Verificare măsuri preventive (art.205 NCPP). Încheierea nr. 44/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 44/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 1175/112/2015/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.44/2015
Ședința publică din 9 iunie 2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: L. H., judecător
GREFIER: L. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat de
PROCUROR: S. D.
S-a luat spre examinare contestația formulată de inculpatul R. M., împotriva încheierii penale pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistrița Năsăud în dosar nr._ 15 din data de 29 mai 2015, prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive și s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. M. aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.C. Teodorian, din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține contestația formulată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a contestației.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar sau a măsurii arestului la domiciliu. Astfel, apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar alte temeiuri noi care să impună menținerea acestei măsuri nu au apărut. Solicită a se avea în vedere că între familia inculpatului și cea a părții vătămate există un conflict de mai bine de 30 de ani. Inculpatul a solicitat organelor de poliție Năsăud să-i fie rezolvată această stare conflictuală generată de răpirea fiicei sale de către familia părții vătămate. Mai mult, trebuie reținută și atitudinea părții vătămate care este cunoscut în societate ca fiind o persoană care creează probleme.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a încheierii atacate, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare având în vedere modalitatea de comitere a faptei și urmărire ei astfel că menținerea stării de arest a inculpatului este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Inculpatul R. M. având ultimul cuvânt solicită luarea măsurii arestului la domiciliu arătând că regretă fapta comisă însă a fost provocat de partea vătămată și așa s-a ajuns la săvârșirea infracțiunii dar nu a avut nici o clipă intenția de a suprima viața acestuia.
CURTEA
Prin încheierea penală nr. 53 din 29.05.2015 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, în baza disp. art. 348 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 207 alin. 2 Cod procedură penală:
S-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive luată față de inculpatul R. M., fiul lui M. și E., născut la data de 23.09.1972, în orașul Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în orașul Năsăud, ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP_, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 și 2 Cod penal și art. 189 alin. 1 lit. e și alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal; tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal; amenințare prev. de art. 206 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal și port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 alin 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal și menține această măsură pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 04.06.2015.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 74/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud au fost trimiși în judecată inculpatul R. M. pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 al. (1) C.pen., rap. la art. 188 al. (1) și (2) C.pen., art. 189 al. (1) lit. V și al. (2) C.pen., cu aplic. art. 41 al. (1) C.pen.; infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C.pen., cu aplic. art. 41 al. (1) C.pen.; infracțiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 al. (2) C.pen., cu aplic. art. 41 al. (1) C.pen.; infracțiunii de amenințare, prev. de art. 206 al. (1) C.pen., cu aplic. art. 35 al. (1) C.pen. și a art. 41 al. (1) C.pen., toate cele patru infracțiuni fiind săvârșite în forma concursului real, prev. de art. 38 al. (1) C.pen și a inculpatului minor R. M. pentru comiterea infracțiunii de lovire, prev. de art. 193 al. (2) C.pen., infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C.pen., ambele infracțiuni fiind săvârșite în forma concursului real, prev. de art. 38 al. (1) C.pen., precum și cu aplicarea art. 113 și urm. din C.pen.
De asemenea, s-a propus menținerea inculpatului R. M. în stare de arest preventiv raportat la faptul că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul R. M. a săvârșit tentativa la infracțiunea de omor calificat asupra numitului Sici D. Brainăruț, că măsura preventivă a arestului luată este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și a împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată, respectiv în vederea prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, că nu există nicio cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale, precum și că această măsură este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 330, art. 202 și art. 348 C.pr.pen.
În seara zilei de 4 martie 2015, persoana vătămată/suspectul Sici D. Brăinăruț, în jurul orei 19:00, împreună cu prietenii săi - M. C., poreclit "Banană” și V. D. M., poreclit "B.”, s-a deplasat cu un autoturism la localul cunoscut sub numele de "BLUE CAFEE” (sau "DIAMOND BLUE CAFEE” cum mai este știut de alte persoane) din orașul Năsăud, local aparținând . Năsăud, amplasat în parcarea magazinului "LIDL" și administrat de numita P. F. E..
Ajunși la localul respectiv, tinerii au început să joace biliard și în acel loc a ajuns și numitul C. G. poreclit "Somnacaf” (vărul lui Sici D. Brăinăruț) care a venit din municipiul Baia M. împreună cu numitul M. G. A..
După un timp, M. C. și V. D. M. au plecat din localul "BLUE CAFEE" împreună cu numitul M. G. A. cu care se înțeleseseră să-i ducă la locuințele lor cu autoturismul lui Sici D. Brăinăruț.
Ajunși afară din local, respectiv în parcarea magazinului "LIDL", martorul V. D. M. a observat un autovehicul de culoare gris în care se afla inculpatul R. M., poreclit "MO/OF” și fiul său minor, inculpatul R. M..
Martorul sus-menționat s-a deplasat la acel autovehicul să discute cu "MO/OF” pe care îl cunoștea, iar acesta l-a întrebat dacă Sici D. Brăinăruț se află în bar, apoi împreună cu fiul său a ieșit din mașină, martorul observând că "MO/OF” are într-o mână o rangă.
Martorului i s-a făcut teamă și a fugit, cunoscând starea conflictuală dintre familiile Sici și R., pe traseul înspre autoturism împiedicându-se și căzând.
Nici una dintre cele trei persoane nu a mai rămas în acel loc, plecând cu autoturismul.
Între timp în local - la ora 20:41, dacă se are în vedere filmarea incidentului surprinsă de o cameră de luat vederi din local - a intrat inculpatul R. M., cu ranga într-o mână, precum și fiul său minor, inculpatul R. M., acesta din urmă neavând inițial nimic asupra sa, dar luând de pe o masă de biliard un tac.
Martorii aflați în acel moment în local au afirmat că "MO/OF” i-a adresat câteva cuvinte în țigănește numitului Sici D. Brăinăruț care i-a răspuns ceva în aceeași limbă (numitul C. G., din aceeași etnie cu respectivii indivizi, a susținut că "MO/OF” i-ar fi spus lui Sici D. Brăinăruț că "nu mai scapă” iar acesta din urmă și-ar fi cerut iertare).
Inculpatul minor 1-a lovit pe Sici D. Brăinăruț cu tacul în zona unui ochi, la rândul său inculpatul R. M. atacându-1 și el pe Sici D. Brăinăruț care se apăra în fața atacului dezlănțuit asupra sa cu tacul care îl avea.
Din cauza evidentei inferiorități numerice, Sici D. Brăinăruț s-a refugiat în toaleta localului, încuind ușa, inculpații încercând să intre peste acesta, sens în care au lovit în ușă cu pumnii și cu picioarele, ceea ce a făcut-o pe martora R. M. E. să le ceară pe un ton ridicat să înceteze și să plece.
Inculpații au plecat, după scurt timp din baie ieșind Sici D. Brăinăruț care s-a dus la martora B. G. M. C., persoană care în acea zi ținea locul barmanei și care din cauza scandalului a acționat butonul de panică, i-a cerut voie să ia o sticlă cu vin și, panicat fiind, i-a spus acesteia că agresorii vor reveni pentru că vor să-1 ucidă.
Persoana vătămată Sici D. Brăinăruț s-a deplasat în afara localului și văzându-i pe agresori a aruncat asupra lor cu cel puțin o sticlă, care s-a spart, fără a atinge pe vreunul dintre inculpații care se îndreptau înspre bar.
Sici D. Brăinăruț s-a refugiat pentru a doua oară în toaleta localului, aici fiind asaltat de inculpatul R. M. care a scos un cuțit pe care îl luase din autovehiculul cu care se deplasase în acel loc, inculpat care a reușit să-și introducă un braț în spațiul creat prin împingerea ușii de la toaletă.
Sici D. Brăinăruț s-a apărat lovind cu un rest de tac luat de jos din local în brațul pe care inculpatul R. M. și-1 introdusese între canatul ușii și ușă, însă din cauza forței, inculpatul a pătruns în interiorul încăperii unde se refugiase victima și a lovit-o de câteva ori cu cuțitul, chiar și după ce victima a căzut.
Ca urmare a unei lovituri de cuțit aplicate în zona coapsei piciorului stâng, numitul Sici D. Brăinăruț a suferit o hemoragie și pentru oprirea ei s-a aplicat de către unul din agenții de pază care au intervenit în bar un garou. Victima a fost dusă la spitalul orășenesc din Năsăud unde i s-a cusut rana, iar de aici a fost transportată la Spitalul Județean de urgență Bistrița.
Între timp, din cauza acționării butonului de panică, la fața locului au ajuns agenții de pază T. T. I. și V. M. care au făcut uz de gaz lacrimogen, din cauza acestui caz inculpatul fugind din toaletă, martorul T. T. I. observând că inculpatul are un obiect înfășurat într-un material alb.
Cu acest obiect înfășurat într-un material de culoare albă în timp ce intra pentru a doua oară în local a fost văzut inculpatul R. M. și de către martorii P. C. A., B. G. María C. iar martorii I. G. și R. M. E. l-au văzut pe inculpat intrând în local, respectiv toaletă cu un cuțit.
Inculpații au plecat cu mașina lor din parcare și s-au deplasat la domiciliul lor, loc unde au fost găsiți de lucrătorii de poliție sesizați despre incident.
Lucrătorii de poliție au ridicat un cuțit despre care inculpatul R. M. a afirmat că 1-a utilizat la comiterea agresiunii fizice asupra lui Sici D. Brăinăruț. De menționat că nu s-a găsit și ranga pe care o avea acest inculpat când a intrat în bar.
În timpul desfășurării evenimentului descris mai sus, din local a ieșit speriat numitul C. G. care s-a întâlnit cu numitul R. M., poreclit "Gălari” unul din frații inculpatului R. M., despre care a susținut că 1-a lovit cu un obiect dur în ceafa și că la o dată ulterioară acestui eveniment 1-a amenințat spre a-1 intimida ca să nu sesizeze fapta organelor judiciare.
C. G. a văzut autoturismul în care se aflau M. C., V. D. M. și M. G. A. și s-a deplasat la autovehicul, cerându-i lui M. G. A. cheile mașinii acestuia (martorii se aflau în mașina lui Sici D. Brăinăruț).
Numitul M. G. A. a fost la un moment dat apelat telefonic de către Sici D. Brăinăruț care i-a cerut ajutorul pentru că ar avea probleme, astfel că le-a propus celor doi indivizi care erau în mașină cu el să revină în parcarea magazinului "LIDL” dar aceștia s-au opus, temându-se pentru integritatea lor corporală, astfel că ei s-au deplasat spre locuința părinților lui Sici D. Brăinăruț.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 531/II/a/22/05.04. 2015 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud depus la dosar la data de 9 aprilie 2015, s-au concluzionat următoarele: persoana vătămată Sici D. Brăinăruț prezintă leziuni corporale traumatice care pot data din seara zilei de 4 martie 2015; leziunile corporale traumatice s-au putut produce cel mai probabil prin lovire activă repetată cu un corp tăietor-înțepător și probabil și cu un corp dur, acestea au necesitat spre vindecare un număr de 34-35 zile de îngrijiri medicale cu punerea în primejdie a vieții; poziția victimă-agresor a putut fi inițial „față-în-față” ulterior această poziție modificându-se, unele leziuni putând fi produse când persoana vătămată se afla căzută, iar direcția de aplicare a loviturilor pare a fi de sus în jos și de la dreapta spre stânga (voi. I, file 43-48).
Prin ordonanța din data de 04.05.2015 s-a solicitat Serviciului Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud să se comunice numărul de zile de îngrijiri medicale al fiecărei leziuni traumatice, mecanismul de producere al fiecărei leziuni traumatice în parte, care dintre leziuni a pus în primejdie viața victimei și din ce cauză și dacă o eventuală agravare a stării de sănătate a persoanei vătămate Sici D. Brăinăruț îi este imputabilă acesteia și eventual indicarea motivelor care au stat la baza agravării stării de sănătate.
Prin Suplimentul nr. 1084/X/06.05.2015 la raportul de expertiză medico-legală sus-menționat s-a concluzionat în principal că cea mai gravă leziune suferită de numitul Sici D. Brăinăruț a fost cea de la nivelul coapsei stângi, că această leziune a fost cauzată prin lovire activă cu corp tăietor-înțepător și a pus în primejdie viața victimei prin hemoragia produsă, ca și prin anemia posthemoragică și a unei infecții a plăgii cu posibil risc vital. Această leziune traumatică a necesitat un număr de 34-35 zile de îngrijiri medicale.
S-a mai concluzionat că restul leziunilor suferite de numitul Sici D. Brăinăruț respectiv: plaga de la nivelul sprâncenei stângi a putut fi produsă atât prin lovire activă cu corp dur cât și prin lovire activă cu un corp tăietor-înțepător, aceasta necesitând un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale; plaga de la nivelul deltoidian stâng a putut fi produsă cel mai probabil prin lovire activă cu un corp tăietor-înțepător, aceasta necesitând un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale; plaga de la nivelul brațului stâng a putut fi produsă cel mai probabil prin lovire activă cu un corp tăietor-înțepător, aceasta necesitând un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, expertul medico-legal a stabilit că nu există elemente obiective medico-legale care să sugereze că agravarea stării de sănătate a victimei s-a datorat unor cauze imputabile lui, apreciindu-se că agravarea acestei stări de sănătate (raportat la constatările preliminarii) a fost cauzată de prezența unui hematom muscular restant situat la nivelul plăgii de la nivelul coapsei (vol. I, file 49-52).
Numitul Sici D. Brăinăruț a insistat în efectuarea unei noi expertize medico-legale deoarece nu a fost mulțumit de concluziile actelor medico-legale emise de S.M.L. - jud. Bistrița-Năsăud, dar cererea i-a fost respinsă deoarece în condițiile Noului Cod de procedură penală, noua expertiză medico-legală se dispune numai în două cazuri strict delimitate - când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conținutul și concluziile raportului de expertiză există contradicții, iar aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului - or în cazul de față nu există concluzii contradictorii, constatările preliminarii neavând valoarea concluziilor - dar cum martorii audiați în favoarea inculpaților au invocat faptul că victima s-a expus ulterior externării sale din spital mediului înconjurător, fapt care ar fi putut duce la o infectare a plăgii celei mai grave, la data de 20 mai 2015 s-a dispus un nou supliment la raportul de expertiză medico-legală având următoarele obiective:
1. dacă, raportat la întreaga documentație medicală și medico-legală, inclusiv la Fișa de consultație emisă de Policlinica Nouă SANOVIL nr. 55/08.05.2015 și la cele patru fotografii depuse de numitul Sici D. Brăinăruț, se modifică concluziile raportului de expertiză medico - legală nr. 531/II/a/22/05.04.2015, în caz afirmativ să se precizeze care sunt aspectele noi constatate; totodată se va explica diferența dimensiunilor plăgii, dacă această diferență există, aspect invocat de persoana vătămată;
2. dacă o eventuală agravare a stării de sănătate a persoanei vătămate Sici D. Brainăruț îi este imputabilă acesteia în condițiile în care persoana vătămată s-ar fi expus mediului înconjurător (contact cu mediul ambiant).
Prin Suplimentul nr. 1217/X/2L05.2015 la același raport de expertiză medico-legală s-a precizat că nu se modifică concluziile raportului de expertiză și că în continuare nu există elemente obiective medico-legale care să sugereze că agravarea stării de sănătate a victimei s-a datorat unor cauze imputabile victimei, starea de sănătate s-a agravat din cauza unui hematom muscular restant situat la nivelul plăgii de la nivelul coapsei și că expunerea la mediul ambient în situația în care plaga este pansată și tratată cu antibiotice nu duce, de regula, la suprainfectare (voi. I, file 57-61).
În urma audierii numitului Sici D. Brainăruț ca și a martorilor propuși de acesta a rezultat că atât anterior datei de 26 ianuarie 2015, cât și anterior datei de 3 martie 2015, inculpatul R. M. a transmis amenințări cu producerea de violențe fizice asupra sa, inclusiv cu uciderea, amenințări care au produs o stare de temere persoanei vătămate care de altfel a formulat plângere prealabilă pentru comiterea infracțiunii de amenințare, la data de 13 mai 2015 dosarul numărul 132/P/2015 (număr sub care a fost înregistrat dosarul numărul 129/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud a fost înregistrat la P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud) a fost reunit la prezentul dosar - voi. II, file 1-15). Aceste amenințări au fost confirmate de mai mulți martori.
În cursul urmăririi penale, prin Încheierea penală nr. 12/CC/5.03.2015 a Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a dispus luarea măsurii preventive pentru o perioadă de 30 de zile față de inculpatul R. M. iar ulterior această măsură a fost prelungită succesiv de către judecătorul de drepturi și libertăți, până la data de 3 iunie 2015, inclusiv. (Încheierea penală nr. 32/CC/28.04.2015).
Anterior acestei date, procurorul a sesizat instanța de judecată prin rechizitoriu, cauza înregistrându-se la data de 25.05.2015, sub nr._ 15 pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, situație în care, potrivit disp. art. 348 alin.2 Cod procedură penală, se impune verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive în procedura camerei preliminare.
Procedând conform dispozițiilor legale menționate, cu raportare la prevederile art. 207 Cod procedură penală s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă și în prezent și nu au apărut împrejurări noi care să impună înlocuirea măsurii în discuție.
În consecință, s-a apreciat că în cauză, sunt întrunite cerințele disp. art. 223 alin. 1 Cod procedură penală deoarece, din probele dosarului rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis faptele imputate acestuia.
Pe de altă parte, sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală întrucât tentativa la infracțiunea de omor calificat, pretins comisă de către inculpat este sancționată cu închisoarea mai mare de 5 ani, fiind o infracțiune gravă, îndreptată împotriva vieții și pe baza evaluării gravității faptelor, a circumstanțelor în care se prezumă că au fost comise (într-un loc public, prin folosirea unor obiecte apte să provoace decesul: rangă, cuțit), a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale (inculpatul a fost condamnat anterior tot pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor) și a persoanei inculpatului, care este o persoană înclinată spre violență, care nu își poate gestiona impulsurile de moment, se poate aprecia că privarea de libertate a acestuia este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
În context, este de menționat faptul că în continuare, persistă temerea că, lăsat în libertate, inclusiv în situația luării altei măsuri preventive (chiar și cea a arestării la domiciliu) conflictul dintre părți ar putea reizbucni, în localitate fiind de notorietate neînțelegerile și violențele dintre familiile și aparținătorii părților, iar consecințele acestui conflict ar putea fi chiar mai grave.
Pe de altă parte, instrumentarea cauzei cu inculpatul în stare de libertate ar crea sentimentul de insecuritate în comunitatea locală, imputându-se organelor judiciare că nu reacționează prompt și eficient împotriva persoanelor suspecte ca autori ai unor infracțiuni grave.
În raport de cele sus menționate, se apreciază că, la acest moment procesual, o măsură preventivă mai blândă - arestul domiciliar - este insuficientă, măsura arestului preventiv fiind proporțională cu gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului și necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Așa fiind, solicitarea de înlocuire a măsurii preventive cu una mai puțin drastică este neîntemeiată.
Ca urmare, în baza dispozițiilor legale precizate, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat și s-a menținut această măsură pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 04.06.2015.
Cu ocazia punerii în discuție a măsurii preventive apărarea a invocat, ca o chestiune prealabilă, imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a se pronunța pe chestiunea invocată, motivat de faptul că instanța de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu cu mai puțin de 5 zile înainte de data expirării măsurii preventive, respectiv 29.05.2015.
În susținerea acestei solicitări s-au invocat dispozițiile Deciziei nr. 336/2015 a Curții Constituționale, în interpretarea disp. art. 235 alin. 1 Cod procedură penală, prin care s-a statuat că nedepunerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului, în faza de urmărire penală, cu 5 zile înaintea datei expirării măsurii atrage nulitatea absolută a propunerii.
Chestiunea prealabilă invocată este neîntemeiată astfel încât nu poate fi primită, deoarece sesizarea instanței s-a efectuat în condițiile legii inclusiv sub aspectul pus în discuție, cauza fiind înregistrată la tribunal la data de 25.05.2015 în condițiile în care măsura arestării preventive fusese prelungită până la data de 3.06.2015 inclusiv.
Pe de altă parte însă, decizia invocată analizează constituționalitatea disp. art. 235 alin. 1 Cod procedură penală, text care vizează faza de urmărire penală astfel încât nu este aplicabilă în această speță.
Având în vedere soluția preconizată și văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație inculpatul R. M., solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 207 alin. 5 Cod procedură penală, să se constate faptul că au încetat temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive și nu există rațiuni noi care să justifice menținerea arestării preventive si că se poate dispune o măsura alternativă la detentie.
În motivarea contestatiei inculpatul a arătat, în esenta, că urmărirea penală este finalizată si probațiunea este administrată, astfel că buna desfășurare a procesului penal nu poate fi afectată, că nu există riscul repetării faptelor raportat si că menținerea stării de arest preventiv nu ar face altceva decât să transforme această măsură privativă de libertate într-o modalitate de executare în avans a unei pedepse privative de libertate. A mai arătat că măsura preventivă, prin durată, si-a atins scopul, respectiv buna desfășurare a urmăririi penale.
A mai motivat că, în speță, măsura arestării preventive este una exagerată și nejustificată, cu atât mai mult cu cât există date din care rezulta ca a comis fapta în vadita stare de provocare dat fiind faptul că între familia sa si a victimei exista o stare conflictuală ce dateaza de 30 de ani, că victima i-a răpit fiica pe care a supus-o la numeroase umilinte si acte de violenta.
Procedând la solutionarea contestatiei prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit art.348 C.p.pen. în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive procedând potrivit dispozițiilor art. 207.
Pe de altă parte, conform art. 207 al.6 C.p.pen. în tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu,verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu.
În același sens, art. 207 al. 4 C.p.pen. stabilește că o măsura preventivă poate fi menținută când se constată, fie că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin, fie că există temeiuri noi care justifică o atare măsură preventivă.
În acest context, la acest moment procesual, procedând la analiza măsurii preventive luată față de inculpat sub aspectul legalității și temeiniciei sale, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale în vigoare, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este legală si temeinică, deoarece temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Potrivit art. 223 C.pe.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune contra vietii și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Sunt îndeplinite cerintele textului legal enuntat atunci când în cauza exista probe ca elemente de fapt, care servesc la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea faptuitorului, la cunoasterea împrejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei sau indicii temeinice ca s-a comis o fapta prevazuta de legea penala, adica din datele existente în cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savârsit fapta.
Aceste dispozitii ale legii interne sunt în concordanta cu art.5/1 lit. c CEDO care conditioneaza legalitatea privarii de libertate a unei personae de existenta unor motive verosimile de a banui ca persoana care urmeaza a fi lipsita de libertate a savârsit o infractiune.
În acceptiunea Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin motive verosimile se înteleg date, informatii de natura a convinge un observator obiectiv ca este posibil ca persoana respectiva sa fi savârsit infractiunea respectiva. Aceste date nu trebuie sa aiba aceeasi forta cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana sa fie într-un final acuzata sau trimisa în judecata.
În speță, din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă penală. Desigur, își păstrează în continuare valabilitatea și motivările încheierilor anterioare prin care s-a dispus cu privire la măsura preventivă a arestului, toate acestea argumentând subzistența indiciilor temeinice că inculpatul ar putea fi autorul faptei sesizate. Sub același aspect al subzistenței indiciilor temeinice de vinovăție, vom menționa faptul că marea majoritate a probelor administrate sunt în sine apte a combate în întregime și în mod convingător apărările inculpatului astfel cum au fost formulate pană în acest moment procesual.
Din coroborarea acestor probe rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea de către inculpat a faptei reținute în sarcina sa, constând în aceea căîn data de 01.02.2015 a încercat să suprime viața persoanei vătămate F. S. I. căreia i-a aplicat o lovitură cu un cuțit în zona abdominală cauzându-i o plagă tăiată înțepată penetrantă abdominală cu hemoperitoneu, leziune ce a necesitat pentru vindecare un număr de 18-19 zile de îngrijiri medicale și care a pus în primejdie viața.
Totodată, cerința referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de a cărei comitere este cercetat contestatorul, este îndeplinită.
Referitor la probele certe din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența CEDO, măsura arestării preventive este o măsură excepțională, astfel că luarea, ca și menținerea ei trebuie dispuse doar în cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinii publice este apreciată însă ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea persoanei respective ar tulbura în mod real ordinea publică. Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Sub acest aspect, se constată că, în speță, existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, avându-se în vedere reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori. Prin urmare la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere și date privitoare la fapte, date care în speță, sunt de natură a crea un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, în lipsa luării măsurii arestării preventive.
Din probele administrate în cauză, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică determinat de: natura faptei – tentativa de omor; sfera relațiilor sociale lezate – dreptul la viata si sănătatea altei persoane; circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta – pe fondul consumului de alcool si exagerbarea unor orgolii personale, precum si prin folosirea unor mijloace apte a provoca consecinte extreme (cutit) si scopul invocat, respectiv pretinsa provocare.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acesteia.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, prin buna administrare a probelor în faza de judecată.
Prin prisma acestor împrejurări, se apreciază că lăsarea inculpatului în libertate sau dispunerea unei alte măsuri preventive în acest moment procesual nu este oportună, tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptei neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.
În același timp, lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptelor că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave (în sensul Recomandării R8011 pct. 4 al Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei) sunt cercetate în stare de libertate.
Împrejurările în care a fost comisă fapta presupun fără putință de tăgadă o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, fapta purtând o evidentă atitudine de sfidare a autorității publice, menită să vegheze la ordinea și liniștea publică, autoritate pentru care opinia publică manifestă respect și considerație.
Asa fiind, mentinerea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă, proportională și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se luarea unei alte masuri preventive sau neprivative de libertate.
Pe de altă parte, circumstanțele personale ale inculpatului vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării în fond a cauzei. Sub acest aspect, situatia familiala și conduita în societate a inculpatului nu sunt de natură a determina Curtea să se orienteze, la acest moment procesual, spre luarea unei alte măsuri preventive, mai puțin restrictive. Nici starea de sănătate precară invocată nu este un argument suficient deoarece, atâta timp cât inculpatul a înteles să recurgă la consumul exagerat de alcool, a admis faptul ca starea sănătătii sale îi permite acest exces si, prin urmare, este în măsură să suporte detentia.
Având în vedere complexitatea cauzei, probatoriul administrat, faptul că cercetarea judecătorească nu a fost demarata, se constată că perioada de aproximativ 1 lună de când inculpatul este arestat preventiv (masura a fost luata ca urmare a încheierii penale nr.31/2015 din 18 februarie 2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți în dosarul nr._ a Curtii de Apel Cluj) se circumscrie unui termen rezonabil în raport de natura infracțiunii astfel cum această noțiune este nuanțată de către practica CEDO.
Aprecierea „limitelor rezonabile” ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate, or, în speță, fapta inculpatului, prin natura sa, aduce atingere bunei desfășurări a ordinii sociale și siguranței raporturilor juridice si reclamă menținerea stării de arest preventiv a acestuia.
Toate aceste aspecte coroborate conduc la concluzia că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru a se asigura protecția celorlalți cetățeni în contextul în care infracțiunea pentru care acesta este cercetat este apreciată ca având un grad sporit de pericol public motive pentru care în temeiul art. 425/1 al. 7 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge contestația formulată, iar încheierea atacată se va mentine în totalitate ca fiind legală si temeinică.
Potrivit art. 275 al. 2 C.proc.pen. inculpatul va fi obligat să plătească suma de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul R. M. împotriva încheierii penale 53 din 29.05.2015 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-Năsăud.
Obligă contestatorul să plătească în favoarea statului suma de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea contestației.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 09 iunie 2015.
P., GREFIER,
L. H. L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./15.06.2015
Jud.fond. P. A. D.
| ← Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr.... | Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 804/2015. Curtea... → |
|---|
