Ultrajul contra bunelor moravuri (art.375 NCP). Decizia nr. 38/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 4281/337/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.38/A/2015
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul E. T. împotriva sentinței penale nr.249 din 15 octombrie 2014 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri prev.de art.375 C.pen., cu aplic.art.41 al.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul E. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul E. T. arată că își menține apelul declarat, nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, își menține declarațiile date până în această fază procesuală, nu are de făcut completări sau precizări la acestea și nu contestă probele administrate în fața instanței de fond.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Inculpatul E. T. solicită admiterea apelului declarat și, în consecință, a se dispune achitarea sa pentru infracțiunea imputată, arătând că nu se face vinovat de comiterea faptei reținute în sarcina sa.
În susținerea apelului arată că nu cunoaște persoana vătămată iar declarația din fața organelor judiciare a fost dată la insistențele acestora.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind că ansamblul probator contrazice susținerile inculpatului, condamnarea acestuia bazându-se pe întreg material probator administrat în cauză care este concludent și suficient pentru pronunțarea soluției de către prima instanță iar modalitatea de executare a pedepsei rezultante corespunde textelor de lege la care instanța face referire.
Inculpatul E. T. având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa, susținând că este nevinovat.
CURTEA :
Prin sentința penală nr. 249 din 15 octombrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z., în temeiul art. 375 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen., a fost condamnat inculpatul E. T., fiul lui P. și P., născut la 04.04.1964 în ., jud. Cluj, domiciliat în Cehu Silvaniei, .. 62, jud. S., de cetățenie română, studii 8 clase, fără ocupație și fără loc de muncă, cu antecedente penale ce constituie recidivă, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă.
În temeiul art. 104 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 C.pen. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare aplicate inculpatului prin s.p. 122 din 21.04.2010 a Judecătoriei Z., restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 468 zile închisoare, urmând a fi executat alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul având de executat în total 1 an și 468 de zile de închisoare în regim de detenție.
În temeiul art. 67 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă a cărei executare va începe după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. 1 lit. c C.pen.
În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până ce pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 409/P/2014 din data de 08.07.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S. a fost trimis în judecată inculpatul Elekeș T., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri în stare de recidivă, prev. de art. 375 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de 15.07.2014 sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul, la data de 23.03.2014, în jurul orei 23:30, aflându-se pe . Silvaniei, jud. S., a săvârșit acte de exhibiționism și acte sexuale explicite în fața martorei B. M..
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 01.09.2014, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În cursul judecății, la termenul din data de 08.10.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că nu solicită judecarea în procedura prev. de art. 375 C.proc.pen. cu efectele prev. de art. 396 alin. 10 C.proc.pen., întrucât nu recunoaște săvârșirea faptei. Inculpatul nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale și nu a propus probe noi.
Analizând probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 23.03. 2014 în jurul orei 23:30 martora B. M. a terminat serviciul de la brutăria . din cartierul A. I. din Cehu Silvaniei, jud. S., deplasându-se pe jos spre casă pe . moment dat martora l-a observat pe inculpat care se ascundea lângă blocurile de pe .. Inculpatul a început să urmărească martora, care a încercat să scape de inculpat sunându-l pe soțul său și spunându-i că este urmărită. Ajunsă aproape de casa sa și temându-se că va fi urmărită în casă de inculpat (soțul martorei nefiind acasă), martora nu a intrat în locuința sa ci a mers la vecinul de peste drum, martorul M. Ș., pe care l-a rugat să o primească în casă. Până să ajungă la casa vecinului, inculpatul și-a dat jos pantalonii, aflându-se la o distanță mică de martoră și cu fața spre aceasta, și a săvârșit acte de exhibiționism și acte sexuale explicite, moment în care martora s-a speriat și a fugit spre casa vecinului. Cei doi au ieșit pe stradă însă nu l-au mai găsit pe inculpat. Organele de poliție sesizate de martoră s-au deplasat la fața locului și în zona locuinței acesteia l-au găsit pe inculpat care a fost recunoscut de martoră.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, care se coroborează între ele. Astfel declarația martorei B. M. se coroborează cu cea a martorului M. Ș., vecinul acesteia, căreia martora i-a povestit fapta inculpatului atunci când i-a cerut ajutorul în seara faptei. Mai mult, martorul a observat-o pe vecina sa că era speriată, și împreună au ieșit pe stradă pentru a îl căuta pe inculpat. Declarația martorei se coroborează și cu cele consemnate în procesul verbal întocmit de organele de cercetare penală cu ocazia constatării infracțiunii și prinderii inculpatului. La data faptei, în seara zilei de 23.03.2014 martora a mers împreună cu organele de poliție în căutarea inculpatului, pe care l-au găsit în apropierea locuinței martorei, pe . Băsești, și pe care martora l-a identificat ca fiind autorul faptei. Apărarea inculpatului conform căreia se poate ca martora să fi fost influențată de poliție iar el să fi fost acuzat pentru trecutul său nu poate fi primită, din moment ce martora l-a identificat imediat pe inculpat, la foarte puțin timp de la momentul săvârșirii faptei (timpul necesar organelor de poliție pentru a ajunge la locul faptei). Mai mult, inculpatul însuși a recunoscut săvârșirea faptei în declarația sa olografă dată a doua zi după săvârșirea ei, neputând fi primită apărarea inculpatului din cursul judecății conform căreia a redactat declarația sub amenințarea polițistului, apărare care nu este susținută de nici un mijloc de probă. Inculpatul a arătat că nu a formulat plângere pentru amenințarea pretinsă. Se mai observă că inculpatul, cu ocazia exprimării ultimului cuvânt, a arătat că solicită suspendarea executării pedepsei întrucât nu va mai săvârși astfel de fapte, pe care de altfel nici nu le-a săvârșit. Din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului se observă că acesta a fost condamnat anterior de 7 ori, în perioada 1990 – 2010, astfel că se poate prezuma că inculpatul este familiar cu procedura în cursul urmăririi penale și al judecății, cunoscând instituția declarației făptuitorului/ învinuitului/ suspectului/ inculpatului și consecințele acesteia. În consecință, față de cele expuse anterior, declarația inculpatului de nerecunoaștere a săvârșirii infracțiunii dată în cursul judecății urmează a fi înlăturată, întrucât nu este susținută de nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.
În drept, fapta inculpatului Elekeș T. care la data de 23.03.2014, în jurul orei 23:30, aflându-se pe . Silvaniei, jud. S., a săvârșit acte de exhibiționism și acte sexuale explicite în fața martorei B. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 375 C.pen.
Din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului se observă că acesta a fost condamnat succesiv de 7 ori pentru săvârșirea de diverse infracțiuni (două infracțiuni de tentativă la viol, o infracțiune consumată de viol, infracțiuni de furt și furt calificat, amenințare, lovire sau alte violențe, infracțiune în materie rutieră și contra normelor sociale, ultraj, tulburarea liniștii publice, violare de domiciliu, distrugere). Ultima condamnare a avut loc prin sentința penală nr. 122 din 21.04.2010 a Judecătoriei Z., la 5 ani închisoare. Inculpatul a fost arestat la 07.01.2010 și eliberat condiționat la 24.09.2013 cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 468 zile închisoare, pedeapsă ce urma să se considere executată la sfârșitul anului 2014 – începutul anului 2014. Se constată astfel că fapta inculpatului din prezentul dosar a fost săvârșită în interiorul termenului de liberare condiționată, și deci în stare de recidivă postcondamnatorie, urmând a se face aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri constă în acțiunea inculpatului de a săvârși acte de exhibiționism și acte sexuale explicite în public (conform art. 184 lit. a C.pen., un loc prin natura lui accesibil publicului întotdeauna). Urmarea imediată a faptei inculpatului constă în starea de pericol creată prin atingerea adusă relațiilor privind conviețuirea socială, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției indirecte conform art. 16 alin. 3 lit. b C.pen., prevăzând și acceptând posibilitatea ca prin fapta sa să aducă atingere relațiilor privind conviețuirea socială.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen., întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, instanța a dispus condamnarea inculpatului Elekeș T. pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art.74 C.pen.
În conformitate cu prevederile art. 74 alin. 1 C.pen., pentru evaluarea gravității infracțiunii săvârșite și a periculozității infractorului, instanța a avut în vedere împrejurările și modul de săvârșire a faptei, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social mediu, pericol ce este agravat de circumstanțele personale ale inculpatului, în special antecedentele sale penale, observându-se că acesta a fost condamnat anterior pentru săvârșirea de infracțiuni contra vieții sexuale, în condițiile în care și conținutul infracțiunii obiect al prezentei cauze are conotație sexuală. Și circumstanțele săvârșirii infracțiunii și modalitatea de săvârșire denotă pericolul social al faptei inculpatului, respectiv pe timp de noapte, inculpatul urmărind pe martora B. M. până aproape de locuința acesteia și insuflându-i un sentiment puternic de teamă de vreme ce martora se întorcea singură de la serviciu iar soțul său nu era acasă.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, s-a reținut că acesta este în vârstă de 50 de ani, este necăsătorit, are studii 8 clase, nu are loc de muncă sau ocupație și este cunoscut cu antecedente penale ce atrag reținerea stării de recidivă.
Pornind de la cele expuse anterior, în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii instanța a apreciat că, raportat la circumstanțele reale ale faptei, circumstanțele personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea săvârșită, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre mediul limitelor de pedeapsă. Instanța a considerat că aplicarea unei pedepse cu amenda nu este suficientă pentru atingerea scopurilor punitiv și preventiv al legii penale, iar aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri în stare de recidivă va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient. Este inutilă analizarea de către instanță a posibilității atingerii acestor scopuri prin executarea de către inculpat a pedepsei în stare de libertate în vreuna din modalitățile ce permit acest lucru de vreme ce raportat la cazierul judiciar al inculpatului, nu sunt îndeplinite condițiile pentru aceste modalități de executare a pedepsei.
Față de cele expuse la analiza încadrării juridice a faptei cu privire la antecedentele penale ale inculpatului, în temeiul art. 104 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 C.pen. s-a impus revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare aplicate inculpatului prin s.p. 122 din 21.04.2010 a Judecătoriei Z., a restului de pedeapsă rămas neexecutat, de 468 zile închisoare, acesta urmând a fi executat alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul având de executat în total 1 an și 468 de zile de închisoare în regim de detenție (inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune în interiorul termenului de liberare condiționată, caz ce atrage revocarea acesteia).
În ceea ce privește pedeapsa complementară, (avându-se în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie - cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și Pârcalab c.României și Mazare c.României, care arată că interzicerea exercițiului unor drepturi nu se poate realiza automat, prin efectul legii, ci potrivit aprecierii realizate în concret de către instanța de judecată), deși aplicarea acesteia nu este obligatorie conform normei de incriminare și art. 67 alin. 2 C.pen., instanța a apreciat că atât circumstanțele personale ale inculpatului, cât și natura faptei săvârșite, care reflectă o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, astfel că aplicarea pedepsei complementare este necesară conform art. 67 alin. 1 C.pen. În consecință, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și b C.pen. pe o durată de 2 ani și care se va executa după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi interzise inculpatului în cadrul pedepsei complementare și menționate în cele două paragrafe anterioare, pe durata executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal inculpatul E. T. solicitând instanței de control judiciar, admiterea căii de atac promovate, desființarea în întregime a sentinței atacate și achitarea sa pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, deoarece nu se face vinovat de comiterea acesteia.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, și a dispozițiilor art. 417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Instanța fondului, contrar criticilor formulate de inculpat, în urma coroborării judicioase a probelor administrate în faza de urmărire penală și cu prilejul cercetării judecătorești, a reținut o stare de fapt corectă, constând în aceea că, inculpatul în data de 23 martie 2014, în jurul orelor 23.30 a săvârșit acte de exhibiționism și acte sexuale explicite în fața martorei B. M..
Această stare de fapt rezultă din declarația inculpatului dată în fața organelor de urmărire penală, din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din depoziția martorei B. M., care a relatat faptul că, în seara respectivă, se îndrepta de la locul de muncă spre locuință, când a început să fie urmărită de către inculpat. Speriată de comportamentul inculpatului martora l-a contactat telefonic pe soțul său care era plecat din localitate, și fiindu-i frică să intre în locuința personală, s-a deplasat în curtea unui vecin, moment în care inculpatul s-a apropiat de ea, și-a dat jos pantalonii și a săvârșit acte de exhibiționism și acte sexuale explicite ceea ce a determinat-o pe martoră să fugă în curtea numitului M. Ș. pe care l-a rugat să o primească în casă, relatându-i cele întâmplate.
Martora a mai învederat faptul că a adus la cunoștință organelor de poliție cele întâmplate, acestea s-au deplasat la locuința martorului M. Ș. și împreună cu martora au pornit în căutarea inculpatului, pe care l-au găsit lângă un bloc de pe .-Silvaniei. Cu acest prilej martora a aflat că inculpatul se numește E. T..
O situație similară este relatată de martorul M. Ș. și rezultă și din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Raportat la probele administrate, nu poate fi primită susținerea inculpatului că nu cunoaște persoana vătămată și că declarația dată în fața organelor de poliție a fost obținută prin constrângere,deoarece nu există nici măcar un început de probă în acest sens. Pe de altă parte, inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, aflându-se de mai multe ori în fața organelor de anchetă și cunoscând prea bine consecințele unor declarații.
Martora nu avea niciun motiv decât acela că, inculpatul a comis în fața sa acte de exhibiționism pentru a-l identifica pe acesta și pentru a indica organelor de poliție că aceasta este persoana care a exercitat în fața sa astfel de acte.
Instanța de apel apreciază însă că pedeapsa aplicată inculpatului raportat la limitele de pedeapsă prevăzute delege, la gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, la împrejurările în care a fost comisă fapta - pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice - este prea severă, motiv pentru care va proceda la reindividualizarea ei, și va aplica inculpatului o pedeapsă mai redusă de 4 luni închisoare.
Având în vedere că inculpatul a comis fapta din prezentul dosar, în stare de recidivă prev de art 41 alin 1 Cp, înăuntrul termenul de liberare condiționată din executarea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 122 din 21 aprilie 2010 a Judecătoriei Z., restul de pedeapsă rămas neexecutat fiind de 468 zile, raportat și la prev art 104 alin 1 din NCP, Curtea va revoca liberarea condiționată și va dispune executarea restului de pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final, inculpatul urmând a executa o pedeapsă de 4 luni și 468 zile închisoare în regim de detenție.
Instanța de apel apreciază că pedeapsa finală va fi aptă să constituie o măsură de constrângere și totodată de reeducare a inculpatului.
Pentru aceste considerentele va fi admis apelul inculpatului, conform dispozitivului.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct 2 lit a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul E. T., domiciliat în Cehu Silvaniei, .. 62 județul S., împotriva sentinței penale nr. 249 din 15 octombrie 2014 a Judecătoriei Z., pe care o desființează sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale aplicate inculpatului.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite:
Reduce pedeapsa închisorii aplicată inculpatului E. T. (fiul lui P. și P., născut la 4 aprilie 1964 în ., județul Cluj, domiciliat în Cehu Silvaniei .. 62 județul S.), pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri prev de art. 375 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 1 Cod penal- de la 1 an închisoare la 4 luni închisoare.
Menține revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 122 din 21 aprilie 2010 a Judecătoriei Z., restul de pedeapsă rămas neexecutat de 468 zile închisoare, urmând a fi executat alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final de executat 4 luni și 468 de zile de închisoare în regim de detenție.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art. 275 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
M. ȘORTANANA C.
GREFIER
M. B.
Red.M.Ș./M.N.
4 ex./22.01.2015
Jud.fond.-C. M. B.
| ← Abandonul de familie (art. 305 C.p.). Decizia nr. 116/2015.... | Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... → |
|---|
