Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 547/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 547/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 2081/190/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.547/A/2015

Ședința publică din 17 aprilie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: E. B., judecător

JUDECĂTOR: C. I.

GREFIER: D. S.

P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: C. O. T.

S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul M. L. împotriva sentinței penale nr.268 din 02 februarie 2015 a Judecătoriei Bistrița, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud nr. 1098/P/2012 pentru comiterea, în concurs real, a două infracțiuni de lovire, prev. de art. 180 al. (2) VCP și de art. 180 al. (1) VCP, cu aplicarea art. 33 lit. a VCP.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.Z. Zoran, din Baroul Bistrița-Năsăud și partea civilă V. Ș., lipsă fiind partea civilă R. T..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a procedat la identificarea inculpatului, acesta legitimându-se cu C.I. ._, eliberat de SPCLEP Bistrița la 12.06.2002, având CNP_ și dom.în ..411 jud.Bistrița-Năsăud.

Întrebat fiind, inculpatul arată că dorește să dea o declarație în fața instanței de control judiciar, astfel că s-a procedat la ascultarea inculpatului, declarația fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosar.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună în principal achitarea de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea de lovire, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, sau achitarea în temeiul art.18¹ C.pen., faptei lipsindu-i pericolul necesar pentru a fi considerată infracțiune.

În subsidiar, solicită reducerea pedepsei sau aplicarea unei pedepse cu amenda.

În susținerea apelului s-a arătat că instanța de fond și-a motivat soluția în mare parte doar pe declarația celor două părți vătămate și a soției unuia dintre ei, înlăturând fără just temei declarațiile martorilor M. L. T. - fiul inculpatului și M. M. - soția inculpatului, care au arătat că nu au aplicat niciun fel de lovituri părților vătămate ci, au încercat să le oprească să nu distrugă gardul după ce în prealabil a încercat să obțină concursul organelor de poliție.

Astfel, inculpatul susține că în prezența fiului său și a soției a încercat să le oprească pe cele două părți vătămate atunci când au acționat asupra gardului de lângă proprietatea sa, însă acestea au devenit violente, au sărit la bătaie, au început să îi înjure și să îi amenințe, ridicând chiar un topor asupra lor.

S-au avut în vedere declarațiile unor martori care sunt subiective, fiind date de persoane care se află în relații de dușmănie cu inculpatul. Referitor la planșele foto depuse de partea civilă R., se pot observa simple zgârieturi, ori dacă acesta a fost lovit cu un obiect metalic, nu trebuia să existe doar zgârieturi.

Cu privire la certificatul medico-legal întocmit în cauză și raportul de expertiză efectuat ulterior, s-a arătat că nu probează decât existența leziunilor și nu se coroborează cu alte probe care să confirme cele susținute de părțile vătămate.

Dacă se va reține că faptele există sau au fost săvârșite de către inculpat, s-a solicitat a se aprecia că nu prezintă gradul social al unei infracțiuni, având în vedere împrejurările în care au fost săvârșite, respectiv amenințări și provocare din partea persoanelor vătămate, depășirea legitimei apărări, scopul urmărit, urmarea produsă precum și conduita inculpatului, vârsta acestuia și lipsa antecedentelor penale.

Pedeapsa aplicată este prea severă raportat la elementele dosarului și nu s-au avut în vedere circumstanțele atenuante prev.de art.73 lit.a și b și art.74 alin.1 lit.a și c C.pen.din 1969.

Partea civilă V. Ș. lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză, cu mențiunea că este mulțumit de sentința instanței de fond.

Reprezentanta Parchetului apreciază admisibil apelul declarat de inculpat în privința reducerii pedepselor aplicate acestuia, având în vedere împrejurările cauzei și vârsta inculpatului.

În mod corect instanța de fond a analizat întregul material probator de la dosar, stabilind că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului există în privința ambelor părți vătămate, astfel că pronunțarea unei soluții de achitare este exclusă. Certificatul medico-legal depus la dosar de părțile vătămate atestă cu certitudine existența leziunilor traumatice care s-au produs prin lovire. Prin completarea la raportul de expertiză au fost lămurite apărările formulate de inculpat. În mod corect nu s-a reținut legitima apărare sau starea de necesitate, nefiind îndeplinite condițiile pentru reținerea acestora.

Apărătorul inculpatului susține că certificatul medico-legal și raportul de expertiză nu constituie o probă de vinovăție. Ele certifică existența unor leziuni, dar nu a vinovăției, pentru că nu identifică cine este făptuitorul. Nu se motivează dacă acele leziuni se puteau produce și prin demontarea gardului care avea sârmă ghimpată.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și achitarea sa deoarece nu este vinovat, nu a comis faptele care i se rețin în sarcină.

CURTEA

Deliberând reține că,

Prin sentința penală nr.268 din 02.02.2015 a Judecătoriei Bistrița, a fost condamnat inculpatul M. L., fiul lui I. și M., născut la data de 27.02.1942 în Mureșenii Bârgăului, jud. Bistrița-Năsăud, cetățean român, studii 12 clase, pensionar, căsătorit, cu domiciliul în com. Tiha Bârgăului, .. 411, jud. Bistrița-Năsăud, fără antecedente penale, CNP_, la următoarele pedepse:

- 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 VCP, cu aplic. art. 5 CP (în dauna persoanei vătămate R. T.);

- 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 VCP, cu aplic. art. 5 CP (în dauna persoanei vătămate V. Ș.).

În baza art. 33 lit. a VCP s-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs real, iar în temeiul art. 34 alin. 1 lit. b VCP s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: - 8 luni închisoare.

În baza art. 81 VCP s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, potrivit art. 82 VCP. S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 VCP.

În baza art. 71 VCP s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b VCP, iar în temeiul art. 71 alin. 5 VCP suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei daune morale în favoarea persoanei vătămate R. T. și a sumei de 1.000 lei daune morale în favoarea persoanei vătămate V. Ș..

În baza art. 276 alin. 1 CPP obligă inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea persoanei vătămate R. T. și a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea persoanei vătămate V. Ș., reprezentând onorarii avocațiale.

În baza art. 274 CPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud nr. 1098/P/2012, înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr._, a fost trimis în judecată inculpatul M. L. pentru comiterea, în concurs real, a două infracțiuni de lovire, prev. de art. 180 al. (2) VCP și de art. 180 al. (1) VCP, cu aplicarea art. 33 lit. a VCP, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 21.07.2012, în jurul orelor 09,00, i-a aplicat o palmă în zona capului persoanei vătămate V. Ș., între cei doi intervenind persoana vătămată R. T. care, de asemenea a fost lovită de inculpat cu un obiect metalic peste brațul stâng și claviculă, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Persoanele vătămate R. T. și V. Ș. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de câte 5.000 lei fiecare cu titlu de daune morale.

Audiat fiind, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată, inculpatul M. L. a negat comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, recunoscând doar că l-a împins pe V. Ș., după ce acesta l-ar fi înjurat, dar că nu a aplicat nici o lovitură persoanei vătămate R. T..

Analizând actele și lucrările de la dosar, respectiv cele ale dosarului nr. 1098/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, coroborate cu declarațiile inculpatului și ale persoanelor vătămate, precum și cu cele ale cu declarațiile martorilor C. N. (f.67), R. V. (f.65), M. M. (f.74) și M. L. jr. (f.96), precum și cu Raportul de expertiză medico-legală nr. 248/II/a/11 din 25.03.2014 și cu Completarea la acest raport din data de 20.01.2015, instanța a reținut, în fapt, următoarele:

În dimineața zilei de 21 iulie 2012 persoana vătămată V. Ș. le-a solicitat numiților C. N. și R. T. să-1 ajute la demontarea unui gard amplasat între terenul proprietatea sa și terenul inculpatului, fonduri agricole situate în localitatea Mureșenii-Bîrgăului. Cele două persoane au fost de acord și au început să demonteze gardul confecționat din material lemnos.

În timp ce desfășurau activitatea mai sus-menționată, cele trei persoane au fost surprinse de către inculpatul M. L., care s-a deplasat la acestea, a început să se certe cu ele și, cum cearta s-a întețit, a lovit-o cu palma peste cap pe persoana vătămată V. Ș..

Persoana vătămată R. T. a intervenit în apărarea lui V. Ș., dar cu toate că nu 1-a lovit pe inculpat, acesta a lovit-o pe partea vătămată cu un obiect metalic, de mai multe ori, în zona claviculei stângi, precum și în mâna stângă.

Scandalul a fost aplanat prin intervenția fiului inculpatului, a martorului M. L. T., care a apelat telefonic serviciul „112".

La fața locului a sosit un echipaj de poliție, care a procedat la întocmirea unor acte referitoare la starea conflictuală ce a avut loc, acte aflate la filele 46-52.

Persoana vătămată R. T. a fost examinată de medicul legist și prin certificatul medico-legal nr. 1835/I/a/5o7/din 23.07.2012, emis de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud, s-a concluzionat că aceasta prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce la data de 21.07.2012 prin lovire cu corp dur, leziunile necesitând spre vindecare un nr. de 11-12 zile de îngrijiri medicale (fila 5).

Audiat fiind, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, inculpatul M. L. a negat comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, recunoscând doar că l-a împins pe V. Ș., după ce acesta l-ar fi înjurat, dar că nu a aplicat nici o lovitură persoanei vătămate R. T. (f.26-29 și 60).

Declarațiile acestuia sunt infirmate însă de probele administrate în cauză, respectiv de declarațiile persoanelor vătămate, ale martorilor C. N. și R. V., precum și de rapoartele medico-legale întocmite în cauză.

Inculpatul a încercat să-și dovedească nevinovăția cu membrii familiei sale, respectiv soția și fiul, care au susținut că M. L. nu a aplicat lovituri victimelor, dar aceste declarații sunt nesincere, subiective și infirmate de celelalte probe administrate.

Astfel, ambele persoane vătămate (R. T. și V. Ș.) au relatat aceeași stare de fapt, susținută și de martorii C. N. și R. V., respectiv că în dimineața zilei de 21.07.2012, în timp ce lucrau la demontarea unui gard amplasat între proprietatea inculpatului și cea a persoanei vătămate V. Ș., la fața locului a sosit inculpatul, însoțit de soția sa M. M. și de fiul lor M. L. T..

Între părțile prezente au început să se poarte anumite discuții contradictorii legate de activitatea desfășurată, care au degenerat, astfel că, în timp ce M. L., care avea în mână o bucată metalică (levier, cheie de mașină, țeavă – nu s-a stabilit exact ce anume era) și care îi reproșa lui V. Ș. că-i demontează gardul, i-a aplicat acestuia o lovitură cu palma în zona capului, urmare căreia i-a căzut pălăria.

Văzând acest lucru, pentru ca incidentul să nu ia amploare, între cei doi a intervenit p.v. R. T.. Enervat de această intervenție, inculpatul a început să-i aplice acesteia mai multe lovituri cu acea bucată metalică, peste brațul stâng, în zona claviculei stângi, peste spate și piept.

. a fost stopată prin intervenția martorei R. V. și a soției și fiului inculpatului, acesta din urmă fiind și cel care a apelat serviciul 112, astfel că la fața locului s-au prezentat organele de poliție, care și-au îndeplinit atribuțiile legale.

În cauză au fot audiați, în calitate de martori, și soția și fiului inculpatului, respectiv M. M. și M. L. T., care au încercat să dovedească nevinovăția acestuia, dar declarațiile lor, catalogate de instanță ca fiind subiective și necorespunzătoare cu realitatea, sunt contrazise atât de cele ale persoanelor vătămate și ale martorilor oculari C. N. și R. V., cât și de actele medicale aflate la dosar, respectiv Certificatul medico-legal nr. 1835/I/a/5o7/din 23.07.2012, Raportul de expertiză medico-legală nr. 248/II/a/11 din 25.03.2014 și Completarea la acest raport din data de 20.01.2015, toate emise de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud.

Mai mult decât atât, analizând toate depozițiile de la dosar, s-a constatat că martora M. M. a fost în totalitate nesinceră, nu doar în ceea ce privește faptele comise de soțul său, ci și în privința momentului în care ea s-a aflat la fața locului. Astfel, în declarația de la fila 36, dată în ziua de 23.10.2012, aceasta relatează că „soțul meu l-a sunat pe fiul nostru, care a venit din Colibița, iar toți trei ne-am deplasat pe terenul nostru, unde soțul meu i-a întrebat pe cei aflați…”. După ce a avut loc cearta, fără ca inculpatul să comită acte de violență fizică asupra persoanelor vătămate, „fiul meu a apelat serviciul 112, la fața locului sosind un echipaj de poliție”.

În declarația dată în fața instanței –fila 74- aceasta a „inversat” puțin ordinea evenimentelor, tocmai pentru a nu fi nevoită să declare realitatea, spunând că „în prezența mea soțul meu nu i-a lovit pe cei doi, însă mi-a spus că l-a împins pe V.”. Astfel, martora a încercat să acrediteze ideea că ea personal nu a fost prezentă la conflict, ajungând împreună cu poliția doar după finalizarea acestuia, astfel că „nu am văzut ca soțul meu să lovească părțile civile”. Aceasta a mai precizat că, după ce l-au sunat pe fiul lor, acesta „a venit la noi și a apelat serviciul 112. Între timp, soțul și fiul meu s-au deplasat la terenul în discuție, ulterior ajungând și eu deodată cu organele de poliție”.

A fost real faptul că între cele două declarații date de martoră a trecut o perioadă de timp considerabilă, dar, având în vedere că aceeași perioadă a trecut pentru toți participanții la incident, iar aceștia nu și-au schimbat depozițiile, se constată că această martoră a dat dovadă de nesinceritate, fiind interesată să-și apere soțul.

Martorul M. L. T., ca, de altfel și ceilalți martori, dar și părțile, au declarat că familia M. a sosit singură la locul incidentului, iar organele de poliție au venit ulterior, după finalizarea agresiunii și după ce fiul inculpatului i-a apelat prin serviciul de urgență.

Ca atare, soția inculpatului a fost prezentă de la început și a asistat la tot incidentul, ea fiind și una dintre persoanele care l-au oprit pe M. L. din acțiunea de agresare a lui R. T..

În consecință, declarația acesteia, dar și a fiului său au fost înlăturate de către instanță, deoarece nu sunt conforme cu realitatea, fiind contrazise de celelalte probe administrate.

Astfel cum s-a precizat anterior, declarațiile persoanelor vătămate R. T. și V. Ș. sunt susținute de cele ale martorilor C. N. și R. V., dar și de actele medicale aflate la dosar, respectiv Certificatul medico-legal nr. 1835/I/a/5o7/din 23.07.2012, Raportul de expertiză medico-legală nr. 248/II/a/11 din 25.03.2014 și Completarea la acest raport din data de 20.01.2015, toate emise de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud.

Conform Certificatului medico-legal nr. 1835/I/a/5o7/din 23.07.2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud, numitul R. T. prezintă:

„1. Clavicular stg., echimoză violacee de 10/4 cm, cu 2 plăgi contuze superficiale de 5/0,7 cm fiecare și 5 excoriații de 0,5/03 cm fiecare.

2. Gâtul mâinii stângi este moderat tumefiat, sensibil la palpare și la mișcările de rotație.

3. Pe fața laterală a brațului stâng, în 1/3 superioară, excoriație discontinuă de 3/1 cm.

În concluzie, s-a stabilit că acesta prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, care pot data din 21.07.2012 și care necesită pentru vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale” (f.5).

La solicitarea inculpatului, prin apărătorul său, instanța a încuviințat efectuarea unui Raport de expertiză medico-legală de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud, nr. 248/II/a/11 din 25.03.2014, în care s-a răspuns la obiectivele stabilite, concluziile confirmând cele descrise în Certificatul medico-legal, stabilindu-se că leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp dur (de ex. un obiect metalic sau pumn, picior, etc), că necesită același număr de zile de îngrijiri medicale, că au putut fi produse la data de 21.07.2012.

Printre obiectivele propuse de inculpat a fost și acela de a se stabili dacă se poate exclude cu certitudine posibilitatea ca leziunile să fie anterioare incidentului din data de 21.07.2012, deoarece s-a încercat a se acredita ideea că aceste leziuni au fort produse cu ocazia demontării gardului și nicidecum ca urmare a loviturilor primite de la inculpat.

Medicul legist a conchis „că nu există elemente medicale și/sau medico-legale din care să reiasă că leziunile traumatice au fost produse anterior incidentului din 21.07.2012” (f.83).

Considerând că nu s-a răspuns la acest din urmă obiectiv, inculpatul a solicitat o completare la raportul de expertiză, prin care să se stabilească dacă leziunile suferite de persoana vătămată pot fi anterioare incidentului și s-ar fi putut produce cu ocazia efortului depus la demontarea gardului, cerere care i-a fost încuviințată de instanță.

Prin Completarea la raportul de expertiză întocmit în cauză, nr. 2310/X/20.01.2015, medicul legist a concluzionat că „nu există elemente științifice medico-legale certe, care să ne conducă către un mecanism de producere a leziunilor suferite de partea vătămată și constatate cu ocazia examenului obiectiv medico-legal, prin ocazia efortului depus pentru demontarea gardului din lemn cu sârmă ghimpată, iar împrejurările de producere urmând a fi stabilite de către organele de anchetă judiciară” (f.95).

Ca atare, prin actele medicale întocmite de medicul specialist, s-a stabilit cu certitudine că leziunile se datorează exclusiv loviturilor aplicate cu un corp dur și nicidecum cu ocazia efortului depus la demontarea gardului, aspecte care, de altfel, au fost probate și cu declarațiile existente la dosar.

Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, a rezultat cu certitudine comiterea de către inculpatul M. L. a celor două infracțiuni de lovire în dauna persoanelor vătămate R. T. și V. Ș..

În privința persoanei vătămate V. Ș. ne aflăm în prezența formei simple a infracțiunii de lovire, dar în ceea ce-l privește pe R. T. este vorba de forma agravată a infracțiunii, deoarece rezultatul produs este mai grav. Fapta asupra acestuia a cauzat consecințe vătămătoare mai grave, care constituie circumstanța agravantă a infracțiunii și anume o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 zile (în speță, 11-12 zile).

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunilor de lovire instanța a constatat că inculpatul a comis actele de violență cu intenție directă, acesta prevăzând rezultatele faptelor sale și urmărind totodată producerea lor. Intenția directă constă, deci, în prevederea sau reprezentarea urmării periculoase a acțiunii comise de inculpat, pe care o consideră ca certă, inevitabilă și pe care o urmărește (dorește).

Având în vedere comiterea cu intenție a infracțiunilor de lovire, asupra a două persoane vătămate, reliefează gradul sporit de pericol social al inculpatului, care impune tragerea sa la răspundere penală și materială.

Starea de fapt sus expusă în actul de sesizare și însușită de instanță a rezultat din următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală: plângeri prealabile și proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare - file 4,13,14; certificat medico-legal și fotografii depuse de partea vătămată R. T. - file 5-12; declarații ale părților vătămate - file 17-25; declarațiile inculpatului -file 27-29; declarațiile martorilor - file 3o-39.

În drept:

Fapta inculpatului M. L., care la data de 21.07. 2012 a aplicat lovituri persoanei vătămate R. T., aceasta suferind leziuni corporale traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 11-12 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 VCP, pentru care instanța îl va condamna la pedeapsa de 8 luni închisoare, făcând aplic. art. 5 CP.

Fapta aceluiași inculpat, care la data de 21.07. 2012 a aplicat lovituri persoanei vătămate V. Ș., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 VCP, pentru care instanța îl va condamna la pedeapsa de 3 luni închisoare, făcând aplic. art. 5 CP.

La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, circumstanțele în care s-au comis faptele, iar pe de altă parte, persoana inculpatului, acesta aflându-se pentru prima dată sub incidența legii penale, dar nerecunoscând comiterea infracțiunilor.

În baza art. 33 lit. a VCP s-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs real, iar în temeiul art. 34 alin. 1 lit. b VCP s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 luni închisoare.

În baza art. 81 alin. 2 VCP, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit conform art. 82 VCP.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în ceea ce privește pedeapsa aplicată și natura infracțiunii, persoana inculpatului și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

S-a atras acestuia atenția asupra dispozițiilor art. 83 VCP, a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Instanța a apreciat că, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, se impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b VCP. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 71 VCP, instanța va dispune, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării de către inculpat exclusiv a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit. b VCP, pe perioada executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. 5 VCP instanța a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Latura civilă:

Urmare acțiunii violente exercitate de inculpat, ambele persoane vătămate au suferit vătămări ale integrității fizice, în cazul numitului R. T. acestea au fost mai grave și au fost evidențiate printr-un certificat medico-legal.

Prin vătămare se înțelege vătămarea integrității corporale, care constă în orice atingere adusă integrității anatomo-morfologice a corpului omenesc sau înfățișării obișnuite a acestuia.

Raportat la suferințele produse, persoanele vătămate R. T. și V. Ș. au înțeles să se constituit părți civile în cauză cu suma de câte 5.000 lei fiecare cu titlu de daune morale, fără a solicita și despăgubiri materiale.

Constatând îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de Codul civil, instanța îl va obliga pe inculpat la plata despăgubirilor civile solicitate de persoanele vătămate.

Potrivit disp. art.19 alin.5 C.proc.pen., „repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile”, text care trebuie coroborat cu dispozițiile art. 1357 C.civ., conform cărora „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.”

Potrivit art. 1385 C.civ., „prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat.”

Conform disp. art. 1386 C.civ. „repararea prejudiciului se face… prin plata unei despăgubiri…”

Față de probatoriul administrat, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul moral produs părților civile, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția inculpatului M. L..

Astfel, instanța a admis în parte acțiunile civile formulată de persoanele vătămate R. T. și V. Ș. și, în consecință, în baza art. 19 alin. 2 și 5 art. 25 CPP rap. la art. 1357 C.civil îl va obliga pe inculpat să plătească suma de 3.000 lei daune morale în favoarea persoanei vătămate R. T. și suma de 1.000 lei daune morale în favoarea persoanei vătămate V. Ș..

Prin fapta de vătămare corporală din culpă s-a adus atingere drepturilor personal nepatrimoniale ale victimei, întrucât acesteia i-au fost produse suferințe fizice și psihice, deduse din natura leziunilor traumatice, care afectează negativ starea acesteia.

La stabilirea cuantumului daunelor morale ce urmează a fi acordate, instanța a avut în vedere importanța valorii sociale ocrotită de legea penală căreia i s-a adus atingere prin fapta comisă de inculpat - integritatea corporală - dimensiunea durerilor de ordin fizic suportate de către partea civilă, dar instanța va ține seama și de intensitatea suferințelor psihice suferite.

Atât în practică, cât și în literatura de specialitate s-a apreciat că prejudiciul moral este greu de cuantificat, neexistând criterii, norme clare, în acest sens trebuie avute în vedere toate urmările evidențiate de certificatul medico-legal eliberat de SML Bistrița-Năsăud.

Totodată, cuantumul daunelor morale, pe cât posibil, trebuie să asigure o compensare bănească a tuturor suferințelor fizice și psihice suportate de părțile civile, dar nu poate constituie o modalitate de îmbogățire a acestora, astfel încât față de suma de 5.000 lei solicitată, instanța apreciază că obligarea inculpatului la daune morale în valoare de 3.000 lei pentru R. T. și 1.000 lei pentru V. Ș. este suficientă. Raportat la . exercitată asupra p.v. R. (loviri repetate cu un obiect metalic), care a determinat leziuni vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale și la palma primită de p.v. V. Ș., instanța nu poate acorda aceleași despăgubiri pentru ambele persoane vătămate, suma trebuind a fi diferențiată în funcție de suferințele fiecăreia.

Suma solicitată a fost una modică și nu reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, aceasta având caracter compensatoriu pentru o suferință certă, care îi dă dreptul părții vătămate la repararea prejudiciului suferit, prin acordarea de daune morale.

Doctrina modernă, prin orientările ei, nu contestă faptul că daunele morale pot fi reparate prin mijloace bănești. Aceasta recunoaște că banii nu pot suprima o suferință fizică, nu pot stinge o durere, însă s-a arătat că, dacă se are în vedere o reparație, nu atât în sensul tradițional al repunerii în situația anterioară, care nu este cu putință, ci în sensul unei compensații, o sumă de bani ce poate permite părții prejudiciate o cât de mică alinare în condiții de viață ceva mai confortabile.

Conform recomandărilor și directivelor Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța sesizată cu repararea prejudiciului nepatrimonial are dificila misiune de a fixa o sumă necesară nu atât pentru a repune partea civilă într-o situație similară cu cea avută anterior, cât a-i procura satisfacții de ordin moral, susceptibile a înlocui valoarea de care a fost privată.

De asemenea, trebuie avut în vedere că instituția daunelor morale trebuie să urmeze cursul realităților economice și sociale. În cazul de față se impune să ne raportăm, prin paralelism, la domeniul asigurărilor, la faptul că legislația din România s-a alineat la cea europeană. Astfel limitele de despăgubire au fost stabilite la nivelul celor din Uniunea Europeană.

În baza art. 276 alin. 1 CPP instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea persoanei vătămate R. T. și a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea persoanei vătămate V. Ș., reprezentând onorarii avocațiale, conform chitanțelor anexate (f.98-99).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M. L. solicitând achitarea sa de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea de lovire, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăția sa, sau achitarea în temeiul art.18¹ C.pen., faptei lipsindu-i pericolul necesar pentru a fi considerată infracțiune, iar în subsidiar să se dispună reducerea pedepsei sau aplicarea unei pedepse cu amenda.

În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond și-a motivat soluția în mare parte doar pe declarația celor două părți vătămate și a soției unuia dintre ei, înlăturând fără just temei declarațiile martorilor M. L. T.-fiul inculpatului și M. M.- soția inculpatului, care au arătat că nu au aplicat niciun fel de lovituri părților vătămate ci, au încercat să le oprească să nu distrugă gardul după ce în prealabil a încercat să obțină concursul organelor de poliție.

De asemenea, pentru aceleași argumente s-a solicitat reținerea cicumstanțelor atenuante prev.de art.73 lit.a și b și art.74 alin.1 lit.a și c C.pen.din 1969, și reindividualizarea pedepselor în sensul celor menționate.

Inculpatul a depus și o chitanță privind onorariul de avocat de 500 lei solicitând și cheltuieli de judecată, fără a preciza de la cine solicită aceste cheltuieli.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține că pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, prima instanță a reținut în mod corespunzător starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev.de art.180 alin.1 C.pen. din 1969 (parte vătămată V. Ș.) și prev.de art.180 alin.2 C.pen.din 1969 (parte vătămată R. T.) .

Astfel, din declarațiile persoanelor vătămate R. T., V. Ș., a martorilor C. N. și rusan V., dar și din actele medicale întocmite în cauză respectiv, certificatul medico-legal din 23 iulie 2012, raportul de expertiză medico-legală din 25 martie 2014 și completarea la acest raport din 20 ianuarie 2015 emise de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud, a rezultat în mod cert că în dimineața zilei de 21 iulie 2012, în timp ce lucrau la demontrarea unui gard amplasat între proprietatea inculpatului și cea a persoanei vătămate, inculpatul a ajuns la fața locului însoțit de soția sa M. M. și de fiul lor M. L. T. și după ce au purtat anumite discutții în contradictoriu, inculpatul M. L. l-a lovit cu palma pe partea vătămată V. Ș., iar când R. T. a intervenit în apărarea sa a fost lovit la rândul său de către inculpat cu un obiect pe care îl avea în mână, leziunile fiind descrise în actul medical, iar pentru vindecarea acestora a fost necesar un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale.

În mod corect instanța de fond a înlăturat apărările inculpatului care a susținut că nu a lovit pe niciuna din părțile vătămate însă, a recunoscut existența conflictului cu acestea din data de 21 iulie 2012, iar certificatul medico-legal atestă faptul că leziunile traumatice suferite de R. T. pot data din acea zi, iar acestea s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, aspecte care conduc la concluzia că declarația persoanei vătămate R. T., dar și a părții vătămate V. Ș. a fost sinceră, iar inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Starea de fapt reținută de instanța de fond a fost susținută și de declarațiile martorilor C. N. și R. V., care au asistat la cele întâmplate, primul dintre aceștia neavând nicio legătură de rudenie cu părțile vătămate pentru a se aprecia că este subiectiv.

În ceea ce privește declarațiile fiului inculpatului și a soției sale, în afară de subiectivismul acestora, se observă că relatările privind evenimentele din data de 21 iulie 2012 se referă la împrejurări care pot fi ulterioare săvârșirii celor două infracțiuni de lovire, întrucât inculpatul s-a deplasat la locul unde se aflau cele două părți vătămate, înainte ca soția și fiul său să sosească acolo.

În aceste condiții și având în vedere că așa cum s-a arătat mai sus, declarațiile persoanelor vătămate și ale martorilor C. N. și R. V. se coroborează între ele, dar și cu actele medico-legale, vinovăția inculpatului a reieșit în mod cert și nu se justifică achitarea.

De asemenea, raportat la condițiile concrete în care s-au săvârșit infracțiunile, urmările acestora, atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, împrejurarea că acesta nu a despăgubit persoanele vătămate, nu se poate aprecia că în concret faptele sale sunt lipsite în mod vădit de importanță pentru a se dispune achitarea în baza art.18¹ din vechiul C.pen.

Cu privire la individualizarea pedepselor, având în vedere vârsta inculpatului, împrejurarea că acesta nu are antecedente penale, că în raport cu persoana vătămată V. Ș. nu s-a constatat producerea unor leziuni, ținând cont de împrejurările concrete în care faptele s-au săvârșit, de numărul de zile de îngrijiri medicale acordat persoanei vătămate R. T., deși în cauză nu s-a dovedit existența vreunei provocări, în sensul dispoz.art.73 lit.b C.pen., sau depășirea limitelor legitimei apărări conform art.73 lit.a C.pen.din 1969, se pot stabili pentru fiecare infracțiune în parte, pedepse cu amendă și în acest sens, apelul declarat în cauză este întemeiat, urmând a fi admis în baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen.

În consecință, hotărârea atacată va fi desființată și având în vedere că sub aspectul cuantumului amenzii, legea penală mai favorabilă este vechiul C.pen., ținând cont de criteriile de individualizare prev.de art.72 C.pen., așa cum au fost enumerate mai sus, se va dispune condamnarea inculpatului la 1000 lei amendă pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 VCP, cu aplic. art.63 V.C.pen. și art. 5 CP (în dauna persoanei vătămate R. T.); 600 lei amendă pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 VCP, cu aplic. art.63 V.C.pen. și art. 5 CP (în dauna persoanei vătămate V. Ș.).

În baza art. 33 lit. a VCP se va constata că infracțiunile au fost comise în concurs real, iar în temeiul art. 34 alin. 1 lit.c VCP contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 1000 lei amendă, urmând ca inculpatul să fie atenționat asupra disp.art.63¹ V.C.pen.

Cererea inculpatului de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat nu se încadrează în dispoz.art.276 C.pr.pen., deoarece nu se poate stabili o culpă procesuală în sarcina celorlalți participanții la procesul penal în faza de judecată a apelului, motiv pentru care nu poate fi onorată.

Văzând și disp.art.275 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare în apelul inculpatului rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de inculpatul M. L. împotriva sentinței penale nr.268 din 02.02.2015 a Judecătoriei Bistrița, pe care o desființează cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate acestuia și judecând:

Condamnă pe inculpatul M. L., fiul lui I. și M., născut la data de 27.02.1942 în Mureșenii Bârgăului, jud. Bistrița-Năsăud, cetățean român, studii 12 clase, pensionar, căsătorit, cu domiciliul în com. Tiha Bârgăului, .. 411, jud. Bistrița-Năsăud, fără antecedente penale, CNP_, la următoarele pedepse:

- 1000 lei amendă pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 VCP, cu aplic. art.63 V.C.pen. și art. 5 CP (în dauna persoanei vătămate R. T.);

- 600 lei amendă pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 VCP, cu aplic. art.63 V.C.pen. și art. 5 CP (în dauna persoanei vătămate V. Ș.).

În baza art. 33 lit. a VCP constată că infracțiunile au fost comise în concurs real, iar în temeiul art. 34 alin. 1 lit.c VCP contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 1000 lei amendă.

Atenționează pe inculpat asupra disp.art.63¹ V.C.pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

E. B. C. I. D. S.

red.C.I./A.C.

5 ex. – 21.04.2015

jud.fond. A. C. S.

← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 551/2015. Curtea de Apel CLUJ		Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... →

Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 547/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 547/2015. Curtea de Apel CLUJ