Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1104/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1104/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 3223/112/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 1104/A/2015
Ședința publică din data de 28 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. C., judecător
Judecător: A. D. M.
Grefier: E. C. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat de procuror: C. O. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat împotriva Sentinței penale nr. 98/F/2 iunie 2015 a Tribunalului Bistrița - Năsăud, formulat de inculpatul D. A., trimis în judecată pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor prev. de art. 32 alin.1 Cod penal rap. la art. 188 alin.1 și 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul D. A., aflat în detenție, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat L. M. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul D. A., aflat în detenție, arată că insistă în apelul formulat. Își menține declarațiile date până în prezent și nu are alte completări de făcut. Arată că este nemulțumit de hotărârea atacată, în ceea ce privește pedeapsa aplicată, respectiv cuantumul acesteia.
Reprezentanta Ministerului Public și apărătorul inculpatului, nu au alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind formulate alte cereri, acordă cuvântul asupra apelului declarat de inculpat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat – avocat L. M. S.- , solicită admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii atacate și rejudecând, să se dispună reducerea pedepsei aplicată inculpatului, la pedeapsa minimă prevăzută de lege, raportat la faptul că judecata a avut loc în baza recunoașterii vinovăției și nu în ultimul rând, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate. Solicită a se observa că din actele medicale existente la dosar, rezultă că nu a fost pusă în pericol viața persoanei vătămate. De asemenea, la f.138 din dosarul de fond există declarația persoanei vătămate care solicită în mod expres să se aplice inculpatului pedeapsa cea mai mică. Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului declarat de inculpat.
Solicită acordarea onorariului avocațial, din fondul Ministerului de Justiție.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului formulat de inculpat, apreciind că sentința atacată este temeinică și legală în ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei. Consideră că instanța de fond, dând eficiență prevederile art. 396 al. 10 C.p.p. și a art. 375 C.p.p., a stabilit cuantumul pedepsei raportându-se și la starea de antecedență penală a inculpatului. Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului declarat de inculpat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, ocazionate de soluționarea apelului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile doamnei avocat. Solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 98/F/2 iunie 2015 a Tribunalului Bistrița - Năsăud, pronunțată în dosar nr._, s-a dispus:
Condamnarea inculpatuluiD. A. ( fiul lui V. și R., născut la data de 29.09.1988 în mun. Tg.M., jud. M., domiciliat în ., ., nr. 121 jud. M., cu antecedente penale, CNP -_, în prezent deținut în Penitenciarul G.), la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a,b,d Cod penal pe timp de 3 ani, pentru tentativă la infracțiunea de omor prev. de art.32 al.1 Cod penal rap. la art.188 al.1,2 Cod penal, cu aplic.art.396 alin.10 Cod procedură penală.
S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat se află în concurs real, prev. de art.38 al.1 Cod penal, cu infracțiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.995/2014 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la data de 3.09.2014.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.995/2014 a Judecătoriei Bistrița în elementele ei componente și s-au repus pedepsele în individualitatea lor, înlăturând sporul de 4 luni închisoare, astfel:
- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal rap. la art. 193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 396alin.10 Cod de procedură penală;
- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal rap. la art. 193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 396alin.10 Cod de procedură penală.
Conform art.39 al.1 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a,b,d Cod penal pe timp de 3 ani, sporită cu 8 luni, în total 5 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a,b,d Cod penal pe timp de 3 ani, ce va fi executată de inculpat.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,d Cod penal rap. la art.65 al.1 Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Conform art.399 al.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu data de 14.02.2014 la zi.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a briceagului utilizat la comiterea infracțiunii.
S-a constatat stinsă acțiunea civilă formulată de persoana vătămată P. V. .
S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, făcându-se totodată aplicarea art.5 al.5 din Legea nr.76/2008.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 240 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din 25 noiembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, dat în dosar nr.145/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului arestat preventiv D. A. (fiul lui V. și R., născut la data de 29.09.1988 în mun. Tîrgu M., jud. M., necăsătorit, studii 5 clase, domiciliat în ., satul Sîngeorgiu de Cîmpie, nr.121, jud.M., cu antecedente penale, CNP –_), pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de omor prev. de art. 32 al. (1) C.pen. rap. la art. 188 al. (1) și (2) C.pen., cu motivarea că acesta, la data de 13.02.2014 a lovit persoana vătămată P. V. cu un briceag în piept, producându-i o plagă în zona toracelui drept.
Persoana vătămată P. V. a solicitat inițial obligarea inculpatului la plata de daune morale, însă ulterior, printr-un înscris, a arătat că s-a împăcat cu inculpatul și că solicită aplicarea, în consecință, a unei pedepse cât mai mici acestuia (f.138 dosar instanță). S-a anexat un înscris intitulat „minută”, încheiat între numitul D. L.-R. (fratele inculpatului), care atestă predarea sumei de 500 lei, reprezentând daune morale datorate de către inculpat persoanei vătămate acesteia, în condițiile în care P. V. „și-a retras plângerea” și nu mai are pretenții civile față de inculpat (f.139 dosar instanță).
Inculpatul, prezent în instanță, a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând aplicarea disp.art.396 alin.10 Cod procedură penală și a declarat că este de acord să plătească suma de bani solicitată de persoana vătămată doar în cazul în care nu va fi condamnat la pedeapsa închisorii în regim de detenție.
Din probatoriul administrat în cauză și actele și lucrările dosarului (procesul-verbal de sesizare din oficiu din 13.02.2014 - fila 2 dosar urmărire penală; raportul de constatare medico-legală–f.34-37 dosar urmărire penală; declarațiile persoanei vătămate P. V. din datele de 13.02.2014,14.02.2014,25.02.2014, 14.05.2014 – f.29-33;101,102 dosar urmărire penală; procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto judiciară–f.3-21 dosar urmărire penală; procesul-verbal de reconstituire și planșa foto judiciară–f.22-28 dosar urmărire penală; declarația suspectului și respectiv a inculpatului din datele de 14.02.2014 și 11.03.2014–f.50,51,54,56 dosar urmărire penală; declarația inculpatului din data de 12.11.2014–f.121 dosar urmărire penală; declarațiilor martorilor L. L.-A., T. A.-I., T. D., A. A.-L., Etves D., M. I., M. S.-I., M. F.-C.–f.57-89 dosar urmărire penală; declarația martorului M. S.-I. din data de 27.06.2014 – f.103,104 dosar urmărire penală; declarația martorului A. A. L. din data de 27.06.2014 – f.105,106 dosar urmărire penală; declarația martorului T. D. din data de 27.06.2014–f.107,108 dosar urmărire penală; declarația martorului L. L.-A. din data de 13.11.2014 – f.109,110 dosar urmărire penală, declarația inculpatului, dată în instanță-f.71 dosar instanță, raportul de evaluare a inculpatului, întocmit de Serviciul de Probațiune Cluj-f.130 dosar instanță, înscrisul depus la dosar de către persoana vătămată, care atestă „împăcarea” sa cu inculpatul-f.138 dosar instanță, tranzacția încheiată între fratele persoanei vătămate, numitul L. D.-R., și inculpat-f.139 dosar instanță, Sentința penală nr.995/2014 a Judecătoriei Bistrița-f.81 dosar instanță), instanța a reținut, în fapt, următoarele:
La data de 13.02.2014, în jurul orelor 14.00, persoana vătămată P. V. se afla într-un bar situat în . s-a întâlnit cu martorul A. A.-L., pe care îl cunoștea. Cele două persoane au consumat bere și la un moment dat, inculpatul D. A., care se afla în acel bar, a venit lângă persoana vătămată și a rugat-o sa-i „facă cinste cu o bere”. Persoana vătămată nu l-a refuzat pe inculpat și i-a luat o sticlă cu bere cu alcool, observând că acesta era sub influența alcoolului. Din cauza stării în care se afla, inculpatul a deranjat-o pe persoana vătămată și pe martorul A. A.-L., astfel că i s-a cerut să plece.
Inculpatul D. A. a ieșit afară din local și a sesizat poliția, susținând că ar fi avut loc o altercație fizică între el și persoana vătămată, astfel că după un timp au apărut la fața locului polițiștii L. L.-A. și T. A.-I., care s-au interesat în bar dacă a avut loc un incident, însă nu li s-a confirmat sesizarea.
Deoarece inculpatul plecase de la fața locului, martorul L. L.-A. l-a apelat telefonic, solicitându-i să revină la bar, inculpatul conformându-se. Inculpatul a intrat cu polițiștii în local și după ce a indicat așa-zișii agresori în persoana numiților P. V. și A. A.-L., au ieșit toți din bar, inclusiv polițiștii, cu mențiunea că cele două persoane despre care inculpatul a susținut că l-au lovit au negat acest aspect.
În afara localului, inculpatul D. A. a purtat discuții contradictorii cu P. V. și cu A. Anchidim, dar constatând că toate persoanele erau sub influența băuturilor alcoolice, lucrătorii de poliție le-au cerut să se prezinte în ziua următoare la postul de poliție pentru a stabili ce anume se întâmplase în bar.
În acel moment inculpatul era cu mâinile în buzunarele gecii, el se afla lângă polițistul L. L.-A. și față în față cu persoana vătămată P. V., și brusc, fără vreun avertisment, a scos din buzunarul drept al gecii un briceag, și a făcut o mișcare de sus în jos, lovindu-l pe P. V. cu lama în zona pieptului.
Polițistul T. A. I. a intenționat să-i ia inculpatului briceagul, dar acesta 1-a lovit cu lama briceagului pe polițist în piciorul drept, după care 1-a lovit pe polițist și în zona pieptului, reușind doar să-i atingă geaca, fără a-1 răni.
Polițistul L. L. A. a intervenit pentru a-l imobiliza pe agresor, dar acesta s-a opus și a reușit să-1 lovească pe acest polițist cu lama briceagului la nivelul umărului drept. În final, polițiștii au reușit să-1 încătușeze pe inculpat.
Prin raportul de constatare medico-legală nr. 334/II/a/9/14.02.2014 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud s-a concluzionat că persoana vătămată P. V. prezintă o leziune corporală traumatică care s-a putut produce la data de 13.02.2014, prin mecanism de lovire cu corp tăietor-înțepător (de ex. briceag, cuțit), leziune traumatică care a necesitat spre vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale (f.37 dosar urmărire penală).
Deși victima nu a fost internată într-un spital și nu a fost supusă vreunei intervenții chirurgicale de urgență, faptul că a fost lovită cu un briceag în zona pieptului, deci cu un corp apt de a produce o leziune letală, denotă intenția indirectă a inculpatului de a ucide, întrucât rezultatul fatal pentru victimă nu s-a produs din cauza întâmplării, ci a împrejurărilor concrete ale săvârșirii faptei.
Inculpatul a fost reținut preventiv la data de 14.02.2014 pentru comiterea a două infracțiuni de ultraj săvârșite asupra lucrătorilor de poliție (f.90 dosar urmărire penală), la aceeași dată procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița care avea în lucru dosarul formulând propunere de arestare preventivă, prin Încheierea penală nr. 45/CC/2014 a Judecătoriei Bistrița dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile (f.91-94 dosar urmărire penală).
Prin Rechizitoriul nr.477/P/2014 al Parchetului de pe lângă J.cătoria Bistrița s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, în stare de arest preventiv, pentru comiterea celor două infracțiuni de ultraj, iar ulterior, prin Sentința penală nr.995/08.07.2014 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin Decizia penală nr.691/A/03.09.2014 a Curții de Apel Cluj, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de un an și 4 luni închisoare (f.95-98 dosar urmărire penală).
S-a menționat în actul de sesizare a judecătoriei faptul că s-a dispus și disjungerea cauzei, precum și declinarea competenței de soluționare a cauzei raportat la tentativa de omor săvârșită asupra persoanei vătămate P. V..
Având în vedere starea de fapt reținută, instanța a apreciat că fapta inculpatului D. A., care la data de 13.02.2014, a lovit-o pe persoana vătămată P. V. cu un briceag în piept, producându-i o plagă în zona toracelui drept, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prev. de art. 32 al. (1) rap. la art. 188 al. (1) și (2) C.pen., pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a,b,d Cod penal pe timp de 3 ani.
La individualizarea pedepsei principale s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.74 Cod penal și anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, aspectul că infracțiunea este una gravă, de violență, asupra persoanei vătămate, vizând zone vitale, rezultatul grav neproducându-se din cauza împrejurărilor, faptul că inculpatul a fost de acord să plătească despăgubirile civile solicitate, condiționat de necondamnarea sa la pedeapsa închisorii în regim de detenție, ceea ce denotă faptul că nu conștientizează faptul că a comis o faptă gravă, cauzatoare de prejudicii, limitele speciale prevăzute de lege pentru tentativa la infracțiunea de omor, așa cum au fost reduse prin aplicarea disp.art.396 alin.10 Cod procedură penală.
S-a mai avut în vedere și faptul că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat anterior, în perioada minorității, la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1764/2004 a Judecătoriei Tîrgu-M. pentru săvârșirea unor infracțiuni grave: viol, violare de domiciliu și furt calificat, pedeapsă care a fost executată parțial în perioada 20-22.03.2004 și 14.02._08, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 701 zile (f.99,115,116 dosar urmărire penală), dar cu ocazia comiterii tentativei de omor a mai atacat doi polițiști aflați în exercițiul funcțiunii, ceea ce conduce la concluzia că inculpatul nu manifestă o atitudine de respectare a autorității și normelor legale.
În acest sens au fost avute în vedere și considerentele raportului de evaluare a inculpatului întocmit de Serviciul de Probațiune Cluj, care relevă, în ceea ce privește antecedența penală a inculpatului, faptul că, „deși persoana evaluată recunoaște implicarea în actele infracționale pentru care a fost sancționată penal, ea manifestă o atitudine de minimalizare a gravității acestora și pune pe seama fratelui (major la momentul comiterii faptelor) ideea și contribuția principală în săvârșirea lor”.
Consilierul de probațiune arată în continuare că, „analizând comportamentul infracțional al persoanei evaluate și atitudinea manifestată de aceasta în raport cu faptele sale (lipsa de empatie față de părțile vătămate, detașarea și lejeritatea cu care prezintă acțiunile sale), consider că D. A. nu conștientizează nici în prezent gravitatea infracțiunilor comise, posibilitatea ca acestea să fi avut consecințe mult mai severe și pericolul pe care îl presupune purtarea de arme albe asupra sa. Mai mult, inculpatul nu identifică nici în momentul de față soluții alternative și non-agresive la care ar fi putut apela pentru a rezolva situația respectivă, declarând consilierului de probațiune că „mai devreme sau mai târziu…tot acolo s-ar fi ajuns” (referindu-se la strategia bazată pe agresivitate de a pune capăt conflictului cu P. V.). De asemenea, la nivelul persoanei judecate nu s-a identificat o motivație intrinsecă de schimbare comportamentală, ea considerându-și acțiunea ca justificată de situația anterioară (conflictul preexistent și necesitatea rezolvării problemei) și contextul producerii ei (intervenția apreciată a fi ineficientă a organelor de poliție)”.
În ceea ce privește perspectivele de reintegrare în societate, în raportul întocmit se reține că „examinarea traseului socio-comportamental al inculpatului arată un parcurs corespunzător în plan social (acesta formându-și o atitudine adecvată vizavi de valorile promovate în societate, cum este munca și familia), însă pe dimensiunea conduitei se evidențiază o persistență și agravare a actelor antisociale săvârșite de-a lungul timpului, toate acestea fiind infracțiuni caracterizate de un pericol social crescut”.
În continuare, consilierul de probațiune a arătat că, analizând factorii care susțin evoluția pozitivă a persoanei evaluate și aspectele negative identificate la nivelul său, apreciază că „în momentul de față D. A. presupune un risc mare de implicare în alte infracțiuni (preponderent în cele caracterizate de violență)”.
Se reține în continuare că „mai mult, analiza situației prezente a lui D. A. conduce la concluzia că deficiențele la nivelul resurselor personale (operaționalizabile sub forma factorilor de risc menționați în capitolul precedent) nu pot fi compensate de resursele de care el dispune din cadrul familiei (suport moral) sau pe care le-ar putea accesa în comunitatea locală (ținând cont de riscul crescut de recidivă estimat în cazul persoanei). Având în vedere precizările anterioare, consider că pe perioada detenției este fundamental ca persoana evaluată să fie sprijinită în a aborda și soluționa nevoile cu care se confruntă, iar intervenția să debuteze prin dezvoltarea motivației și pregătirea sa pentru schimbare, prin conștientizarea gravității comportamentelor sale ilicite și a pericolului social prezentat de acestea (f.132 dosar instanță).
La aplicarea pedepselor complementare și accesorii s-au avut în vedere criteriile prevăzute de dispozițiile art.67 Cod penal, respectiv natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările comiterii faptei și persoana infractorului.
S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în prezentul dosar se află în concurs real prev. de art.38 al.1 Cod penal cu infracțiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare prin Sentința penală nr.995/2014 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la data de 3.09.2014, prin sentința menționată deducându-se totodată perioada executată de către inculpat în arest preventiv, de la data de 14.02.2014 la zi.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr.995/2014 a Judecătoriei Bistrița în elementele ei componente și repuse pedepsele în individualitatea lor, înlăturând sporul de 4 luni închisoare, astfel: 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal rap. la art. 193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 396alin.10 Cod de procedură penală; 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal rap. la art. 193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 396alin.10 Cod de procedură penală.
Conform art.39 al.1 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a,b,d Cod penal pe timp de 3 ani, sporită cu 8 luni, în total 5 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a,b,d Cod penal pe timp de 3 ani, ce va fi executată de inculpat, și au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,d Cod penal (rap. la art.65 al.1 Cod penal), ca pedeapsă accesorie.
Conform art.399 al.1 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu data de 14.02.2014 la zi.
În baza art.112 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a briceagului utilizat la comiterea infracțiunii.
S-a constatt ca fiind stinsă acțiunea civilă formulată de persoana vătămată P. V..
În baza art.274 al.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 240 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.7 rap. la anexa 1 pct.1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, făcându-se totodată aplicarea art.5 al.5 din Legea nr.76/2008.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul D. A., solicitând desființarea hotărârii atacate și rejudecând, să se dispună reducerea pedepsei aplicate de prima instanță la un cuantum apropiat de minimul prevăzut de lege.
În motivarea apelului s-a arătat că, raportat la faptul că judecata a avut loc în baza recunoașterii vinovăției, deci a atitudinii sincere a inculpatului; la nr. de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare părții vătămate, a cărei viață nu a fost pusă în pericol; precum și la poziția persoanei vătămate, care a solicitat în mod expres să se aplice inculpatului pedeapsa cea mai mică - se poate aprecia că fapta sa nu a fost una foarte gravă, nu a produs consecințe grave, iar îndreptarea lui se poate realiza și prin sancționarea, mai puțin aspră, printr-o pedeapsă redusă ca și cuantum.
Verificând hotărârea apelată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispoz. art.420 alin.8 și art.417 alin.2 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul formulat în cauză pentru considerentele următoare:
Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, pe care Curtea și-o însușește, fiind întrutotul de acord cu aceasta, vom releva, în raport de motivele de apel invocate, argumentele pentru care criticile formulate sunt neîntemeiate.
Astfel, se constată că în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (necontestate de inculpat, care a solicitat judecarea în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii prev. de art.375 C.pr.pen., recunoscând fapta), judicios analizate și interpretate, instanța a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că inculpatul D. A., la data de 13.02.2014, a lovit-o pe persoana vătămată P. V. cu un briceag în piept, producându-i o plagă în zona toracelui drept, care a necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Apoi, raportat la zona lezată, instrumentul folosit ( un corp apt de a produce o leziune letală) - elemente care denotă intenția indirectă a inculpatului de a ucide, întrucât rezultatul fatal pentru victimă nu s-a produs nu din cauza întâmplării, ci datorită împrejurărilor concrete ale săvârșirii faptei - instanța a încadrat juridic, corect, fapta inculpatului în tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 32 al. (1) rap. la art. 188 al. (1) și (2) C.pen.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei apreciate oportună în cauză, instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.74 Cod penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite - aparent, fără nicio motivație, sub pretexte puerile, în prezența chiar a organelor de ordine, folosind un corp tăietor-înțepător; limitele de pedeapsă prevăzute de lege - închisoarea de la 3 ani și 4 luni la 6 ani și 8 luni ; persoana inculpatului - care a recunoscut fapta, dar care, în aceleași împrejurări a folosit acte de violență și față de organele de poliție și, în plus, nu este la prima confruntare cu legea penală, având condamnări în perioada minorității ( 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1764/2004 a Judecătoriei Tîrgu-M. pentru săvârșirea unor infracțiuni grave: viol, violare de domiciliu și furt calificat) - condamnare, ale cărei efecte au încetat, dar care nu poate fi ignorată atunci când se analizează profilul moral al inculpatului; concluziile raportului de evaluare psiho-socială a inculpatului întocmit de Serviciul de Probațiune Cluj, care relevă, atitudinea inculpatului, ulterioară comiterii faptei - de minimalizare și lipsă de conștientizare a gravității faptei ; un risc mare de reiterare a comportamentului infracțional și șanse scăzute de reintegrare socială.
S-a aplicat astfel o pedeapsă corespunzătoare - ca și natură și cuantum - gravității faptei și periculozității inculpatului, aptă a asigura realizarea scopului pedepsei, al cărei cuantum nu se justifică a fi redus, având în vedere considerentele, anterior expuse, precum și circumstanțele concrete ale cauzei.
Inculpatul are, în final, de executat o pedeapsă mai mare și datorită operațiunilor juridice reclamate de pluralitatea de infracțiuni reținută în sarcina sa, în raport de infracțiunile de ultraj comise la aceeași dată cu tentativa de omor, fiind vorba de un concurs de infracțiuni, pentru care, pedepsele aplicate au fost contopite și aplicat sporul obligatoriu prevăzut de Noul Cod penal.
Așa fiind, față de toate aceste considerente, Curtea constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, iar apelul formulat în cauză este nefondat urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.424 alin.2,3 C.pr.pen. se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 14.02.2014 la zi.
În baza art.272 C.pr.pen. se vor stabili în favoarea Baroului Cluj sumele de 130 lei ( pt. avoc. I. D.) și, respectiv, 260 lei ( pt. avoc. L. M. Sivia) reprezentând onorarii apărători din oficiu pentru verificarea măsurii arestării preventive și, respectiv, soluționarea apelului - sume ce se vor plăti din FMJ.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul apelant să plătească 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. A. ( fiul lui V. și R., născut la data de 29.09.1988 în mun. Tg.M., jud. M., în prezent deținut în Penitenciarul G.)- împotriva sentinței penale nr.98/F/2 iunie 2015 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.
În baza art.424 alin.2,3 C.pr.pen. deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 14.02.2014 la zi.
În baza art.272 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului Cluj sumele de 130 lei ( pt. avoc. I. D.) și, respectiv, 260 lei ( pt. avoc. L. M. Sivia) reprezentând onorarii apărători din oficiu pentru verificarea măsurii arestării preventive și, respectiv, soluționarea apelului - sume ce se vor plăti din FMJ.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă inculpatul apelant să plătească 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 septembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. C. A. D. M.
GREFIER
E. C. B.
Red./Tehnred.A.C.
2 ex./30.09.2015
Jud. fond: G. A.
| ← Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... | Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 1016/2015. Curtea... → |
|---|
