Ultrajul (art.257 NCP). Decizia nr. 599/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 599/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 91/336/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 599/A/2015
Ședința publică din 24 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: E. C. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj – a fost reprezentat prin procuror G. V.
S-a luat spre examinare apelul declarat împotriva Sentinței penale nr. 51/11.03.2015 a Judecătoriei V. de Sus, formulat de către inculpatul B. L. V., trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunilor de ,,ultraj”, fapte prev. de art. 257 alin.1 și 4 Cod penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod Penal, prin rechizitoriul din data de 14.01.2015 întocmit în dosarul 2251/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. de Sus.
La apelul nominal, se prezintă inculpatul B. L. V.,, asistat de avocat desemnat din oficiu I. D., cu împuternicire avocațială aflată la dosarul cauzei.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, interpelat fiind, inculpatul B. L. V., arată că stăruie în apelul formulat. Nu dorește să dea declarații în calea de atac a apelului și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Curtea, nemaifiind cereri/excepții de formulat, acordă cuvântul asupra apelului declarat de inculpat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat – avocat I. D. -, susține apelul inculpatului, solicitând ca în temeiul art. 421 pct. 2 lit. „a” C.p.p., admiterea apelului declarat împotriva SP nr. 51/2015 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, desființarea hotărârii atacate și rejudecând, să se pronunțe o nouă hotărâre, prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. și ped. de art. 257 alin. 1 și 4 c. penal rap. la art. 193 alin. 2 C.penal cu aplicarea art. 38 al. 1 C.pen., fapte constând în aceea că la data de 28.12.2014, inculpatul a exercitat acte de violență asupra persoanelor vătămate R. C. și C. I., ambii lucrători de poliție în cadrul Poliției orașului B. aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cauzându-le leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile și respectiv 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Solicită aplicarea unei pedepse minime, iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere. Inculpatul a fost judecat de către prima instanță în procedura simplificată, a beneficiat de reducerea pedepsei prevăzută de lege, însă instanța a apreciat potrivită modalitatea de executare, detenția. Inculpatul a avut o atitudine de cooperare, a recunoscut, a regretat, și-a cerut scuze față de părțile civile, astfel că având în vedere că până în prezent este de patru luni în arest, apreciază că această perioadă a fost în măsură să-l determine să conștientizeze gravitatea faptelor sale. Solicită acordarea onorariului din fondul MJ.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. „b” C.p.p., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare. Astfel, inculpatul a fost condamnat în procedura simplificată, la câte șase luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, cu două persoane vătămate, cărora le-a cauzat leziuni corporale, sub 20 de zile. Inculpatul a recunoscut, fiind condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare cu privare de libertate.
De reținut, că inculpatul a fost arestat în luna decembrie 2014, se află în executarea pedepsei de cca. 4 luni de zile. Opinează că dacă i s-ar admite calea de atac a apelului și i s-ar aplica pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere, inculpatului i s-ar îngreuna situația în propria cale de atac, întrucât pedeapsa sub supraveghere poate fi stabilită pe un termen de încercare cuprins între 2 și 4 ani. Or, inculpatul se poate libera condiționat într-un interval scurt de timp, întrucât a executat jumătate din pedeapsa aplicată.
Inculpatul B. L. V., în ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului formulat. Consideră că perioada deja executată i-a fost suficientă pentru a se îndrepta. Arată că în perioada minoratului a mai avut o condamnare pentru comiterea unei infracțiuni de distrugere.
CURTEA :
Prin sentința penală nr. 51 din 11 martie 2015 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei V. de Sus, a fost condamnat inculpatul B. L. V., fiul lui V. și Nița, născut la 18.08.1995 în B., județul Maramureș, CNP_, cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale, domiciliat în oraș Sânnicolau M., ., județul T. și fără forme legale în B., ., județul Maramureș, în prezent aflat în arest preventiv în P. G.,
-pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev și ped de art 257 alin 1 și 4 C.pen rap la art 193 alin 2 C.pen cu aplicarea art 374 alin 4 și 396 alin 10 C.pr.pen, la 6 (șase) luni închisoare (parte vătămată R. C.);
-pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev și ped de art 257 alin 1 și 4 C.pen rap la art 193 alin 2 C.pen și cu aplicarea art 38 alin 1 C.pen și art 374 alin 4 și 396 alin 10 C.pr.pen, la 6 (șase) luni închisoare (parte vătămată C. I.);
În baza art 38 alin 1 și 39 alin 1 lit *b* C.pen, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art 72 C.pen, s-a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 28 decembrie 2014 și până la zi.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a constatat că părțile vătămate R. C. și C. I. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art 112 alin 1 lit *b* C.pen, s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit tip briceag depozitat în Camera de corpuri delicte a Poliției orașului V. de Sus conform Dovezii . nr 3523 din 14.01.2015.
În baza art 274 C.pr.pen, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul avocațial din oficiu în sumă de 200 lei pentru avocat T. V. rămâne în sarcina statului și se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în data de 28.12.2014 ora 11:18 Poliția orașului B. a fost sesizată prin SNUAU *112* de martorul D. G. cu privire la producerea unui accident de circulație pe . din B. în sensul că un autovehicul marca *BMW* înmatriculat în Germania a acroșat două autovehicule parcate în zona Spitalului de Recuperare B. iar conducătorul auto a părăsit locul accidentului.
La fața locului s-a deplasat un echipaj format din partea vătămată C. I. și martorul T. N.. Constatând că cele sesizate se confirmă ( f.54-60 d.u.p.) cei doi lucrători de poliție au raportat prin dispeceratul unității cele stabilite și au demarat activități de căutare a autovehiculului, găsindu-l abandonat pe .-47 d.u.p.). Observând că acesta prezintă avarii în zona frontală și nu se află nicio persoană în apropiere, cei doi au procedat la asigurarea și conservarea perimetrului până la sosirea echipei operative.
În momentele imediat următoare, echipajul format din partea vătămată R. C. din cadrul Compartimentului Poliției Rutiere B. și martorul A. F. din cadrul Compartimentului Criminalistic s-au deplasat la fața locului. Inculpatul B. L.-V. se afla deja acolo și discuta cu martorii D. G. și R. N., proprietarii mașinilor avariate, afirmând că *a fost trimis* de conducătorul auto care a provocat accidentul să se împace cu privire la pagubele cauzate.
Partea vătămată R. C. i-a solicitat inculpatului date cu privire la identitatea persoanei care a condus autovehiculul precum și să prezinte actul său de identitate.
Inculpatul a refuzat să comunice aceste date, a devenit recalcitrant și având în mână o bară metalică, a amenințat cu acte de violență pe partea vătămată dacă se apropie de el.
În acest context, partea vătămată R. C. a solicitat sprijin echipajului format din martorul T. N. și partea vătămată C. I. în vederea conducerii forțate a inculpatului la sediul Poliției B.. Scopul urmărit de agenții de poliție a fost acela de a identifica conducătorul auto care a provocat accidentul de circulație și de a-l sancționa pe inculpat contravențional pentru atitudinea sa ireverențioasă.
Fiind invitat să-i însoțească la sediul unității de poliție, inculpatul a refuzat și le-a adresat cuvinte injurioase. Părțile vătămate R. C. și C. I. precum și martorul T. N. l-au prins de brațe și au încercat să-l conducă la mașina de serviciu. Inculpatul s-a zbătut încercând să scape și a scos din buzunar un cuțit tip briceag în poziția închis. Martorul T. N. a sesizat manevrele inculpatului și i-a luat cuțitul. În timp ce-l înmâna martorului A. F., și el lucrător de poliție care a filmat și înregistrat video incidentul, inculpatul a scos un spray iritant –lacrimogen și a pulverizat înspre partea vătămată C. I. în zona abdominală și înspre partea vătămată R. C. în zona feței. Având în vedere că partea vătămată R. C. a fost sprayată de la circa 30 cm, substanța pulverizată l-a afectat în așa măsură încât acesta a devenit inapt de a mai face ceva.
Martorii A. F. și T. N. precum și partea vătămată C. I. au continuat acțiunea de imobilizare a inculpatului și au încercat să-l conducă la mașina de serviciu. Inculpatul a devenit și mai recalcitrant și când a ajuns în dreptul mașinii s-a proptit cu picioarele în caroserie după care l-a mușcat de antebrațul stâng pe partea vătămată C. I., l-a lovit cu pumnul și l-a proiectat la sol.
Ambii lucrători de poliție au avut nevoie de îngrijiri medicale deplasându-se la Spitalul de Recuperare B..
Conform certificatului medico-legal nr. 746/29.12.2014 emis de Cabinetul Medico-Legal Sighetu Marmației partea vătămată R. C. a suferit în regiunea hemifaciesului stâng și latero – cervical stâng arsuri de gr I/II pe suprafețe cuprinse între 8/6 și 6/6 cm cu extinsă zonă hemoragică subconjunctivală ambii ochi, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale ( f. 11 și17-18 d.u.p.).
De asemenea, conform certificatului medico-legal nr. 747/29.12.2014, partea vătămată C. I. a prezentat echimoză periorbitală stânga pe o suprafață de 8/6 cm și cu o lică zonă hemoragică subconjunctivală ochi stâng, în 1/3 inferior antebraț stâng, soluție de continuitate a tegumentelor cu margini anfractoase în formă de *L* întors cu laturile de 2/2 cm nesuturată chirurgical iar în regiunile rotuliene ambii genunchi și 1/3 superior gambă dreaptă, excoriații acoperite cu crustă brun-roșietice pe suprafețe cuprinse între 6/4 și 4/4 cm.
Leziunile s-au produs prin lovire activă, posibil pumn, mușcare și lovire de planuri dure în cădere, necesitând spre vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale ( f.22).
Instanța a mai reținut că la momentul efectuării activităților polițienești premergătoare agresiunilor exercitate de inculpat asupra lor, persoanele vătămate erau în exercitarea atribuțiilor de serviciu conform planificării întocmite de conducerea unității de poliție ( filele 75-79 d.u.p.), erau îmbrăcate cu uniforma de serviciu cu însemnele instituției și au acționat în scopul îndeplinirii atribuțiilor specifice funcției prevăzute în fișa postului, respectiv art. 26 al. 1 pct. 1,2,8 și 10, art. 31 al. 1 lit. a și b din Legea 218/2001 republicată privind organizarea și funcționarea Poliției Române.
Ambele au depus plângeri penale însă nu au înțeles să se constituie părți civile în cauză, asumându-și riscurile profesiei lor.
În drept instanța de fond a considerat că faptele inculpatului constituie infracțiunile de ultraj, prev. și ped. de art. 257 al. 1 și 4 c.pen. rap. la art. 193 al. 2 c.pen. cu aplicarea art. 38 al. 1 c.pen și a aplicat pedepsele menționate în dispozitivul expus anterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B. L. V..
Inculpatul a criticat sentința pe motiv că se impunea aplicarea unei pedepse minime, cu suspendarea sub supraveghere a executării, fiindcă a avut o atitudine de cooperare, a recunoscut și a cerut scuze părții civile, conștientizând gravitatea faptelor.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a stabilit starea de fapt reținută în actul de sesizare, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a recunoașterii în totalitate de către apelant a faptelor reținute în sarcina sa (f.34).
În esență, s-a reținut că în 28 decembrie 2014 a exercitat acte de violență asupra a doi lucrători de poliție din cadrul Poliției Orașului B., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cauzându-le leziuni traumatice, a căror gravitate a fost evaluată prin 12-14 zile, respectiv 8-9 zile, de îngrijiri medicale.
În mod legal prima instanță a efectuat încadrarea juridică în două infracțiuni de ultraj, aflate în concurs real, prev. și ped. de art. 257 alin.1 și 4 CP raportat la art. 193 alin.2 CP.
La individualizarea celor două pedepse de câte 6 luni închisoare, contrar susținerilor apelantului, s-au avut în vedere toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 CP, fiind stabilit și sporul obligatoriu de 2 luni închisoare atras de existența concursului.
În mod just nu a fost primită solicitarea inculpatului de a-i fi suspendată sub supraveghere executarea pedepsei, fiindcă a mai fost condamnat definitiv și, în plus, împotriva acestuia s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată în cursul anului 2015 pentru mai multe infracțiuni.
Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, nu poate fi dispusă fiindcă acesta a mai fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prin sentința penală nr. 17/21.01.2013 al Judecătoriei V. de Sus, definitivă prin nerecurare la 5 februarie 2013 (f.101), iar faptele sale îndreptate asupra agenților de poliție nu pot susține, conform art. 91 alin.1 lit.d CP că aplicarea pedepsei este suficientă fără executarea acesteia.
Susținerea apelantului că se impunea aplicarea unei pedepse minime, nu poate fi primită deoarece în concret i s-a aplicat pedeapsa minimă legală de 6 luni, iar sporul aplicat era obligatoriu datorită dispozițiilor legale privind sancționarea concursului de infracțiuni.
La examinarea cauzei nu au fost constatate aspecte de nelegalitate sau de netemeinicie ce pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță.
Așa fiind, în baza art. 421 pct.1 lit.b CPP va respinge ca nefondat apelul inculpatului.
În temeiul art. 422 CPP va deduce din pedeapsă durata arestării preventive la zi.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 CPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza disp. art. 421 pct. 1 lit. „b” C.p.p., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. L. V., deținut în P. G., împotriva sentinței penale nr. 51/11.03.2015 a Judecătoriei V. de Sus.
Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive din 28.12.2014 la zi.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C. ILIEȘVALENTIN C.
GREFIER
E. C. B.
Red. C.V./M.N.
4 ex./29.04.2015
Jud.fond.-M. Șimon
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 586/2015. Curtea de... | Vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP). Decizia nr.... → |
|---|
