Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Sentința nr. 280/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 280/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 762/33/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR.280/2015
Ședința publică din 8 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. V. A. –judecător
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: A. S.
Pe rol fiind cererea de strămutare formulată de petentul L. N. privind dosarul penal nr._ al Tribunalului Maramureș.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa petentului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.
Reprezentantul Ministerului Public în baza art.71 C.pr.pen., solicită respingerea cererii de strămutare formulată de petentul L. N. întrucât nu există suspiciunea că imparțialitatea judecătorilor de la Tribunalul Maramureș ar fi afectată în cauză. În speță, este vorba despre judecarea dosarului care are ca obiect plângere împotriva soluției procurorului iar din toate actele existente rezultă faptul că acest petent a fost condamnat definitiv într-un dosar penal iar Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat recursul, ceea ce înseamnă că dacă nu a existat o suspiciune cu privire la imparțialitatea judecătorului în acea cauză, nu există nici în cauza de față.
Astfel, nefiind îndeplinite condițiile legale, solicită respingerea cererii de strămutare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus petentul L. N. a solicitat strămutarea cauzei ce face obiectul dosarului penal nr._ aflat pe rolul Tribunalului Maramureș la un alt tribunal aflat în raza Curții de Apel Cluj.
În motivarea cererii petentul a arătat că a avut mai multe dosare pe rolul instanțelor locale și că intimatul cu care se judecă, prin metode necunoscute, a avut câștig de cauză, că are temeri și suspiciuni în ce privește obiectivitatea acestora și că cumnata acestuia ocupa funcția de Președinte al Tribunalului Maramureș motiv pentru care dorește ca procesul să se desfășoare fără suspiciuni pentru toate părțile.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
La data de 23 martie 2015 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, sub dosar nr._, plângerea formulată de petentul L. N. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din 28 octombrie 2014 în dosarul nr. 197/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, față de suspectul S. C.. Petentul a solicitat admiterea plângerii și, pe cale de consecință, să se dispună continuarea cercetărilor penale și trimiterea în judecată sub aspectul săvârșirii de către suspect a infracțiunilor de abuz în serviciu și de instigare la fals în declarații și alte infracțiuni.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că soluția pronunțată nu este una legală și temeinică, întrucât din situația expusă și declarațiile martorilor nu se poate reține ca fiind incident principul potrivit căruia îndoiala profită suspectului.
În dosarul nr. 197/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, prin ordonanța din 28 octombrie 2014 s-a dispus clasarea cauzei cu privire la faptele de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal din 1969 și instigare la fals în declarații prev. de art. 25 raportat la art. 292 Cod penal din 1969 în condițiile art. 33 lit.b Cod penal din 1969 și cu aplicarea art. 13 Cod penal din 1969.
Pentru a se dispune astfel, s-a constatat că prin ordonanța din data de 15 aprilie 2014 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal din 1969 și instigare la fals în declarații prev. de art. 25 raportat la art. 292 Cod penal din 1969 în condițiile art. 33lit.b Cod penal din 1969 și cu aplicarea art. 13 Cod penal din 1969.
La baza demarări procesului penal a stat faptul că la data de 3 martie 2014, numitul L. N. a depus o plângere penală în cuprinsul căreia îl acuză pe agentul principal de poliție S. C. de comiterea mai multor infracțiuni, printre care și aceea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin.1 Cod penal, influențare a declarațiilor prev. de art. 272 alin.1 Cod penal, fals în declarații prev. de art. 326 Cod penal constând în aceea că la data de 6 martie 2011 efectuând acte de urmărire penală în dosarul nr. 998/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia-M. a exercitat presiuni asupra martorului P. D. care au dus la asumarea de către martor a unei declarații care cuprinde aspecte neadevărate, în faza actelor premergătoare și care a fost nuanțată ulterior în cursul urmăririi penale de către acesta de pe urmă.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a reieșit faptul că la data de 28 noiembrie 2013 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat recursul declarat de numitul L. N. împotriva sentinței penale nr. 1667 din 11 iulie 2013 a Judecătoriei Baia-M.. Prin această de pe urmă hotărâre judecătorească L. N. fusese condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 6 luni suspendată condiționat pentru comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art. 87 alin.1 di OUG nr. 195/2002 și de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care nu are dreptul de a conduce prev. de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit.b Cod penal din 1969.
Astfel în respectiva cauză cu privire la cele petrecute la data de 5 martie 2011 s-a pronunțat o instanță independentă în mod definitiv cu putere de lucru judecat.
Cu privire la declarația martorului P. D. care face obiectul acestei cauze penale instanța a constatat că nu există dovezi în sensul că declarația olografă dată de martorul P. D. în cursul urmăririi penale i-a fost dictată acestuia de polițistul S. C. T. având în vedere susținerile acestuia în cursul cercetării judecătorești. Cu toate acestea, pentru a înlătura orice urmă de dubiu instanțele nu au folosit niciuna dintre declarațiile martorului P. D. în fundamentarea unei decizii de condamnare.
Pe baza actelor de urmărire penală, procurorul a reținut în esență, că în baza principiului in dubio pro reo și având în vedere cele mai sus constatate în cauză devine incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 16 alin.1 lit.b Cod procedură penală, raportat la toate infracțiunile indicate în plângere, fapta nefiind prevăzută de legea penală, activitatea efectuată de organul de cercetare penală în cauză nr. 998/P/2011 neavând nicio valență penală.
Prin ordonanța din 3 martie 2011 dată în dosarul nr. 55/II/2/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a respins plângerea formulată de petentul L. N..
După înregistrarea plângerii pe rolul Tribunalului Maramureș sub dosar nr._, la primul termen fixat pentru data de 28 aprilie 2015 s-a constatat că petentul L. N. a formulat o cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui avocat. Judecătorul de cameră preliminară a amânat judecarea cauzei la data de 26 mai 2015 pentru a da posibilitatea petentului să-și poată angaja avocat și pentru a se solicita Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș dosarul nr. 55/II/2/2015.
La termenul de judecată din 26 mai 2015 s-a prezentat petentul L. N. care a arătat că apărătorul pe care l-a angajat are proces la V. de Sus și nu s-a putut prezenta la acest termen. Judecătorul de cameră preliminară a constat că la dosar s-a depus o cerere de amânare formulată de apărătorul petentului, având anexată împuternicirea avocațială, astfel că a încuviințat cererea de amânare a soluționării cauzei formulată de apărătorul petentului și a fixat termen la data de 23 iunie 2015.
La termenul din 23 iunie 2015, apărătorul petentului a depus la dosar o copie certificată a cererii de strămutare expediată Curții de Apel Cluj și a solicitat amânarea soluționării cauzei și fixarea unui termen mai lung pentru a se depune dispoziția Curții de Apel Cluj. Judecătorul de cameră preliminară a stabilit termen în cauză la data de 8 septembrie 2015.
Potrivit art. 71 Cod penal, Curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.
Analizând susținerile petentului cu privire la eventuale temeri și suspiciuni, Curtea apreciază că acestea nu se regăsesc în cauză, judecătorul investit cu soluționarea plângerii petentului respectând dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Relația de afinitate a petentului cu Președintele Tribunalului Maramureș, invocată în propria cerere de strămutare a cauzei, nu poate justifica strămutarea cauzei, câtă vreme în cauză petentul nu a făcut dovada existenței unei suspiciuni rezonabile a afectării imparțialității judecătorilor.
În fine, petentul a fost condamnat printr-o hotărâre anterioară pentru comiterea unor fapte penale care au legătură cu obiectul dosarului a cărui strămutare se cere, or, dacă nu au existat suspiciuni cu privire la imparțialitatea judecătorului din acea cauză (legată de relația de afinitate) este evident că nu se poate reține existența acesteia în soluționarea prezentului dosar a cărei strămutare se cere.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 74 Cod procedură penală, Curtea va respinge cererea petentului L. N. ca nefondată, obligându-l, conform art. 275 alin.2 Cod procedură penală, la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de strămutare formulată de L. N. privind dosarul penal nr._ al Tribunalului Maramureș.
Obligă petentul la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8 iulie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. V. A. M. B.
Red. V.V.A./09.07.2015.
Dact.H.C/10.07.2015/4 ex.
| ← Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 953/2015. Curtea de... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 287/2015. Curtea de... → |
|---|
