Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 804/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 804/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 1317/186/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 804/A/2015

Ședința publică din 04 iunie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. L.-AGHINIȚĂ, judecător

JUDECĂTOR: S. S.

GREFIER: L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către inculpatul N. F. C. împotriva sentinței penale nr. 41 din data de 03 aprilie 2015 a Judecătoriei Beclean, pronunțată în dosar nr._, în care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean, dat în dosar nr. 310/P/2014, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 și 3 Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul N. F. C., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat T. L., din cadrul Baroului Suceava, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 29 ) și persoana vătămată M. G., lipsă fiind părțile civile S. C. Județean de Urgență Târgu-M. și S. Județean de Ambulanță Bistrița-Năsăud, asigurătorul S.C. asigurare Românească – Asirom Vienna Insurance Group S.A., partea responsabilă civilmente . P. și părțile vătămate M. P. E., M. P. I., Latiș D. prin reprezentant M. P. E., M. R., B. V., B. I., B. V. I. și H. V. I..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătorul ales al inculpatului N. F. C. depune la dosar înscrisuri și reiterează cererea formulată la instanța de fond, respectiv solicită efectuarea unei expertize medico-legale și a unei expertize judiciare auto. În acest sens, arată că pe parcursul cercetării judecătorești a depus la dosarul cauzei o expertiză extrajudiciară prin care a făcut dovada erorilor strecurate în expertiza dispusă de organul de urmărire penală, care nu este completă și nu lămurește toate aspectele ce au determinat evenimentul rutier.

Consideră că instanța de fond trebuia să aibă în vedere și să aprecieze corespunzător cauzele favorizante în producerea evenimentului rutier, fără a exclude cauza determinantă ce îi aparține inculpatului. Astfel, cele două cauze favorizante pot induce convingerea instanței în ceea ce privește cuantumul pedepsei stabilite, acestea fiind încălcări ale regulamentului circulației de către administratorul drumului. Din procesul – verbal de cercetare la fața locului, precum și din planșa foto aflată la dosarul cauzei, se poate observa în mod clar modul de semnalizare defectuos, respectiv dirijarea de către o singură persoană, într-o zonă fără vizibilitate, unde erau oprite mai multe mașini, în condițiile în care regulamentul circulației arată clar modalitatea în care se impune semnalizarea lucrărilor. Mai mult, în a doua zi locul respectiv a fost semnalizat anterior intrării pe acea pasarelă și până la ieșire prin montarea de semafoare și indicatoare, dirijarea circulației fiind efectuată și de către doi lucrători de la drumuri, care se aflau de o parte și de alta a pasarelei. În acest sens, a depus la dosarul cauzei o planșă foto cu semnalizarea corespunzătoare.

De asemenea, apreciază că ceea ce a determinat și favorizat consecințele în ceea ce privește decesul celor trei persoane este faptul că pacienții respectivi erau transportați într-un loc impropriu și anume lângă șofer, în condițiile în care compartimentul din spate era dotat special cu locuri pentru deplasarea acestora, cu centuri de siguranță. Mai mult, într-un accident similar produs la B., între două autovehicule de același gen, datorită faptului că pacienții au fost transportați conform prevederilor regulamentului de transport al ambulanțelor, nu a survenit decesul acestora, conform înscrisului depus la dosar. Totodată, precizează că nu vizează o eventuală schimbare de încadrare juridică, ci doar evidențierea unei cauze favorizante, aspecte care solicită a se reține în favoarea inculpatului.

Ca atare, în cazul admiterii expertizelor, consideră că eventualele concluzii ale experților pot induce convingerea instanței cu privire la existența cauzelor favorizante, care nu au fost reținute de către instanța de fond în aprecierea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului. În concret, invocă culpa concretă a administratorului drumului, în sensul că semnalizarea nu a fost corespunzătoare și culpa concurentă a șoferului ambulanței, care a transportat pacienții în mod adecvat.

În ceea ce privește expertiza medico-legală solicitată arată că aceasta are ca obiectiv stabilirea dacă, urmare a impactului frontal, leziunile respective s-ar mai fi produs, sau ce leziuni s-ar fi putut produce și dacă aceste ar fi fost compatibile cu decesul.

Reprezentanta Ministerului Public, față de cererile formulate, arată că aspectele evocate au fost lămurite de instanța de fond prin rapoartele de expertiză medico-legale existente în cazul celor trei victime, respectiv a rapoartelor de necropsie, victimele suferind multiple politraumatisme, decedând în aceeași zi, respectiv în 11 iunie 2014, când s-a produs accidentul de circulație și mai ales aspectul important care are valoare juridică în cauză, respectiv faptul că există raport de cauzalitate între aceste leziuni, deces și accidentul de circulație. În consecință, solicită respingerea cererilor.

Apărătorul ales al inculpatului N. F. C. mai arată că în cadrul expertizei tehnice există un obiectiv formulat a căruia răspuns ar putea evidenția o eventuală culpă a angajatorului și, considerând la modul obiectiv, apreciază că inculpatul ar fi trebuit să fie instruit, fiind prima cursă cu un asemenea gen de autovehicul.

Deliberând, Curtea va respinge solicitările de efectuare a celor două expertize. Astfel, în ceea ce privește împrejurările comiterii accidentului și eventualele culpe concurente sau circumstanțiale ale altor persoane în favorizarea producerii acestuia, urmează ca instanța să aprecieze acest lucru la momentul deliberării cauzei. De asemenea, apreciază că o expertiză tehnică în acest sens nu ar aduce elemente noi, având în vedere că așa cum s-a reținut și cum inculpatul nu a negat, practic acesta a intrat pe sensul de deplasare al ambulanței, întrucât nu a reușit să oprească în spatele celuilalt TIR.

Mai mult, apreciază că expertiza medico-legală nu este relevantă, iar în ceea ce privește pedeapsa urmează a se aprecia asupra cuantumului acesteia și în funcție de concluziile referatului de evaluare existent în cauză.

Nefiind cereri de formulat se apreciază apelul în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbatere.

Apărătorul ales al inculpatului N. F. C., având cuvântul, solicită admiterea apelului și, rejudecând să se aibă în vedere aspectele anterior invocate în susținerea probelor solicitate.

De asemenea, solicită a se reține cauzele favorizante, care au fost înlăturate de către instanța de fond și a se proceda la redozarea pedepsei în sensul aplicării unei pedepse de 3 ani închisoare, reprezentând minimul special prevăzut de art. 192 alin. 2 și 3 Cod penal.

Totodată, solicită să se facă aplicarea prevederilor art. 91 Cod penal, în sensul de a se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei, ținând cont de persoana inculpatului, de faptul că acesta are 11 luni de arest preventiv, perioadă în care a realizat ce presupune pedeapsa, precum și de faptul că acesta își poate desfășura în continuare activitatea într-o altă meserie utilă societății.

Persoana vătămată M. G., având cuvântul, apreciază că și cei de la drumuri sunt vinovați, pentru că nu au semnalizat corespunzător și consideră că accidentul putea fi evitat, dacă acesta era semnalizat adecvat.

Mai mult, apreciază că și angajatorului inculpatului, care nu i-a acordat acestuia o perioadă de probă, este vinovat.

De asemenea, susține că l-a iertat pe inculpat și nu se opune acordării unei pedepse cu suspendare.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, din perspectiva culpei, raportat și la recunoașterea inculpatului, apreciază esențial în cauză faptul că acesta trebuia să conducă preventiv. Astfel, arată că el a observat autocisterna care era în fața sa, moment din care trebuia să reducă viteza și nicidecum să se angajeze în depășire. Practic culpa exclusivă a inculpatului constă în faptul că pe segmentul respectiv de drum acesta nu putea să efectueze depășirea, iar persoana care se afla alături de inculpat în cabina autovehiculului a arătat acest aspect, respectiv martorul M. V., conform declarației aflată la fila nr. 115. Acesta a arătat faptul că se afla în cabină în clipa în care a sesizat aprinderea luminilor de avarie, moment în care inculpatul trebuia să frâneze de îndată. Ori, el nu a procedat în acest fel, ci dimpotrivă s-a angajat în depășire. Mai mult, martorul a arătat în mod expres că datorită segmentului de drum manevra de depășire era interzisă, iar martorul Ș. F., conform declarației aflată la fila nr. 119, a arătat că nu a auzit și nu a văzut niciun fel de urme de frânare la fața locului. Astfel, în mod corect s-a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului de circulație.

Mai mult, consideră că nu se poate trece ușor peste faptul că au decedat trei persoane în accidentul de circulație, fiind vorba de agravanta în condițiile art. 192 alin. 2 și 3 din Codul penal, astfel că pedeapsa a fost în mod corect stabilită în raport de criteriile generale de individualizare și de pericolul pentru siguranța circulației rutiere și a persoanelor care se află în trafic.

În consecință, solicită respingerea ca nefondat a apelului inculpatului și obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Apărătorul ales al inculpatului N. F. C., având cuvântul în replică, arată că tocmai datorită poziției anterior exprimate de către procuror se perpetuă în actul că administratorii drumului nu își fac datoria, astfel că vor fi nenumărate evenimente de acest gen.

Inculpatul N. F. C., având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate și arată că și-a recunoscut partea sa de vină, respectiv a conștientizat că nu poate opri în condiții de siguranță în spatele acelei cisterne, astfel că depășirea nu a fost intenționată, ci doar pentru a evita prin partea stângă autovehiculul. Mai mult, pe contrasens nu era nimic, dar a sperat că va putea opri și nu a intenționat să își continue deplasarea. Ambulanța a apărut într-un moment scurt, aceasta circulând pe partea sa de carosabil, întrucât cealaltă parte era în lucru, iar la vederea acesteia s-a pierdut cu firea, întrucât abia redresase TIR-ul, fiind lipsit de reacție.

Mai arată că ulterior accidentului a luat legătura cu aparținătorii victimelor și a încercat să îi ajute financiar, neputând fi impasibil. Totodată, înțelege suferința acestora și arată că după accident a fost în stare de șoc.

CURTEA

P. sentința penală nr. 41 din 3.04.2015 a Judecătoriei Beclean, a fost condamnat inculpatul N. F. C. - fiul lui D. și E., născut la data de 11.03.1987 în localitatea P., județul Iași, domiciliat în localitatea P., ., blocul N1, ., ., cetățean român, conducător auto, studii superioare, situația militară neîndeplinită, fără antecedente penale, posesor al CI . numărul_, CNP_, actualmente deținut în Penitenciarul G. - pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 2 și 3 din Noul Cod penal la pedeapsa de 4 ani închisoare, în regim de detenție, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod penal, pe o perioadă de 1 an.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b din Noul Cod penal rap. la art. 65 al. 1 din Noul Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza disp. art. 399 al.1 din Noul Cod de procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpat.

În baza disp. art. 72 din Noul Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii dispusă la data de 12.06.2014 și a arestului preventiv, începând cu data de 30.06.2014 la zi.

În baza disp. art. 3 și a art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

S-a luat act că persoanele vătămate M. P. E.- dom. in Bistrița, ., ., jud.BN, M. P. I.- dom. in Bistrița, ., ., jud.BN, Latiș D.- prin reprezentant M. P. E.- dom. in Bistrița, ., ., jud.BN, M. G.- dom.in comuna Șieu O., .. 68F, jud.BN, M. R.- dom.in comuna Șieu O., .. 68F, jud.BN, B. V.- dom. in comuna Măgura Ilvei, ., jud.BN, B. I.- dom. in comuna Măgura Ilvei, ., jud.BN, B. V. I.- dom. in comuna Măgura Ilvei, ., jud.BN și H. V. I.- dom. in comuna Măgura Ilvei, ., jud.BN nu s-au constituit părți civile în cauză și nu au solicitat cheltuieli de judecată.

A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă . VIENNA INSURANCE GROUP SA – cu sediul în București, .. 31-33, sector 2 - la plata despăgubirilor civile materiale în valoare de: 339,80 lei, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 11.06.2014 și până la momentul plății efective, către partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M.- cu sediul în mun. Tg.M., .. 50, jud.MS; 1.082 lei către partea civilă S. de Ambulanță Județean Bistrița-Năsăud- cu sediul în mun.Bistrița, ., jud. BN.

S-a stabilit în favoarea Baroului BN suma de 700 lei reprezentând onorarii apărători din oficiu (din care 300 lei cuv. av. M. P. S. și 400 lei av. B. T.), sumă ce s-a plătit din fondurile MJ și care va rămâne în sarcina statului.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța analizând cererea inculpatului prin prisma disp. art. 342 NCPP, a reținut că rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, la încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și la cheltuielile judiciare.

Totodată, s-a constatat că susținerile inculpatului referitoare la nelegala sesizare a instanței nu pot fi avute în vedere, cât timp, în speță, probatoriul administrat este unul în măsură să confere indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost cercetat, în modalitatea descrisă în cuprinsul actului de sesizare.

S-a mai stabilit că susținerile inculpatului – prin apărător ales – în sensul lipsirii sale de asistență juridică nu sunt întemeiate, cât timp audierea acestuia - atât în calitate de suspect, cât și în calitate de inculpat - s-a realizat în prezența apărătorului din oficiu și, ulterior, ales, desemnat în persoana d-nei av. B. (căs. F.) T. (fil. 416-422 din dosarul de urmărire penală). De menționat că angajarea apărătorului ales ce a formulat prezenta cerere – av. B. Raimondo A. – s-a realizat ulterior audierilor anterior relevate, respectiv la data de 16.07.2014 (conf. delegației avocațiale depuse la fil. 7 în dosarul_ 72014/a1).

Reiese, prin urmare, că audierea inculpatului s-a realizat cu respectarea de către organul de urmărire penală a disp. art. 90 și 91 NCPP, respectiv că susținerile inculpatului referitoare la audierea sa de către un psiholog (a cărei identitate nu i-a fost declinată) sunt total nefondate.

În ceea ce privește susținerile acestuia referitoare la administrarea de către organul de urmărire penală a probelor într-o manieră ce a vizat „acuzarea” sa, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că acestea sunt nefondate, cât timp încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului a avut ca fundament vastul probatoriu administrat, probatoriu ce a vizat și cererile formulate de către inculpat.

Din cuprinsul actelor de urmărire penală efectuate, a reieșit că inculpatul a fost prezent la efectuarea acestora - personal sau prin apărător ales – că a cunoscut conținutul dosarului, formulând cereri și invocând excepții, respectiv că acestuia i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile, așa cum sunt ele prevăzute de disp. art. 83 și art. 108 NCPP (refuzul înregistrării solicitării acestuia privind efectuarea unui raport de contraexpertiză nefiind unul în măsură să atragă nelegalitatea actelor de urmărire penală, cât timp inculpatul are posibilitatea de a solicita administrarea unei atare probe în faza cercetării judecătorești, printre drepturile stipulate de art. 83 NCPP nefigurând și obligativitatea organului de urmărire penală de a aduce a cunoștința inculpatului termenul în care poate să formuleze cererea de efectuare a raportului de contraexpertiză – așa cum s-a susținut de către inculpat în cuprinsul prezentei cereri).

Nici susținerile referitoare la lipsa unui element esențial din cuprinsul actului de sesizare a instanței – descrierea faptei reținută în sarcina inculpatului – nu pot fi avute în vedere, cât timp starea de fapt reținută de către procuror este una detaliată și în măsură să confere acestuia atributul de a dispune trimiterea în judecată a persoanei vinovate.

Strângerea și administrarea probelor s-a realizat cu respectarea disp. art. 100 și ale art. 101 NCPP, în actul de sesizare a instanței fiind menționate toate elementele prevăzute expres de disp. art. 328 NCPP, inclusiv datele ce vizează fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia.

Împrejurarea reținerii unei stări de fapt ce nu concordă întrutotul cu realitatea percepută de către inculpat (cum ar fi viteza de deplasare a autovehiculului în momentele imediat premergătoare impactului sau efectuarea unei manevre de depășire de către inculpat anterior impactului cu celălalt autovehicul) poate fi lămurită în faza de cercetare judecătorească, având în vedere tocmai prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, prezumție ce – de altfel – a fost respectată de către organul de urmărire penală.

Tocmai în considerarea disp. art. 103 NCPP – dispoziție legală invocată și de către inculpat în prezenta cerere – instanța este obligată să evalueze toate probele administrate, iar potrivit disp. art. 100 alin. 2 NCPP să administreze probe și din oficiu, atunci când apreciază că este necesar pentru formarea convingerii sale.

În concordanță cu aceste dispoziții vin și cele prevăzute de disp. art. 386 alin. 1 NCPP, care stipulează faptul că instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare juridică atunci când se apreciază că încadrarea dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată. Reiese, prin urmare, că susținerile inculpatului legate de greșita încadrare dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi luate în considerare în cursul judecății, ele nefiind apte să aducă atingere legalității sesizării instanței sau legalității administrării probelor de către organul de urmărire penală.

Față de considerentele mai sus expuse și raportat la disp. art. 342, art. 345 alin. 1 și art. 346 alin. 1 NCPP, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în cauză, competența și legalitatea sesizării instanței și, implicit, legalitatea rechizitoriului înregistrat sub nr. 310/P/2014 emis de către P. de pe lângă Judecătoria Beclean, act întocmit în conformitate cu disp. art. 328 NCPP, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organul de urmărire penală (acte întocmite cu respectarea disp. art. 107- art. 123 NCPP).

S-a constatat, totodată, că, în cauză, nu s-a impus a fi invocate din oficiu excepții de către judecătorul de cameră preliminară, situație în care, în virtutea disp. art. 345 alin. 1 Cod pr. Penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea inculpatului privind constatarea nelegalității sesizării instanței, dispunându-se, prin urmare, începerea judecății.

Legal citate, dintre persoanele vătămate s-au prezentat în instanță numiții M. G., M. R., B. I., H. V. I., Latiș D. prin reprezentant M. P. E., M. P. E. și M. P. I., ocazie cu care au arătat că nu înțeleg să se constituie părți civile în prezenta cauză, precizând că vor formula astfel de pretenții printr-o acțiune civilă separată.

La dosar au fost comunicate înscrisuri de către părțile civile S. C. Județean de Urgență Tg. M. și S. Județean de Ambulanță BN, părți care și-au menținut pretențiile civile formulate în faza de urmărire penală și constând în suma de 339,80 de lei (reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei B. V. – fila 221), respectiv 1.082 de lei (reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimelor M. P. I., M. G. N. și B. V.).

Legal citat și prezent în instanță - asistat de apărător ales, avocat T. L. - cu ocazia audierii, inculpatul a arătat că a avut o culpă în producerea accidentului rutier petrecut la data de 11 iunie 2014, însă a apreciat că în sarcina sa nu poate fi reținută culpa exclusivă, răspunzător pentru producerea accidentului fiind și administratorul drumului, care avea obligația de a amplasa, pe sectorul de drum aflat in lucru, mai multe indicatoare de avertizare și, în principal, un semafor, obiect care – susține inculpatul - a fost amplasat a doua zi după producerea accidentului.

A arătat că a observat pe partea dreaptă a drumului, potrivit direcției sale de deplasare, indicatoarele de limitare a vitezei până la 60 km/oră, respectiv pe cel care atenționa existența unui drum cu denivelări, indicatoarele menționate fiind amplasate în zona situată înainte de urcarea pe pasarela aeriană.

În drumul parcurs către acea pasarelă și pe un sector de drum in linie dreaptă, a observat prezența pe banda sa de mers, a unei autocisterne. Între el și acest vehicul, apreciază că era o distanță de 100-150 m. În momentul in care a ajuns pe acea pasarelă, în vârf de rampă, a remarcat că între el și autocisternă mai era o distanță de aproximativ 40-50 m. A sesizat, de asemenea, că autocisterna avea luminile de avarie pornite, iar viteza de circulație a acesteia se redusese simțitor.

Inculpatul a mai declarat că – potrivit aprecierii sale - în momentul in care a ajuns în vârful de rampă, se deplasa cu o viteză cuprinsă între 50-60 km/oră. Realizând că autocisterna și-a redus viteza de deplasare, a făcut și el același lucru. În mod concret, a ridicat piciorul de pe accelerație și l-a așezat pe pedala de frână. A redus viteza de deplasare a ansamblului de vehicule pe care îl conducea, însă nu poate aprecia asupra vitezei obținute in urma frânării.

A realizat că distanța rămasă între el si autocisternă (fără a putea să aprecieze această distanță) nu-i va permite să oprească ansamblul de vehicule în condiții de siguranță, moment in care a luat hotărârea de a evita impactul cu aceasta prin ocolirea ei și, implicit, .. A reușit să ruleze pe contrasens, pe o distanță de 15-20 m, după care, în fața sa a observat apariția ambulanței. Apreciază că s-au scurs, practic, 2 secunde, între momentul sesizării de către el a apariției pe carosabil a ambulanței și momentul impactului. Față de acest interval foarte scurt de timp, nu a mai avut nici o reacție.

Inculpatul a mai învederat cu ocazia audierii că personal nu a sesizat, pe sectorul de drum unde s-a produs accidentul, existența coloanei de mașini, oprită pe partea dreaptă a carosabilului, potrivit direcției de deplasare Bistrița-Beclean. A văzut pe carosabil, în fața sa, doar autocisterna despre care a făcut vorbire.

Nu a observat cum anume era marcat axul drumului pe acea pasarelă, însă cunoaște - potrivit regulilor de circulație - că, pe o astfel de pasarelă, axul drumului este marcat cu linie continuă.

A precizat că era pentru prima dată când conducea un ansamblu de vehicule și tot pentru prima dată când urma să efectueze o cursă internațională.

La firma . P. – a mai menționat inculpatul - se angajase la data de 13 mai 2014, iar până la data producerii accidentului rutier a condus aproape în fiecare zi (cu excepția zilelor de sâmbătă și duminică) autovehiculele ce se încadrează în categoria C (nu C+E, așa cum a fost ansamblul condus la data accidentului rutier) și care au o greutate de până la 7 tone. Cursele făcute in acest interval de timp au vizat distanța P.-R. și P.-B. (65 km/un drum dus).

Inculpatul a mai declarat că nu a făcut o pregătire specială pentru cursa internațională pe care urma să o efectueze. A încercat chiar, de câteva ori, în a conduce capul tractor cu care urma să efectueze cursa internațională, tocmai pentru a cunoaște autovehiculul și a simți că îl stăpânește. A fost refuzat, însă, atât de către șeful său Dumitruț, cât și de către colegul M. Vivi, căruia i-a adus la cunoștință faptul că nu a mai condus un astfel de ansamblu de vehicule, situație în care pe drumul parcurs până la Șintereag și până să preia el conducerea autovehiculului, i-a adresat acestuia o sumedenie de întrebări legate de modalitatea de manevrare a unui astfel de ansamblu de vehicule.

A precizat că i-a fost teamă in momentul în care a preluat conducerea ansamblului de vehicule întrucât a știut că nu stăpânește un astfel de vehicul, dar că a știut că, în cazul în care ar fi refuzat să efectueze cursa, ar fi rămas fără loc de muncă. Colegul său M. Vivi l-a liniștit, spunându-i că o să se obișnuiască cu mașina, întrucât va conduce „moșnegește”, adică „pas cu pas”.

Inculpatul a mai relevat faptul că autocisterna a dispărut din raza sa vizuală în timpul in care urca în rampă, pe pasarelă, pentru circa 5-10 secunde, respectiv că nu a văzut alte indicatoare pe sectorul de drum unde s-a produs evenimentul rutier menite să-l avertizeze, cu excepția celor două anterior menționate.

Nu l-a văzut nici pe angajatul care dirija circulația, manevrând acea paletă, precizând că nici nu avea cum să-l observe, având în vedere prezența celorlalte mașini situate in fața sa, respectiv autocisterna (despre alte mașini care s-ar fi aflat în fața autocisternei, auzind de la cei din jur, după producerea accidentului rutier).

A precizat, totodată, că acționarea sistemului de frânare nu s-a realizat de către el la intensitate maximă și cu eficiență maximă, întrucât a conștientizat asupra faptului că, în cazul in care ar proceda astfel, riscul ca el și colegul său să intre în autocisterna din fața lor era unul major și de neevitat.

De la ceilalți colegi de muncă a aflat că, în cazul in care nu ar fi acceptat să efectueze acea cursă internațională, pe parcursul căreia să învețe de la martorul M. Vivi manevrele necesare stăpânirii unui ansamblu de vehicule, ar fi fost lăsat „pe tușă”, adică ar fi efectuat curse pe distanțe scurte, pentru care era plătit cu suma de 800 RON. Din informațiile pe care le adunase de la colegii săi, aflase că, pentru o astfel de cursă internațională P.-Franța, urma să câștige o sumă cuprinsă între 250-300 Euro.

A mai declarat inculpatul că este de acord să achite sumele solicitate de către cele două unități medicale, cu precizarea că posibilitățile financiare sunt restrânse, la acest moment.

De asemenea, a mai arătat că își menține declarațiile date in faza de urmărire penală și că este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității.

În latura civilă a cauzei, a declarat că este de acord să achite sumele solicitate de către cele două unități spitalicești.

În cauză, față de declarația inculpatului, instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale, sens în care au fost audiați martorii M. V. Vivi (f.112-118), S. F. (f.119-122), M. V. P. (f.163-164), B. M. (f.165-167), T. G. (f.168-170) și B. P. D. (f.233-235), martori propuși prin actul de sesizare și însușiți de către inculpat.

La termenul de judecată din data de 15.01.2015, mandatarul inculpatului a depus o cerere referitoare la efectuarea unei expertize medico-legale, prin care să se stabilească dacă, în condițiile in care cei doi pacienți minori ar fi fost transportați potrivit dispozițiilor regulamentare, ce leziuni ar fi fost posibil să se producă și dacă acestea ar fi fost compatibile cu viața; dacă leziunile prezentate și menționate în rapoartele de necropsie s-ar fi putut produce in cazul in care victimele ar fi fost transportate în mod corespunzător, dat fiind faptul că compartimentul destinat transportării acestora nu a suferit avarii, cu excepția faptului că ușa de acces a sărit din ghidaj.

La același termen de judecată, reprezentantul inculpatului - avocat T. L. - a depus un raport de expertiză tehnică extrajudiciară in specialitatea autovehicule-circulație rutieră (f.171-186), iar la termenul de judecată din data de 12.03.2015 a solicitat încuviințarea efectuării unei noi expertize auto judiciare, obiectivele acesteia fiind următoarele:

Dinamica și mecanismul producerii accidentului de circulație.

Dată fiind lungimea relativ mare, de aproximativ 3 km, a pasajului de trecere peste calea ferată, metoda de semnalizare folosită de executant a fost cea corectă sau trebuia folosită o altă metodă, așa cum s-a întâmplat ulterior și este materializată prin planșa foto depusă la dosar de inculpat prin apărător.

Să se precizeze dacă indicatoarele au fost montate corect sau au fost încălcate prevederile art. 85 al.2 si 3 din HG 1391/2006.

Dacă a existat avizul poliției rutiere pentru semnalizarea respectivă, iar dacă nu, să se precizeze dacă au fost încălcate prevederile art. 5 al.2 și art.33 al.2 din OUG 195/2002.

Dacă lucrătorul de la drumuri ce efectua dirijarea circulației in zonă a fost special instruit și dacă singur fiind putea dirija traficul în mod corespunzător.

Dacă a fost respectat Regulamentul de ordine și funcționare și Regulamentul intern elaborat de S. de Ambulanță Bistrița-Năsăud, întocmite în baza Ordinelor Ministerului Sănătății Publice nr. 1092/2006 și 2011/2007 și a Legii 5/2006.

Dacă era permis transportul pacienților alături de conducătorul ambulanței și dacă nu, în ce condiții ar fi trebuit făcut.

Dacă tipul ambulanței implicate în accident intră in categoria celor pentru care se aplică prevederile art. 32 al.1 lit.b, al.2 lit.b și al.3 din OUG 195/2002.

Dacă angajatorul inculpatului a respectat legislația în vigoare la trimiterea într-o cursă internă, pe tipul respectiv de autovehicule, a inculpatului N. F. C., dat fiind că la cercetarea judecătorească s-a probat că nu avea experiență pe acest tip de autovehicule, nu a fost instruit de o persoană specializată și nu au fost verificate cunoștințele sale in conducerea acelui tip de autotren.

Față de probatoriul administrat în cauză, instanța a respins cererile inculpatului referitoare la administrarea probei privind expertiza medico-legală, respectiv efectuarea unui raport de nouă expertiză tehnică auto, cu motivarea că, în conf. cu disp. art. 100 alin. 4 NCPP, acestea nu sunt concludente, pertinente și utile cauzei, cât timp aspectele ce se urmăresc a fi lămurite prin expertiza medico-legală vizează consecințele, iar nu cauzele producerii accidentului, respectiv că – în ceea ce privește expertiza tehnică judiciară auto – pentru obiectivele de la punctele 1, 2 si 3 există răspunsuri concrete și pertinente consemnate în raportul de expertiză auto, pentru obiectivul 4 - s-au depus înscrisuri pertinente și utile cauzei (fil. 344-358 din dosarul de urmărire penală), obiectivele 5 și 9 nu sunt relevante, având în vedere probatoriul testimonial administrat in cauză și, în special, depoziția martorului M. V. Vivi, iar pentru obiectivele 6, 7 și 8 există răspunsuri concludente consemnate în procesul-verbal de cercetare întocmit de către lucrătorii ITM BN (depus în vol. 1 al dosarului înregistrat sub nr. 1392 - CAEN).

S-a apreciat utilă cauzei de către instanță întocmirea unui referat de evaluare a inculpatului (act depus la dosar la fil.227-231).

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv: piesele dosarului de urmărire penală (f. 1-429), actul de sesizare a instanței, cazierul judiciar actualizat al inculpatului, declarația inculpatului (f.415-422, 426-429), instanța a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 11.06.2014, în jurul orei 14,16, inculpatul a pornit din municipiul P., împreună cu martorul M. V. Vivi, în cursa de transport internațional de marfă în beneficiul angajatorului său, S.C. T. PROD S.R.L. P., transport efectuat cu ansamblul auto format din autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, având destinația finală Franța.

Pe ruta P. (jud. Iași) – Șintereag (jud. BN), ansamblul auto a fost condus de martorul M. V. Vivi. La ieșirea din localitatea Șintereag, cei doi conducători auto au făcut schimb pentru a respecta timpii de conducere. Astfel, martorul M. V. Vivi a trecut în „timpul la dispoziție” (de odihnă), iar inculpatul N. F. C. a trecut în „timpul de lucru”, preluând astfel conducerea ansamblului auto.

După efectuarea acestui schimb, inculpatul N. F. C. a pornit ansamblul auto, pe care, apoi, l-a condus pe drumurile publice în direcția Șintereag-Beclean.

În împrejurările sus menționate, la data de 11.06.2014, în jurul orei 18,47, în timp ce conducea ansamblul auto format din autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, în direcția Bistrița – Beclean, inculpatul N. F. C. a ajuns la km 29+750 de metri de pe DN 17, în afara localității – la pasarela peste calea ferată - după ce a parcurs o distanță de maxim 2 km (intervalul de timp necesar fiind de doar 2 minute și 10 secunde) de la locul în care a făcut schimbul cu martorul M. V. Vivi.

În linia dreaptă anterioară pasarelei peste calea ferată, inculpatul a ajuns la o viteză de deplasare de 80 km/h, având în fața sa, în mișcare, la cca. 100-150 m, o autocisternă (autoutilitară)), care, pe pasarela peste calea ferată, a redus viteza și a cuplat semnalizările de avarie, fiind în acel moment la cca. 50 de metri în fața ansamblului auto condus de inculpat (martorul M. V. Vivi precizând că a remarcat prezența autocisternei pe carosabil, vehicul observat și de către inculpat – așa cum acesta a declarat, la rândul său).

Din depoziția martorului M. V. Vivi (fil. 112-118 din dosar) – colegul de muncă al inculpatului - instanța a mai reținut că, imediat după preluarea conducerii ansamblului de vehicule de către inculpat, acesta a fost avertizat de către colegul său de cabină în a acorda o deosebită atenție celorlalți participanți la traficul rutier, raportat la conduita necorespunzătoare a unora dintre aceștia, după care inculpatului i-au fost date explicații legate de schimbătorul de viteză (vehiculul având cutie de viteze automată, nefiind necesară decât activarea pedalelor de accelerație, respectiv frână).

În drumul parcurs spre pasarelă – pe un sector situat în linie dreaptă și, apoi, în rampă – martorul a observat prezența a două indicatoare rutiere, unul dintre acestea avertizând asupra limitării vitezei de deplasare la 60 km/h, iar celălalt asupra apropierii unei zone de „drum în lucru” și a interzicerii depășirii vehiculelor. A precizat că nu știe dacă inculpatul a observat și el prezența celor două indicatoare, respectiv că nici nu l-a atenționat cu privire la acestea, apreciind că rolul său era de a-l învăța cum să parcurgă traseul și „să cunoască mașina” întrucât inculpatul „nu mai condusese un ansamblu de vehicule”.

Același martor a arătat că, în momentul în care tirul se deplasa în urcare – în rampă – spre vârful de pasarelă, a observat prezența pe carosabil, pe același sens de mers, a unei autoutilitare, ce se afla în acele momente la o distanță de cca. 10-15 metri în fața tirului. Imediat, a remarcat aprinderea luminilor de avarie ale respectivei autoutilitare, realizând în acele momente că impactul cu vehiculul din față este unul inevitabil. Nu mai reține dacă i-a cerut sau nu inculpatului să acționeze sistemul de frânare, însă, față de cele constatate, inculpatul a intrat cu tirul pe contrasens, reușind astfel să evite impactul cu autoutilitara, impact care le-ar fi pus „în mod real, în pericol, viețile”.

. declarației martorului ocular – s-a dovedit a fi, însă, una deloc inspirată, întrucât imediat au remarcat prezența pe carosabil a ambulanței (ce se deplasa pe direcția Beclean - Bistrița).

Reacția imediată a inculpatului a fost de a ține cu putere, cu ambele mâini, volanul tirului pentru a putea „stabiliza camionul” (existând pericolul ca acesta să se răstoarne peste partea stângă a pasarelei, potrivit direcției de deplasare), după care impactul a fost unul inevitabil (sperietura martorului fiind una groaznică, având în vedere că acesta a crezut chiar că nu va scăpa cu viață).

A mai relevat martorul că, în ipoteza în care el s-ar fi aflat la volanul tirului, ar fi reușit să evite impactul cu autoutilitara situată în fața acestuia, dacă ar fi acționat de îndată sistemul de frânare, și anume în momentul în care sesizase aprinderea luminilor de avarie ale respectivei autoutilitare.

A precizat, de asemenea, că, indiferent de existența sau inexistența acelor indicatoare de avertizare pe care el le observase, „manevra de depășire era una interzisă, având în vedere sectorul de drum pe care TIR-ul se găsea (în urcare și, apoi, pe un pod). Regulile de circulație interzic expres o asemenea manevră”.

A infirmat susținerile inculpatului cât privește angajamentul său în a-l învăța să conducă „moșnegește”, precizând că nu cunoaște semnificația acestui termen.

Din probatoriul administrat în cauză, instanța a mai reținut că reducerea vitezei și cuplarea avariilor de către conducătorul auto al autocisternei s-au datorat faptului că, pe banda aferentă deplasării pe direcția Bistrița – Beclean, erau oprite în coloană următoarele autovehicule: autoutilitara VW Transporter cu nr. de înmatriculare_ condusă de către martorul T. G.; autoutilitara Mercedes Vito cu nr. de înmatriculare_ condusă de către martorul B. M. și autoturismul Opel cu nr. de înmatriculare_ condus de către martorul M. V.-P.. D. urmare, autocisterna a oprit și ea.

Autovehiculele menționate mai sus se opriseră întrucât sensul de deplasare Beclean - Bistrița era blocat ca urmare a efectuării unor lucrări de consolidare a drumului (de „burdujire” pe o lungime de cca. 100 metri, potrivit declarației martorului Ș. F.), deplasarea în zonă fiind restricționată pe un singur sens, iar circulația fiind dirijată de către o persoană - angajat al executantului lucrării - și anume martorul ocular, numitul Ș. F..

În aceste condiții, inculpatul N. F.-C. a redus inițial viteza sa de deplasare la 58-60 km/h, în zonă acționând indicatorul de restricție "60 km/h", precum și cel care avertiza asupra apariției unui sector de drum cu denivelări – aspecte reținute din declarația inculpatului dată în faza de cercetare judecătorească - (indicatoare observate, atât de către martorul M. V. Vivi, cât și de către ceilalți conducători auto participanți la trafic, respectiv martorii T. G., B. M. și M. V.-P. - fil. 163-170).

Pe fondul lipsei acute de experiență (fiind prima cursă internațională pe care inculpatul urma să o efectueze cu un ansamblu de vehicule, până la acel moment realizând doar deplasări interne, naționale, doar cu capul tractor, traseul cel mai lung străbătut vizând distanța P. - R.) și sesizând că nu mai poate opri în condiții de siguranță – astfel încât să realizeze oprirea în spatele autocisternei, fără a o coliziona - inculpatul a luat hotărârea de a depăși autocisterna, sens în care a accelerat și s-a angajat în efectuarea manevrei de depășire, fără să se asigure, însă, corespunzător (lipsa de experiență spunându-și din nou cuvântul).

În acele momente, din sens opus, din direcția Beclean – Bistrița, se deplasa autospeciala (tip ambulanță) cu numărul de înmatriculare_, condusă de către victima M. P. I., vehicul în care se aflau ca și pasageri, pe bancheta din față, victimele minore M. G.-N. și B. V., persoane care se întorceau din municipiul Cluj-N., de la o unitate spitalicească, unde fuseseră transportați pentru efectuarea procedurii de dializă.

Ambulanța, având semnalul verde al paletei persoanei care dirija circulația – martorul Ș. F. – a intrat, inițial, pe contrasens în zona aflată în lucru (zonă în care circulația se efectua pe un singur sens de deplasare – cel aferent direcției de deplasare Bistrița-Beclean), a trecut de zona lucrărilor, după care s-a redresat pe banda sa firească de deplasare.

D. urmare, persoana care dirija circulația, prin rotirea paletei cu partea verde spre coloana oprită, permite punerea în mișcare a acestora spre direcția Beclean.

Coroborând depozițiile martorilor (conducători sau pasageri ai autovehiculelor oprite în coloana formată pe sensul de deplasare Bistrița - Beclean), cu raportul de expertiză tehnică judiciară auto, instanța a reținut că, în momentul în care ambulanța a ajuns la cca. 15 m față de autocisternă, pe banda acesteia de deplasare a apărut ansamblul auto condus de inculpat, persoană care se angajase anterior în depășirea autocisternei, situație în care coliziunea frontală cu ambulanța s-a dovedit a fi inevitabilă (speriat de posibilitatea răsturnării ansamblului de vehicule pe care îl conducea, având în vedere sectorul de drum pe care se găsea - pasarela aeriană – traseul urmat de către ansamblul de vehicule după producerea impactului și până la oprirea totală a acestuia, pe o distanță de 93 de metri, a fost unul sinuos, așa cum s-a menționat în raportul de expertiză tehnică, materializat într-un viraj la dreapta – în încercarea de evitare a ambulanței – apoi de un viraj la stânga – în încercarea de evitare a coliziunii cu autovehiculele aflate în coloană – și finalizat cu manevra de frânare pe o lungime de 12 metri, reieșită din urmele impregnate pe carosabil).

Din cuprinsul acelorași probe, instanța a mai reținut că locul impactului dintre cele două autovehicule – ambulanța și ansamblul de vehicule condus de inculpat – s-a poziționat pe banda de deplasare aferentă sensului de circulație Beclean-Bistrița, bandă pe care se deplasa în mod regulamentar ambulanța.

S-a mai reținut că, în cauză, conducătorul ambulanței – victima M. P. I. - care se deplasa cu o viteză de 50-60 km/h, sesizând prezența pe sensul său de deplasare a ansamblului auto condus de inculpat, a acționat sistemul de frânare, moment în care partea față a vehiculului a coborât spre sol și a intrat (s-a "împănat") sub bara față a autotractorului, fiind târâtă spre înapoi pe o distanță de 93 de metri, pe o traiectorie sinuoasă, situație în care au fost atinse și avariate și autovehiculele aflate pe partea dreaptă în coloana pusă deja în mișcare.

Că inculpatul nu a efectuat nici o manevră de evitare sau de reducere a impactului reiese chiar din depoziția sa și a martorului M. V. Vivi, persoane care au arătat că s-au temut de posibilitatea reală a răsturnării tirului peste balustrada pasajului aerian. Așa se explică, de altfel, și faptul că inculpatul a acționat sistemul de frânare al ansamblului auto pe care îl conducea abia pe ultimii 12 metri – dintre cei 93 parcurși ulterior impactului - în procesul de târâre a ambulanței înspre înapoi și înainte de oprirea completă a autovehiculelor implicate în accident.

Probele științifice administrate în cauză au relevat, de asemenea, că ansamblul auto condus de către inculpat – format din autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_ - s-a deplasat anterior și în momentul producerii accidentului cu o viteză de 65 km/h (aspect reieșit din interpretarea diagramei tahograf) pe un sector de drum unde restricția era de 30 de km/h.

Este evident că, la o atare viteză de deplasare, oprirea ansamblului de vehicule nu se putea realiza în condiții de siguranță, impactul cu autocisterna situată în fața tirului și care staționa - având cuplate luminile de avarie și de stop - dovedindu-se inevitabil pentru inculpat (raportat la lipsa de experiență a acestuia și, implicit, la lipsa vitezei de reacție pe care o presupune o astfel de situație și care ar fi constat în efectuarea rapidă a manevrei de frânare și oprirea ansamblului de vehicule pe sensul său normal de deplasare – aspect relevat de către martorul M. V. Vivi).

Coliziunea frontală a produs decesul victimei M. P. I. – conducătorul autospecialei tip ambulanță, precum și al victimelor minore M. G. N. – în vârstă de 17 ani - și B. V. – în vârstă de 16 ani – ambii pasageri în autospeciala tip ambulanță în calitate de pacienți.

Concluzia ce s-a impus a fi menționată este aceea potrivit căreia culpa exclusivă în producerea inculpatului i-a revenit inculpatului, persoană care a încălcat dispozițiile legale ce reglementează efectuarea manevrei de depășire, în sensul că o atare manevră era interzisă raportat la configurația sectorului de drum pe care se găsea, și anume în rampă și pe un pod. Pe fondul lipsei de experiență și al stresului inerent, inculpatul a ignorat dispozițiile legale și, mai mult decât atât, a omis în a se asigura anterior efectuării acestei manevre, singura sa grijă reprezentând-o în acele momente evitarea impactului cu autocisterna situată în fața sa pe carosabil (impact ce ar fi fost unul inevitabil – așa cum și martorul M. V. Vivi a relevat) și, implicit, salvarea propriei vieți (instinctul de conservare fiind cel care a primat, așa cum era firesc să se întâmple).

Nu au prin urmare relevanță susținerile inculpatului întemeiate pe semnalizarea necorespunzătoare a sectorului de drum unde se efectuau lucrările de reabilitare – prin absența unui semafor (obiect care a fost amplasat în ziua imediat următoare tragicului eveniment rutier) – sau pe culpa conducătorului ambulanței, persoană care a permis pasagerilor minori să ocupe locurile din cabina autospecialei.

Aspectele sus menționate – referitoare la culpa conducătorului ambulanței - pot fi catalogate ca circumstanțe care au concurat la consecințele nefaste ale tragicului eveniment rutier soldat cu decesul a trei persoane (în cuprinsul actelor de cercetare efectuate de către lucrătorii ITM fiind menționate, de altfel, dispozițiile legale încălcate de către victima M. P. I. prin aducerea celor doi minori pasageri în cabina ambulanței - vol. 1 al dosarului înregistrat sub nr. 1392). Ele nu au reprezentat, însă, nici măcar cauze favorizante producerii accidentului rutier, o astfel de cauză fiind, însă, reprezentată de lipsa de experiență a inculpatului în conducerea unui ansamblu de vehicule.

O altă cauză favorizantă a fost reprezentată de neadaptarea vitezei de deplasare, obligație care presupunea reducerea vitezei la apropierea de autocisterna care se deplasa in fața inculpatului, având în vedere că a observat frânarea acesteia (lămpile stop activate) și semnalizarea opririi ulterioare prin aprinderea luminilor de avarie (aspecte sesizate și de către martorul M. V. Vivi).

Față de aceste împrejurări, reiese că posibilitățile de evitare a accidentului rutier s-au aflat la îndemâna inculpatului, persoană care ar fi trebuit să procedeze la reducerea/adaptarea vitezei de deplasare în momentul în care a sesizat că se apropie de autocisterna poziționată pe carosabil, pe sensul său normal de deplasare.

Este cert că, în speță, cauza determinantă a producerii evenimentului rutier din data de 11.06.2014 a fost reprezentată de încălcarea de către inculpat a normelor ce reglementează manevra de depășire, și anume interzicerea efectuării unei atare manevre în apropierea vârfurilor de rampă, când vizibilitatea este redusă sub 50 metri, respectiv pe poduri, obligații stipulate expres de disp. art. 120 alin. 1 lit. b și d din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 republ.

Raportat la starea de fapt sus menționată și reieșită din ansamblul probatoriu administrat pe întreg cursul procesului, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 11.06.2014 – filele 43-44, schița - fila 45 și planșa foto aferentă – filele 46-52; procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 12.06.2014 - fila 54, schița - fila 55 și planșa foto aferentă – filele 56-58; procesul verbal de sesizare din oficiu întocmit la data de 11.06.2014 – fila 42; raportul de expertiză medico-legală (necropsie) nr. 2340/A3/301 din 4.07.2014 întocmit de IML Tg. M. pentru victima B. V. – filele 88-90; raportul de expertiză medico-legală (necropsie) nr. 1257/III/206 din 1.07.2014 întocmit de SML Bistrița-Năsăud pentru victima M. P. I. – filele 71-75; raportul de expertiză medico-legală (necropsie) nr. 1256/III/208 din 1.07.2014 întocmit de SML Bistrița-Năsăud pentru victima M. G. N. – filele 64-67; raportul evenimentului grav de circulație nr. 974/BN/12.06.2014 întocmit de către Inspectoratul Teritorial pentru Controlul Traficului Rutier Bistrița-Năsăud– I.S.C.T.R. – filele 99-103; procesul-verbal întocmit la 20.06.2014 de organele de poliție și foto anexă – filele 91-93; procese-verbale întocmite cu ocazia verificării tehnice a autovehiculelor implicate în accident – filele 94-97; înscrisurile privind înmatricularea și polițele de asigurare ale autovehiculelor implicate în accident – filele 98, 104, 107-118; rezultatele testării alcooltest a conducătorilor auto implicați în accident – filele 119-124; buletinele de analiză toxicologică alcoolemie – filele 132, 139, 144, 149; înscrisuri ridicate de la S. Județean de Ambulanță BN privind transportul pacienților – victimelor M. G. N. și B. V. – filele 105-105, 150-219; adresa nr._/23.06.2014 a Spitalului C. Județean de Urgență Tg. M. de constituire de parte civilă în cauză și înscrisurile anexă – filele 221-222; adresa nr. 2113/17.06.2014 a Serviciului Județean de Ambulanță BN de constituire de parte civilă în cauză și înscrisurile anexă – filele 223-240; declarațiile succesorilor victimei M. P. I. - numita M. P. E. – soția supraviețuitoare – fila 214, M. P. I. – fila 247 și Latiș D. – fila 248 în calitate de descendenți; declarațiile succesorilor victimei M. G. N. - numiții M. G. – fila 250 și M. R. – fila 251, în calitate de părinți; declarațiile succesorilor victimei B. V. - numiții B. V. – fila 252 și B. I. – fila 253, în calitate de părinți, B. V. I. – fila 254 și H. V. I. – fila 255 în calitate de frate și soră; declarația martorilor S. F. – filele 260-264, M. V. P. – filele 266-267, M. V. Vivi – filele 256-259, T. G. – filele 268-269, B. P. D. – filele 270-271 și B. M. – filele 272-273; raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de Biroul Local pentru Expertize Bistrița – filele 277-290; înscrisuri privind autorizarea efectuării de lucrări pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul – filele 344-357, 359-364; procesul-verbal întocmit la data de 1.07.2014 de organele de poliție cu ocazia efectuării unei percheziții informatice autorizate de instanță – filele 393-395; declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală – filele 415-422, 426-429; fișa de cazier auto a inculpatului – fila 424; fișa de cazier judiciar al inculpatului – filele 408-409; declarația dată de inculpat în fața instanței - fil. 85-89; declarația martorului M. V. Vivi – fil. 112-118; declarația martorului Ș. F. – fil. 119-122; declarațiile martorilor T. G., B. P. D., M. V. P. și B. M. – fil. 163-170 și 233-235), instanța urmează a constata că, în drept, fapta inculpatului N. F.-C., persoană care, la data de 11.06.2014, în jurul orei 18,47, în timp ce conducea pe drumurile publice ansamblul auto format din autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, la km 29+750 de metri, pe DN 17, pe direcția Bistrița-Beclean, ca urmare a nerespectării normelor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, a produs, din culpa sa exclusivă, un accident rutier în urma căruia a rezultat decesul victimelor M. P. I., M. G. N. și B. V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 2 și 3 din Noul Cod penal.

Raportat la textul legal mai sus menționat și având în vedere criteriile generale de individualizare prev. de disp. art. 74 din Noul Cod penal constând în împrejurările și modul de comitere a infracțiunii (vinovăția sub forma culpei, respectiv cauzele ce au concurat la producerea acesteia), în starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (accentuată, în contextul amploarei pe care evenimentele de acest fel au luat-o în ultima perioadă de timp), natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii (decesul a trei persoane, dintre care două aflate la vârsta minoratului), lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, conduita adoptată după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (de recunoaștere a vinovăției, regret sincer, respectiv diligențele depuse în vederea acoperirii parțiale a prejudiciilor cauzate aparținătorilor victimelor), nivelul de educație (studii superioare), vârsta tânără, starea de sănătate, situația familială și socială (tânăr integrat în societate și beneficiind de întreg suportul – mai cu seamă, de natură morală – familiei sale), l-a condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea anterior menținată, pedeapsă pe care urmează a o executa în regim de detenție (scopul educativ-preventiv neputând fi atins decât în această modalitate, raportat la gravitatea infracțiunii comise).

În considerarea acestor aspecte și având în vedere disp. art. 67 din Noul Cod penal, instanța a apreciat că, față de natura și gravitatea infracțiunii, de împrejurările cauzei și de persoana infractorului, este necesară și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod penal, pe o perioadă de 1 an.

D. urmare, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b din Noul Cod penal rap. la art. 65 al. 1 din Noul Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

Față de privarea de libertate a inculpatului pe parcursul procesului penal și raportat la disp. art. 399 al.1 din Noul Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.

În baza disp. art. 72 din Noul Cod penal, a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii dispusă la data de 12.06.2014 și a arestului preventiv, începând cu data de 30.06.2014 la zi.

Raportat la natura infracțiunii comise și la disp. art. 3 și a art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Având în vedere pozițiile exprimate, fie personal, fie în scris de către persoanele vătămate și raportat la disp. art. 27 alin. 1 NCPP și la disp. art. 276 NCPP, a luat act că persoanele vătămate M. P. E., M. P. I., Latiș D., M. G., M. R., B. V., B. I., B. V. I. și H. V. I. – aparținătorii celor trei victime decedate - nu s-au constituit părți civile în cauză și nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Față de înscrisurile depuse la dosar referitoare la înmatricularea și la existența polițelor de asigurare ale vehiculelor implicate în accidentul rutier sus menționat (fil. 98, 104, 107-118 din dosarul de urmărire penală), în considerarea disp. art. 54 alin. 1 din OUG nr. 61/2005, a obligat asigurătorul de răspundere civilă . VIENNA INSURANCE GROUP SA la plata despăgubirilor civile materiale în valoare de 339,80 lei, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 11.06.2014 și până la momentul plății efective, către partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M., respectiv 1.082 lei către partea civilă S. de Ambulanță Județean Bistrița-Năsăud.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul N. F. C. solicitând în esență modificarea în parte a sentinței apelate, cu consecința diminuării cuantumului pedepsei și a modificării modalității de executare, susținând că pe lângă culpa sa au concurat la producerea evenimentului rutier și alți factori.

Analizând apelul declarat prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate

și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, din care a reieșit dincolo de orice îndoială rezonabilă că în producerea accidentului inculpatului îi revine culpa exclusivă.

Se constată de către instanța de control judiciar că prima instanță a analizat în detaliu toate apărările inculpatului, interpretând coroborat toate elementele de fapt ce au condus la producerea evenimentului rutier.

Fără a mai relua în totalitate argumentația instanței de fond, argumentație pe care Curtea și-o însușește în întregime, raportat strict la motivele și apărările invocate în apel, se va reține că poate fi trasă fără dubiu concluzia potrivit căreia culpa exclusivă în producerea accidentului i-a revenit inculpatului, persoană care a încălcat dispozițiile legale ce reglementează efectuarea manevrei de depășire, în sensul că o atare manevră era interzisă raportat la configurația sectorului de drum pe care se găsea, și anume în rampă și pe un pod.

Fără a se contesta lipsa de experiență a acestuia și starea de spirit inerentă, determinată de faptul că se afla pentru prima dată la volanului unui autotren de asemenea calibru, inculpatul a ignorat dispozițiile legale care reglementează circulația pe drumurile publice și, mai mult decât atât, a omis în a se asigura anterior efectuării manevrei de depășire, singura sa preocupare (aspect de altfel pe care nu l-a negat) reprezentând-o în acele momente evitarea impactului cu autocisterna situată în fața sa pe carosabil (impact ce ar fi fost unul inevitabil – așa cum și martorul M. V. Vivi a relevat) și, implicit, salvarea propriei vieți (instinctul de conservare fiind cel care a primat, așa cum era firesc să se întâmple). O mai mare atenție în trafic, cu atât mai mult cu cât conducea pentru prima dată un astfel de autovehicul, l-ar fi determinat să observe din timp coloana de mașini din fața sa și să acționeze în timp util sistemul de frânare.

În acest context, devin lipsite de relevanță susținerile inculpatului întemeiate pe semnalizarea necorespunzătoare a sectorului de drum unde se efectuau lucrările de reabilitare – prin absența unui semafor (obiect care a fost amplasat în ziua imediat următoare tragicului eveniment rutier) – sau pe culpa conducătorului ambulanței, persoană care a permis pasagerilor minori să ocupe locurile din cabina autospecialei. Aceasta cu atât mai mult cu cât celelalte vehicule angajate în trafic au fost în măsură să oprească în timp util și regulamentar, sesizând deci lucrările de reabilitare care se efectuau pe acel tronson de drum.

Aspectele referitoare la culpa conducătorului ambulanței ar putea fi catalogate ca circumstanțe care au concurat la consecințele nefaste ale tragicului eveniment rutier soldat cu decesul a trei persoane (în cuprinsul actelor de cercetare efectuate de către lucrătorii ITM fiind menționate, de altfel, dispozițiile legale încălcate de către victima M. P. I. prin aducerea celor doi minori pasageri în cabina ambulanței - vol. 1 al dosarului înregistrat sub nr. 1392). Ele nu au reprezentat, însă, nici măcar cauze favorizatoare producerii accidentului rutier, o astfel de cauză fiind, însă, reprezentată de lipsa de experiență a inculpatului în conducerea unui ansamblu de vehicule.

Față de aceste împrejurări, reiese că posibilitățile de evitare a accidentului rutier s-au aflat exclusiv la îndemâna inculpatului, persoană care ar fi trebuit să procedeze la reducerea/adaptarea vitezei de deplasare în momentul în care a sesizat că se apropie de autocisterna poziționată pe carosabil, pe sensul său normal de deplasare.

Având în vedere consecințele tragice ale accidentului, Curtea consideră că atât pedeapsa aplicată, cât și modalitatea de executare sunt singurele în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al infracțiunii și să contribuie la reeducarea inculpatului, neimpunându-se aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată, chiar și sub supraveghere.

Din aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.penală Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul N. F. C. împotriva sentinței penale nr. 41 din 3.04.2015 a Judecătoriei Beclean și va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N. F. C. timpul arestului preventiv, începând cu data de 30.06.2014 și până în prezent și reținerea din 12.06.2014.

Se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu – avocat P. T. D..

Va obliga pe apelantul N. F. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul N. F. C. împotriva sentinței penale nr. 41 din 3.04.2015 a Judecătoriei Beclean.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N. F. C. timpul arestului preventiv, începând cu data de 30.06.2014 și până în prezent și reținerea din 12.06.2014.

Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu – avocat P. T. D..

Obligă pe apelantul N. F. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4.06.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

A. D. L.-AGHINIȚĂ S. S. L. A. S.

Red.A.D.L.A./A.C.

3 ex./08.07.2015

Jud.fond. V. L.

← Verificare măsuri preventive (art.205 NCPP). Încheierea nr....		Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 857/2015. Curtea... →

Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 804/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 804/2015. Curtea de Apel CLUJ