îndeplinind cerințele legale referitoare la descrierea elementelor concrete de individualizare, timp, loc, spațiu, persoane, număr de acte materiale în raport de care să se poată stabili contribuția și gradul de participare al a inculpatului la comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, încadrarea juridică a faptelor, fără a exista vreo neconcordanță între faptele descrise și încadrarea juridică a acestora, nefiind nici un impediment de a se trece la judecarea faptei și persoanei trimisă în judecată, cu încadrarea juridică respectivă.

Cu privire la forța sau valoarea probantă a probatoriului administrat, au fost expuse detaliat răspunsurile la excepțiile invocate.

Pentru aceste considerente, in baza art. 345 alin 1 cpp s-au admis în parte excepțiile invocate de inc. C. R. și în baza art. 345 alin. 2 C.p.p. s-a constatat nulitatea relativă a ordonanței din data de 3.02.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul S. în privința extinderii urmăririi penale față de suspectul C. R..

S-a dispus comunicarea prezentei încheierii procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S., pentru ca acesta să comunice în termen de 5 zile judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată sau solicită restituirea cauzei.

Prin adresa din data de 8.05.2015 procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul S. a aratat ca mentine dispozitia de trimitere in judecata a inculpatului C. R. H. chiar daca s-a constatat nulitatea relativa a ordonantei Parchetului din data 3.02.2014 in privinta extinderii urmaririi penale si s-a dispus inlaturarea probelor reprezentand extrasele de cont de la filele 257-339 volum 1,fiind obtinute fara incuviintarea judecatorului de drepturi si libertati.

In sedinta camerei de consiliu din data de 12.06.2015 aparatorul inculpatului C. R. H. a apreciat că se impune excluderea acestei probe, respectiv situatia conturilor și trimiterea dosarului la parchet pentru refacerea actelor. Se invocă de asemenea, nulitatea raportului de constatare, întocmit de către inspectorul antifraudă, in care se face trimitere la aceste conturi, ceea ce justifica inca o data restituirea cauzei la parchet in vederea refacerii rechizitoriului.

Examinind actele si probele existente la dosarul cauzei s-a constatat ca aceleasi inscrisuri si fisa specimenelor de semnaturi, respectiv situatia conturilor societatilor ., .. SRL .. SRL, au fost solicitate de catre procuror si in data de 28.03.2013 in temeiul dispozitiilor art.170 cpp fiind comunicate de catre BRD in format electonic,existente la fila 56 volum III .Deci, existand aceste probe care au fost administrate legal,se constata ca atat raportul de expertiza efectuat de catre inspectorii antifrauda cat si rechizitoriul intocmit care contin trimiteri la aceste conturi sunt intocmite cu respectarea dispozitiilor legale.

De asemenea, inlaturarea declaratiilor martorilor G. C., D. V. si F. G. nu este de natura a conduce la imposibilitatea stabilirii obiectului si limitelor judecatii.

Potrivit dispozitiilor art.346 alin 4 cpp in toate cazurile in care a constatat neregularitati ale actului de sesizare,a exclus una sau mai multe probe, ori a sanctionat potrivit art.280/*282 actele de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii ,judecatorul de camera preliminara a dispus inceperea judecatii.

Astfel, s-a dispus începerea judecății cu privire la inculpații C. R. H., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 9 alin.1 lit. c și alin.2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p. și art. 5 C.p. și M. V., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 48 alin.1 CP, art.9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p. și art. 5 C.P.

Împotriva acestei încheieri a formulat în termen legal, contestație, inculpatul C. R. H., criticând soluția dată în cauză ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea contestației, inculpatul a reiterat excepțiile deja invocate și anume, încălcarea gravă a dreptului la apărare prin aceea că, acuzațiile nu i-au fost aduse la cunoștință de o manieră explicită, lipsindu-l de posibilitatea de a-și face o apărare efectivă, a invocat nulitatea rezoluției de începere a urmăririi penale, a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale, a proceselor verbale de aducere la cunoștință a calității de suspect și de inculpat, a rechizitoriului, obținerea nelegală a extraselor de cont aflate în volumul IV al dosarului de urmărire penală, actele fiind comunicate la dosar în lipsa unei autorizații de supraveghere tehnică, a solicitat înlăturarea constatării tehnico științifice de natură grafică efectuată anterior începerii urmăririi penale, a constatări tehnico științifice de natură economică întocmită în noiembrie 2014 de inspectorul antifraudă, nulitatea declarațiilor date în calitate de suspecți de către S. L. și S. F., deoarece aceștia aveau calitatea de inculpat la data audierii lor.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de contestație invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, judecătorul de cameră preliminară de la curte reține următoarele:

S-a invocat nulitatea rezoluției de începere a urmăririi penale din data de 13 martie 2013 sub alegația că inculpatului contestatar i-a fost încălcat dreptul la apărare prin aceea că, în conținutul actului nu sunt detaliate împrejurările de fapt referitoare la infracțiunea reținută în sarcina acestuia, fiind astfel imposibilă exercitarea dreptului la apărare.

Așa cum corect a reținut și judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul S., din analiza conținutului rezoluției rezultă că aceasta cuprinde toate elementele cerute de textul legal privitor la cauza în care actul a fost încheiat, persoana vizată de cercetările penale, descrierea succintă a faptei și a perioadei în care este reținută ca fiind presupus comisă, norma de incriminare în care este reglementată infracțiunea, încadrarea juridică, temeiul legal și mențiunea expresă de dispunere a începerii urmăririi penale. Împrejurarea arătată de apărare, potrivit căreia, rezoluția nu conține detalierea privind numărul de facturi fiscale despre care organul de cercetare penală/procurorul de caz le reține ca fiind mijlocul prin care s-ar fi săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală nu constituie o încălcare care să fie sancționată cu nulitatea, astfel că excepția a fost just respinsă. Pentru aceleași considerente a fost respinsă cererea de constatare a nulității procesului verbal de aducere la cunoștință a învinuirii. S-a arătat că acuzațiile au fost explicite, iar la data la care ele au fost aduse la cunoștința învinuitului, acesta a semnat actele fără obiecțiuni, asistat fiind de apărător ales. Ulterior, acesta nu a formulat nicio plângere împotriva actelor întocmite de procuror pentru a invoca vreo vătămare în ce privește încălcarea dreptului la apărare întemeiat pe lacunara explicitare a acuzațiilor aduse. Și tot astfel și pe aceleași considerente, s-a respins întemeiat cererea de constatare a nulității ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 4 martie 2014.

Convenția europeană garantează dreptul fundamental al persoanei acuzate de a fi informată cu privire la natura și cauzele acuzării înaintate împotriva sa în art. 6, care prevede că „Orice acuzat are, mai ales, dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa”.

Termenul de informare presupune în fapt aducerea la cunoștința acuzatului a faptelor materiale de comiterea cărora este incriminat, precum și comunicarea calificării (încadrării) juridice date faptelor respective de către organele competente în virtutea dreptului penal național.

În speța Block c. Ungariei22, Curtea Europeană a reiterat cu privire la dreptul acuzatului de a fi informat despre cauza și natura acuzării ce i se aduce, că prevederile art. 6 alin. 3 lit. a, presupun acordarea unei atenții speciale notificării acuzației în adresa persoanei, actul acuzației având un rol crucial în procesul penal, începând cu data notificării, persoana este oficial avizată despre baza faptică și de drept a învinuirii înaintate împotriva sa.

În materia penală, exigența informației complete și detaliate asupra acuzației înaintate împotriva individului și, în consecință, calificarea juridică pe care o poate da ulterior instanța de judecată faptelor astfel incriminate în virtutea dreptului intern, constituie o condiție necesară în vederea asigurării echității întregului proces.

În speța de referință Vaudelle c. Franței, Curtea Europeană a subliniat că sistemul Convenției incumbă statelor în anumite cazuri obligația de a adopta măsuri pozitive care să garanteze eficient drepturile înscrise în art. 6, inclusiv și cel de a fi informat despre cauza și natura acuzării ce se aduce împotriva persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni. Statele trebuie să dea dovadă de diligență în vederea asigurării că indivizii se bucură efectiv de drepturile garantate de art. 6 în totalitatea acestora.

În general, dreptul de a fi informat despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa, ca și una din garanțiile recunoscute procesului echitabil, are în vizor valorificarea dreptului subiectiv al persoanei de a se apăra în fața instanțelor naționale de jurisdicție, inclusiv prin organizarea unei apărări eficiente bazate pe contestarea faptelor incriminate în acuzație, acest drept fiind unul fundamental într-o societate edificată pe principiile democrației europene.

În cauza de față, inculpatul contestatar a fost informat la data de 10 martie 2014 despre împrejurarea declanșării urmăririi penale în ce-l privește, infracțiunea presupus a fi comisă, încadrarea juridică adusă faptei, limitele legale de pedeapsă precum și conținutul concret al faptei. La aceeași dată, după ce a luat la cunoștință de drepturile și obligațiile procesuale, inculpatul a arătat că își exercită dreptul la tăcere. Susținerile acestuia potrivit cărora a fost privat de posibilitatea de a-și formula o apărare efectivă în contextul în care acuzațiile au fost lapidar expuse de procurorul de caz nu pot fi primite deoarece, în aceeași zi, prin intermediul apărătorului ales, inculpatul a luat la cunoștință de întreg dosarul de urmărire penală, astfel că, raportat la această împrejurare, este evident că, a cunoscut în mod direct, nemijlocit atât acuzațiile cât și probele pe care acestea se sprijină. În acest context, este evident că inculpatul avea posibilitatea să își formuleze o apărare pertinentă, completă, prin raportare la ceea ce se reținea în sarcina sa. Așadar, susținerile privind încălcarea dreptului la apărare apar ca nefondate, fiind corect respinse de judecătorul de cameră preliminară de la de la fond.

S-a mai solicitat constatarea nulității rechizitoriului, urmare excluderii ordonanței din data de 3 februarie 2014 de extindere a urmăririi penale și de schimbare a încadrării juridice, tocmai pe considerentul că, inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapta de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea 241/2005, faptă ce fusese reținută cu această încadrare juridică prin ordonanța exclusă de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul S.. Se constată însă că din încheierea atacată rezultă fără echivoc că ceea ce s-a exclus din ordonanța vizată (cea din 03.02.2014) este dispoziția de extindere a urmăririi penale pentru acte materiale noi ale infracțiunii continuate de evaziune fiscală, în condițiile în care, starea de fapt reținută se referea la aceleași acte materiale de sustragere de la plata obligațiilor fiscale către stat constând în înregistrarea celor 125 de facturi fiscale conținând date nereale pentru care se începuse urmărirea penală anterior, deci nu era vorba de acte materiale noi. Totodată, prin aceeași ordonanță, s-a dispus și schimbarea încadrării juridice, în contextul în care prejudiciul inițial de 401.206 lei a fost recalculat la suma de 496.548 lei, astfel fiind reținută agravanta de la alin. 2 al textului de incriminare. Această dispoziție, de schimbare a încadrării juridice, a fost menținută de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul S., astfel că, în mod corect a fost respinsă cererea de constatare a nulității ordonanței de punerea în mișcare a acțiunii penale ce viza infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea 241/2005, pentru această faptă și cu această încadrare juridică fiind și dispoziția de trimitere în judecată conținută în rechizitoriu. Susținerea că rechizitoriul este lovit de nulitate nu are nici un temei legal, astfel că excepția a fost corect respinsă. În mod just s-a analizat raportat la dispozițiile legale aplicabile, constatându-se că actul de sesizare a instanței întrunește condițiile de fond și de formă, instanța fiind legal sesizată, acesta îndeplinind cerințele legale referitoare la descrierea elementelor concrete de individualizare, timp, loc, spațiu, persoane, număr de acte materiale în raport de care să se poată stabili contribuția și gradul de participare al a inculpatului la comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, încadrarea juridică a faptelor, fără a exista vreo neconcordanță între faptele descrise și încadrarea juridică a acestora, nefiind niciun impediment de a se trece la judecarea faptei și persoanei trimisă în judecată, cu încadrarea juridică respectivă, limitele sesizării fiind deplin lămurite.

S-a mai arătat în contestație faptul că s-a invocat nulitatea ordonanței din data de 4 martie 2014 de punere în mișcare a acțiunii penale, a procesului verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect din data de 10 martie 2014 și a declarației de suspect din aceeași dată, iar judecătorul de cameră preliminară nu s-ar fi pronunțat asupra acestora. Nici această susținere nu este reală, aceste excepții fiind respinse, iar argumentele sunt detaliate la fila 8 a încheierii atacate. Pentru aceleași considerente avute în vedere de către judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul S., precum și pentru cele anterior arătate, susținerile invocate în cadrul contestației sunt apreciate ca nefondate. Împrejurarea că, la data de 10 martie 2014, contestatorului C. R., i s-a adus la cunoștință calitatea de suspect, dreptul și obligațiile procesuale, iar acesta a dat o declarație prin care a arătat că se prevalează de dreptul la tăcere, în condițiile în care, la acea dată era deja pusă în mișcare acțiunea penală, deci avea calitatea de inculpat, nu este sancționată cu nulitatea așa cum este ea reglementată în dispozițiile limitativ arătate de art. 280 Cod procedură penală. Suspectului/inculpatului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare prin întocmirea etapizată a actelor procedurale (audiere ca suspect, audiere ca inculpat), chiar dacă acestea au avut loc la aceeași dată, de 10 martie 2014. Alegațiile aduse în contestație, că prin faptul că a fost audiat ca suspect (de fapt nu s-a consemnat nicio declarație, contestatorul uzând de dreptul la tăcere), i s-ar fi încălcat dreptul la apărare, deoarece nu a avut posibilitatea de a propune probe de a-și face apărări în această calitate, el fiind deja inculpat, nu pot fi primite. Se constată că, după la data de 10 martie 2014, dosarul s-a aflat la parchet încă de 1 an de zile, astfel că inculpatul avea posibilitatea să propună probe în apărarea sa sau să își facă toate apărările considerate de cuviință. Mai mult, la aceeași dată (și contrar susținerilor din contestație), apărătorul inculpatului, în virtutea drepturilor consacrate în art. 94 Cod procedură penală, a consultat întreg dosarul de urmărire penală și a efectuat copii după actele acestuia (fila 377, vol. III), situație în care, orice susținere privind imposibilitatea formulării unei apărări efective și eficiente prin prisma necunoașterii concrete a acuzațiilor, este lipsită de conținut. De altfel, împrejurarea existenței actului de inculpare și a stadiului procesual al dosarului, era cunoscut anterior inculpatului care, prin apărătorul său, a formulat cerere de studiere și copiere a actelor încă din data de 6 martie 2014 (fila 376, vol. III).

În ce privește declarațiile date în calitate de suspecți de către numiții S. L. și S. F., despre care s-a susținut că ar fi lovite de nulitate, pentru aceleași considerente pentru care s-a invocat nulitatea declarației de suspect a lui C. R., cele arătate în motivarea încheierii atacate sunt just rezolvate. Suplimentar, arătăm că, dincolo de faptul că inculpatul C. nu poate justifica nici un interes în susținerea celor invocate, considerentele avute în vedere la respingerea cererii vizând nulitatea propriei declarații date în calitate de suspect sunt aplicabile și în ce privește situația declarațiilor date ca suspecți de către S. L. și S. F., pentru identitate de rațiune.

S-a mai solicitat excluderea actelor obținute de la bănci fără autorizarea judecătorului, acte aflate la filele 91-233 vol. IV, sens în care s-a arătat că ele au fost obținute prin simpla adresă formulată de procurorul de caz, deși această solicitare a survenit după data de 1 februarie 2014, nefiind respectate prevederile legale vizând obținerea unei autorizații tehnice în condițiile art. 138 Cod procedură penală.

Cu privire la aceste aspecte, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de control judiciar face următoarele constatări: actele vizate de solicitarea de excludere ca probe nelegal obținute sunt cele comunicate prin adresele_/27.03.2014 a Unicredit Bank SA (adresă + suport optic) conținând extras de cont C. E. (fila 91, vol. IV), prin adresa_/18.03.2014 a Băncii Transilvania (adresă +suport optic) conținând extras de cont C. R. (fila 98 și urm, vol. IV), prin adresa 701/19.03.2014 a ING Bank (filele 101-126) conținând extras cont C. E., prin adresa nr. 726/19.03.2014 a BRD (filele 127-133, vol. IV) conținând extras cont M. V., prin adresa nr. 681/20.03.2014 a Raiffeisen Bank (filele 134-170, vol. IV) conținând extras cont M. V. și prin adresa nr. 602/09.04.2014 a BCR (filele 171-232, vol.IV) conținând extras de cont C. E. și C. R..

Potrivit noilor dispoziții procedurale, extrasele de cont cu privire la operațiunile financiare anterioare, se solicită de procuror instituțiilor de credit, cu încuviințarea prealabilă a judecătorului de drepturi și libertăți, în condițiile reglementate de art. 153 Cod procedură penală. Așa cum rezultă din actele de la dosar, această procedură a fost parcursă de procurorul de caz, care prin referatul din data de 10 martie 2014 s-a adresat judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul S. (fila 1, vol.III) pentru obținerea încuviințării vizând situația financiară a numiților C. R., C. E. și M. V., sens în care cererea a fost admisă prin încheierea nr. 11 din data de 12 martie 2014 dată în dos._ a Tribunalului S.. Datele comunicate de instituțiile financiare se regăsesc în vol. IV dup.

Textul invocat în calea contestației, anume neparcurgerea procedurii prev. de art. 138 Cod procedură penală, respectiv lipsa emiterii unei autorizații tehnice pentru accesul la extrasele de cont, nu au aplicabilitate în cauză. Nu era necesară emiterea unei autorizații de supraveghere tehnică în sensul celei prev. de art. 138 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, acte ce se emit pentru obținerea datelor privind tranzacțiile financiare viitoare, în sensul accesului la astfel de informații în timp real și nicidecum pentru tranzacții trecute. Observăm că, pentru situația concretă din cauză, anume pentru obținerea extraselor de cont cu situația financiară anterioară a unei persoane, legiuitorul a prevăzut procedura separată de la art. 153 Cod procedură penală, pentru care este nevoie doar de o încuviințare prealabilă a judecătorului de drepturi și libertăți. De altfel, nici nu ar fi verosimilă solicitarea unei autorizații tehnice, act care este prevăzut cu termen de valabilitate și cu posibilitate de prelungire, în condițiile în care, obținerea la dosar a unui extras de cont sau a altor date privind situația financiară trecută se realizează printr-o acțiune unică, fără a fi nevoie de vreo prelungire, repetabilitate sau supraveghere în timp real.

Așadar, cum procedura reglementată de legiuitor aplicabilă în cauză, cea de la art. 153 Cod procedură penală, a fost deplin respectată, actele aflate la dosar în vol.IV, filele 91-232, rămân valabil obținute, cererea de înlăturare a lor așa cum s-a arătat în excepțiile invocate inițial precum și în contestație fiind nefondată.

S-a susținut din nou nulitatea rezoluției din data de 21 februarie 2013 prin care s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico științifice de natură grafică (fila 368, vol. III). În consens cu cele arătate de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul S., constatăm că actul este valabil, el fiind realizat pe procedura penală anterioară. În acest sens arătăm că o astfel de constatare era posibil a fi dispusă în etapa actelor premergătoare, nefiind condiționată de începerea urmăririi penale în cauză, iar potrivit art. 4 alin. 1 din Legea 255/2013, actele de procedură îndeplinite înainte de . Cpp, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de lege. În situația concretă nu există nicio excepție care să ducă la sancționarea rezoluției prin care s-a dispus efectuarea constatării de natură grafică, astfel că actul rămâne câștigat cauzei.

S-a invocat ca nelegal obținută la dosar proba constând în raportul de constatare întocmit de inspectorul antifraudă, dispunerea întocmirii acestuia fiind cu încălcarea prevederilor art. 172 alin. 9 Cod procedură penală. De asemenea, s-a solicitat excluderea de la dosar a sesizării Gărzii Financiare nr. 48/10.02.2011 și a procesului verbal 48/10.02.2011, a procesului verbal nr. 311/21.01.2014 al ANAF DGFP- AFJ S. și a adresei nr. 644/31.01.2014 deoarece actele întocmite de organele de control fiscale nu constituie mijloc de probă, sens în care s-a invocat art. 61 alin. 5, art. 97 alin. 2 și art. 198 alin. 2 teza a II a Cod procedură penală.

În ce privește raportul de constatare din data de 25.11.2014 (filele 47-58, vol. IV), observăm că acesta a fost dispus de procurorul de caz în temeiul art. 3 alin. 4 lit. a din OUG 74/2013 și art. 172 alin. 9-10 Cod procedură penală, prin ordonanța din data de 14.11.2014. Raportul a fost întocmit de specialistul economico financiar - denumit și inspector antifraudă care funcționează în temeiul legii în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S.. În acest sens arătăm că, potrivit OUG 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF, în cadrul parchetelor au fost detașați specialiști antifraudă, care, prin activitatea lor, să sprijine activitățile de urmărire penală, în sensul întocmirii de rapoarte de constatare în cauzele privind infracțiuni economice. Potrivit actului normativ amintit, respectiv potrivit art. 3 alin. 4 lit. a, constatările tehnico științifice întocmite de inspectorii antifraudă constituie mijloace de probă în condițiile legii.

Susținerea că, în cauză acest raport a fost întocmit cu nesocotirea legii, în sensul că nu erau îndeplinite cerințele de la art. 172 alin. 9 Cod procedură penală, anume că nu era pericol de dispariție a mijloacelor de probă, a schimbării situației de fapt sau necesitatea lămuriri urgente nu poate fi primit. Astfel, chiar dacă primele două teze nu își găsesc aplicabilitatea în cauză, neexistând niciun pericol de dispariție a mijloacelor de probă sau de schimbare a situației de fapt, în ce privește necesitatea lămuriri urgente a unor împrejurări, aceasta rămâne la aprecierea organului de urmărire penală, față de particularitățile cauzei. Or, cum acest dosar se afla în urmărire penală de mai mulți ani, la data dispunerii efectuării constatării cauza fiind într-o etapă avansată, se poate aprecia că, justificat, procurorul de caz a considerat că prin întocmirea acestei constatări poate lămuri latura civilă a cauzei, sub aspectul cuantificării pagubei produse bugetului de stat, context în care putea conchide asupra temeiniciei acuzațiilor, în sensul emiterii sau nu a rechizitoriului.

Nu corespunde adevărului cele arătate în contestație privind împrejurarea că raportul inspectorului antifraudă a fost depus la dosar cu o zi înainte de trimiterea în judecată, prin aceasta suprimându-se dreptul inculpatului de posibilitatea de a-l contesta, de a solicita efectuarea unei expertize în cauză. Din actele de la dosar rezultă că raportul indicat a fost întocmit la 25.11.2014, iar rechizitoriul a fost emis la 05.03.2015. Tot astfel nu corespunde adevărului împrejurarea că, inculpatului și apărătorilor săi le-ar fi fost permis accesul la dosar doar cu o zi înainte de trimiterea în judecată, așa cum am arătat anterior, întreg dosarul a fost consultat și copiat încă de la data de 10 martie 2014 (fila 377, vol.III). După această dată, apărătorul inculpatului a fost notificat cu privire la activitățile programate în cauză, astfel că au fost respectate toate exigențele privind garantarea dreptului la apărare.

În ce privește susținerea că, nu se poate ține cont de concluziile acestui raport, deoarece nu există convingerea că persoana care l-a întocmit este inspector antifraudă, apreciem alegația ca nepertinentă, specialistul desemnat de procuror desfășurându-și activitatea în baza legii.

Raportat la actele întocmite de Garda Financiară și de DGFP S., așa cum și judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul S. a arătat, ele au fost realizate și depuse la dosar anterior datei de 01.02.2014, astfel că, aprecierea lor se realizează prin prisma exigențelor procedurale anterioare. Ca atare, văzând dispozițiile art. 214 alin. 5 Cod procedură penală și în lumina celor arătate în art. 4 alin. 1,2 din Legea 255/2013, constatăm că aceste acte (cu referire la procesele verbale 48/10.02.2011 a GF S. și 311/21.01.2014 al ANAF DGFP- AFJ S.) constituie mijloace de probă.

Excepția de necompetență materială și teritorială a Parchetului de pe lângă Tribunalul S. vizând parte din infracțiunea investigată, anume relativ la actele materiale constând în relațiile comerciale nereale dintre . și . nu poate fin primită, deoarece, în considerarea existenței unei infracțiuni continuate, organul de urmărire penală avea competența de a efectua cercetarea penală, cu atât mai mult cu cât, societatea inculpatului C. R. H. își are sediul pe raza teritorială de competență a acestuia. În ce privește împrejurarea că, există indicii că, la nivelul unei altă unități de parchet ar fi fost demarate investigații privind o eventuală infracțiune de evaziune fiscală având ca obiect relația dintre . ., această chestiune va fi lămurită pe fondul cauzei, neconstituind impediment în declanșarea cercetării judecătorești. O atare investigație penală nu constituie autoritate de lucru judecat și aspectele legate de excepția autorității de lucru judecat nu pot face obiectul camerei preliminare, ele ținând de analiza pe fond a acuzațiilor aduse.

Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, în baza art. 347 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată.

Va obliga contestatarul la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE :

Respinge ca nefondată contestația formulată de către inculpatul C. R. H. împotriva încheierii penale din data de 12 iunie 2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului S..

Obligă inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 30 septembrie 2015.

JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ GREFIER

E. B. D. S.

Red. E.B./M.N.

4 ex./01.10.2015

Jud.fond.-T. C.

← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1027/2015....		Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1104/2015. Curtea de Apel CLUJ →

Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 150/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 150/2015. Curtea de Apel CLUJ