Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Încheierea nr. 13/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Încheierea nr. 13/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 2758/84/2014/a8

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 8428

ÎNCHEIEREA PENALĂ nr. 13/2015

Ședința publică din data de 06 mai 2015

Instanța este constituită din:

JUDECĂTOR: D. P.

GREFIER: N. N.

MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: D. S.

Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații SUVEROȘAN R. și A. F. împotriva încheierii penale din data de 22 aprilie 2015, pronunțate de către Tribunalul S., în dosar nr._ 14.

La apelul nominal, se prezintă inculpatul SUVEROȘAN R., în stare de arest preventiv și asistat de către apărătorul ales, d-na Z. R. – M., cu delegație depusă la dosar la acest termen de judecată și inculpatul A. F., în stare de arest preventiv și asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, d-l avocat M. M., cu delegație pentru asistența judiciară obligatorie depusă la dosar la acest termen de judecată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra contestațiilor formulate de către inculpați.

Apărătorul ales al inculpatului SUVEROȘAN R., d-na avocat solicită instanței admiterea contestației și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

În susținerea poziției procesuale, apărătorul ales al inculpatului SUVEROȘAN R. arată că inculpatul se află în stare de arest preventiv din septembrie 2014, având tendința să se transforme într-o formă anticipată de pedeapsă.

De asemenea, se solicită de către apărătorul ales al inculpatului SUVEROȘAN R. a se avea în vedere că deși inculpatul L. V. a fost trimis în judecată pentru același tip de infracțiuni, respectiv pentru complicitate la tentativă de umor și pentru distrugere, față de acesta s-a luat măsura arestului la domiciliu, încă de la debutul cercetării judecătorești. Or, pentru egalitate de tratament, se impune ca și față de inculpatul ce îl reprezintă să se ia măsura arestului la domiciliu.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul A. F., d-l avocat M. M., în temeiul dispozițiilor art. 425 alin. 7 pct. 2 lit. a C.proc.pen., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și revocarea măsurii arestării preventive luate față de inculpat, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.

De asemenea, se arată de către apărătorul inculpatului că, raportat la stadiul dosarului, respectiv faptul că o mare parte din probațiune a fost administrată, nu se mai impune menținerea inculpatului în arest preventiv, lăsarea acestuia în libertate nefiind de natură a prejudicia bunul mers al procesului penal.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, solicită respingerea contestațiilor.

Inculpatul SUVEROȘAN R., având ultimul cuvânt, depune la dosar un memoriu și solicită admiterea contestației și luarea față de acesta unei măsuri preventive mai blânde.

Inculpatul A. F., având ultimul cuvânt, depune la dosar un memoriu și solicită admiterea contestației și punerea sa în libertate pentru a fi alături de familie.

CURTEA,

Asupra contestațiilor penale de față,

Prin încheierea penală din 22 aprilie 2015 pronunțată în dosarul nr._ 14 a Tribunalului S., în baza art.362 alin. (2) raportat la art.208 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații SUVEROȘAN R. și A. F.-M., precum și legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul L. V., măsuri pe care le menține.

S-au respins ca neîntemeiate cererile inculpaților privind revocarea sau înlocuirea măsurilor preventive.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin încheierea penală nr.63/A din data de 22.09.2014 a Tribunalului S. a fost admisă propunerea Parchetului M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj și s-a dispus arestarea preventivă pe o durată de 30 de zile de la expirarea ordonanțelor de reținere a inculpaților Suveroșan R. și A. F.-M.. Încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestațiilor formulate de către cei doi inculpați prin Încheierea penală nr.141/26.09.2014 a Curții de Apel Cluj.

Prin încheierea penală nr.65/A din data de 24.09.2014, judecătorul de drepturi și libertăți a respins propunerea procurorului de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul L. V., dispunând în același timp luarea față de acesta a măsurii preventive a arestului la domiciliu, pe o durată de 30 de zile de la expirarea duratei reținerii. Încheierea a rămas definitivă, nefiind formulată contestație de către niciuna dintre părți.

Prin încheierea penală nr. 71/A/17.10.2014, judecătorul de drepturi și libertăți a admis propunerea Parchetului M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj de prelungire a măsurii arestării preventive luate față de inculpații Suveroșan R. și A. F.-M. prelungirea măsurii preventive a arestului la domiciliu luată față de inculpatul L. V.. Prin Încheierea penală nr.158/23.10.2014 a Curții de Apel Cluj s-au respins contestațiile formulate de inculpații Suveroșan R. și A. F. M. .

Prin rechizitoriul nr. 415/P/2014 întocmit la data de 11.11.2014 de P. M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații SUVEROȘAN R. și A. F.-M.. Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. V., față de care s-a luat măsura preventivă a arestului la domiciliu.

În sarcina inculpatului Suveroșan R. s-a reținut comiterea infracțiunilor de complicitate la tentativă la omor calificat și complicitate la distrugere, prev. și ped. de art.48 C.pen. rap.la art.32 alin.1 C.pen. rap. la art.188 alin.1 C.pen., art.189 alin.1 lit.a,f și h C.pen, și art.48 C.pen. rap. la art.253 alin.4 C.pen., cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.

În sarcina inculpaților A. F. M. și L. V. s-a reținut comiterea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și distrugere, prev. și ped. de art.32 alin.1 C.pen. rap. la art.188 alin.1 C.pen., art.189 alin.1 lit.a,f și h C.pen. și art.253 alin.4 C.pen., totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.

După sesizarea instanței, pe rolul Tribunalului S. s-a înregistrat dos. nr._ 14.

Prin încheierile penale nr.45/P/14.11.2014, 53/P/10.12.2014, 3/P/07.01.2015, 2/P/04.02.2015, judecătorul de cameră preliminară a menținut măsurile preventive dispuse față de cei trei inculpați.

Contestațiile formulate de inculpați au fost respinse prin Încheierile penale nr.754/03.12.2014, nr.788/17.12.2014, nr.37/22.01.2015, nr.85/12.02.2015 ale Curții de Apel Cluj.

Prin încheierea penală de la data de 14.01.2015, s-a respins excepția invocată și cererea de excludere a unor probe formulate de apărătorul inculpatului Suveroșan R. în procedura de cameră preliminară, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 415/P/2014 al Parchetului M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în cauza privind pe inculpați și s-a dispus începerea judecății cauzei.

Contestația formulată de inculpatul Suveroșan R. a fost respinsă prin Încheierea penală nr.87/12.02.2015 a Curții de Apel Cluj, în cauză stabilindu-se, în acord cu dispozițiile art. 208 al. 1 C.p.p., primul termen de judecată la data de 04.03.2015.

Prin încheierea penală din data de 04.03.2015, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații SUVEROȘAN R. și A. F.-M., precum și legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul L. V., măsuri care au fost menținute.

Contestațiile formulate de inculpații Suveroșan R. și A. F. M. au fost respinse prin Încheierea penală nr.152/17.03.2015 a Curții de Apel Cluj,

Potrivit art.208 alin. (2) și (4) C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.(…) În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.

La luarea măsurilor preventive și, ulterior, la menținerea acestora s-a constatat existența probelor din care a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, că infracțiunea de tentativă la omor calificat se regăsește între cele enumerate expres de art.223 alin.2 Cod procedură penală, fiind o infracțiune intenționată contra vieții, constatându-se totodată necesitatea privării de libertate a inculpaților pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Aceste aspecte se circumscriu dispozițiilor art. 223 al. 2 Cod procedură penală, fiind îndeplinite condițiile legale atât pentru luarea măsurii arestării preventive față de inculpații SUVEROȘAN R. și A. F.-M., cât și pentru luarea măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpatul L. V., în sensul existenței temeiurilor care justifică aceste măsuri preventive sub aspectul necesității acestora, precum și sub aspectul proporționalității lor cu scopul urmărit, dat fiind că în cauză măsurile preventive s-au dispus și menținut pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică pe care o prezintă lăsarea inculpaților în libertate, pentru atingerea scopului asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpaților de la judecată și al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

Analizând măsurile preventive luată față de inculpații SUVEROȘAN R., A. F.-M. și L. V. în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, instanța a apreciat că acestea sunt legale si temeinice, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestora se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, și impun în continuare măsurile privative, respectiv - restrictive de libertate menționate.

Astfel, din materialul probator administrat până la acest moment procesual, s-a menținut presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele de care sunt acuzați, respectiv că, după prealabile înțelegeri, în noaptea de 20/21.09.2014, inc.plt. Suveroșan R., după ce a verificat traseul, a îndepărtat sau acoperit plăcuțele de înmatriculare ale autoturismului său, i-a transportat pe inculpații A. F.-M. și L. V. pe ..F15 din mun. Z., unde cei doi se presupune că au aruncat mai multe sticle incendiare în apartamentul nr.2 din blocul F15 . mun. Z., apartament în care se aflau două persoane a căror viață a fost pusă în primejdie. Totodată, se menține presupunerea rezonabilă că, ulterior, inc.plt. Suveroșan R. a fost de acord să asigure inculpaților A. F.-M. și L. V. deplasarea de la locul faptei.

Această stare de fapt și indiciile temeinice care determină presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele de care sunt acuzați rezultă din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, dar și din declarațiile persoanelor audiate în fața instanței.

Inculpații A. F.-M. și L. V. sunt acuzați de săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și distrugere prin incendiere, iar inculpatul Suveroșan R. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă la omor calificat și la distrugere prin incendiere, fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen. Este de precizat că în sarcina inculpatului plt. Suveroșan R. s-a reținut în actul de sesizare atât că a ajutat pe ceilalți doi inculpați la comiterea presupuselor infracțiuni, dar și că, anterior comiterii faptelor, s-a înțeles cu ceilalți doi inculpați să îi favorizeze.

Pentru infracțiunile de care inculpații sunt acuzați, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni pentru tentativa la omor calificat și de la 2 ani la 7 ani pentru distrugere prin incendiere).

S-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților Suveroșan R. și A. F.-M., precum și măsura arestului la domiciliu a inculpatului L. V. sunt, în continuare, necesare pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică pe care o prezintă lăsarea acestora în libertate, pentru atingerea scopului asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpaților de la judecată și al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Totodată, măsura arestării preventive a inculpaților Suveroșan R. și A. F.-M., precum și măsura arestului la domiciliu a inculpatului L. V. sunt proporționale cu gravitatea acuzațiilor aduse, existența pericolului public rezultând din însuși pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, dar, astfel după cum s-a mai menționat, acesta nu este singurul criteriu care stă la baza aprecierii vizând necesitatea și proporționalitatea măsurii, fiind avute în vedere și modul și circumstanțele de comitere a presupuselor fapte,precum și urmările efectiv produse – dar și urmările care s-ar fi putut produce .

Cât privește deosebirea de tratament juridic între inculpați, astfel după cum s-a mai arătat, aceasta are la bază situații diferite ale inculpaților, iar nu situații analoage.

Referitor la durata măsurilor preventive în prezenta cauză, s-a reținut că în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acesteia.

Față de complexul de factori care îi privesc pe inculpații A. F.-M. și Suveroșan R., măsura arestului preventiv este singura în măsură să răspundă scopului bunei desfășurări a procesului penal în sens larg și interesului general al societății. În egală măsură, având în vedere modul de comitere a presupuselor fapte și circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a apreciat că măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul L. V. este în continuare singura în măsură să răspundă scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală.

Potrivit prevederilor art. 242 al.1 C.p.p., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Cum în cauză nu au încetat temeiurile care au determinat-o și nici nu au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive luate față de L. V., s-a constatat că nu este întemeiată cererea apărătorului acestuia de revocare a arestului la domiciliu față de inculpat.

Nici înlocuirea măsurilor preventive nu se impune la acest moment, întrucât nu au încetat temeiurile care le-au determinat, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea în rândul membrilor comunității un sentiment de insecuritate.

Circumstanțele personale ale inculpaților au fost avute în vedere cu ocazia soluționării în fond a cauzei. Sub acest aspect, situația familiala și conduita în societate a inculpaților nu sunt de natură a determina instanța să se orienteze, la acest moment procesual, spre luarea unei alte măsuri preventive, mai puțin restrictive.

Date fiind circumstanțele cauzei, comportamentul persoanelor acuzate și cel al autorităților competente, s-a constatat și că durata privării de libertate a inculpaților respectă exigențele prevederilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind caracterul rezonabil al măsurii preventive, iar interesul public real trebuie să prevaleze, fără a afecta prezumția de nevinovăție, față de regula generală a cercetării în stare de libertate a unui acuzat.

Astfel, solicitările inculpaților de a se dispune cercetarea lor în stare de arest la domiciliu ori sub control judiciar nu au suportul juridic necesar pentru a fi admise, întrucâtsubzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii arestului preventiv – în cazul pe inculpaților A. F.-M. și Suveroșan R., respectiv – a măsurii arestului la domiciliu în cazul inculpatului L. V..

Față de considerentele expuse, apreciind că măsura arestării preventive dispusă față de inculpații SUVEROȘAN R. și A. F.-M., precum și măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul L. V. sunt legale și temeinice și că temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurilor preventive subzistă, constatând caracterul necesar și proporțional al acestora cu gravitatea acuzațiilor și scopul urmărit, în baza art.362 alin. (2) raportat la art.208 C. proc. pen.,instanța le-a menținut.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestație contestatorii A. F. M. și SUVEROȘAN R..

Prin motivele scrise și orale inculpatul SUVEROȘAN R., a solicitat instanței admiterea contestației și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul A. F. solicită în temeiul dispozițiilor art. 425 alin. 7 pct. 2 lit. a C.proc.pen., admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și revocarea măsurii arestării preventive luate față de inculpat, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.

De asemenea, se arată de către apărătorul inculpatului că, raportat la stadiul dosarului, respectiv față de faptul că o mare parte din probațiune a fost administrată, nu se mai impune menținerea inculpatului în arest preventiv, lăsarea acestuia în libertate nefiind de natură a prejudicia bunul mers al procesului penal.

Curtea examinând contestațiile formulate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Curtea are a aminti că, în actualul stadiu procesual, judecătorul este chemat doar să stabilească, dacă există probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, dacă este incident vreunul dintre cazurile de arestare prev. de art. 223 alin.1 și 2 NCPP și dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.

Sub acest aspect este de precizat că, în speță, probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, în faza de urmărire penală, demonstrează că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților continuă să subziste, deoarece probele atașate dosarului confirmă susținerile acuzării.

Orice măsură privativă sau restrictivă de libertate trebuie particularizată, în raport cu împrejurările cauzei, complexitatea activității de urmărire penală și persoana celui bănuit de comiterea unei infracțiuni, pentru ca aceasta să nu reprezinte un abuz din partea organului judiciar și nicio abatere de la scopul prevăzut de lege.

În sistemul european de protecție a drepturilor omului, conceptul de libertate are două componente: primul este cel prevăzut în art. 5 din Convenție care garantează libertatea și siguranța persoanei, acestea privind libertatea sa fizică și anume dreptul oricărei persoane de a nu fi reținută sau arestată în mod abuziv; cel de-al doilea privește restricțiile la libertatea de circulație, care intră în domeniul de aplicare al art. 2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenție. Inculpatul Suveroșan a solicitat măsura arestului la domiciliu, iar inculpatul A. a cerut revocarea arestării preventive, tocmai pentru a li se permite libertatea de mișcare.

Dreptul la libera circulație atât în interiorul unui stat, cât și între state nu este absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul unor restrângeri, astfel cum sunt prevăzute în art. 2 parag.3 din Protocolul nr.4.

Cât privește necesitatea menținerii măsurii preventive într-o societate democratică, instanța europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat, trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice, în special, preeminența dreptului. Pe de altă parte, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății unei persoane doar cu respectarea necesității proporționalității măsurii și a scopului pentru care aceasta a fost aplicată, respectiv buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpaților de la urmărirea penală sau judecată, prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.

Curtea reține că în prezent, lăsarea inculpaților Suveroșan și A., în libertate, prezintă pericol pentru ordinea publică.

Câtă vreme infracțiunile presupus a fi comise de către inculpați, vizează valoarea socială supremă – viața unei persoane – și patrimoniul acesteia, alături de împrejurarea, că în speță cercetarea judecătorească este în derulare, determină momentan, concluzia oportunității menținerii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât, privarea de libertate a inculpaților a fost dispusă abia la 26 septembrie 2014.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant că, dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție, prelungirea detenției unui acuzat este legitimă. (CEDH, 26 ianuarie 1993, W.c./Suise, 13 iulie 1996, V. der Tang c/Espagne, 6 noiembrie 2003, Pantano c/Italiei).

Analizând măsura arestării preventive a inculpaților Suveroșan și A. și din perspectiva dispozițiilor art. 5 par.1 lit.c din Convenție, Curtea de Apel, constată că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege, arestarea inculpaților până la acest moment procesual fiind legitimă, ea impunându-se și pe viitor, neputând fi înlocuită cu o altă măsură preventivă mai ușoară, acuzații nefurnizând garanții că vor participa la proces, câtă vreme nu și-au asumat o minimă responsabilitate în comiterea presupuselor infracțiuni îndreptate împotriva vieții și patrimoniului victimei.

Curtea a apreciat că scopul măsurilor preventive nu poate fi realizat, decât prin luarea față de inculpați a arestării preventive, nicidecum a arestului la domiciliu sau să fie revocată integral, existând riscul ca prin lăsarea acestora în libertate să fie influențată buna desfășurare a procesului penal, sau ca ei să se sustragă de la judecată, sau de la executarea pedepsei, dacă va fi cazul.

Curtea reține că, sub aspectul temeiniciei cererii de înlocuire a arestării preventive cu arestul la domiciliu, s-a relevat că inculpații ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care faptele pentru care sunt cercetați au un grad ridicat de pericol social, până la acest moment, fiind decelate probe evidente, din care rezultă pericolul pe care l-ar demonstra inculpații pentru societate, în condițiile lăsării lor în libertate.

Așa cum s-a mai învederat, în prezent cercetarea judecătorească este în derulare, urmând să fie realizate în apărarea inculpaților mai multe probe testimoniale și științifice, condiții în care până la administrarea acestora, inculpații pot obstrucționa derularea procesului.

Cercetarea judecătorească nefiind finalizată, până la terminarea audierii martorilor, se impune menținerea inculpaților în stare de arest pentru o bună desfășurare a actului de justiție.

Spre deosebire de hotărârea J. contra României din martie 2010, unde s-a considerat nejustificată menținerea în arest a unei persoane acuzate de corupție, o perioadă mai mare de 11 luni, după momentul audierii martorilor, când nu mai era periclitată cercetarea judecătorească, în prezenta speță, este de remarcat că judecata în primă instanță este în curs de derulare, mai este necesară audierea unui număr important de martori precum și efectuarea unor probe științifice, astfel că pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea lor de la proces, este corespunzătoare momentan măsura arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au impus-o.

Nimic nu împiedică magistrații, ca după administrarea probelor testimoniale, dacă se va impune efectuarea și a celor științifice, pentru a nu se prelungi durata rezonabilă a arestării, să dispună înlocuirea privării de libertate cu o altă măsură, mai puțin restrictivă de drepturi, în privința inculpaților.

Nu în ultimul rând, Curtea reține prin prisma deciziei CEDO „N contra Austriei” din 27 iunie 1968 că la menținerea unei persoane în detenție, magistrații nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia. Atât prin referire la conținutul acestei decizii, cât și a celei pronunțate în cauza Dolgova c. Rusiei din 2 martie 2006 și Scundeanu c.României din februarie 2010, Curtea învederează că în privința inculpaților sunt întrunite cerințele vizate și temeiul de arestare reglementat de art.223 alin.1 lit.b NCPP și alin. 2 al art. 223 NCPP.

Astfel, inculpatul Suveroșan este în vârstă de 28 de ani, iar inculpatul A. în vârstă de 31 de ani, nu au recunoscut faptele imputate și nu posedă antecedente penale.

Față de atitudinea adoptată de inculpați în prezenta speță, se reliefează un caracter și o moralitate îndoielnice, în măsură să confirme pericolul obstrucționării cercetării judecătorești și a tulburării ordinii publice prin lăsarea lor în libertate la acest moment procesual.

Examinând îndeplinirea, în concret, a condițiilor prevăzute de art.223 NCPP pentru luarea măsurii arestării preventive se constată că în mod întemeiat Tribunalul S. a concluzionat în sens afirmativ.

Curtea constată ca fiind justă aprecierea primei instanțe privind pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților l-ar determina pentru ordinea publică, sub acest aspect avându-se în vedere natura și gravitatea sporită a activității infracționale de care sunt acuzați – reflectată în regimul sancționator aplicabil acestora, modalitatea presupusă de comitere a faptelor respective, puternica rezonanță negativă pe care astfel de fapte o au în rândul opiniei publice, elemente care în mod obiectiv și rezonabil, justifică reacții ferme și credibile din partea organelor judiciare.

Așa cum rezultă din încheierea atacată, Curtea a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat în mod justificat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpaților și că infracțiunile deduse judecății sunt presupus a fi grave, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii, existând probe certe că lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Condiția existenței pericolului concret pentru ordinea publică, este îndeplinită, având în vedere infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați și deduși judecății, acestea fiind deosebit de grave, aducând atingere unor valori sociale ocrotite de lege.

Lăsarea în libertate a inculpaților ar aduce atingere dezideratelor impuse de legea penală, creându-se un climat de insecuritate socială și de neîncredere a cetățenilor în actul de justiție.

Mai mult decât atât, manifestările nejustificate de clemență ale judecătorului, nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legilor.

Măsurile preventive în cauze de acest gen, se impun cu necesitate, acestea fiind necesare împotriva persoanelor care încalcă legea penală, prin intervenția autorităților judiciare.

Așa fiind, în acord cu jurisprudența CEDO, dar și cu practica instanțelor naționale, Curtea consideră că măsura arestării preventive se impune în acest dosar, pentru că niciuna dintre celelalte măsuri preventive cuprinse în disp.art. 202 NCPP nu este potrivită datelor speței (cauza Wemhoff c/Germaniei).

Astfel, în mai multe cauze CEDO a arătat că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă, nu pot fi negate (împiedicarea persoanei suspecte să fugă, evitarea distrugerii unor probe, împiedicarea comiterii unor noi infracțiuni), opinie împărtășită și de către Curtea de Apel Cluj, în prezenta speță.

Pe de altă parte, în cauza Labita c/Italiei, Curtea a statuat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii, se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii certe, cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, să aibă o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, aspect dovedit de către anchetatori și judecători.

Astfel, se remarcă că inculpații sunt arestați doar de la 24 septembrie 2014, timp în care urmărirea penală a fost finalizată, cercetarea judecătorească este în curs de desfășurare, dosarul este deosebit de complex, rezultând astfel că nu a fost depășit un termen rezonabil de soluționare a acestuia, iar măsura arestării preventive este oportună pentru o bună derulare a actului de justiție.

Faptul că inculpatul L. a fost plasat în arest la domiciliu, această măsură nu poate fi impusă instanței de fond sau curții, în numele „așa-zisei egalități de tratament” deoarece orice măsură privativă sau restrictivă de libertate trebuie particularizată în raport cu împrejurările cauzei și persoana celui bănuit de comiterea unei infracțiuni, de contribuția avută la săvârșirea acesteia.

Mai mult, durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii acesteia, ea având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art 241 CPP referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în speță.

Așa fiind, în baza art.425¹ alin 7 pct 1 lit b CPP, Curtea va respinge ca nefondate, contestațiile formulate de către contestatorii A. F. M. și SUVEROȘAN R. împotriva încheierii penale din data de 22 aprilie 2015, pronunțate de către Tribunalul S..

Se va stabili în favoarea Baroului Cluj, suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu – avocat M. M. pentru contestatorul A. F. M., conform art. 272 alin.1 CPP.

Va obliga pe fiecare contestator să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei, conform art. 275 alin.2 CPP.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de către contestatorii A. F. M. și SUVEROȘAN R. împotriva încheierii penale din data de 22 aprilie 2015, pronunțate de către Tribunalul S..

Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu – avocat M. M. pentru contestatorul A. F. M..

Obligă pe fiecare contestator să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 mai 2015.

PREȘEDINTEGREFIER

D. PURICENICOLETA N.

Red. D.P./M.N.

4 ex./11.05.2015

Jud.fond.-Ț. D. Brăduța

← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr....		Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice... →

Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Încheierea nr. 13/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Încheierea nr. 13/2015. Curtea de Apel CLUJ